Capitolul I

Notiuni generale de teoria

modulelor
1.1Introducere module.Definitii interpretari
Modulul este o generalizare a unui spatiu vectorial,adica :daca operatia
externa(inmultirea cu scalar), in cazul spatiului vectorial, se defineste cu
ajutorul unui corp (comutativ), in cazul modulelor se va folosi pentru
aceasta un inel.
Fie R un inel unitar, nu neaparat comutativ si M un grup abelian in raport cu o
operatie interna notata aditiva: (M,+).
Definitie1.1.1Fie Run inel.Un R-modul stang este un grup abelian M(a carei
op. este notata aditiv)impreuna cu o aplicatie(a,x)ax de la
RMM a.i:
(i)a(x+y)=ax+ay;
(ii)(a+b)x=ax+bx;
(iii)(ab)x=a(bx);
(iv)1x=x;(1 elementul identitate din R)pentru a,bR si
x,yM
Definitie1.1.2 Fie Run inel.Un R-modul drept este un grup abelianM(a carei
op.este notata aditiv)impreuna cu o aplicatie(x,a)xa de la
MRM a.i:
(i)(x+y)a=xa+ya;
(ii)x(a+b)=xa+xb;
(iii)x(ab)=(ax)b;
(iv)x1=x;(1 elementul identitate din R)pentru a,bR si
x,yM
OBS: elementele din R se numesc scalari iar aplicatia (a,x)ax resp
(x,a)xa se numeste inmultirea cu scalari
Daca R este un corp ,atunci orice R-modul stang(drept) se numeste
R-spatiu vectorial stang(drept)
Notatii :daca M este R-modul stang(drept) vom scrie RM(MR)

Definitia 1.1.3.Fie M si N doua R-module stangi.Se numeste morfism

de R-module (sau R-morfism), o aplicatie f:MN cu
proprietatile:
x,yM, are loc f(x+y)=f(x)+f(y), adica f
pastreaza operatia interna
aR, xM, are loc f(ax)=af(x), adica f
pastreaza operatia externa.
OBS: cele doua conditii din definitia unui R-morfism sunt echivalente cu :
a,bR, x,yM,are loc f(ax+by)=af(x)+bf(y)
daca M=N,f se numeste endomorfism,iar multimea
endomorfismelor stangi se noteaza cu End1(M) care impreuna
cu operatia de adunare a functiilor si operatia de compunere a
morfismelor formeaza o structura
o altfel de definitie aR-modului stang poate fi :
Definitia 1.1.4 O pereche (M,) se numeste R-modul stang
,daca M este un grup abelian,iar :REnd1(M)
este un morfism de inele de la inelul R la inelul
endomorfismelor cu actiune la stanga a lui M
OBS :Actiunea morfismului se intelege in modul
urmator aR, (a):MM,(a)(x)M, cu
proprietatile : a) (a)(x+y)= (a)(x)+ (a)(y)
b)(a+b)(x)=(a)(x)+(a)(x)
c) (ab)(x)= (a)((a)(x))
d) (1)(x)=x
Daca notam (a)(x)=ax, se obtin conditiile din definitia
1.1.1. Analog se defineste structura la dreapta .
Fie R si S doua inele
Definitia 1.1.5 Un grup abelian M este un bimodul R-stang si S-drept,
daca M este un R-modul stand si un S-modul drept,
pentru care cele doua inmultiri cu scalari satisfac relatia:
r(xs)=(rx)s, rR, sS, xM
Notam :bimodulul cu RMS
OBS:iar bimodulul R-stang si S-stang se noteaza astfel R-SM

1.2. Combinatii liniare si submodule

Fie R un inel si M un R-modul stang
Definitia 1.2.1 Un subgrup abelian N al lui M, se numeste R-submodul
stang al lui M daca N este stabil la endomorfismele lui
M induse de inelul R,adica este inchis la inmultirea cu
scalari din R.
Definitia 1.2.2. Fie XM si AR. Orice element din M de forma
aixi i=1n cu xiX si a iA se numeste combinatie
liniara a lui X cu scalari din A.
Notam cu AX= {aixi xiX si a iA i=1n,nN}
elementele ai se numesc coeficientii combinatiei liniare
Propozitia 1.2.1 Fie M un R-modul stang si XM, X.atunci RX
esteR-submodul al lui M
Propozitia 1.2.2. Fie M un R-modul stang si NM, N.Sunt
echivalente urmatoarele afirmatii:a) N submodul al lui M ;
b)RN=N
c)a,bR si x,yN,ax=byN
Definitie 1.2.3 Fie R-modul stang .O submultime nevida N a lui M se
numeste submodul daca:
i)x+yN;
ii)axN,x,yN si aR
o submultime nevida N a lui M este un submodul N impreuna cu
restrictiile operatiilor
MMM si RMM la NNN respectiv RNN este un R-modul
stang
Notatii:N este submodul al lui M cu NM
OBS:daca M este un R-modul stang ,at submultimile {0} si M sunt
submodule ale lui M
Submodulul {0} se numeste submodulul zero
Un R-modul M coincide cu submodulul zero 1x=0 xM

Un submodul N al lui M ptr care NM se numeste propriu

Cand R este un corp ,at. submodulele lui RM se vor numi subspatii
vectoriale
Definitia 1.2.4 Fie RMS un bimodul si N RMs o submultime nevida. N
este un (R-S)bisubmodul al lui RMs daca N este
R-submodul sting si S-submodul drept simultan.
Definitia 1.2.5. O (R-S) combinatie liniara a lui X RMs cu elemente
din R si S este un element de forma: rixisi, riR,
xi X,s i S, i=1..nNotam cu RXS multimea acestor
combinatii
Definitia 1.2.6 Fie M1,M2Mn submultime ale lui M. Se numeste
suma acestor multime,
M1+...+Mn={x1+...+xn xiMi, i=l,..,n}
Lema 1.2.1. Daca este un R-modul sting si M1,M2Mn sunt
R-submodule stangi ale lui M atunci M1+M2++Mn este un
R-submodul sting lui M, reprezentand de fapt
R-submodulul combinatiilor liniare ale multimii
M1M2Mn

1.3. Submodul generat de o multime

Fie M un R-modul sting si XM, X#
Definitia 1.3.1 Se numeste submodul al lui M generat de X, intersectia
tuturor submodulelor lui M, care contin pe X,
reprezentand unicul submodul "cel mai mic" in sensul
inculziunii, ce confine pe X.
Propozitia 1.3.1. Daca M este un R-modul sting si XM. X atunci
submodulul lui M generat de X este chiar RX.
Fie M un R-modul stang si X o submultime alui M .Atunci submodulul RX
se numeste submodulul generat de multimea X,elementele lui X se numesc
generatori lui RX
Un R modul M se zice finit generat sau de tip finit daca exista o multime
finita de elemente X a lui M a.i RX=M
Daca X={x} at.Rx se numeste modul monogen sau ciclic generat de x
7

Definitia 1.3.2. Daca (M)I este o familie de submodule ale lui M,

atunci M este submodulul generat de familia data.
Daca M =M , spunem ca submodulele M I genereaza pe M.
Daca XM este o submultime nevida a lui cu RX=M, spunem ca X
genereaza pe M Un modul cu o multime finita de generatori se numeste
finit generat.Un modul cu un singur generator se numeste modul ciclic.
Propozitia 1.3.2. Daca X este o multime de generatori pentru
R-modulul sting M atunci M este Rx, xX
Definitia 1.3.3. Un modul M se numeste simplu daca M si M nu are
submodule netriviale.
OBS : Un modul simplu este generat de orice element nenul al sau
Teorema 1.3.1 Fie M un R-modul stang ,nenul ,finit generat .Atunci
orice R-submodul propriu al sau este continut intr-un
submodul maximal.In particular M este un submodul
maximal
Propozitie 1.3.3 Fie M un R-modul stang si N o submultime nevida alui
M .Atunci urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
a)N este submodul al lui M
b) RN=N
c)ax+byN x,yN si a,bR
Teorema 1.3.2(legea de modularitate pentru submodule)
Fie K,L,N submodule a R-modului M.Daca KN,atunci:
K+(LN)=(K+L)N
DEM:LNN,at. K+(LN)N
KK+L
=> K+(LN)K+L de unde
K+(LN)(K+L)N(1)
LNK+L
Fie x(K+L)N,deci xK+L si xN
Din relatia xK+L=> yK si zL a.i x=y+z=> z=x-y
DeoareceKN,at. zN=>zLN=> xK+(LN)=>(K+L)NK+(LN) (2)
Din 1 si2 rezulta egalitatea
Definitie 1.3.4 Fie M un R-modul stang.Un submodul propriu N al lui M
8

se numeste maximal daca pentru orice submodul propriu N

al lui M a.i NN, atunci N=N

Propozitie1.3.4 Fie M un R-modul si N un submodul propriu al lui M .

