Cursul 7

Hessiana şi convexitatea funcţiilor

Considerăm mulţimea A  R n .
Definiţia 1. Mulţimea A  R n se numeşte mulţime convexă dacă 1     x    y  A pentru
orice x  A, y  A şi   0,1 (adică odată cu două puncte distincte x şi y mulţimea conţine tot
segmentul de dreaptă dintre x şi y.
Definiţia 2. Funcţia f : A  R este convexă pe A dacă şi numai dacă pentru orice x, y  A
şi orice   0,1 avem f 1     x    y   1     f  x     f  y  .
Grafic, condiţia spune că dacă x  t  y atunci punctul  t , f  t   se află dedesubtul sau pe linia
care uneşte punctele  x, f  x   şi  y, f  y   (zicem că graficul lui f “ţine apa”).
Propoziţia 1. Dacă f este convexă pe intervalul deschis  ,   , atunci f este continuă pe acest
interval.
Observaţie: Proprietatea nu este valabilă pe intervalul închis.
De exemplu, funcţia f  x   0 pentru x  0,1 şi f 1  1 este convexă dar nu este continuă pe
0,1 .
Definiţia 3. Q o matrice pătratică n  n simetrică este pozitiv semidefinită (sau nenegativ
definită) dacă şi numai dacă xT  Q  x  0 pentru orice x  R n (mai general  x, Q  x   0 , unde
 ,   este un produs scalar). Matricea Q este pozitiv definită dacă şi numai dacă xT  Q  x  0
pentru orice x  R n , x  0 . Matricea Q este nonpozitiv definită (sau negativ semidefinită) dacă
x T  Q  x  0 pentru orice x  R n .
Definiţia 4. Spunem că o mulţime A  R n este conexă dacă este formată dintr-o singură bucată
(adică nu există o pereche de mulţimi deschise G1 şi G2 astfel încât A  G1 G2 , A G1   ,
A G2   şi  A G1  A G2    ).
Fie D  R n un domeniu (adică o mulţime deschisă şi conexă).
Definiţia 5. Fie f : D  R o funcţie de două ori diferenţiabilă, cu derivatele parţiale de ordinul
doi continue în domeniul D (se zice că f este de clasă C 2 ). Atunci matricea

H  x   f x''i x j  x  
i , j 1,n
se numeşte hessiana funcţiei f.
Observaţie: Conform criteriului Schwarz derivatele parţiale mixte de ordinul doi sunt egale,
adică f x''i x j  f x''j xi ,  i, j , deci H  x  este simetrică.
Propoziţia 2. Fie f o funcţie de clasă C 2 pe mulţimea A  R n deschisă şi convexă. Atunci f este

convexă pe A dacă şi numai dacă matricea sa hessiană H  x   f x''i x j  x  
i , j 1,n
este pozitiv
semidefinită pentru orice x  A .

1
 Transformări regulate
Fie mulţimea A  R şi funcţia vectorială f : A  R n , f  x    f1  x  , f 2  x  ,
n
, fn  x  ,
 x   x1, , xn   A , unde funcţiile componente fi : A  R au derivate parţiale în raport cu
 f1  f1  f1
 x1  x2  xn
 f2  f2  f2
variabilele x1 , x2 , , xn . Determinantul de funcţii: J   x1  x2  xn se numeşte

 fn  fn  fn
 x1  x2  xn
D  f1 , , fn  D f 
determinant funcţional sau iacobian şi se notează cu sau cu .
D  x1 , , xn  D  x
Definiţia 6. Fie   A un punct interior. Spunem că funcţia f   f1, f 2 , , f n  este o
transformare regulată în punctul  dacă funcţiile f1 , , f n au derivate parţiale continue într-o
D  f1 , , fn 
vecinătate a lui  şi iacobianul J  este nenul în punctul  (adică J    0 ).
D  x1 , , xn 
Observaţie: Iacobianul unei transformări regulate este funcţie continuă în  .
Propoziţia 3. Orice transformare regulată într-un punct este continuă în acel punct.
Propoziţia 4. Dacă f este transformare regulată într-un punct  , atunci f este transformare
regulată pe o vecinătate a lui  .
Propoziţia 5. Dacă f este o transformare regulată într-o vecinătate a lui  , atunci există o
vecinătate U a lui  şi o vecinătate V a lui y  f   astfel încât restricţia lui f la U (deci
f : U  V ) este aplicaţie biunivocă (deci inversabilă), iar inversa f 1 este transformare regulată
în punctul y.
Observaţie: Transformarea f : A  B înseamnă o aplicaţie punct la punct (injectivă), astfel
putem vorbi de inversa ei f 1 : f  A  A .
Propoziţia 6. Iacobianul unei transformări regulate pe un domeniu D păstrează acelaşi semn pe
domeniul D.
Demonstraţie. Iacobianul J este funcţie continuă pe D, deci dacă există x, y  D astfel încât
J  x   0 şi J  y   0 , atunci există   D astfel încât J    0 ceea ce este în contradicţie cu f
transformare regulată în  .
Extremele funcţiilor de mai multe variabile
Fie mulţimea A  R .2

2
 Definiţia 7. Spunem că funcţia f : A  R admite un maxim local în punctul  a, b   A
dacă există o vecinătate V a lui  a, b  astfel încât oricare ar fi  x, y  V A are loc inegalitatea
f  x, y   f  a, b  . Punctul  a, b  se numeşte punct de maxim local.

