Facultatea de Mecanică

Analiză Matematică, Cursul VI

Capitolul V: Calcul diferenţial în Rk

1. Derivabilitate

Lector dr. Simona Romaniuc Analiză Matematică, Cursul VI

Funcţii derivabile

Considerăm un interval deschis D ⊆ R.

Definit, ie
Spunem că o funcţie f : D ⊆ R → R are derivată în punctul a ∈ D dacă există limita
raportului incrementar, adică
f (x) − f (a)
∃ lim ∈ R. (1)
x→a x−a
Derivata funcţiei f în punctul a ∈ D se notează f ′ (a) şi este

def f (x) − f (a) def f (a + h) − f (a)

f ′ (a) =
= lim ∈ R, ⇔ f ′ (a) =
= lim ∈ R. (2)
x→a x−a h→0 h

Dacă valoarea f ′ (a) este finită, spunem că f este derivabilă în a.

Lector dr. Simona Romaniuc Analiză Matematică, Cursul VI

Interpretarea geometrică a derivatei

Derivata funcţiei f : D ⊆ R → R într-un punct a ∈ D este egală cu panta dreptei

tangente în punctul de abscisă a la graficul funcţiei.

f (x) − f (a)
tgα = limtgβ = lim = f ′ (a),
x→a x→a x−a
Dreapta tangentă la graficul funcţiei f în punctul de abscisă a are ecuaţia:

y − f (a) = f ′ (a)(x − a).

Lector dr. Simona Romaniuc Analiză Matematică, Cursul VI

Definit, ie
Dacă o funcţie f : D ⊆ R → R este derivabilă în orice punct al unei submulţimi E ⊂ D,
atunci spunem că f este derivabilă pe E. Funcţia care fiecărui punct x ∈ E îi asociază
valoarea derivatei în x, adică x 7→ f ′ (x), se numeşte derivata lui f pe mulţimea E şi se
notează cu f ′ , iar operaţia de obţinere a lui f ′ din f se numeşte derivare. Legea de obţinere a
funcţiei derivate f ′ : E → R corespunzătoare funcţiei f : D → R este

def f (x + h) − f (x)
f ′ (x) =
= lim . (3)
h→0 h

Remarcă
Folosind formula (3) se pot calcula derivatele tuturor funcţiilor elementare din tabelul
de derivate, care poate fi consultat la finalul acestui document. Spre exemplu, dacă
f (x) = x3 avem

(x + h)3 − x3 x3 + 3x2 h + 3xh2 + h3 − x3

f ′ (x) = lim = lim = lim (3x2 + 3xh + h2 ) = 3x2 .
h→0 h h→0 h h→0

Definit, ie
Spunem că o funcţie f : D ⊆ R → R are derivată la stânga, respectiv la dreapta în a ∈ D,
dacă există limita la stânga, respectiv la dreapta, a raportului incrementar, adică

f (x) − f (a) f (x) − f (a)

∃ lim ∈ R, respectiv ∃ lim ∈ R, (4)
x↗a x−a x↘a x−a

numită derivata la stânga, respectiv derivata la dreapta în a ∈ D a funcţiei f şi notată

fs′ (a), respectiv fd′ (a). Dacă aceasta este finită, spunem că f este derivabilă la stânga respectiv
la dreapta în a ∈ D.

Lector dr. Simona Romaniuc Analiză Matematică, Cursul VI

Teoremă
Dacă o funcţie f : D ⊆ R → R este derivabilă în punctul a ∈ D, atunci este derivabilă la
stânga şi la dreapta în a ∈ D şi fs′ (a) = fd′ (a) = f ′ (a). Reciproc, dacă f este derivabilă la stânga
şi la dreapta în a ∈ D şi fs′ (a) = fd′ (a), atunci f este derivabilă în a şi f ′ (a) = fs′ (a) = fd′ (a).