Atunci urmatoarele afirmatiile sunt echivalente :
a)N este maximal
b)N+Rx=M xN
c)N+N=M submodulul N al lui M a.i NN
DEM: a)=>b)=>c) clare
c)=>a) daca N nu este maximal ,exista NM propriu a.i
NN,NN
cum NN ,at trebuie ca N+N=M
dar N=N+N contrazicere N=M
Definitie 1.3.5 Un R-modul stang M se zice simplu daca M0 si singurul
submodul propriu al sau este submodulul zero
Definitia 1.3.6 Daca M este un R-modul si N un submodul care este
R-modul simplu ,atunci N se zice submodul minimal
Propozitie 1.3.5 Fie M un R-modul ,M0.Atunci urmatoarele afirmatii
sunt echivalente:
a)M este simplu
b)M=Rx xM,x0(in particular orice modul simplu
este ciclic)
DEM:a)=>b) clara
b)=>a) fie N un submodul propriu al lui M .Daca N0,at. xN ,x0
cum M=RxN,at. M=N contradictie
deci N=0 si at. M este simplu

1.4

Modulul factor

Fie M un R-modul stang si N un submodul in M

Relatia binara ,,(mod N) definite astfel:
Daca x,y M=>xy(mod N) x-yN,este o relatie de
echivalenta pe M
Clasa de echivalenta a elementului xM o notam cu x+N si este multimea
9

x+N={x+y : yN}(deseori o notam si cu x^)

multimea claselor de echivalenta o notam M/N={x+N : xM}
definim urmatoarele operatii pe M/N:
(x+N)+(y+N)=(x+y)+N
a(x+N)=ax+N ,aR(cele doua op. de adunare si inmultire cu scalari sunt
bine definite)
Definitia 1.4.1 Tinand cont de operatiile ce sau facut mai sus M/N devine
un R-modul stang care se numeste modul factor al lui M
prin submodulul N
N submodul propriu al lui M M/N0
Propozitia 1.4.1 Fie M un R-modul si N un submodul al sau .Atunci N
este maximal M/N este simplu
DEM:Pp ca N este maximal si fie x+NM/N,x+N0=>xN conform unei
propozitii 1.3.4ale submodulelor avem M=N+Rx
Daca y+n este un element arbitrar din M/N at.yN+Rx=>y=z+ax,zN=>
y-axN adica y+N=ax+N=a(x+N) ceea ce ne arata R(x+N)=M/N=> ca M/N
este un R-modul simplu
Invers Pp ca M/N este simplu
Fie xM,xN at. x+N0=> R(x+N)=M/N
Daca yM,at. y+NM/N deci exista aR a.i y+N=a(x+N)=>yRx+N adica
M=Rx+N=> N maximal

1.5. Morfisme de module

Daca M si N sunt doua R-module stangi, se stie ca un morfism de
module este o aplicatie f:MN, cu proprietatea: f(ax+by)=af(x)
+bf(y), a,bR, x,yM, adica este o aplicatie liniara
Definitia 1.5.1 . Fie RMS si RNS doua (R-S)-bimodule.O aplicatie
f:MN este un (R-S)-morfism daca este liniara peste R si S, adica
r,r'R, s,s'S, x,y RMS are loc: f(rxs+r'ys')=rf(x)s+r'f(y)s'.

10

Definitia 1.5.2. Un morfism f:MN se numeste monomorfism, daca

el este injectiv Un morfism f :MN se numeste epimorfism, daca el
este surjectiv.Un morfism f:MN se numeste izomorfism, daca el este bijectiv.
OBS : De fapt, un monomorfism (epimorfism) este un morfism care se
poate simplifica la dreapta (stanga) si in cazul R-modulelor coincide cu o
injectie (bijectie).
Propozitia 1.5.1. Fie f:MN,un morfism de R-module stangi.
Urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
a) f este monomorfism;
b) Im f=N;
c) Pentru orice R-modul stang, RK si orice doua
R-morfisme g,h:NK, din gf=hf se obtine g=h.
d) Pentru orice R-modul sting, RK si orice R-morfism
g:NK, din gf=0 se obtine g=0
Propozitia 1.5.2. Fie f:MN, un morfism de R-module stangi.
urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
a) f este epimorfism;
b) Ker f=0;
c) Pentru orice R-modul stang, RK si orice doua
R- morfisme g,h:KM, din fg=fh se obtine g=h.
d) Pentru orice R-modul stang, RK si orice
R-morfisme g:KM, din gf=0, se obtine g=0

1.6 Teoreme de factorizare

Definitia 1.6.1. Un morfism de R-module, f:MN, se spune ca este
factorizat prin g si h, daca el este compunerea lui g cu h
f=gh.
11

OBS: Teorema factorizarii arata ca un morfism f este factorizat in mod

unic prin orice epimorfism al carui nucleu este continut in Ker f si prin
orice monomorfism a carui imagine contine Im f.
Teorema 1.6.1. (Teorema factorizarii)
Fie M,M',N,N' R-module stangi si f:MN un R-morfism
a) Fie g:MM' un epimorfism cu Ker gKer f.
Atunci exista un unic morfism h:M'N, astfel incat f=hg
M
g
M

N Ker h=g(Ker f) si Im h=Im f..Asa ca h monomorfism

Ker g=Ker f si h este epimorfism f este epimorfism
b)daca g:NN este un R-morfism cu ImfImg,atunci
un unic morfism h :MN,a.i f=gh
M f
N Ker h=Ker f si Imh=g-1(Imf),adica:
h este monomorfism f este
g monomorfism si h este epimorfism
Img=Imf
N

Teoreme de izomorfism :
Fie M ,N doua R-module stangi :
a) daca f :MN este un epimorfism cu Ker f=K,atunci un unic
izomorfism :M/KN ,dat prin (x+K)=f(x)
b) daca KLM,atunci M/L(M/K)/(L/K)
c) daca HM si KM,atunci (H+K)/KH(HK)

1.7 Exactitatea
Definitia 1.7.1. O pereche de de morfisme M'MM" se spune ca
este exacta in M daca Im f=Ker g.
Definitia 1.7.2. Un sir finit sau infinit de morfisme.Mn-1M n...
se numeste exact, daca este exact in fiecare M, adica
Im f n =Ker f n+1 nN.
Propozitia 1.7.1. Fie M,N doua R-module si f:MN un R-morfim.
12

a)sirul 0MN este exact f este monomorfism:

b) Sirul MN0 este exact f este epimorfism:
c) sirul MN0este exact f este izomorfism.

