UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV

FACULTATEA DE INGINERIE ELECTRICĂ ȘI ȘTIINȚA CALCULATOARELOR

CATEDRA DE AUTOMATICĂ

Programul de studii de licență:

AUTOMATICĂ ȘI INFORMATICĂ APLICATĂ

Disciplina:
BAZELE MATEMATICE ALE SISTEMELOR
DIGITALE

1
 1.2 Funcţii booleene(VIII)

2.3.1 Minimizarea funcţiilor booleene(IV)

2.3.1.3 Minimizarea funcţiilor booleene prin metoda diagramelor Karnaugh (II)

Nu toţi implicanţii primi ai unei funcţii sunt însă necesari pentru definirea acesteia. Unii dintre implicanţii primi pot
fi termeni redundanţi la care se poate renunţa, obţinându-se astfel o formă mai simplă a funcţiei. Prin urmare, se pune
problema alegerii unui număr minim de implicanţi primi din mulţimea implicanţilor primi ai unei funcţii booleene care să
includă însă toţi termenii canonici ai funcţiei. Problema alegerii acestui set de implicanţi este o problemă de acoperire cu
cost minim. Expresia unei funcţii booleene în care intră un număr minim dintre implicanţii săi primi se numeşte, aşa cum
s-a mai precizat, forma minimă disjunctivă (FMD) a funcţiei. Dacă un termen canonic al funcţiei este inclus într-un singur
implicant prim, din mulţimea de implicanţi primi ai funcţiei, acela devine implicant prim esenţial şi trebuie să apară în
mod obligatoriu în FMD a funcţiei. Pentru găsirea FMD trebuie deci determinaţi în primul rând implicanţii primi
esenţiali. Pentru aceasta se marchează pe diagramă într-un mod special, de exemplu cu asterisc, acele celule notate cu 1
care sunt incluse într-un singur implicant prim (v. fig. 2.10). Implicanţii primi care conţin compartimente marcate cu
asterisc devin esenţiali. Compartimentele marcate cu 1, rămase neacoperite de către implicanţii primi esenţiali, se caută să
se acopere folosind un număr cât mai mic din implicanţii funcţiei care au mai rămas. În cazul exemplului din figura 2.10,
toate compartimentele marcate cu 1, adică toţi termenii canonici ai funcţiei, sunt acoperiţi de implicanţii primi esenţiali
, şix1 x3 x3.xImplicantul
4 x1 x2 x3 x1 x 2 un
reprezintă x 4 termen redundant deoarece ambii termeni canonici pe care îi include
sunt cuprinşi în implicantul prim esenţial , respectiv x3 x4 . Din celex1prezentatex 2 x3 mai sus rezultă că FMD a funcţiei,
dată de relaţia (2.39), este:
f FMD ( x1 , x2 , x3 , x4 )  x1 x3  x3 x4  x1 x2 x3 (2.41)

2
 O funcţie booleană are şi o formă minimă conjunctivă (FMC).
x1 x 2 x1x3 x 4 Pentru a vedea care dintre aceste două forme minime, disjunctivă sau
x3x4 conjunctivă, conduce la o reţea cu cost mai mic trebuie găsite ambele.
00 01 11 10 O metodă simplă de deter-minare a FMC este aceea a căutării FMD
00 0 0* 1 1 pentru negata funcţiei date şi negarea acesteia. Pentru exemplificare se
x1x 2 x 4 ia tot funcţia dată prin diagrama Karnaugh din figura 2.10. Negata
acestei funcţii se obţine luându-se în considerare compartimentele
01 1 1 1 1 marcate cu zero. Aplicând această metodă de minimizare pentru
funcţia (v. fig. 2.11), unde este dată de relaţia (2.39), se obţine pentru
11 0* 1 0* 0 aceasta forma (2.42) (termenul este redundant):
x2x3
10 0 1 0* 0
f FMD ( x1 , x2 , x3 , x4 )  x2 x3  x1 x3  x1 x3 x 4 (2.42)

x1x3 de unde rezultă prin negare:

Fig.2.11 Obţinerea FMC.

f FMD. ( x1 , x 2 , x3 , x 4 )  f FMC ( x1 , x2 , x3 , x4 )  ( x2  x3 )( x1  x3 )( x1  x3  x 4 )
(2.43)