Propozit, ie
Orice funcţie f : D ⊆ R → R derivabilă într-un punct a ∈ D este continuă în a.

Demonstrat, ie.
Pentru orice punct x ∈ D \ {a} putem scrie

f (x) − f (a)
f (x) = f (a) + · (x − a). (5)
x−a
f (x) − f (a)
Cum f derivabilă în a, rezultă că există lim = f ′ (a) ∈ R (finită). Trecând la
x→a x−a
limită în egalitatea (5), rezultă

lim f (x) = f (a) + f ′ (a) · 0 = f (a),

x→a

adică f este continuă în a.

Lector dr. Simona Romaniuc Analiză Matematică, Cursul VI

Remarcă
Reciproca nu este valabilă. Spre exemplu, funcţia f : R → [0, ∞), f (x) = |x| este
continuă în 0, dar nu este derivabilă în 0.

Într-adevăr funcţia dată este continuă în a, deoarece lim f (x) = lim |x| = 0 = f (0), dar
x→0 x→0

f (x) − f (0) |x| − |0| −x

fs′ (0) = lim = lim = lim = −1,
x↗0 x−0 x↗0 x − 0 x↗0 x

f (x) − f (0) |x| − |0| x

fd′ (0) = lim = lim = lim = 1,
x↘0 x−0 x↘0 x − 0 x↘0 x

adică fs′ (0) ̸= fd′ (0), deci f nu este derivabilă în 0.

Lector dr. Simona Romaniuc Analiză Matematică, Cursul VI
Definit, ie
Se numeşte punct unghiular pentru graficului unei funcţii f : D ⊆ R → R, orice punct în a
cărui abscisă funcţia este continuă, are derivate laterale diferite şi cel puţin una este finită.

Example

În figurile următoare punctul A(a, f (a)) este punct unghiular pentru cele două grafice.

fs′ (a) ̸= fd′ (a) fs′ (a) = −∞, fd′ (a) ∈ R

Example
Punctul de abscisă a = 0 este punct unghiular pentru graficul funcţiei f : R → [0, ∞),
f (x) = |x|, redat anterior.

Lector dr. Simona Romaniuc Analiză Matematică, Cursul VI

Definit, ie
Se numeşte punct de întoarcere al graficului funcţiei f : D ⊆ R → R orice punct în a cărui
abscisă funcţia este continuă şi are derivate laterale infinite şi diferite.

Example

În figurile următoare punctul A(a, f (a)) este punct de întoarcere pentru cele două
grafice.

fs′ (a) = −∞, fd′ (a) = +∞ fs′ (a) = +∞, fd′ (a) = −∞

Lector dr. Simona Romaniuc Analiză Matematică, Cursul VI

Exemplu

Pentru graficul funcţiei f : R → [0, ∞), f (x) =

p
|x|, punctul de abscisă a = 0 este
punct de întoarcere.

Într-adevăr, funcţia dată prin

( √
−x, x<0
f (x) = √
x, x ≥ 0,

este continuă pe R, ca fiind compunerea funcţiei radical (continuă ca funcţie

elementară) cu funcţia modul (continuă conform Remarcii 2), iar
√ 1
−x − 0 (−x) 2 −1 −1 −1
fs′ (0) = lim = lim = lim √ = √ = = −∞,
x↗0 x−0 x↗0 −(−x) x↗0 −x 0+ 0+
√
x−0 1 1 1
fd′ (0) = lim = lim √ = √ = = +∞,
x↘0 x − 0 x↘0 x 0+ 0+

deci O(0, 0) este punct de întoarcere pentru graficul funcţiei f reprezentat mai jos.