Definitia 1.7.3. Se numeste conucleul morfislnului f :MN,

submodulul N/Im f.
Propozitia 1.7.2. Fie M,N doua R-module si f:MN un R-morfism.
Atunci sirul 0Ker fMNCoKer f0 este
exact, unde i:Ker fM este aplicatia incluziune si
u:NN/Im f=CoKer f este surjectia canonica.
Definitia 1.7.4. Un sir exact de forma 0KMN0 se numeste sir
exact scurt.
OBS : 1) In sirul exact scurt f este monomorfism;iar g este
epimorfism.
2) sirul exact scurt se mai numeste si extensia lui K la N
Lema 1.7.1 In diagrama comutativa de R-module si R-morfisme cu
liniile exacte :
A
B
C

B
f

C atunci:
g

a) daca , si f sunt monomorfisme ,atunci este monomorfism

b) daca , si g sunt epimorfisme ,atunci este epimorfism
c) daca este monomorfism si ,g sunt epimorfisme ,atunci este
monomorfism
d) daca este epimorfism si f, sunt monomorfisme ,atunci este
epimorfism
Lema 1.7.2(Lema celor cinci morfisme )
Fie diagrama comutativa de module si morfisme cu liniile exacte :

13

E,atunci:

a)daca este epimorfism si , sunt monomorfisme,at. este monomorfism

b)daca este monomorfism si , sunt epimorfisme ,at. este monomorfism
c)daca ,,, sunt izomorfisme ,at. este izomorfism

1.8.Latici distributive .Conditii de modularitate

Daca RM este un R-modul stang, atunci multimea S(M) a submodulelor lui
M este o latice completa, modulara in raport cu relatiaadica:
a) Daca A este o multime nevida de submodule, atunci sup A=A, AA
si infA=A, AA.
b) Daca K,LM (sunt submodule) si HM, cu LH, atunci:
r
H(L+K)=L+(HK) (conditia de modularitate)
Produse si sume directe de module
Definitia 1.8.1. Fie (M)A o familie de R-module si M, A, produsul
cartezian al multimilor M Daca :MM reprezinta
aplicatia proiectie pe coordonata ,atunci pentru fiecare
x=(x)A, si y=(y)AM,A definim suma si produsul cu
un element din inelul R prin :
(x+y)= (x)+ (y) si
(rx)=r (x), A, x,yM, rR
Acest M, operatiile de adunare si inmultire cu scalar, definite mai
sus. devine un
R-modul numit produsul direct al familiei (M)A si se noteaza cu M,
A.
OBS : Daca M=M , A, notam M=MA
Daca M=M se noteaza (M,( ) A)
Propozitia 1.8.1. (proprietatea de universalitate a produsului direct)
14

Fie (M)A o familie de R-module, N un R-modul si (f)A

o familie de morfisme. f :NM, A. Atunci exista
un unic morfism f:NM, astfel incat pentru fiecare
A sa avem f= f , adica diagrama urmatoare este comutativa :

N
f1
f
M1
f2

M2

Definitia 1.8.2. Unicul morfisni f :NM din proprietatea de

universalitate se numeste produsul direct al familiei
(f )A si se noteaza f=f
Definitia 1.8.2 . O pereche ((j)A,M), unde M este un modul si morfismele
j :MM, A se numeste suma directa a familia
(M )A. daca pentru fiecare modul N si fiecare familie de
morfisme f :M N, A, exista un unic morfism
f :MN a.i f=f j,A
N
f1

f2
M

M1

M
M2

15

Capitolul II

Tipuri particulare de module

2.1 Sumanti directi ,Submodule esentiale si
submodule superflue
Fie M un R-modul stang(RM)
Definitia 2.1.1. Un submodul K al unui modul M este sumand direct in
M <=>exista un submodul K' al lui M astfel incat
KK=0 si K+K=M,adica Kse numeste complement
direct in laticea submodulelor lui M.
Pentru orice submodul K al lui M putem gasi un submodul care impreuna
cu K sa satisfaca una dintre cele 2conditii
Exemplu 1:K0=0si K+M=M
OBS:Daca Keste un sumand direct in M,at. K este un submodul
complement al lui M.Intr-adevar,exista KM a.i KK=0 si K+K=M
Exemplu 2:Fie M1,M2 doua R-module stangi si M 1M2 produsul
cartezian cu structura naturala de R-modul .Daca N 1={(x1,0) x1M1 } si
N2={0,(x2) x2M2}, N1,N2 sunt doua submodule ale lui M 1M2
Se observa ca N 1N2=0 si N1+N2= M1M2=> N1,N2 sunt sumanzi
directi in M1M2
Exemplu3:Fie M un R-modul
stang si End R(M)-inelul
endomorfismelor sale.Daca f End R(M) este un element
idempotent,adica f2=f,f se numeste proiector al lui M .Fie f un proiector
al lui M ;at. M=Ker f +Imf si Ker f Imf =0 adica Ker f si Im f sunt
sumanzi directi in M
16

Adica: ptr . xM at. f(f(x))=f(x)=> f(x-f(x))=0=> x-f(x)Ker f ceea ce

ne arata ca xKer f + Imf de unde M=Ker f +Imf
Daca xKer f Imf ,at. din xImf=> yM a.i. x=f(y)
Cum f(x)=0 obtinem 0=f 2(y)=f(y)=x si deci Ker fImf=0

Propozitia 2.1.1 Fie RM un R modul stang ,K si K doua submodule in

M.Atunci urmatoarele afirmatii sunt echivalente :
a)KK=0 si K+K=M
b) proiector f End R(M) a.i K=Imf si
K=Ker f
DEM:
Implicatia b)=>a) rezulta din exemplu 3
a)=>b)daca xM exista yK si zK unic cu proprietatea x=y+z
definim f:MM ,f(x)=y ;f de fapt este un homomorfism
daca xM,at.f2(x)=f(f(x))=f(x) deoarece f(x)=f(x)+0 si deci f 2=f=>Imf=K
daca xK ,at. f(x)=0 si deci KKer f
invers daca xKer f ,at. din x=y+z trebuie ca y=0=>x=z adica Ker fK
=>K=Ker f
Fie f si g doi proiectori din End R(M) a.i K=Imf=Img si K=Ker f=Ker g
Atunci din egalitatea x=y+z cu yK,zK obtinem f(x)=f(y)+f(z)=f(y)=y
g(x)=g(y)+g(z)=g(y)=y=>f=g
Definitia 2.1.2. Un submodul K al lui M se numeste esential sau larg(sau
ca este o extensie esentiala a lui N) in M,lucru ce se
noteaza KM, daca pentru orice submodul L al lui M
cu LK=0 L
Definitia 2.1.3. Un submodul K al lui M se numeste superflu sau mic in
M, noteaza K<<M, daca pentru orice submodul L al lui
M cu L+K=M L=M .
OBS: Cele trei concepte de sumant direct, submodul esential si submodul

17

superflue sunt reminescente ale conceptelor topologice de componenta

conexa. densa si nicaieri densa.
Adica un submodul esential al lui M domina matricea submodulelor,
adica nu este dependent , de nici un submodul nenul iar submodulele
superflue sunt neesentiale deoarece ele nu contribuie la generarea lui M.

Definitia 1.2.4. Un monomorfism f:KM se numeste esential, daca

imaginea lui f este submodul esential in M(Imf M)
Un epimorfism g:MN este superflu, daca nucleul sau
este submodul superfluu in M (Ker g << M).
OBS : Aceste doua concepte sunt duale in categoria R-modulelor
Propozitia2.1.2 Fie un submodul K al 1ui M(KM)urmatoarele
afirmatii sunt echivalente:
a)KM;
b) i K:KM(Aplicatia incluziune) este monomorfism
esential;
c) Pentru orice modul N si morfism hHom R(M,N)
cu Ker hK=0Ker h=0 (hi K monomorfism
implica h monomorfism)
DEM:
(a) <=> (b) Datorita definitiilor evidenta
(b) => (c)i K:KM si h:MN,
Deoarece i K monomorfism esential =>Im i k M;
dar Ker h M,=>
conform definitiei, Im i kKer h=0 => Ker h=0, iar Im i K=K.
(c) => (a) Pp ca LM astfel incat LK=0.Consideram epimorfismul
natural n L:MM/L (surjectia canonica) Ker n L=L=>Ker(nL)K=0 =>Ker
nL=0=>L=0
Corolar 2.1.1 Un monomorfism f:LM este esential pentru toate
morfismele h pentru care hf este monomorfism =>
h este monomorfism.
18

DEM:
Daca g:MN si f: NP, unde f este un monomorfism, iar g este un
morfism astfel incat gf este monomorfism, atunci g este
monomorfism.