3
 Diagramele pentru mai mult de patru variabile se construiesc din diagrame de patru variabile, considerate diagrame
elementare (v. fig. 2.12). Se pot construi însă diagrame Karnaugh pentru un număr mai mare de variabile şi considerând
ca diagrame elementare, diagramele de trei variabile. În cazul diagramelor pentru mai mult de patru variabile se consideră
vecine, două compartimente şi atunci când ocupă aceeaşi poziţie în două diagrame elementare vecine, adică în două
diagrame elementare alăturate sau aflate la extremităţi pe o aceeaşi linie sau coloană.
Diagramele Karnaugh pentru mai multe variabile se pot construi şi sub forma unei singure diagrame elementare
dacă se folosesc pentru notarea liniilor şi coloanelor coduri binare reflectate (v. fig. 2.12,b). În acest fel se asigură ca
oricare două compartimente alăturate sau aflate la extremităţile unei linii sau coloane să fie adiacente.
Având în vedere relaţiile (2.33) şi algoritmul de trecere de la reprezentarea tabelară a funcţiei booleene la
reprezentarea algebrică (v. algoritmul 1.2), se poate transpune în diagrama Karnaugh şi minimizarea funcţiilor date prin
FCC. În acest caz se reunesc în diagrama Karnaugh compartimentele notate cu 0 care sunt adiacente, eliminându-se
variabilele redundante. Implicanţii primi esenţiali se obţin sub forma termenilor disjunctivi minimali. În final, se obţine
FMC realizată cu termenii minimali disjunctivi corespunzători reuniunilor compartimentelor adiacente notate cu zero.
Exemplu. Să se minimizeze, prin metoda diagramelor Karnaugh funcţia f dată prin FCC:
f FCC ( x1 , x 2 , x3 , x4 )  ( x1  x2  x3  x4 )( x1  x2  x3  x 4 )( x1  x 2  x3  x 4 ) 
 ( x1  x2  x3  x4 )( x1  x2  x3  x4 )( x1  x2  x3  x4 )  (2.44)
 ( x1  x2  x3  x4 )( x1  x2  x3  x4 )( x1  x2  x3  x4 ) 
 ( x1  x2  x3  x4 ).
În figura 2.13,a este reprezentată diagrama Karnaugh pentru funcţia considerată. Reunind compartimentele
adiacente notate cu zero se obţine următoarea expresie minimă conjunctivă:

f FMC ( x1 , x2 , x3 , x4 )  ( x1  x3  x4 )( x1  x2  x3 )( x2  x4 )( x3  x4 ) (2.45)

4
 x1x 2 x1 x 2
x3x4 00 01 11 10 x3x4 00 01 11 10
00 0 0 1 0 00 1 1 0 1
01 1 0 0 0 01 0 1 1 1
11 0 0 0 0 11 1 1 1 1
10 1 1 1 1 10 0 0 0 0
(a) (b)
Fig.2.13 Reprezentări ale funcţiei f din exemplu în diagrame Karnaugh.

Forma minimă conjunctivă se poate obţine şi dacă se consideră negata FCC a funcţiei. Evident FCC negată
corespunde diagramei Karnaugh complementate (0 se înlocuieşte cu 1 şi invers). Aplicând diagramei complementate
metodologia corespunzătoare FCD, se obţine expresia minimă pentru funcţia negată. În figura 2.13,b este prezentată
diagrama Karnaugh complementată pentru funcţia din exemplul dat. Pentru acest caz rezultă:

f FMD ( x1 , x 2 , x3 , x4 )  x1 x3 x4  x1 x2 x3  x2 x4  x3 x4 (2.46)
x1(2 4 ) x1 x 2 x3
x3 (2 2 ) x3(2 2 ) x4 x5 000 001 011 010 110 111 101 100
00 0 4 12 8 24 28 20 16

01 1 5 13 9 25 29 21 17
x5
(2 0 ) 11 3 7 15 11 27 31 23 19
x4 (a)
(21) 10 2 6 14 10 26 30 22 18

x2 (23)

5
 x1 (2 5 ) x1x 2 x3
3
x3(2 ) x3 (2 3 )
x4x5x6 000 001 011 010 110 111 101 100
000 0 8 24 16 48 56 40 32

x6 001 1 9 25 17 49 57 41 33
(2 0) 011 3 11 27 19 51 59 43 35

x5 010 2 10 26 18 50 58 42 34
1
(2 )
110 6 14 30 22 54 62 46 38

x4 111 7 15 31 23 55 63 47 39
x6
(2 2) (2 0 ) 101 5 13 29 21 53 61 45 37

(b) 100 4 12 28 20 52 60 44 36

x2(24 )
Fig.2.12 Diagrame Karnaugh pentru 5 variabile (a) şi pentru 6 variabile (b).