Lector dr. Simona Romaniuc Analiză Matematică, Cursul VI

Teoremă (Operaţii cu funcţii derivabile)

Fie f , g : D ⊆ R → R funcţii derivabile într-un punct a ∈ D şi fie α ∈ R. Atunci:

i) Suma funcţiilor date este derivabilă în a şi

(f + g ) ′ (a ) = f ′ (a ) + g′ (a ).

ii) Produsul dintre funcţia f şi o constantă este derivabil în a şi

(αf )′ (a) = αf ′ (a).

iii) Produsul funcţiilor date este derivabil în a şi

(fg)′ (a) = f ′ (a)g(a) + f (a)g′ (a).

f
iv) Dacă g(a) ̸= 0, atunci câtul există pe o vecinătate a lui a şi este derivabil în a, iar
g
 ′
f f ′ (a )g (a ) − f (a )g′ (a )
(a) = .
g g2 (a)

Teoremă
Fie f : I → J o funcţie continuă şi bijectivă, definită între două intervale reale I şi J. Dacă f este
derivabilă în punctul a ∈ I şi f ′ (a) ̸= 0, atunci funcţia inversă f −1 : J → I este derivabilă în
punctul f (a) şi
1
(f −1 )′ (f (a)) = ′ .
f (a)

Lector dr. Simona Romaniuc Analiză Matematică, Cursul VI

Puncte de extrem
Definit, ie
Fie f : D ⊆ R → R şi a ∈ D. Spunem că a este
punct de maxim local pentru f dacă ∃V ∈ V (a), a. î. f (x) ≤ f (a), ∀x ∈ V ∩ D.
punct de minim local pentru f dacă ∃V ∈ V (a), a. î. f (x) ≥ f (a), ∀x ∈ V ∩ D.
Punctele de maxim şi minim local se numesc puncte de extrem local sau relativ.

Definit, ie
Fie f : D ⊆ R → R şi a ∈ D. Spunem că a este
punct de maxim global pentru f dacă f (x) ≤ f (a), ∀x ∈ D.
punct de minim global pentru f dacă f (x) ≥ f (a), ∀x ∈ D.
Punctele de maxim şi minim global se numesc puncte de extrem global sau absolut.

Exemplu
Pentru funcţia f cu graficul din următor, punctele x1 , x3 , x5 sunt puncte de minim
local, iar x2 , x4 sunt puncte de maxim local. Se observă de pe grafic că x1 este punct de
minim global, iar x2 este punct de maxim global.

Lector dr. Simona Romaniuc Analiză Matematică, Cursul VI

Teorema lui Fermat
Fie f : [a, b] → R şi fie c ∈ (a, b), un punct de extrem local. Dacă f este derivabilă în c,
atunci
f ′ (c) = 0.

Interpretarea geometrică a Teoremei lui Fermat

Dacă graficul funcţiei f : [a, b] → R admite tangentă într-un punct care are ca abscisă
un punct de extrem din intervalul (a, b), atunci tangenta în acel punct la grafic este
paralelă cu axa Ox, după cum se poate observa din figura următoare.

Remarcă
Reciproca Teoremei lui Fermat nu este valabilă, adică există puncte în care se anulează
derivata, dar care nu sunt puncte de extrem local.

Lector dr. Simona Romaniuc Analiză Matematică, Cursul VI

Definit, ie
Se numeşte punct critic sau punct staţionar pentru o funcţie f : D ⊆ R → R, orice punct a
în care f este derivabilă cu derivata 0, adică f ′ (a) = 0.

Example

Pentru f : R → R, f (x) = x3 , 0 este punct critic, dar nu este punct de extrem (vez figura
de mai jos).

Într-adevăr, f ′ (x) = 3x2 , deci f ′ (0) = 0, adică 0 este punct critic. Pe de altă parte, cum
orice vecinătate V ∈ V (0) conţine atât numere pozitive, cât şi negative, rezultă că

f (x) = x3 ≥ f (0) = 0, ∀x ∈ V ∩ [0, ∞),

f (x) = x3 ≤ f (0) = 0, ∀x ∈ V ∩ (−∞, 0],

deci 0 nu este punct de extrem pentru f.

