Curs 4.

CURS
Integrale nedefinite.
9, Analiză matematică, semestrul I, 2014–2015

1 Primitive
Definiţia 1.1 Fie f : J → R, unde J ⊂ R este un interval. Funcţia F : J → R se numeşte
primitivă a funcţiei f pe intervalul J, dacă
1. F este derivabilă pe J;
2. F 0 (x) = f (x), ∀ x ∈ J.

Propoziţia 1.2 Fie J ⊂ R un interval şi f : J → R. Dacă F1 , F2 : J → R sunt două primitive

ale funcţiei f atunci există c ∈ R astfel ı̂ncât

F1 (x) = F2 (x) + c, ∀ x ∈ J.

Demonstraţie. Funcţiile F1 şi F2 fiind primitive pentru f , sunt funcţii derivabile pe J şi F10 (x) = F20 (x) =
f (x), ∀ x ∈ J. Deci (F1 − F2 )0 (x) = 0 pentru orice x ∈ J, iar o funcţie cu derivata nulă pe un interval este
constantă pe acel interval. Prin urmare există c ∈ R astfel ı̂ncât F1 (x) − F2 (x) = c, ∀ x ∈ J. 

Observaţia 1.3 Fiind dată F0 o primitivă a unei funcţii f pe un interval J, orice altă primitivă
a lui f este de forma
F = F0 + c, c ∈ R.
Dacă f este definită pe reuniuni de intervale, Definiţia 1.1 se poate extinde, dar observaţia
precedentă nu este valabilă. De exemplu, funcţia f : R \ {0} → R, f (x) = x, ∀ x ∈ R \ {0} admite
ca primitive ambele funcţii F1 , F2 : R \ {0} → R,
 x
 2, x<0


x
F1 (x) = , ∀ x 6= 0, F2 (x) =
2
 x + 1,

x>0

2
dar diferenţa F2 − F1 nu este o constantă pentru toţi x 6= 0.

0, x<0
F1 (x) − F2 (x) =
1, x > 0.

Definiţia 1.4 Fie J ⊂ R un interval şi f : J → R o funcţie care admite primitive pe J. Mulţimea
tuturor primitivelor lui f se numeşte integrala nedefinită a funcţiei f şi se notează prin simbolul
Z
f (x) dx.

Operaţia de calculare a primitivelor unei funcţii se numeşte integrare.

1
Observaţia 1.5 Dacă notăm C = {f : J → R | f constantă} şi observăm că

λ C = C, ∀ λ ∈ R∗ ; C+C =C

atunci pentru o funcţie f : J → R care are primitiva F vom scrie

Z
f (x) dx = F + C (1)

şi Z
F 0 (x) dx = F + C. (2)

Observaţia 1.6 O funcţie f care admite primitive pe un interval J are proprietatea lui Darboux
pe acel interval. Aceasta deoarece derivata oricărei funcţii derivabile are proprietatea lui Darboux.
Mai reamintim că imaginea unui interval printr-o funcţie care are proprietatea lui Darboux este un
interval. Prin urmare, o funcţie care nu are această proprietate pe un interval nu admite primitive
pe acel interval.
De exemplu funcţia f : R → R

0, x<0
f (x) =
1, x≥0

nu admite primitive pe R deoarece f nu are proprietatea lui Darboux, f (R) = {0, 1}.

Teorema 1.7 Orice funcţie continuă f : [a, b] → R admite primitive.

Teorema 1.8 Fie f, g : J → R funcţii care admit primitive şi fie λ ∈ R, λ 6= 0. Atunci funcţiile
f + g şi λf admit de asemenea primitive pe J şi au loc relaţiile:
Z Z Z
(f (x) + g(x)) dx = f (x) dx + g(x) dx, (3)
Z Z
λf (x) dx = λ f (x) dx. (4)

Demonstraţie. Dacă F este o primitivă a lui f iar G o primitivă a lui g atunci F şi G sunt derivabile şi
F 0 = f , G0 = g. De aici deducem că F + G şi λF sunt derivabile pe J şi

(F + G)0 = F 0 + G0 = f + g, (λF )0 = λF 0 = λf,

adică F + G este o primitivă a lui f + g şi λF este o primitivă a lui λf. Relaţiile (3) şi (4) rezultă din
Observaţia 1.5. 