Propozitia 2.1.3 Pentru un submodul K al lui M, urmatoarele afirmatii sunt

echivalente:
a) K<<M;
b) p K:MM/K (Aplicatia naturala)este un
epimorfism superfluu;
c) Pentru orice submodul N si orice morfism
h HomR(N,M) cu Im h+K=M => Im h=M.
DEM:
Se observa ca aceasta propozitie este duala propozitiei 2.1.2 dupa cum
si urmatorul corolar este dualul corolarului 2.1.1
Corolar 2.1.2. Un epimorfism g:MN este superfluu pentru
toate morfismele h cugh epimorfism =>h este epimorfism.
Propozitie 2.1.4.Fie f:LM si g:MN doua monomorfisme.Atunci gf
este esential g si f sunt esentiale
DEM: pp ca g si f sunt esentiale
Fie zN si z0 at rR a.i rzImg si rz0
yM a.i rz=g(y) unde y0
F este esential , rR a.i ryImf si ry0
xL,x0 a.i ry=f(x)
Dar rrz=rg(y)=g(ry)=(gf)(x)=>deci rrzIm(gf) si rrz0 ceea ce ne arata
ca gf este esential
Pp . ca gf este esential
Fie yM ,y0 cum g este monomorfism ,g(y)0,deci rR a.i rg(y)0 si
rg(y)Im(gf)
19

Deci xL a.i g(ry)=(gf)(x)=g(f(x))=> ry=f(x)Imf=> f este essential

Daca zN,z0 rR ptr care rz0 si rzIm(gf) ,cum Im(gf) Im g ,at
rzImg => g este essential
Duala se demonstreaza la fel

Propozitie 2.1.5 Fie f:LM si g:MN doua epimorfisme .at. gf este

superflu f si g sunt superflue
Propozitia 2.1.6 Fie M un modul cu submodulele KNM si
HM, atunci:
a) KM<=>KNsiNM;
b) HKM<=>HM si KM.
DEM:
a) "=>" Fie KM si fie 0LM =>KM#0
fie L<N =>KN
De asemenea KN si LN#0 =>NM.
"<=" Fie L<M astfel incat LK=0.Dar K=KN
=>L(KN)=0 =>(LK)N=0 (dar KN)=>LN=0
(dar NM)=>L=0=>KM.
b) "=>" Este consecinta a primului punct in care HKHM si
HKKM
"<=" Fie LM cu LKH=0 (dar KM, din ip)=>LH=0 (dar
HM,ip)
=>L=0 =>HKM.
Iar duala acestei propozitii este:
Propozitia 2.1.7 Fie M un modul cu submodulele: K<N<M si
H<M,atunci:
a) N<<M <=>K<<M si N/K<<M/K;
b) H+K<<M <=> H<<M si K<<M.
Propozitia 2.1.8 Daca K1M1M si K2M2M, iar M=M1 +M2,
20

atunci:
a) K1K2<< M1M2 <=>K 1 <<M 1 si K 2<<M2
b) K1K2M1M2 <=> K 1 M 1 si K 2M2
Propozitia 2.1.9 Fiecare submodul N al lui M are un
M-complement(daca NM si NM,maximal cu
proprietatea caNN=0 at N este un
M-complement al lui N). Mai mult, daca N' este
un M-complement al lui N, atunci:
a) N NM;
b) NN/NM/N'

Lema 2.1.1Daca K<<M si f:MN un morfism, atunci f(K)<<N.

In particular, daca K<<MN => K<<N.
DEM:
Fie LN cu proprietatea ca L+f(K)=N =>f -1(L)+K=f -1(N)=M. Deoarece
K<<M =>f-1(L)=M => KM=f -1(L) => f(K)L => L=N =>f(K)<<N.
Lema 2.1.2 Un submodul K al lui M este esential in M daca si
numai daca pentru orice element nenul al lui M exista r in inelul R
astfel incat rx#0 si rxK.
DEM:
"=>" Daca pp KM si 0#xM, atunci RxK#0=> rR a. i 0#rx K.
"<=" Fie 0#xLM,at. din ipoteza rR a. i.0#rxKL =>KM.

2.2 Submodule complement

Definitie 2.2.1 Fie un RM un R-modul si K un submodul al lui M.
Un submodul K al lui Meste un complement al lui K in M
daca K este un submodul maximal al lui M cu
proprietatea ca KK=0
Un submodul K al modulului RM se numeste submodul complement al lui
M daca exista un submodul K al lui M a.i K este complement al lui K in M
21

In particular 0 si M sunt submodule complement al lui M

Propozitie 2.2.1Fie K un submodul al lui RM si K un complement al lui K
in M .Exista un complement al lui Q al lui K in M a.i
KQ.Mai mult Q este extensie esentiala maximala al lui K
in M
DEM: stim ca KK=0 conform lemei lu Zorn , un complement Q al lui K
inM a.i KQ .Fie L un submodul al lui Q,L0 si L K =0
Fie K1=L+K,e clar ca KK1 si KK1
Daca xK(L+K),at. x=y+z cu yL si zK,dar z=x-yQ
Cum QK=0=> z=x-y=0 si deci x=y.Din egalitate LK=0 deducem x=y=0
si deci K(L+K)=0 ceea ce contrazice ca K este complement al lui K in M
Deci LK0 ceea ce ne arata ca Q este o extensie esentiala a lui K
Fie Q un submodul al lui M a.i KQQ, QQ si Q este o extensie
esentiala a lui K
Deci QK0
Dar cum K(QK)=0 si QKQ=> Q este o extensie esentiala a lui
K=> Q este o extensie esentiala maximala a lui K in M
Definitie 2.2.2Un submodul K al lui RM se numeste inchis daca K nu are nici
o extensie esentiala in M
Corolar 2.2.1Fie RM un R-modul .Submodulele complement ale lui M
coincide cu submodulele inchise ale lui M
DEM:folosindune de propozitia de mai sus deducem ca orice submodul
inchis al lui M este un submodul complement al lui M .Fie K un submodul
complement al luiM => ca exista un submodul K al lui M a.i K este un
complement al lui K in M
Exista conform lemei lui Zorn un complement L al lui K a.i KL .Fie Q un
complement al lui L care contine pe K
Cum LK=0,at. trebuie ca K=Q conform propozitiei de mai sus => ca K
este un submodul inchis in M
Propozitie 2.2.2Fie K un submodul al lui RM .Daca K este un complement
al lui K in M ,atunci:
22

a)K+K este esential in M

b)morfismul canonic KiK:KM/K este un monomorfism
esential
DEM:a) Fie xM x0,daca xK, atunci K+Rx K si deci
K(K+Rx)0.fie yK(K+Rx),y0.Cum yK+Rx,at.y=z+rx cu zK.Daca
rx=0=>y=z si cum KK=0=>y=0,absurd
Deci rx0 ,din rx=y-z=>rxK+K ceea ce ne arata ca K+K este esential in M
b)Im (KiK)=K+K/K.Fie L/K un submodul al lui M/K nenul =>
K+K/KL/K=(K+K)L/K=(KL)+K/K
dar cum K este complement al lui K,at.KL0 si deci KL+K/K0 ceea
ce ne arata ca KiK este monomorfism esential

2.3 Generari si cogenerari

Conceptul de multime de generatori pentru un modul nu este
categorial (depinde de morfismele si obiectele categoriei ) si nu are dual
natural.Exista insa un echivalent al sau care este categorial si are un
dual foarte important:conceptul de cogenerare.
In acest paragraf vom considera modulele si morfismele de module ca
fiind privite ca R-modul stanga.

Clase generate si clase cogenerate

Definitia 2.3.1. Fie U o clasa de module, un modul M este (finit) generat
de U sau U genereaza (finit) pe M daca exista o multime (finita),
indexata (U )A, ( A fiind o multime de indici ) in U si un epimorfism de
la AU M0
OBS : Daca familia U ={U}, spunem ca U genereaza (finit) M, adica
exista un epimorfism de la U (A)M0
Teorema 2.3.1. Daca un modul RM are o multirne de generatori XM,
atunci exista un epimorfism R(X)M0 ceea ce ne arata ca R genereaza
pe M. Mai mule, R genereaza finit pe M <=> M are o multime finita
de generatori.
DEM:
Fie XM o multime de generatori. Pentru fiecare xM consideram
aplicatia x :RM x (r)=rx, care este un R-morfism stang.Fie
=xX x, suma directa a acestor
23

morfisme, cu :R(X)M.Cum Im=xX Im x =Rx =M (deoarece

X=familie de generatori) => epimorfism =>R genereaza pe M.