Lector dr. Simona Romaniuc Analiză Matematică, Cursul VI

Remarcă
Punctele de extrem ale unei funcţii derivabile se află printre punctele critice.

Teorema lui Rolle

Fie f : [a, b] → R astfel încât
f continuă pe [a, b]
f derivabilă pe (a, b)
f (a) = f (b).
Atunci ∃ c ∈ (a, b) a. î. f ′ (c) = 0.

Interpretarea geometrică a teoremei lui Rolle

Dacă graficul funcţiei f : [a, b] → R admite tangentă în orice punct, eventual cu
excepţia capetelor, iar dreapta care uneşte capetele este paralelă cu axa Ox, atunci
există cel puţin un punct c ∈ (a, b) astfel încât tangenta la grafic în punctul de abscisă c
este paralelă cu Ox (vezi Figura de mai sus).

Consecinţe ale teoremei lui Rolle

Între două rădăcini consecutive ale funcţiei există cel puţin o rădăcină a derivatei.
Între două rădăcini consecutive ale derivatei există cel mult o rădăcină a funcţiei.

Lector dr. Simona Romaniuc Analiză Matematică, Cursul VI

Teorema lui Cauchy
Fie f : [a, b] → R şi g : [a, b] → R două funcţii astfel încât:
f şi g continue pe intervalul închis [a, b];
f şi g derivabile pe intervalul deschis (a, b);
g′ (x) ̸= 0, ∀x ∈ (a, b).
Atunci există cel puţin un punct c ∈ (a, b) astfel încât

f (b) − f (a) f ′ (c)

= ′ .
g(b) − g(a) g (c)

Teorema lui Lagrange

Fie f : [a, b] → R astfel ’incât
f continuă pe [a, b]
f derivabilă pe (a, b).
Atunci există c ∈ (a, b) a.î.

f (b) − f (a)
f (b) − f (a) = f ′ (c)(b − a) ⇔ = f ′ (c), c ∈ (a, b). (6)
b−a
Egalitatea (6) se numeşte formula Lagrange ( formula mediei sau a creşterilor finite).

Demonstrat, ie.
Rezultatul se obţine din teorema lui Cauchy, în cazul particular când g(x) = x.

Lector dr. Simona Romaniuc Analiză Matematică, Cursul VI

Interpretarea geometrică a teoremei lui Lagrange
Dacă graficul funcţiei continue f : [a, b] → R admite tangentă în fiecare punct, eventual
cu excepţia capetelor intervalului, atunci există cel puţin un punct în care tangenta la
graficul funcţiei este paralelă cu dreapta care uneşte extremităţile graficului (vezi
figura de mai jos).

Consecinţe ale teoremei lui Lagrange

Dacă funcţiile f , g : I ⊂ R → R sunt derivabile pe I, atunci au loc echivalenţele:
f ′ (x) = 0, ∀x ∈ I ⇔ f = constant pe I.
f ′ (x) = g′ (x), ∀x ∈ I ⇔ f − g = constant pe I.
f este crescătoare (respectiv strict crescătoare) pe I ⇔ f ′ (x) ≥ 0 (respectiv
f ′ (x) > 0), ∀x ∈ I.
f este descrescătoare (respectiv strict descrescătoare) pe I ⇔ f ′ (x) ≤ 0 (respectiv
f ′ (x) < 0), ∀x ∈ I.

Lector dr. Simona Romaniuc Analiză Matematică, Cursul VI

Teorema lui l’Hôpital
Fie f şi g două funcţii definite pe o vecinătate V (a) a unui punct a ∈ R, exceptând
eventual punctul a, astfel încât

lim f (x) = lim g(x) = l,

x→a x→a

unde l are una din valorile 0, −∞, ∞. Dacă f şi g sunt derivabile pe V (a), exceptând
eventual punctul a, astfel încât g′ (x) ̸= 0, ∀x ̸= a şi dacă există limita

f ′ (x)
lim = L ∈ R,
x→a g′ (x )

atunci
f (x) f ′ (x)
∃ lim = lim ′ = L.
x→a g(x) x→a g (x )