Observaţia 1.9 Ipoteza λ 6= 0 este esenţială ı̂n demonstrarea egalităţii (4). Într-adevăr, dacă
λ = 0 atunci λf = 0 deci orice funcţie constantă este primitivă a lui λf . Aşadar
Z
λf (x) dx = 0 + C = C.

Pe de altă parte, dacă λ = 0, atunci

Z
λ f (x) dx = {0}.

2
Deci, ı̂n general are loc incluziunea
Z Z
λ f (x) dx ⊂ λf (x) dx,

incluziunea fiind strictă când λ = 0.

Tabelul primitivelor

xn+1
Z
1. xn dx = + C, J ⊂R
n+1
xa+1
Z
2. xa dx = + C, J ⊂ (0, +∞), a ∈ R \ {−1}
a+1
ax
Z
3. ax dx = + C, J ⊂ R, a ∈ R+ \ {0, 1}
ln a
Z
1
4. dx = ln |x| + C, J ⊂ (−∞, 0) sau J ⊂ (0, +∞)
x
 
x − a
Z
1 1  + C,
5. dx = ln  J ⊂ R \ {−a, a}, a 6= 0
x2 − a2 2a  x + a 
Z
1 1 x
6. 2 2
dx = arctg + C J ⊂ R, a 6= 0
x +a a a
Z
7. sin x dx = − cos x + C, J ⊂R
Z
8. cos x dx = sin x + C, J ⊂R
Z
1
9. cos2 x
dx = tg x + C, J ⊂ R \ {(2k + 1) π2 }, k ∈ Z
Z
1
10. sin2 x
dx = −ctgx + C, J ⊂ R \ {kπ}, k ∈ Z
Z
11. tgx dx = − ln | cos x| + C, J ⊂ R \ {(2k + 1) π2 }, k ∈ Z
Z
12. ctgx dx = ln | sin x| + C, J ⊂ R \ {kπ}, k ∈ Z
√
Z
1
13. √ dx = ln(x + x2 + a2 ) + C, J ⊂ R, a 6= 0
x2 + a2
√
Z
1
14. √ dx = ln |x + x2 − a2 | + C, J ⊂ (−∞, −a) sau J ⊂ (a, ∞), a > 0
2
x −a 2
Z
1 x
15. √ dx = arcsin + C, J ⊂ (−a, a), a > 0.
2
a −x 2 a

Teorema 1.10 (Formula de integrare prin părţi) Dacă f, g : J → R sunt funcţii de clasă C 1
pe J (funcţii derivabile cu derivate continue) atunci funcţiile f g, f 0 g, f g 0 admit primitive mulţimile
lor de primitive satisfac: Z Z
f (x)g 0 (x) dx = f g − f 0 (x)g(x) dx. (5)

3
Demonstraţie. Funcţiile f g, f 0 g, f g 0 sunt continue deci admit primitive. Avem

(f g)0 = f 0 g + f g 0

şi aplicând Teorema 1.8 egalităţii de mai sus obţinem

Z Z Z
(f g)0 (x) dx = f 0 (x)g(x) dx + f (x)g 0 (x) dx.

Din Observaţia 1.5 avem Z

(f g)0 (x) dx = f g + C,

de unde rezultă (5). 

Z
Exemplul 1.11 Să calculăm x cos x dx. Dacă alegem f (x) = x, g 0 (x) = cos x atunci avem
f 0 (x) = 1, g(x) = sin x. Din (5) găsim
Z Z
x cos x dx = x sin x − sin x dx = x sin x + cos x + C.

Teorema 1.12 (Formula de schimbare de variabilă) Fie I, J intervale din R şi fie ϕ : I →
J, f : J → R funcţii cu următoarele proprietăţi:
1◦ ϕ derivabilă pe I.
2◦ f are primitive şi fie F o primitivă a sa.
Atunci funcţia (f ◦ ϕ) · ϕ 0 admite primitive şi are loc
Z
f (ϕ(t)) · ϕ 0 (t) dt = F ◦ ϕ + C. (6)

Demonstraţie. Funcţiile F (ca primitivă pentru f ) şi ϕ sunt derivabile. Folosind teorema de derivare a
funcţiilor compuse rezultă că F ◦ ϕ este derivabilă pe I şi

(F ◦ ϕ)0 (t) = F 0 (ϕ(t)) · ϕ 0 (t) = f (ϕ(t)) · ϕ 0 (t), ∀t ∈ I.