Exemplu : Grup(Z-modul) zM este de torsiune daca fiecare element al

sau are ordin finit.Daca zM este de torsiune, pentru fiecare xM exista
un numar natural n(x)>0, n(x)=ordinal lui x si un morfism fx:Zn(x)M,care
are imaginea Im fX=Zx.

Un grup abelian este de torsiune daca si numai daca este generat de

familia
U ={Znl n N, n 2 } <=> este generat de Zn , n 2.
Definitia 2.3.2(conceptual dual). Fie Uo clasa de module. Un modul M
este (finit) cogenerat de U daca exista o multime (finita),
indexata (U )A in U si un monomorfism
0MU
OBS: Daca U={ U} spunem ca U cogenereaza pe M, adica exista un
monomorfism de la 0MU A
Exemplu:Fie M un grup abelian fara torsiune.Exista atunci un
monomorfism MQM, adica zM este cogenerat de zQ.Pe de alts parte
orice subgrup al lui QA este fara torsiune.In concluzie grupurile abeliene
fara torsiune sunt cogenerate de Q.
Notatii: Fie U o clasa de module, notam cu Gen(U), clasa tuturor
modulelor generate de U si cu Cog(U), clasa tuturor modulelor
cogenerate de U.
FGen(U) si FCog(U) reprezinta clasele de module finit
generate, respectiv cogenerate de U.
Propozitia 2.3.1. Fie U o clasa de module.
a) Daca MGen(U), atunci orice imagine epimorfica a lui
M este tot in Gen(U);
b) Daca (M)I este o multime indexata din Gen(U),
atunci si suma directa a familiei MGen(U).

24

DEM:
a) MGen(U)=>(U)A si f:UM un epimorfism. Fie g:MM' un alt
epimorfism => gh :UM' este epimorfism => M'Gen(U).
b) (M)IGen(U)=> (U)B U aplicatiile f:U M
epimorfisme.Consideram R-morfismul f=f:(U)M care
este un epimorfism=>M Gen(U).
OBS:Din propozitie rezulta ca clasa modulelor generate de U este
inchisa in categoria R-Mod la izomorfisme, luarea modulelor factor
si la sume directe.
Propozitia 2.3.2. (varianta duala): Fie U o clasa de module
a) MCog(U) si g:MM' este un monomorfism,
atunci M'Cog(U);
b) (M)I Cog(U), atunci M Cog(U).
Corolar 2.3.1. (tranzitivitatea generarii si cogenerarii):
Fie U si V doua clase de module.
a) Daca VGen(U) (respectiv VFGen(U)), atunci intreaga
clasa Gen(V)Gen(U )(respectiv FGen(V)FGen(U) );
b) Daca VCog(U) (respectiv VFCog(U)), atunci intreaga
clasa Cog(V)Cog(U) (respectiv FCog(V)FCog(U)).
OBS: Un altfel de definitii ale conceptelor de generare si cogenerare ar fi ca
de exemplu
1) Clasa U genereaza M exista o suma de submodule, fiecare din ele
fiind imaginea epimorfica a unui anumit submodul din U.
2) Clasa U cogenereaza M exista o multime K de submodule ale lui M
astfel incat M/K se scufunda intr-un anumit modul din U pentru fiecare KK
si K=0.

Generatori si cogeneratori
Daca U si V sunt clase de module care se genereaza una pe
alta,atunci Gen(U)=Gen(V). Este posibil ca cele doua module sa
fie total diferite.
Data fiind clasa U, se pune problema gasirii unei cele mai mici
clase care sa genereze pe Gen(U) ( la fel si pentru Cog(U) ).
25

Definitia 2.3.3. O multime U'U este o clasa de reprezentanti de tipuri

izomorfe a lui U daca fiecare UU este izomorf cu un element din U'.
Daca in plus, nu exista doua elemente in U' izomorfe, atunci clasa de
reprezentanti este ireductibila (minimala).
OBS: Daca U' este o clasa de reprezentanti pentru U,
atunci: Gen(U')=Gen(U) si Cog(U')=Cog(U).

Definitia 2.3.4. Data fiind o clasa U, un modul G este generator pentru

Gen(U) daca Gen(U)=Gen(G).
Un modul C este un cogenerator pentru Cog(U) daca Cog(U)=Cog(C).
Un generator (cogenerator) pentru clasa R-Mod (clasa tuturor Rmodulelor stangi) se numeste, simplu, generator (cogenerator) fara referire
la clasa.
Corolar 2.3.2. Modulul RR este un generator.
Exemplu: Modulul G=Zn, n2 este un generator pentru clasa
grupurilor de torsiune, iar zQ este un cogenerator pentru clasa
modulelor fara torsiune.
Propozitia 2.3.3. Daca U are multimea de reprezentanti
{U}Aatunci:
a) U este un generator pentru Gen(U);
b) U si U sunt cogeneratori pentru Cog(U).
DEM:
b) =>din propozitia anterioara atat U cat si submodulul sauU sunt in
Cog(U).
Aplicatiile incluziunc i :UU, sunt monomorfisme, asa ca U
cogenereaza fiecare U deci cogenereaza Cog(U).
Propozitia 2.3.4. Fie U si M, doua R-module stangi, atunci:
a) U genereaza (finit) pe M <=> exista o submultime
(finita) HHomR(U,M), asa incat M=Im h;
26

b) U cogenereaza (finit) pe M <=> exista o submultime

(finita) HHomR(M,U), asa incat hHKer h=0
DEM:
b) "=>" Pp ca U cogenereaza pe M => f:MUA un monomorfism. Pentru
orice A, consideram morfismul f:MU, unde :UAU este proiectia
canonica a produsului direct: UA. Evident f=f si Ker f=Ker f
f monomorfism => Ker f=0=> Ker f=0
"<=" Daca HHomR(M,U) este o familie de morfisme cu Ker h=0, atunci
morfismul h:MUH are nucleul Ker h=0=> este monomorfism => U
cogenereaza pe M.
Corolar 2.3.3. Fie U si N,M trei R-module, atunci:
a)U cogenereaza pe M <=> pentru fiecare morfism nenul
f:MN, un morfism h:UM astfel incat f h#0.
b) U cogenereaza pe M <=> pentru fiecare morfism nenul
f:NM, un morfism h:MU astfel incat hf#0.

2.4. Trasul (urma) si rejectul (rezidul) unui

modul. Anulatori
Fie U o clasa de module. Indiferent daca U genereaza sau nu modulul M,
exista un unic submodul, "cel mai mare" al lui M, generat de U si dual:
exista un unic modul factor, "cel mai mare " al lui M cogenerat de U.
Definitia 2.4.1. Trasul (urma) lui U in M:
TrM(U)={Im h h:MU, UU}.
Rejectul (reziduul) lui U in M:
RejM(U)={Kerh h:MU, UU}.
Daca U={U}, atunci avem:
TrM (U)= {Im h : hHomR(U,M) }.
RejM(U)={Ker h : hHomR(M,U)}.
Propozitia 2.4.1. Fie U o clasa de module si M un modul. Atunci:
a) TrM(U)= unicul submodul L, cel mai mare al lui M,
generat de U;
b) RejM(U)= unicul submodul K, cel mai mic, a. i.M/K este
cogenerat de U.