Example
sin x
Să demonstrăm limita fundamentală lim x = 1.
x→0
Ipoteza teoremei l’Hôpital se verifică şi rezultă

sin x (sin x)′ cos x

lim = lim = lim = cos 0 = 1.
x→0 x x→0 x′ x→0 1

Teoremă
Fie f : I ⊂ R → R continuă pe I şi derivabilă pe I \ {a}. Dacă există lim f ′ (x), atunci există şi
x→a
f ′ (a) = lim f ′ (x).
x→a

Lector dr. Simona Romaniuc Analiză Matematică, Cursul VI

Derivate de ordin superior
Considerăm o funcţie f : D ⊆ R → R şi un punct a ∈ D.

Definit, ie
Dacă funcţia f ′ există într-o vecinătate V (a) a punctului a şi dacă

f ′ (x) − f ′ (a)
∃ lim ,
x→a x−a
atunci această limită se numeşte derivata de ordinul doi a funcţiei f în punctul a şi se
d2 f
notează cu f (a) sau 2 (a). Dacă în plus, aceasta este finită, funcţia se numeşte funcţie
dx
derivabilă de ordinul doi în a.

Definit, ie
O funcţie f : D ⊆ R → R se numeşte:
a) convexă pe un interval I ⊆ D dacă pentru orice x1 , x2 ∈ I şi orice λ ∈ [0, 1], are loc
inegalitatea
f [(1 − λ)x1 + λx2 ] ≤ (1 − λ)f (x1 ) + λf (x2 ).
b) concavă pe un interval I ⊆ D dacă pentru orice x1 , x2 ∈ I şi orice λ ∈ [0, 1], are loc
inegalitatea
f [(1 − λ)x1 + λx2 ] ≥ (1 − λ)f (x1 ) + λf (x2 ).
Dacă în loc de inegalităţile de mai sus avem inegalităţi stricte, atunci funcţia se numeşte strict
convexă (respectiv strict concavă).

Lector dr. Simona Romaniuc Analiză Matematică, Cursul VI

Remarcă
Geometric, dacă faţă de segmentul ce uneşte punctele de abscise x1 , x2 , graficul
funcţiei f pe intervalul [x1 , x2 ] ⊂ I, se află
a) dedesubt, atunci f este convexă pe I;
b) deasupra, atunci f este concavă pe I.

Teoremă

Fie f : [a, b] → R o funcţie continuă pe [a, b] şi derivabilă de două ori pe (a, b). Au loc
următoarele implicaţii:
a) Dacă f ′′ (x) ≥ 0, pentru orice x ∈ (a, b), atunci f este convexă pe [a, b].
b) Dacă f ′′ (x) ≤ 0, pentru orice x ∈ (a, b), atunci f este concavă pe [a, b].
Implicaţiile inverse sunt adevărate, iar atunci inegalităţile sunt valabile pe [a, b].
Dacă inegalităţile sunt stricte, atunci f este strict convexă (respectiv strict concavă) pe [a, b].

Definit, ie
Un punct de abscisă x0 ∈ D se numeşte punct de inflexiune al unei funcţii f : D → R, dacă
f este continuă în x0 , are derivată în x0 , este convexă de o parte a lui x0 şi concavă de cealaltă
parte a lui x0 .

Example
Punctul x0 = 0 este punct de inflexiune Pentru f : R → R, f (x) = x3 (vezi graficul).