Deci F ◦ ϕ este o primitivă a funcţiei (f ◦ ϕ) · ϕ0 . 

2 Integrala Riemann
Fie [a, b] un interval ı̂nchis şi mărginit din R. Se numeşte diviziune a intervalului [a, b] un sistem
de puncte
∆ = {x0 , x1 , . . . , xn }, a = x0 < x1 < . . . < xn = b.
Mulţimea diviziunilor intervalului [a, b] o vom nota D[a, b]. Norma diviziunii ∆ se notează k∆k
şi este cea mai mare dintre lungimile intervalelor [ xi−1 , xi ], i = 1, n.

k∆k = max (xi − xi−1 ).

1≤i≤n

Un sistem de n puncte {ξ1 , ξ2 , . . . , ξn }, ξi ∈ [ xi−1 , xi ], i = 1, n se numeşte sistem de puncte

intermediare asociat diviziunii ∆.

4
Definiţia 2.1 Fie f : [a, b] → R. Numărul real
n
X
σ∆ (f, ξi ) = f (ξi ) · (xi − xi−1 ) (7)
i=1

se numeşte suma Riemann asociată funcţiei f , diviziunii ∆ şi sistemului de puncte intermediare
(ξi )ni=1 .

Definiţia 2.2 Funcţia f : [a, b] → R se numeşte integrabilă Riemann (integrabilă) pe inter-

valul [a, b] dacă există un număr real If cu următoarea proprietate:
∀ε > 0, ∃ηε > 0 astfel ca pentru orice diviziune ∆ ∈ D[a, b] cu k∆k < ηε şi pentru orice alegere a
punctelor intermediare (ξi )ni=1 are loc

|σ∆ (f, ξi ) − If | < ε. (8)

Numărul If asociat funcţiei integrabile f : [a, b] → R este unic determinat, se numeşte integrala
definită (sau integrala Riemann) a funcţiei f şi se notează
Z b
If = f (x) dx.
a

Mulţimea funcţiilor integrabile pe [a, b] o vom nota R([a, b]).

Prin definiţie Z a Z b Z a
f (x)dx = 0, f (x)dx = − f (x)dx.
a a b

Interpretarea geometrică a integralei Riemann

Dacă f (x) ≥ 0, ∀ x ∈ [a, b] atunci suma Riemann reprezintă suma ariilor dreptunghiurilor de
bază xi − xi−1 şi ı̂nălţime f (ξi ), astfel ı̂ncât σ∆ (f, ξi ) aproximează aria mulţimii din plan, numită
subgraficul funcţiei f
Df = {(x, y); x ∈ [a, b], 0 ≤ y ≤ f (x)}.

5/2
1
−x3 + 3x2 − 2x + 2 dx
R

Suma Riemann cu partiţie echidistantă, pentru integrala 2
0

Observaţia 2.3 Integrala definită a unei funcţii este un număr real spre deosebire de integrala
nedefinită care este o mulţime de funcţii (mulţimea primitivelor).

5
Teorema 2.4 Orice funcţie f : [a, b] → R integrabilă Riemann eate mărginită pe intervalul [a, b],
adică există m, M ∈ R astfel ı̂ncât

m ≤ f (x) ≤ M, ∀x ∈ [a, b].

Teorema 2.5 Fie f, g : [a, b] → R, f ∈ R([a, b]) şi g(x) = f (x), ∀x ∈ [a, b] \ A, A ⊂ [a, b], mulţime
finită. Atunci g ∈ R([a, b]) şi
Z b Z b
g(x)dx = f (x)dx.
a a

Această teoremă ne spune că dacă se modifică valorile unei funcţii integrabile ı̂ntr-o mulţime
finită de puncte atunci funcţia nou obţinută este integrabilă şi mai mult, integralele celor două
funcţii coincid.

Teorema 2.6 Funcţia f : [a, b] → R este integrabilă dacă şi numai dacă are loc următoarea pro-
prietate: există I ∈ R astfel ı̂ncât oricare ar fi (∆n )n un şir de diviziuni ale intervalului [a, b],
∆n = {xn0 , xn1 , . . . , xnkn }, cu lim k∆n k = 0 şi pentru orice sistem de puncte intermediare (ξin )ki=1
n
,
n→∞
ξin ∈ [ xni−1 , xni ], şirul sumelor Riemann (σ∆n (f, ξin ))n converge la I.
Z b
f (x) dx = lim σ∆n (f, ξin ).
a n→∞

Teorema 2.7 Fie f, g : [a, b] → R integrabile pe intervalul [a, b] şi λ ∈ R atunci f + g şi λf sunt
integrabile pe [a, b] şi au loc
Z b Z b Z b
(f (x) + g(x)) dx = f (x) dx + g(x) dx,
a a a
Z b Z b
λf (x) dx = λ f (x) dx.
a a
Demonstraţie. Exerciţiu! 