27

i
hi
U

DEM:a) fie (U)AU si fie h :UM,i :U U,hi :U M

Avem Im h=AIm hiTrM(U),asa ca fiecare submodul al lui M din
Gen(U)este continut in clasa TrM(U)
Pe de alta parte, exista o multime indexata {U }A si morfismele
h:U M a.i TrM(U)=A Im h =>Ah: AUM are imaginea,
TrM(U), deci Tr M (U)Gen(U)
b) Fie (U)AU, o familie de module si h:M A U , un
morfism.
h
Consideram diagrama: M
U
h

Fie K=Ker h, atunci K= AKer(h)Rej M (U). Asa ca M/K este

cogenerat de U.
Pe de alta parte exista o multime indexata (U )A din U si
morfismele h:MU astfel incat RejM(U)=AKer h
conform caracterizarilor anterioare. Atunci morfismul
A h :M A U are nucleul Rej M(U).
Deci M/RejM(U)Cog(U).
Corolar 2.4.1. Fie M un modul si U o clasa de
module, atunci:
a) U genereaza pe M <=> Tr M(U)=M;
b) U cogenereaza pe M <=> Rej M(U)=0.
Corolar 2.4.2. Fie M un modul si U o clasa de module, iar KM,
atunci:
a) K=TrM(U) <=> KTrM(U) si TrM(U)=K;
b) K=RejM(U) <=> KRejM(U) si RejM/K(U)=0
in particular TrTrM(U)(U)=Tr(U) si RejM/RejM(U)(U)=0
Exemplu:
28

a) Fie U={Zn ;n2}, atunci pentru fiecare grup abelian M,

TrM(U)=T(M)=subgrup de torsiune al lui M;T(M) este cel mai
mare subgrup al lui M cu aceasta calitate si avem
T(T(M))=T(M).
b)Daca M este grup abelian, at. Rej M(Q)={K : KM; K/M fara
torsiune}. avem T(M/T(M))=0.

Propozitia 2.4.2. Fie U o clasa de module si M<N doua R-module,

f:MN, un R morfism, atunci: f(TrM(U))TrN(U) si
f(RejM(U))Rej N(U)
In particular,TrM(U)si RejM(U) sunt bimodule R- stangi si
End R(M)-drepte ale lui M.
Corolar 2.4.3.
a)Daca f: MN este un monomorfism si TrM(U)Imf,atunci
f(TrM(U))=TrN(U)
b) Daca f: MN este un epimorfism cu KerfRej M(U), atunci
f(RejM(U))=RejN(U)
Propozitia 2.4.3. Daca (M ) A este o familie de module, atunci pentru
fiecare clasa de module U avem: Tr M (U)=TrM(U),
A si RejM(U)=RejM(U), A
Lema 2.4.1. Daca U si V sunt clase de
module, atunci:
a) Daca VGen( U), at.
Tr M( V)TrM(U);
b) Daca V Cog(U)
at.RejM(U)RejM(V).
Propozitia 2.4.4. Fie G un generator pentru Gen(U) si C un cogenerator
pentru Cog(U). Atunci pentru fiecare modul M avem:
Tr M (U)=TrM (G) si
29

RejM(U)=RejM(C).
In particular, daca (U )A este o multime indexata de
module TrM (U) =TrM(U) si
RejM(U )=Rej M (U)=RejM(U), A.
Exista doua cazuri speciale:
Propozitia 2.4.5. Pentru fiecare clasa Ude module, Tr R(U) este un
ideal bilateral. Mai mult, un modul RM este un
generator <=> Tr R(M)=R.
Defintia 2.4.2. Se numeste anulatorul stang al
R-modulului RM, idealul:
1 R(M)={rR I rx=0, xM}.
Propozitia 2.4.6. Pentru fiecare R-modul stang, M avem
Rej R(M)=1R(M).
Corolar 2.4.4. Pentru fiecare clasa de module stangi, U:
Rej R(U)=1R(U)este un ideal bilateral

Anulatori
Definitie 2.4.3 Fie R un inel si M un R-modul stang.Daca XM este o
multime nevida,atunci prin anulator la stanga al lui X in
R,intelegem multimea
1R(X)={rR: rx=0,xX}
Definitie 2.4.4 Daca IR este o submultime nevida a lui r,atunci multimea
rM(I)={xM:rx=0,rI} se va numi anulatorul la dreapta al
lui I in M
Daca X={x} si I={a},multimile 1R({x}) si rM({a}) le vom nota pe scurt cu
1R(x) si rM(a)
OBS: 1R(X)este un ideal stang in R in care are loc egalitatea :
1R(X)=xX1R(x)
Daca X este un submodul in M,=> 1R(X) este un ideal bilateral acesta
1R(X)=AnnR(M) se numeste anulatorul modului M
30

OBS: rM(I) este un subgrup aditiv in M in care are loc

egalitatea:rM(I)=aIrM(a)
Daca I este un ideal drept,atunci rM(I) este submodul al lui M
Propozitie 2.4.7 Fie R un inel si M un R-modul stang .Fie X,Y doua
submultimi al lui M si I ,J doua submultimi in R.at.
a) XY 1R(Y)1R(X),IJ rM(J)rM(I)
b) XrM(1R(X)) si I1R(rM(I));
c) 1R(X)= 1R(rM(1R(X))) si rM(I)=rM(1R(rM(I)))

DEM:a)=>b) din b) XrM(1R(X)) conform lu a) obtinem

1R(rM(1R(X)))1R(X)
Daca r 1R(X) si xrM(1R(X))=> sx=0 s 1R(X) deci rx=0,de unde
r 1R(rM(1R(X)))=> ca are loc egalitatea 1 R(X)= 1R(rM(1R(X)))
analog cealalta egalitate

2.5. Module finit generate si finit

cogenerate
Multimele de generatori si multimele de generatori finite nu sunt
categoriale si nu au duale.

Module finit generate

Definitia 2.5.1. Un modul M este finit generat daca pentru fiecare
multime A care genereaza M, exista o anumita multime
finita FA care genereaza M, adica A=M=>F=M
pentru o anumita multime finita F A
Aceasta este de fapt o reformulare a conceptelor familiare.
Propozitia 2.5.1. Urmatoarele afirmatii despre un R-modul
stang, M sunt echivalente:
a) M este finit generat;
b) Pentru fiecare multime f :U M, A cu
31

M=Im f ,A, exista o multime finita FA cu

M=Im f , F.
c) Pentru orice multime indexata (U )A si
epimorfismul f :UM0, A, exista o multime
FM si un epimorfism g :UM0, F, (f=f, g=g )
d) Orice modul care genereaza. M, genereaza finit pe M.
e)M contine o multime finita de generatori.

DEM: Implicatiile a)=>b), c)=>d) sunt Clare

b)=>c) Avem ca f=f , A este un epimorfism <=>
Im fi =M si fi :UM, A
d)=>e) evident
e)=>a) Pp ca {x 1, x2, ... , xn}este o multime finita de generatori pentru M
si Pp ca A este o multime de submodule ale lui M cu M=A .Atunci
pentru fiecare xi, exista o submultime finita FiA cu xiFi . Punem
F=F 1 F 2 F n .Atunci F este finita si deoarece F este un
submodul al lui M, contine o multime de generatori al lui M => F=M.
Atunci M este finit generat.

Module finit cogenerate

Definitia 2.5.2. Un modul M este finit cogenerat daca pentru fiecare
multime A de submodule ale lui M avem A=0
=> F=0 pentru o submultime
finita FA(proprietatea intersectiei finite).
Exemplu :grupul abelian Z (Z-modul) este finit generat dar nu este
finit cogenerat.
Grupul Z p este finit cogenerat, dar nu este finit generat.
(p numar prim, Qp= { a/pn I a Z, n N }Q. ZQ P ,Q P/Z=Z p).
Propozitia 2.5.2. Urmatoarele afirmatii referitoare la un R-modul
stang M sunt echivalente:
32

a) M este finit cogenerat;

b)Pentru fiecare multime f :MU, A cu
Ker f =0 o multime finita F A cu
Ker f=0, F;
d) pentru fiecare multime indexata (U )A si
monomorfismul 0MU,A exista o multime
finita FA si un monomorfism 0MU,F

DEM:a)=>b) este evidenta

b)=>a) Fie {M I A} submodule ale lui M cu M , A.
Aplicam b) pentru aplicatiile naturale f :MU , A si rezulta a).
b)=>c) Pp ca f :MU ,A, este un monomorfism, atunci
Ker f=0, A. Din b) exista o multime finita FA cu
Ker f=0, F a.i ca f:MU , F este
monomorfism
Corolar 2.5.1. Daca M este finit cogenerat, atunci fiecare modul care
cogenereaza pe M il cogenereaza finit pe M.
DEM: Acest rezultat se obtine din implicatia b)=>c) a
propozitiei anterioare.
Exemplu: grupul abelian ZP , p-numar prim, nu este finit cogenerat
desi fiecare grup care il cogenereaza, il cogenereaza finit.