Negând expresia obţinută rezultă:

f FMC ( x1 , x2 , x3 , x4 )  ( x1  x3  x4 )( x1  x2  x3 )( x2  x4 )( x3  x4 ) (2.47)

Deoarece diagramele Karnaugh sunt cu atât mai uşor de utilizat cu cât numărul variabilelor care definesc
compartimentele acestora este mai mic, în practică se foloseşte adesea posibilitatea de reprezentare a unei funcţii de n
variabile pe diagrame de n–1 sau chiar mai puţine variabile. Această tehnică denumită în continuare condensarea
diagramelor (sau metoda diagramelor VID – variabile incluse /înglobate în diagramă), se bazează pe ideea reprezentării
într-un compartiment al diagramei a unor subcuburi 1–dimensionale, 2–dimensionale, ş.a.m.d. Deoarece nu toate funcţiile
permit o astfel de reprezentare, fiind necesare uneori şi subcuburi de dimensiuni mai mici, se precizează în interiorul
compartimentului care dintre subcuburile incluse trebuie luate, folosind variabilele neutilizate la notarea diagramei.

6
 Exemplu. Se dă funcţia booleană de trei variabile:
f FCD ( x1 , x2 , x3 )  x1 x2 x3  x1 x2 x3  x1 x 2 x3  x1 x 2 x3 (2.48)
reprezentată pe diagrama din figura 2.14,a şi se urmăreşte reprezentarea ei pe diagrama de două variabile x1 şi x2 ,
din figura 2.14,b (trebuie menţionat că oricare dintre cele trei variabile ale funcţiei poate fi inclusă în diagramă). Forma
minimă disjunctivă a funcţiei este :
f FMD ( x , x , x )  x x  x x  x x x (2.49)
1 2 3 1 2 1 3 1 2 3
x1 x 2
Urmărind pe coloane, valorile funcţiei în-scrise în x3 00 01 11 10
diagrama din figura 2.14,a se constată:
• pe coloana 1, x1  x2  0 , funcţia ia valoarea 1 pentru 0 1 0 1 0
x3  0 şi valoarea
x3 01 pentru ,
1 0 0 1 1
prin urmare, în diagrama de două variabile se poate
scrie în compartimentul de pe prima xcoloană x1x 2
3
 0 pentru
expresia , care evaluată dă valoareax13 numai 00 01 11 10
; x1  0 x2  1 x3 x3
0 1
• pe coloana 2, , x3 , funcţia ia valoarea 0
independent de valoarea lui , prin urmare se scrie 0 în
Fig.2.14 Condensarea unei diagrame Karnaugh de
diagrama de două variabile; trei variabile.

• pe coloana 3, x1  1, x 2  1 , funcţia ia valoarea 1 independent de valoarea lui x3, prin urmare se scrie 1 în diagrama
de două variabile;
• pe coloana 4, x1  1, x2 , 0funcţia ia valoarea 0 pentru xşi valoarea 1 pentru
3 0
, prin
x3 urmare,
1 în diagrama
de două variabile se scrie expresia . x
3

7
 Funcţia reprezentată pe o diagramă condensată se poate scrie sub o formă normală disjunctivă exprimând
subcuburile corespunzătoare compartimentelor marcate cu 1 prin variabilele cu care se notează diagrama, iar la
compartimentele cu variabile sau expresii adăugând termenului corespunzător compartimentului condiţia înscrisă în
compartiment. Astfel, funcţia reprezentată pe diagrama din figura 2.14,b poate fi exprimată:

f ( x1 , x2 , x3 )  x1 x 2 x3  x1 x 2  x1 x2 x3 (2.50)

Se pot forma şi pe diagrama condensată subcuburi de dimensiuni mai mari prin gruparea compartimentelor vecine,
dar folosind unele reguli suplimentare, deoarece în unele cazuri sunt necesare numai părţi ale unor subcuburi. De
exemplu, în figura 2.14,b o parte a subcubului exprimat prin x1 x2 , împreună cu subcubul exprimat prin x1 x2 x3, încadrate
printr-un contur, dau subcubul exprimat prin x1 x3 (partea comună a celor două compartimente şi condiţia).
Metoda de minimizare cu ajutorul diagramelor Karnaugh prezintă dezavantajul că nu poate fi aplicată decât pentru
funcţii cu un număr relativ mic de variabile (cel mult 7, 8). Pentru minimizarea funcţiilor booleene cu număr mai mare de
variabile se recurge la alte metode, algebrice sau tabelare.