6.

6 Derivate parţiale

6.6 Derivate parţiale

Definiţia 6.28. Derivabilitate parţială

◦
Fie D ⊂ Rn , f : D −→ R, a ∈ D. Spunem că f este derivabilă parţial în raport cu
variabila de indice i (i ∈ {1, · · · , n}) în a dacă există în R limita
f (a1 , . . . , ai−1 , xi , ai+1 , . . . , an ) − f (a1 , . . . , ai−1 , ai , ai+1 , . . . , an )
lim ;
xi →ai xi − ai
∂f
valoarea limitei se notează cu (a) şi se numeşte derivata parţială a funcţiei f în raport
∂xi
cu variabila xi , în punctul a.
Dacă funcţia f este este derivabilă parţial în raport cu toate variabilele în punctul a,
atunci spunem că este derivabilă parţial în a.


Remarcă

Considerăm funcţiile parţiale

ϕa,i (xi ) = f (a1 , . . . , ai−1 , xi , ai+1 , . . . , an ), i = 1, n.

Avem
∂f ϕa,i (xi ) − ϕa,i (ai )
(a) = lim = ϕ0a,i (ai ), i = 1, n.
∂xi xi →ai xi − ai

Definiţia 6.29. Derivate parţiale

Fie D ⊂ Rn o mulţime deschisă, f : D −→ R, a ∈ D. Spunem că f este derivabilă
parţial pe D dacă f este derivabilă parţial în fiecare punct din D.
∂f
Notăm cu sau fx0 i funcţia derivată parţial în raport cu xi , i = 1, n.
∂xi
Dacă funcţiile derivate parţiale sunt continue pe D, atunci spunem că f este de clasă C 1
pe D şi notăm f ∈ C 1 (D).


Exemplul 6.15

∂f ∂f
Funcţia f : R2 −→ R, f (x, y) = x2 y + 2 are derivatele parţiale = 2xy, = x2 .
∂x ∂y

Fie (a, b) ∈ R2 . Avem

f (x, b) − f (a, b) x2 b + 2 − a2 b − 2
lim = lim
x→a x−a x→a x−a
(x − a)(x + a)b
= lim = 2ab
x→a x−a
şi
f (a, y) − f (a, b) a2 y + 2 − a2 b − 2
lim = lim
y→b y−b y→b y−b
2
a (y − b)
= lim = a2
y→b y−b

138
 6.6 Derivate parţiale

prin urmare funcţia f este derivabilă parţial în punctul (a, b) şi

∂f ∂f
(a, b) = 2ab, (a, b) = a2 .
∂x ∂y
Punctul (a, b) fiind arbitrar, rezultă că funcţia f este derivabilă parţial pe R2 iar funcţiile derivate
∂f ∂f
parţiale sunt = 2xy, = x2 .
∂x ∂y

Remarcă

Derivabilitatea parţială într-un punct nu implică continuitatea globală în punctul respectiv,

ci doar continuitatea parţială.

Exemplul 6.16

 xy
 , (x, y) ∈ R2 \ {(0, 0)}
x 2 + y2
Funcţia f (x, y) = este derivabilă parţial în origine

0 , (x, y) = (0, 0)
dar nu este continuă global în acest punct.

Avem
f (x, 0) − f (0, 0) 0 f (0, y) − f (0, 0) 0
lim = lim = 0 şi lim = lim = 0
x→0 x−0 x→0 x y→0 y−0 y→0 y
prin urmare funcţia admite derivate parţiale în origine şi
∂f ∂f
(0, 0) = 0, (0, 0) = 0.
∂x ∂y
Am arătat deja că funcţia nu este continuă în origine.
Teorema 6.6
Fie D ⊂ Rn o mulţime deschisă, f : D −→ R, f derivabilă parţial
pe D, x, a ∈ D astfel încât D să conţină toate segmentele de capete
(a1 , . . . , ai−1 , xi , xi+1 , . . . , xn ), (a1 , . . . , ai−1 , ai , xi+1 , . . . , xn ), i = 1, n.
Atunci (∃)ci între ai şi xi , i = 1, n astfel încât
Xn
∂f
f (x) − f (a) = (a1 , . . . , ai−1 , ci , xi+1 , . . . , xn )(xi − ai ).
∂xi
i=1


139
 6.6 Derivate parţiale

Demonstraţie Avem

f (x) − f (a) = f (x1 , x2 , · · · , xn ) − f (a1 , x2 , · · · , xn )