Rolul soclului si al radicalului

Vom arata ca caracteristicile fundamentale ale modului finit generate si
finit cogenerate sunt determinate de radicalul si soclul, respectiv.
Teorema 2.5.1. Fie M un R-modul stang. Atunci:
a)M este finit generat <=> M/RadM este finit generat si
epimorfismul natural MM/RadM este superfluu
(RadM<<M);
b)M este fint cogenerat <=> SocM este finit cogenerat si
33

aplicatia incluziune 0SocMM este esentiala

(SocMM).
DEM: Aratam numai echivalenta din b). deoarece demonstratia pentru
a) este duala.
Un submodul al unui modul finit cogenerat este finit cogenerat.
deci daca M este finit cogenerat atunci SocMM. Fie KM cu
(SocM)K=0
Cum SocM este intersectia tuturor submodulelor esentiale ale lui M si
cum M este finit cogenerat, atunci exista submodulele esentiale L 1,
L2 ,...,Ln ale lui M cu L1L2 ...LnK=0.
Dar (L1L2 ...Ln)M, de unde K=0 => SocMM.
<= fie SocM finit cogenerat si esential in M .Fie A o familie de
submodule ale lui M cu A=0.Atunci {ASocM : AA}=0=>
A1 ,A 2 ,.A n A cu
(A 1 A 2 .A n )SocM=(A 1 SocM).(A n SocM)=0 pentru
A 1 ,A 2 ,.A n A
Dar SocMM=>A 1 A 2 .A n =0=>M finit cogenerat
Corolar 2.5.2. Fie M un modul nenul.
a) Daca M este finit generat, atunci M are
un submodul maximal;
b) Daca M este finit cogenerat, atunci M are
un submodul minimal.
Putem da acum o caracterizare a modulelor finit cogenerate
Propozitia 2.5.3. Un modul este finit cogenerat soclul sau este
esential si finit generat.
Este clar din definitie ca daca M este finit generat (finit cogenerat).
atunci asa este orice modul factor(submodul)al lui M
Propozitia 2.5.4. Fie M=M1M2Mn Atunci M este finit generat
(cogenerat) fiecareM i, i=1..n este finit generat
(cogenerat)

34

DEM:deoarece reuniunea multimilor de generatori ai lui Mi,i=1..n este o

multime de generatori ai lui M ,cazul generarii finite rezulta din propozitia
anterioara deci aratam ca Mi,i=1..n este finit cogenerat implica M este finit
cogenerat
Deoarece SocM=SocM1 .SocMn,unde Mi este finit cogenerat,iar
fiecare SocMi este finit generat=> SocM este finit generat
Din prop anterioara=> ca SocMiM,deci SocMM=> M este finit
cogenerat

2.6 Module semisimple .

Soclul si Radicalul
Module semisimple
Definitia2.6. 1Fie (T) A o multime indexata de submodule simple ale lui
M daca M este suma directa a acestei multimi, atunci M=T, A este
o descompunere semisimpla a lui M.
Definitia 2.6.2. Un modul M se numeste semisimpla daca el are o
descompunerc semisimpla.
OBS : Evident, orice modul simple este semisimplu, asa ca pentru
inel exista module semisimple.Vom observa ca orice suma directa de
module simple este semisimpla .
Daca un modul M este generat de submodule simple (T) A , at.
acestea se comporta ca subspatii unidimensionale generate de o multime
de generatori pentru un spatiu vectorial.
Le ma 2.6.1. Daca (T)A este o multime indexata de submodule
simple ale R-modulului stang M si daca M=T , atunci
pentru fiecare submodul K al lui M exista o submultime
BA asa incat (T) B este independenta si M=BA(T)B
si K(T)=0.Atunci suma N=K(T) este directa

35

DEM : Fie KM, un submodul al lui M. Din principiul de maxim exista o

submultime BA, maximala in raport cu conditiile ca (T) B care sa fie
independenta si K(T)=0.Atunci suma N=K(T) este directa
Se arata ca N=M. Fie A. Deoarece T este simplu, atunci: sau
TN=T sau TN=0 Dar TN=0 dace la contradictie cu
maximalitatea lui B. Astfel T N, A, => M=N.
Ca o consecinta a acestei leme fundamentale avem urmatoarea
generalizare a faptului ca intr-un spatiu vectorial, multimea de generatori
contine o baza:

Propozitia 2.6.1. Daca un modul M este generat de multimea indexata

(T)A de submodule simple, atunci pentru BA, M=T , B , adica M
este semisimplu. Indicatie :Luam K=0 in lema 2.4.1:
Propozitia 2.6.2. Fie M, un R-modul stang semisimplu cu
descompunerea semisimpla, M=T , A. daca 0KMN0 este
un sir exact de R-module. atunci este scindat si atat K cat si N sunt
semisimple. Intr-adevar, exista o submultime BA si izomorfismele
NT ,B si KT, A\B.
DEM: Avem f :KM ; g :MN. Deoarece Im f este submodul in M,
conform lemei 2.4.1. o submultime BA a.i M=(Im f)(T ), B.
Astfel sirul este scindat si NM/Im f=T , B. => M=(T)(T).
A\B si B.
Asa ca avem KIm fT , A\B..
Orice submodul si orice modul factor al unui modul semisimplu sunt
semisimple. Mai mult, orice submodul este sumant direct.
Corolar 2.6.1. Fie (T)A o multime indexata de submodule semisimple
ale lui M .Daca T este un submodul semisimplu sl lui M ,a.i
T(T )0 ,at. un A a.i TT
DEM : Daca T este simplu si T(T)#0, at. TT
Pp ca M= T din propozitia2.6.1=> ca M este semisimplu si ca
36

M=T,B, pentru BA.

Avem urmatoarea caracterizare fundamentala a modulelor semisimple:
Teorema 2.6.1. Pentru un R-modul stang urmatoarele afirmatii sunt
echivalente:
a) M este semisimplu,
b) M este generat de module simple;
c)M este suma unei anumite multimi de
submodule simple;
d) M este suma submodulelor sale simple;
e) Orice submodul al lui M este sumant direct;
f)Orice sir exact scurt 0KMN0 de R-module
stangi este scindat.

DEM :
e)=>d) Cum M satisface e)=>ca submodul nenul al lui M are un
submodul simplu. Intr-adevar, fie x#0, xM.Atunci Rx are un submodul
maximal, notam cu H.
Din e) avem M=HH' pentru un H'M. Astfel, din modularitate
Rx=RxM=H(RxH') si RxH'Rx/H este simplu.
Astfel Rx are un submodul simplu. Fie N, suma tuturor submodulelor
simple ale lui M. Atunci M=NN'; conform e), pentru un N'M. Cum
N'N=0, N' nu are submodule simple, dar cum am aratat aceasta
inseamna ca N'=0. => N=M.
Exemplu: daca R este un inel cu diviziune, atunci orice spatiu vectorial
RM este semisimplu, caci M este generat de modulele sale ciclice si
orice R-modul ciclic nenul este simplu.

Soclul unui modul

Echivalenta a)<=>b) din ultima teorema arata ca, clasa R-modulelor
semisimple stangi este clasa Gen(S), a modulelor generate de modulele
semisimple din S. Astfel fiecare modul M are un submodul unic
semisimplu, "cel mai mare", trasul lui S in M. Acest modul este numit
soclul lui M si se noteaza cu SocM=Tr M(S). Evident este semisimplu
M=SocM.
37

Propozitia 2.6.3. Fie M un R-modul stang. Atunci:

SocM={KM K minimal in M}={LM L este esential
in M}
DEM: Fie TM, T semisimplu. daca LM, at. TL0,
TL => ca SocM este continut in orice submodul esential
al lui M.
Pe de alta parte notam multimea H={LM LM}. Sa
aratam ca H este semisimplu.Fie NH si fie N'M un
complement al lui N.=>N+N'=NN'M=>NHNN'si din
modularitate: H=H(NN')=N(HN'). Astfel N este sumant
direct in H, deci H este semisimplu => HSocM.