Definiţia 8. Funcţia f : A  R admite un minim local în punctul  a, b   A dacă există o

vecinătate V a lui  a, b  astfel încât oricare ar fi  x, y  V A are loc inegalitatea
f  x, y   f  a, b  . Punctul  a, b  se numeşte punct de minim local.

Punctele de maxim local sau de minim local se numesc puncte de extrem local pentru f,
iar valorile funcţiei în aceste puncte se numesc extremele locale ale funcţiei. Dacă inegalităţile
sunt verificate pentru orice  x, y   A vorbim de  a, b  punct de maxim global, respectiv de
minim global şi de punct de extrem global.

Propoziţia 7. (Criteriu necesar de extrem local). Fie funcţia f : A  R ,  a, b   A punct

interior lui A şi punct de extrem local al lui f . Dacă există derivatele parţiale f x, f y într-o
vecinătate a lui  a, b  , atunci f x  a, b   0 şi f y  a, b   0 .
Demonstraţie. Considerăm funcţia parţială g  x   f  x, b  care din ipoteză are în punctul
x  a un punct de extrem local şi este derivabilă, astfel conform teoremei lui Fermat avem
g 'a  0 .
g  x  g a f  x, b   f  a , b 
Dar g '  a   lim  lim  f x'  a, b  , rezultă f x'  a, b   0 . Analog,
x a xa x a xa
aplicând teorema lui Fermat funcţiei parţiale h  y   f  a, y  obţinem h  b   0 şi f y  a, b   0 .
Definiţia 9. Un punct interior  a, b   A se numeşte punct staţionar al funcţiei f dacă f este
diferenţiabilă în  a, b  şi f x  a, b   0 , f y  a, b   0 .
Punctele staţionare ale funcţiei f care nu sunt puncte de extrem local ale lui f se numesc
puncte şa.
Exemplu: Funcţia f : R 2  R , f  x, y   x 2  y 2 are în origine un punct staţionar dar care

nu este punct de extrem. Într-adevăr, avem f x  x, y   2 x , f y  x, y   2 y deci f x  0, 0   0 şi

f y  0, 0   0 . Nu este punct de extrem pentru că diferenţa f  x, y   f  0,0  nu are acelaşi semn

într-o vecinătate a originii, de exemplu f  x,0   f  0,0   x2  0 pentru orice x  0 şi
f  0, y   f  0,0    y 2  0 pentru orice y  0 .

Condiţii suficiente ca un punct staţionar să fie punct de extrem local sunt date în următoarea
teoremă.

3
Teorema 1. Fie A  R 2 mulţime deschisă şi  a, b   A punct staţionar pentru f : A  R .
Presupunem că f admite derivate parţiale de ordinul doi continue într-o vecinătate a lui (a, b). Fie
 f x2  a, b  f x, y  a, b  
H  a, b     hessiana funcţiei f în punctul  a, b  . Atunci:
 f y, x  a, b  f y2  a, b  

i) dacă  2  det H  a, b   f x2  a, b   f y2  a, b    f xy  a, b   0 , atunci punctul (a,b) este punct
2

de extrem local pentru f şi anume:

- punct de minim dacă  1  f x2  a, b   0
- punct de maxim dacă  1  f x2  a, b   0 .
ii) dacă 2  det H  a, b   0 , atunci punctul (a, b) este punct şa.

Putem utiliza diferenţiala de ordinul doi a lui f în punctul staţionar (a,b) pentru a verifica
dacă este punct de extrem:
d 2 f  x, y; a, b  

 
 f x''2  a, b    x  a   f xy''  a, b   f yx''  a, b    x  a  y  b   f y''2  a, b    y  b  (este o
2 2

funcţională pătratică). Matricea ataşată acestei funcţionale pătratice este matricea hessiană
H  a, b  a funcţiei f în punctul  a, b  .
i) Dacă funcţionala pătratică d 2 f  x, y; a, b  este pozitiv definită, atunci (a,b) este punct de
minim local pentru f. Aceasta înseamnă că 1  f x2  a, b   0, 2  det H  a, b   0 .

ii) Dacă funcţionala pătratică d 2 f  x, y; a, b  este negativ definită, atunci (a,b) este punct de
maxim local pentru f. Aceasta înseamnă că 1  f x2  a, b   0 şi 2  det H  a, b   0 .

iii) Dacă funcţionala pătratică d 2 f  x, y; a, b  este nedefinită, atunci punctul staţionar (a,b)
nu este punct de extrem pentru f.