Teorema 2.8 Fie f : [a, b] → R integrabilă cu f (x) ≥ 0, ∀ x ∈ [a, b]. Atunci

Z b
f (x) dx ≥ 0.
a

Demonstraţie. Exerciţiu! 

Corolarul 2.9 1◦ Dacă f, g : [a, b] → R sunt funcţii integrabile şi f (x) ≤ g(x), ∀x ∈ [a, b] atunci
are loc Z b Z b
f (x) dx ≤ g(x) dx. (9)
a a
2◦ Dacă f : [a, b] → R este o funcţie integrabilă şi m ≤ f (x) ≤ M, ∀x ∈ [a, b] atunci
Z b
m(b − a) ≤ f (x)dx ≤ M (b − a). (10)
a

Demonstraţie. Exerciţiu! 

6
Teorema 2.10 Fie f : [a, b] → R şi fie c ∈ (a, b). Dacă restricţiile funcţiei f la fiecare din
intervalele [ a, c ] şi [ c, b ] sunt integrabile, atunci f este integrabilă pe [a, b] şi
Z b Z c Z b
f (x) dx = f (x) dx + f (x) dx.
a a c

Teorema 2.11 (Formula lui Leibniz-Newton) Fie f : [a, b] → R o funcţie integrabilă şi care
admite primitive. Atunci pentru orice primitivă F are loc
Z b
f (x) dx = F (b) − F (a). (11)
a

Demonstraţie. Vom folosi notaţia

Z b
f (x)dx = F (x)| ba
a

şi vom citi ”F (x) luat ı̂ntre a şi b”.

Considerăm un şir arbitrar de diviziuni ∆n = {xn0 , xn1 , . . . , xnkn } şi aplicăm pe intervalul [xni−1 , xni ] teorema
lui Lagrange funcţiei derivabile F . Există atunci un punct intermediar ξin ∈ (xni−1 , xni ) astfel ca

F (xni ) − F (xni−1 ) = F 0 (ξin )(xni − xni−1 ) = f (ξin )(xni − xni−1 ).

Atunci şirul sumelor Riemann ataşat este

kn
X n
X
σ∆n (f, ξin ) = f (ξin )(xni − xni−1 ) = F (xni ) − F (xni−1 ) = F (b) − F (a)


i=1 i=1

şi trecând la limită obţinem afirmaţia. 

Observaţia 2.12 Există funcţii integrabile care nu admit primitive. De exemplu funcţia
 1
 1,
 x 6=
2

g : [0, 1] → R, g(x) =


 0, 1
x=
2
este integrabilă pe [0, 1] (g se obţine din funcţia f : [0, 1] → R, f (x) = 1, prin modificarea valorilor
1
ı̂ntr-un singur punct x = ) şi
2 Z 1 Z 1
g(x) dx = 1 · dx = 1
0 0
dar g nu are primitive deoarece nu are proprietatea lui Darboux pe [0, 1].

Observaţia 2.13 Există funcţii care admit primitive pe un interval dar nu sunt integrabile pe acel
interval. De exemplu funcţia
 1 2 1
 2x sin 2 − cos 2 ,
 x 6= 0
f : [−1, 1] → R, f (x) = x x x


0, x=0

7
admite primitive. Se arată uşor că F : [−1, 1] → R definită prin
 1
 x2 sin 2 ,
 x 6= 0
F (x) = x


0, x=0
este derivabilă şi F 0 = f , deci este primitivă pentru f . Pe de altă parte funcţia f este nemărginită
pe [−1, 1], deci nu poate fi integrabilă.

Teorema 2.14 (Clase de functii integrabile)

• Orice funcţie monotonă f : [a, b] → R este integrabilă.

• Orice funcţie continuă f : [a, b] → R este integrabilă.