Lector dr. Simona Romaniuc Analiză Matematică, Cursul VI

Definit, ie

Dacă f este derivabilă de n − 1 ori pe o vecinătate V (a) şi dacă f (n−1) este derivabilă în punctul
a, atunci spunem că funcţia f este derivabilă de n ori în punctul a.
Derivata de ordinul n a funcţiei f în punctul a este

def f (n−1) ( x ) − f (n−1) ( a ) n

not d f
f (n) ( a ) =
= lim (sau == n (a)).
x→a x−a dx

Teoremă (Operaţii cu funcţii de n ori derivabile)

Fie f , g : D ⊆ R → R, funcţii derivabile de n ori într-un punct a ∈ D. Atunci:

Suma este derivabilă de n ori în a şi

( f + g ) (n) ( a ) = f (n) ( a ) + g(n) ( a ) .

Produsul dintre f şi o constantă λ ∈ R este derivabil de n ori în a şi

(λf )(n) (a) = λf (n) (a).

Produsul dintre f şi g este derivabil de n ori în a şi

n
(fg)(n) (a) = ∑ Cin f (n−i) (a)g(i) (a).
i=0

Lector dr. Simona Romaniuc Analiză Matematică, Cursul VI

Definit, ie
Fie f : D ⊆ R → R o funcţie derivabilă de n ori în punctul a ∈ D.
Se numeşte polinom Taylor de ordin n în punctul a, polinomul:

f ′ (a) f ′′ (a) f (n) ( a )

Tn (x) = f (a) + (x − a) + (x − a)2 + · · · + (x − a)n .
1! 2! n!

Formula lui Taylor

Fie f : D ⊆ R → R o funcţie derivabilă de n ori în punctul a ∈ D. Atunci:

f (x) = Tn (x) + Rn (x), ∀x ∈ D,

unde Rn se numeşte restul Taylor de ordin n.

Formula Taylor cu rest Peano

Fie f : D ⊆ R → R o funcţie derivabilă de n ori în punctul a ∈ D. Atunci există
α : D → R continuă în a, cu α(a) = 0, a. î.

f (x) = Tn (x) + α(x)(x − a)n , ∀x ∈ D.

Formula Taylor cu rest Lagrange

Fie f : D ⊆ R → R o funcţie derivabilă de n + 1 ori pe D şi fie a ∈ D. Atunci există
c ∈ D situat între a şi x, a. î.

f (n+1) ( c )
f ( x ) = Tn ( x ) + (x − a)n+1 , ∀x ∈ D.
(n + 1) !

Lector dr. Simona Romaniuc Analiză Matematică, Cursul VI

Remarcă
Dacă n = 0, formula se reduce la formula lui Lagrange:

f (x) = f (a) + f ′ (c)(x − a), ∀x ∈ D.

Din formula Taylor cu rest Lagrange, când a = 0, obţinem:

Formula Mac Laurin cu rest Lagrange

Fie D ⊆ R un interval care îl conţine pe 0 şi fie f : D → R derivabilă de n + 1 ori pe D.
Atunci există θ ∈ (0, 1) a. î, ∀x ∈ D,

f ′ (0) f ′′ (0) 2 f (n) (0) n f (n+1) (θx) n+1

f (x) = f (0) + x+ x +···+ x + x .
1! 2! n! (n + 1) !

Exemple
Cu formula Mac Laurin cu rest Lagrange obţinem, pentru θ ∈ (0, 1) :

x x2 xn xn+1 θx
ex = 1 + + +···+ + e , ∀x ∈ R,
1! 2! n! (n + 1) !
x x3 x2n+1 x2n+2
sin x = − + · · · + (−1)n + (−1)n+1 sin(θx), ∀x ∈ R,
1! 3! (2n + 1)! (2n + 2)!
x2 x4 x2n x2n+1
cos x = 1 − + + · · · + (−1)n + (−1)n+1 sin(θx), ∀x ∈ R,
2! 4! (2n)! (2n + 1)!
x2 xn (−1)n xn+1
ln(1 + x) = x − + · · · + (−1)n−1 + , ∀x > −1,
2 n (n + 1)(1 + θx)n+1

Lector dr. Simona Romaniuc Analiză Matematică, Cursul VI

Teoremă (Caracterizarea punctelor de extrem local)
Fie f o funcţie derivabilă de n ori, n ≥ 2, într-un punct a ∈ D, astfel încât

f ′ (a) = 0, f ′′ (a) = 0, f (n−1) (a) = 0, f (n) (a) ̸= 0.