+f (a1 , x2 , · · · , xn ) − f (a1 , a2 , · · · , xn )
···
+f (a1 , · · · , ai−1 , xi , xi+1 , · · · , xn ) − f (a1 , · · · , ai−1 , ai , xi+1 , · · · , xn )
···
+f (a1 , · · · , an−1 , xn ) − f (a1 , · · · , an−1 , an )
∂f ∂f
= (c1 , x2 , · · · , xn ) (x1 − a1 ) + (a1 , c2 , · · · , xn ) (x2 − a2 ) + · · ·
∂x1 ∂x2
∂f
+ (a1 , · · · , ai−1 , ci , xi+1 , · · · , xn ) (xi − ai ) + · · ·
∂xi
∂f
+ (a1 , · · · , an−1 , cn ) (xn − an ) ,
∂xn
unde punctele ci sunt date de teorema Lagrange şi se află între ai şi xi , i = 1, n 
Corolar 6.2
Dacă f admite derivate parţiale mărginite pe V ∈ V(a), atunci f este continuă în a. În
particular f ∈ C 1 (D) =⇒ f ∈ C(D).

 
 ∂f 
Demonstraţie Fie M > 0 astfel încât  (x) ≤ M , (∀)i = 1, n, (∀)x ∈ V . Fie r > 0 astfel
∂xi
ε
încât B(a, r) ⊂ V . Fie ε > 0. Alegem δε = . Pentru x ∈ B(a, r) cu kx − ak < δε , avem
M ·n
X n
|f (x) − f (a)| ≤ M |xi − ai | ≤ M · n · kx − ak < M · n · δε = ε,
i=1
deci lim f (x) = f (a), ceea ce înseamnă că funcţia f este continuă în a. 
x→a

Definiţia 6.30. Matricea Jacobi

Spunem că funcţia vectorială f : D ⊂ Rn −→ Rm , f = (f1 , . . . , fm ) este derivabilă
◦
parţial în punctul a ∈ D dacă (∀)i = 1, m, funcţia fi este derivabilă parţial în a.
Asociem funcţiei f în a, matricea jacobiană
 
∂f1 ∂f1 ∂f1
(a) ∂x (a) · · · ∂xn (a) 
 ∂x1 2
 ∂f2 (a) ∂f2 (a) · · · ∂f2 
 ∂xn (a) 
Jf (a) =  ∂x1 ∂x2
.
 ··· 
 
∂fm ∂fm ∂fm
∂x1 (a) ∂x2 (a) · · · ∂xn (a)


Definiţia 6.31. Derivabilitate parţială de ordin superior

◦
Fie f : D ⊂ Rn −→ R şi a ∈ D. Presupunem că funcţia f este derivabilă parţial în
∂f
raport cu xi pe o vecinătate a punctului a. Dacă funcţia este derivabilă parţial în
∂xi
raport cu xj în a, atunci spunem că f este de două ori derivabilă parţial în a în raport cu

140
 6.6 Derivate parţiale

xi şi xj . Notăm  
∂2f ∂ ∂f
(a) = (a).
∂xj ∂xi ∂xj ∂xi
Funcţia f se numeşte derivabilă parţial de ordinul 2 în a dacă este de două ori derivabilă
parţial în raport cu toate variabilele în a.
Recursiv, definim derivata parţială de ordinul k ∈ N, k ≥ 3, în punctul a, în raport cu
variabilele xi1 , . . . , xik
 
∂kf ∂ ∂ k−1 f
(a) = (a)
∂xik ∂xik−1 · · · ∂xi1 ∂xik ∂xik−1 · · · ∂xi1
în ipoteza că funcţia f este derivabilă parţial în raport cu variabilele xi1 , . . . , xik−1 pe
∂ k−1 f
o vecinătate a punctului a şi funcţia este derivabilă parţial în raport cu
∂xik−1 · · · ∂xi
xik în a. Funcţia f se numeşte derivabilă parţial de ordinul k în a dacă este de k ori
derivabilă parţial în raport cu toate variabilele în a.


Definiţia 6.32. Derivata parţială de ordin superior

Fie D ⊂ Rn o mulţime deschisă, f : D −→ R şi k ∈ N, k ≥ 2. Funcţia f se numeşte
derivabilă parţial de ordinul k pe D dacă f este derivabilă parţial de ordinul k în fiecare
punct din D.
Dacă funcţia f este derivabilă parţial de ordinul k pe D şi toate funcţiile derivate parţiale
de ordinul k sunt continue pe D atunci spunem că f este de clasă C k pe D şi notăm notăm
f ∈ C k (D).


Exemplul 6.17

Vom calcula derivatele parţiale de ordinul întâi şi al doilea pentru funcţia

f (x, y) = x ln x2 + y 2 , (x, y) 6= (0, 0).