Un caz intâlnit ı̂n practică este acela al funcţiilor continue pe porţiuni adică al funcţiilor
f : [a, b] → R care satisfac:

• pe intervalul [a, b] există un număr finit de puncte de discontinuitate ci ∈ (a, b) de speţa I

(există limitele laterale şi sunt finite);
• pe fiecare subinterval determinat de punctele de discontinuitate restricţiile funcţiei f sunt
continue.

Astfel de funcţii sunt de asemenea integrabile.

Teorema 2.15 (Teorema de medie) Dacă f : [a, b] → R este continuă, atunci există c ∈ [a, b]
astfel ı̂ncât
Z b
1
f (x) dx = f (c). (12)
b−a a
Demonstraţie. Funcţia f , fiind continuă pe intervalul compact (mărginit şi ı̂nchis) [a, b], este mărginită şi
ı̂şi atinge marginile. Deci există u, v ∈ [a, b], m, M ∈ R astfel ı̂ncât
f (u) = m = inf f (x) şi f (v) = M = sup f (x).
x∈[a,b] x∈[a,b]

Deoarece m ≤ f (x) ≤ M, ∀x ∈ [a, b], folosind (10), obţinem

Z b
1
f (u) = m ≤ f (x) dx ≤ M = f (v).
b−a a
Cum f este continuă pe [a, b], f are proprietatea lui Darboux pe [a, b], deci există c ∈ [a, b] astfel ı̂ncât
Z b
1
f (c) = f (x) dx. 
b−a a

Observaţia 2.16 Dacă f (x) ≥ 0, ∀ x ∈ [a, b] şi scriem relaţia (12) sub forma
Z b
f (c)(b − a) = f (x) dx
a

deducem că există c ∈ [a, b] astfel ı̂ncât subgraficul funcţiei f are aceeaşi arie cu dreptunghiul de
bază b − a şi ı̂nălţime f (c).

8
Propoziţia 2.17 1. Dacă f : [a, b] → R este continuă, atunci are loc inegalitatea
Z b  Z b
 
 f (x) dx ≤ |f (x)| dx.
 
a a

2. Dacă f : [a, b] → R este continuă şi pozitivă, iar [ c, d ] ⊂ [a, b], atunci
Z d Z b
f (x)dx ≤ f (x)dx.
c a

3. Dacă f : [a, b] → R este continuă, pozitivă şi neidentic nulă pe (a, b), a < b, atunci
Z b
f (x)dx > 0.
a

Teorema 2.18 (Teorema de existenţă a primitivelor unei funcţii continue) Fie f : [a, b] →
R continuă. Atunci funcţia F : [a, b] → R definită prin
Z x
F (x) = f (t) dt, ∀x ∈ [a, b] (13)
a

este o primitivă a funcţiei f , care se anulează ı̂n punctul a.

Demonstraţie. Fie x0 ∈ [a, b] arbitrar fixat. Vom demonstra că F este derivabilă ı̂n x0 şi F 0 (x0 ) = f (x0 ).
Avem Z x Z x0 Z x
F (x) − F (x0 ) = f (t)dt − f (t)dt = f (t)dt.
a a x0
Z x
Din teorema de medie aplicată funcţiei f (t)dt rezultă că există ξx ı̂n intervalul de extremităţi x0 , x, astfel
x0
ca Z x
f (t) dt = f (ξx )(x − x0 ).
x0

Din ultimile două relaţii, dacă ţinem cont şi de continuitatea funcţiei f , deducem

F (x) − F (x0 )
lim = lim f (ξx ) = f (x0 ).
x→x0 x − x0 x→x0

Dacă x0 = a sau x0 = b se consideră limitele laterale la dreapta şi respectiv, la stânga. Cum x0 a fost ales
arbitrar, rezultă că F 0 = f , deci F este primitivă pentru f . Avem evident şi
Z a
F (a) = f (t)dt = 0. 
a

Teorema 2.19 (Formula de integrare prin părţi) Dacă f, g : [a, b] → R sunt funcţii deriv-
abile cu derivate continue, atunci
Z b Z b
0
f (x)g (x) dx = f (x)g(x)| ba − f 0 (x)g(x) dx. (14)
a a

9
Demonstraţie. Din formula de derivare a produsului

(f g)0 (x) = f 0 (x)g(x) + f (x)g 0 (x)

deducem că f g este o primitivă a funcţiei f 0 g + f g 0 . Aplicând Formula Leibniz-Newton (11) obţinem
Z b
f (x)g(x)| ba = (f g)(b) − (f g)(a) = (f g)0 (x)dx =
a
Z b Z b Z b
[f 0 (x)g(x) + f (x)g 0 (x)]dx = f 0 (x)g(x)dx + f (x)g 0 (x)dx
a a a
de unde deducem imediat afirmaţia teoremei. 