Au loc implicaţiile:
I. Dacă n este par, a este punct de extrem local şi anume:
punct de maxim dacă f (n) (a) < 0;
punct de minim dacă f (n) (a) > 0.
II. Dacă n este impar, atunci a nu este punct de extrem local, ci este punct de inflexiune.

Corolar
Fie f o funcţie derivabilă de două ori într-un punct a ∈ D, astfel încât f ′ (a) = 0 şi f ′′ (a) ̸= 0.
Au loc implicaţiile:
Dacă f ′′ (a) < 0, atunci a este punct de maxim.
Dacă f ′′ (a) > 0, atunci a este punct de minim.

Următorul rezultat stabileşte o proprietate reciprocă:

Corolar
Dacă funcţia f este derivabilă de două ori într-un punct a ∈ D şi dacă f are în a un minim
(respectiv maxim), atunci f ′′ (a) ≥ 0 (respectiv f ′′ (a) ≤ 0).

Lector dr. Simona Romaniuc Analiză Matematică, Cursul VI

Derivatele funcţiilor elementare

C′ = 0 , ∀x ∈ R ,C ∈ R.

x′ = 1 , ∀x ∈ R.

(xn )′ = nxn−1 , ∀x ∈ R, n ∈ N∗ .

√ 1
( x) ′ = √ , x ∈ (0, ∞).
2 x
√ 1
( n x) ′ = ∗
n n−1 , ∀x ∈ (0, ∞ ), n = 2k, k ∈ N .
√
n
x
√ 1
( n x) ′ = √
n , ∀x ∈ R, n = 2k + 1, k ∈ N∗ .
n xn−1
 ′
1 1
=− 2 , x ∈ (0, ∞).
x x

(xr )′ = rxr−1 , ∀x ∈ (0, ∞), r ∈ R∗ .

Lector dr. Simona Romaniuc Analiză Matematică, Cursul VI

Derivatele funcţiilor elementare

(ex )′ = ex , ∀x ∈ (0, ∞).

(ax )′ = ax ln a , ∀x ∈ R, a > 0, a ̸= 1.

1
(ln x)′ = , x ∈ (0, ∞).
x
1
(loga x)′ = , ∀x ∈ (0, ∞), a > 0, a ̸= 1.
x ln a

(sin x)′ = cos x , ∀x ∈ R.

(cos x)′ = − sin x , ∀x ∈ R.

1 n π o
(tg x)′ = , ∀x ∈ R \ kπ + | k ∈ Z .
cos2 x 2
1
(ctg x)′ = − , ∀x ∈ R \ {kπ | k ∈ Z} .
sin2 x

Lector dr. Simona Romaniuc Analiză Matematică, Cursul VI

Derivatele funcţiilor elementare şi compuse

1
(arcsin x)′ = √ , ∀x ∈ (−1, 1).
1 − x2
1
(arccos x)′ = − √ , ∀x ∈ (−1, 1).
1 − x2
1
(arctg x)′ = , ∀x ∈ R.
1 + x2
1
(arcctg x)′ = − , ∀x ∈ R.
1 + x2

Remarcă

Formulele pentru derivatele compuselor funcţiilor elementare cu o funcţie u de

variabila x se obţin înlocuind x cu u în formulele 1)-19) de mai sus şi înmulţind în
membrul drept cu u′ . Spre exemplu, pentru a > 0, a ̸= 1, avem

(au )′ = au · ln a · u′

sau, dacă u(x) ̸= kπ + π

2, cu k ∈ Z, atunci

1
(tg u)′ = − · u′ .
cos2 u

Lector dr. Simona Romaniuc Analiză Matematică, Cursul VI