Soluţie Derivatele parţiale

∂f


= x0x ln x2 + y 2 + x(ln x2 + y 2 )0x
∂x

2x2
= ln x2 + y 2 +
x2 + y 2

∂f
2xy
= x(ln x2 + y 2 )0y =
∂y x2 + y2

141
 6.6 Derivate parţiale

Derivatele parţiale de ordinul 2

   0
∂2f ∂ ∂f
2x2
= = ln x2 + y 2 +
∂x2 ∂x ∂x x2 + y 2 x
2x 4xy 2 + 2x(x2 3y 2 )
= + =
x2 + y 2 (x2 + y 2 )2 (x2 + y 2 )2
   0
∂2f ∂ ∂f
2x2
= = ln x2 + y 2 +
∂y∂x ∂y ∂x x2 + y 2 y
2y 4x2 y 2y(y 2 − x2 )
= − =
x2 + y 2 (x2 + y 2 )2 (x2 + y 2 )2
   0
∂2f ∂ ∂f 2xy
= =
∂x∂y ∂x ∂y x + y2
2
x
2y(x2 + y 2 ) − 4x2 y 2y(y 2 − x2 )
= =
(x2 + y 2 )2 (x2 + y 2 )2
   0
∂2f ∂ ∂f 2xy 2x(x2 − y 2 )
= = =
∂y 2 ∂y ∂y x + y2
2
y (x2 + y 2 )2
J

Remarcă

∂2f ∂2f
Derivatele parţiale , se numesc derivate parţiale de ordinul 2 simple iar derivatele
∂x2 ∂y 2
2 2
∂ f ∂ f
parţiale , se numesc derivate parţiale de ordinul 2 mixte.
∂y∂x ∂x∂y

Teorema 6.7. Schwarz

Fie D ⊂ R2 o mulţime deschisă, f : D −→ R, (a, b) ∈ D. Dacă funcţiile derivate
∂2f ∂2f
parţiale de ordinul 2 mixte , există pe o vecinătate V a punctului (a, b) şi
∂x∂y ∂y∂x
∂2f ∂2f
sunt continue în (a, b), atunci (a, b) = (a, b).
∂x∂y ∂y∂x


Demonstraţie Fie r > 0 astfel încât B ((a, b), r) ⊂ V . Fie (x, y) ∈ B ((a, b), r) cu x 6= a şi
y 6= b. Considerăm identitatea
f (x, y) − f (a, y) − [f (x, b) − f (a, b)] f (x, y) − f (x, b) − [f (a, y) − f (a, b)]
= .
(x − a)(y − b) (x − a)(y − b)
Notăm ϕx = f (x, ·) − f (a, ·), ϕy = f (·, y) − f (·, b) şi avem
ϕx (y) − ϕx (b) ϕy (x) − ϕy (a)
= .
(x − a)(y − b) (x − a)(y − b)
Conform teoremei Lagrange, există cy cuprins între y şi b astfel încât ϕx (y)−ϕx (b) = ϕ0x (cy )(y−
b) şi există dx cuprins între x şi a astfel încât ϕy (x) − ϕy (a) = ϕ0y (dx )(x − a). Obţinem
∂f ∂f ∂f ∂f
ϕ0y (dx ) (x, cy ) − (a, cy ) (d , y) − (dx , b)
ϕ0x (cy ) ∂y ∂y x
= ⇐⇒ = ∂x ∂x .
x−a y−b x−a y−b

142
 6.6 Derivate parţiale

∂f ∂f
Notăm ψy = (·, cy ), ψx = (dx , ·) şi avem
∂y ∂x
ψy (x) − ψy (a) ψx (y) − ψx (b)
= .
x−a y−b
Conform teoremei Lagrange, există cx cuprins între x şi a astfel încât ψy (x) − ψy (a) =
ψy0 (cx )(x − a) şi există dy cuprins între y şi b astfel încât ψx (y) − ψx (b) = ψx0 (dy )(y − b).
Obţinem
∂2f ∂2f
ψy0 (cx ) = ψx0 (dy ) ⇐⇒ (cx , cy ) = (dx , dy ).
∂x∂y ∂y∂x
Trecem la limită (x, y) −→ (a, b), avem (cx , cy ) −→ (a, b), (dx , dy ) −→ (a, b) şi din continui-
∂2f ∂2f ∂2f ∂2f
tatea funcţiilor , în punctul (a, b) obţinem (a, b) = (a, b). 
∂x∂y ∂y∂x ∂x∂y ∂y∂x
Corolar 6.3
Fie D ⊂ Rn o mulţime deschisă, f : D −→ R, a ∈ D. Dacă
1. f admite derivate parţiale de ordinul k pe o vecinătate a punctului a,
2. funcţiile derivate parţiale de ordinul k sunt continue în a,
atunci

(∀)i1 , · · · , ik ∈ {1, 2, . . . , n} , (∀)σ : {1, . . . , k} −→ {1, . . . , k} permutare

∂kf ∂kf
(a) = (a).
∂xi1 · · · ∂xik ∂xiσ(1) · · · ∂xiσ(k)


143