Teorema 2.20 (Formula de schimbare de variabilă) Fie ϕ : [a, b] → [c, d] o funcţie deriv-
abilă, cu derivata continuă pe [a, b] şi fie f : [c, d] → R o funcţie continuă. Atunci are loc formula
Z b Z ϕ(b)
0
f (ϕ(t)) · ϕ (t) dt = f (x) dx. (15)
a ϕ(a)

Demonstraţie. Funcţia f fiind continuă, admite primitive. Fie F o primitivă a lui f , deci

F 0 (x) = f (x), ∀x ∈ [c, d]. (16)

Formula Leibniz-Newton (11) ne conduce la

Z ϕ(b)
f (x)dx = F (ϕ(b)) − F (ϕ(a)). (17)
ϕ(a)

Folosind formula de derivare a funcţiilor compuse şi (2.17) găsim

(F ◦ ϕ)0 (t) = F 0 (ϕ(t)) · ϕ0 (t) = (f ◦ ϕ)(t) · ϕ0 (t), ∀t ∈ [a, b].

Formula Leibniz-Newton (11) şi (2.18) ne conduce la

Z b Z ϕ(b)
0
(f ◦ ϕ)(t)ϕ (t) = (F ◦ ϕ)(b) − (F ◦ ϕ)(a) = f (x)dx. 
a ϕ(a)

Observaţia 2.21 Fie a > 0 şi fie f : [−a, a] → R o funcţie continuă. Atunci
Z a Z a
f (x)dx = [f (x) + f (−x)]dx. (18)
−a 0

Într-adevăr, putem scrie Z a Z 0 Z a

f (x)dx = f (x)dx + f (x)dx.
−a −a 0
Z0
Pentru f (x)dx alegem ϕ : R → R, ϕ(t) = −t şi aplicăm formula de schimbare de variabilă (15).
−a
Găsim Z 0 Z ϕ(0) Z a Z a
f (x)dx = f (x)dx = f (ϕ(t)) · ϕ0 (t) dt = − f (−x)dx.
−a ϕ(a) 0 0

Din ultimele două relaţii rezultă (18).

10
 De aici deducem următoarea observaţie, utilă ı̂n aplicaţii.

Observaţia 2.22 Fie a > 0 şi fie f : [−a, a] → R o funcţie continuă.

Dacă f este funcţie pară (f (−x) = f (x), ∀ x ∈ [−a, a]) atunci
Z a Z a
f (x)dx = 2 f (x)dx.
−a 0

Dacă f este funcţie impară (f (−x) = −f (x), ∀x ∈ [−a, a]) atunci

Z a
f (x)dx = 0.
−a

2.1 Aplicaţii ale integralei definite

Teorema 2.23 Dacă f : [a, b] → R+ este continuă atunci mulţimea plană

Df = (x, y) ∈ R2 | x ∈ [a, b], 0 ≤ y ≤ f (x)



numită subgraficul funcţiei f , are arie şi

Z b
aria(Df ) = f (x)dx. (19)
a

Corolarul 2.24 Dacă f, g : [a, b] → R sunt continue şi f (x) ≤ g(x), ∀ x ∈ [a, b], atunci mulţimea
plană cuprinsă ı̂ntre graficele funcţiilor f şi g şi dreptele x = a, x = b, adică mulţimea

Df,g = (x, y) ∈ R2 | x ∈ [a, b], f (x) ≤ y ≤ g(x) ,



are arie şi Z b

aria(Df,g ) = [g(x) − f (x)]dx. (20)
a

Teorema 2.25 Dacă f : [a, b] → R+ este continuă atunci corpul de rotaţie determinat de f , adică
mulţimea n p o
Vf = (x, y, z) ∈ R3 | x ∈ [a, b], y 2 + z 2 ≤ f (x)

are volum dat de formula

Z b
vol(Vf ) = π f 2 (x)dx. (21)
a

Teorema 2.26 Dacă f : [a, b] → R+ este o funcţie derivabilă cu derivata continuă atunci graficul
lui f are lungime finită dată de
Z bp
`f = 1 + (f 0 )2 dx. (22)
a

11