Multe proprietati ale soclului rezulta din faptul ca SocM este chiar
trasul in M al unei anumite clase de module. De exemplu, SocR
este un ideal in R.
Propozitia 2.6.4. Fie M si N doua R-module stangi si f:MN,
un R-morfism. Atunci f(SocM)SocN.
In particular, SocM este un submodul R-stang, End RM-drept al lui M.
Corolar 2.6.2. Fie M un modul si KM. Atunci SocM=KSocM.
In particular, Soc(SocM)=Soc(M).
DEM : Din propozitia anterioara SocKSocM Dar KSocM
este semisimplu, deci continut in SocM.
Soclul lui M este cel mai mare submodul al lui M, care este
continut in fiecare submodul esential al lui M.In general, SocM nu
este necesar sa fie esential in M.
Corolar 2.6.3 . Fie M un R-modul sting. Atunci SocMM
submodul nenul al lui M confine un submodul minimal.
Clasa R-modulelor stangi simple are o multime F de
reprezentanti.
38

Propozitia 2.6.5. Fie F o multime de reprezentanti al R-modulelor stangi

simple.Atunci pentru fiecare RM, avern:
SocM=TrM(F)=TrM({T TF})=TrM(T)
OBS: o consecinta a propozitiei este clasa R-modulelor semisimple
stangi are un generator semisimplu, anume {T TF}. daca T este
simplu, atunci trasul. Tr M(T) al lui T in M se numeste componenta Tomogena a lui SocM. Desigur Tr M(T)
este generat de un modul simplu, asa ca este semisimplu si in SocM.
Dar fiecare submodul semisimplu al lui Tr M(T) este izomorf cu T. De
exemplu, componenta
Z p omogena a soclului unui grup abelian M este chiar multimea
elementelor de ordin p.

Definitia 2.6.3 . Un modul semisimplu H este T-omogen daca H=TrM(T).

Pentru orice modul M componenta T-omogena al lui SocM este
unicul submodul semisimplu T-omogen, cel mai mare al lui M. Desigur,
daca M nu are submodule simple izomorfe cu T, atunci componenta
T-omogena a soclului sau este 0.
Din ultima propozitie, componentele omogene ale lui SocM genereaza
SocM; ele sunt independente si stabile fata de endomorfismele lui M.
Propozitia 2.6.6. Soclul unui R-modul stang; M este, ca un bimodul R-stang
si End RM-drept, o suma directa a componentelor sale omogene.

Radicalul unui modul

Soclul unui modul este cel mai mare submodul al sau
generat de clasa S, a modulelor simple.
Exista un dual al acestei notiuni: pentru fiecare modul M exista un
"cel mai mare" modul factor al lui M cogenerat de S.
Def nitia 2.6.4. Fie S clasa R-modulelor stangi simple.Pentru fiecare
R-modul M, radicalul (Jacobson) al lui M este
39

rejectul lui S in M: RadM=Rej M (S).

Propozitia 2.6.7. Fie M un R-modul stang Atunci:
RadM={KM K maximal in M}= {LM L<<M}
DEM: Deoarece KMeste maximal in M M/K este simplu;
prima egalitate rezulta imediat din definitia rejectului in M a unei
clase.
Pentru a doua egalitate, fie L<<M. Daca K este un submodul maximal
al lui M si daca LK atunci K+L=M: dar cum L<<M, atunci K=L
(contradictie).
Deducem ca orice submodul superfluu al lui M este continut in
RadM.
Fiind dat xM si NM cu Rx+N=M, atunci sau N=M sau exista un
submodul maximal K al lui M cu NK si xK. Daca xRadM, atunci
ultima conditie nu poate avea loc. Astfel xRadM forteaza ca Rx<<M
si egalitatea secunda este dem.

Deoarece radicalul lui M este rejectul in M al unei clase de

module, deducem multe propietati ale lui RadM din acelea ale
rejectului. Exemplu: Rad RR este un ideal in R.
Propozitia 2.6.8. Fie M si N doua R-module stangi si functia f :MN un
R-morfism. Atunci f(RadM)RadN.
In particular: RadM este un submodul R-stang si EndRM-drept al lui M
Pentru modulele semisimple conceptele de generat si cogenerat
sunt echivalente si avem:
Propozitia 2.6.9 Urmatoarele afirmatii despre un modul
semisimplu sunt echivalente:
a) M este finit cogenerat;
b) M=T1T2Tn cu Ti simple, i=l,..,n;
c) M este finit generat.
DEM:
a)=>b) Presupunem ca are loc afirmatia a). Cum M poate fi scufundat
intr-un produs de module simple, atunci M poate fi scufundat intr-un
produs cu un numar finit de module simple.
b)=>c) Din forma pe care o are M se observa ca M este finit generat.
40

c)=>a) Deoarece M este semisimplu, el este generat de submodule

simple. Din c),
el este generat de o multime finita T 1 ,...T n de submodule simple.
Demonstram a) prin inductie dupa n.
Evident, pentru n=1, M este simplu finit cogenerat.
Pp inductiv ca n>1 si ca orice modul generat de mai putin de n
submodule simple este finit cogenerat.
Pp ca A este o multime de submodule ale lui M cu A=0=> TnL=0,
pentru un LA. Deci L=S1Sm, fiecare Si - simplu si m<n.
Pp ca A'={NL NA} A' este o multime de submodule ale lui L cu
A'=0.
Astfel pentru o anumita multime finita {N 1...Nk}A avem LN 1
N k =0 si M este finit cogenerat.

Cele patru conditii de finitudine sunt echivalente pentru modulele

semisimple.

Propozitia2.6.10. Pentru fiecare modul M urmatoarele afirmatii

sunt echivalente: a) RadM=0 si M artinian;
b) RadM=0 si M este finit cogenerat;
c) M este semisimplu si finit cogenerat;
d) M este semisimplu si noetherian;
e)M este suma directa a unei multimi finite de
submodule simple.
DEM : Implicatiile a)=>b) si d)=>c) sunt evidente.
b)=>c) Pp ca are loc b). RadM=0<=> M este cogenerat de clasa
modulelor simple si din propozitia 2.5.2. (c) M este izomorf cu un
submodul al unei produs finit P de module simple. Deoarece un asfel de
produs este suma directa. P este semisimplu. Se aplica propozitia 2.6.9.
e)=>d) din propozitia 2.6.9.
e)=>a) si e)=>d) Pp ca are loc e). Atunci M este semisimplu si dintr-o
propozitie anterioara avem RadM=0
Evident un modul simple (semisimplu) este atat artinian cat si
noetherian si se aplica corolarul 2.5.1.
41

Dat un morfism f:MN am vazut ca f(RadM)RadN. Chiar

daca f este un epimorfism nu ne putem astepta ca f(RadM) sa
fie radicalul lui M.
Propozitia 2.6.11Daca f :MN este un epimorfism si daca KerfRadM
atunci RadN=f(RadM). In particular, Rad(M/RadM)=0.
SocM=M M este semisimplu. Duala afirmatiei este :
Propozitia 2.6.12. Fie M un R-modul. Atunci RadM=0 M este
cogenerat de clasa modulelor simple.
In particular ,daca M este semisimplu at .RadM=0
Duala componentei T-omogene a soclului lui M este rejectul
Rej M (T).Avem:
Propozitia 2.6.13. Fie F o multime de reprezentanti al R-modulelor
simple, atunci pentru fiecare RM avem:
RadM=Rej M({T TF})=Rej M((T)=RejM(T).

Deci, radicalul lui M este cel mai mic submodul al lui M, care contine
toate submodulele superflue. Totusi, radicalul nu trebuie neaparat sa
fie superfluu; avem o conditie suficienta ca RadM<<M, care nu este,
insa necesara.
Propozitia 2.6.14. Daca fiecare submodul propriu al lui M este continut
intr-un submodul maximal al lui M, atunci RadM este
unicul submodul superfluu, cel mai mare al lui M.
DEM : Fie L un submodul propriu al lui M a.i. L +RadM=M si K un
submodul maximal cu LK. Atunci L+RadMK#M (contradictie). =>
L=M, deci RadM<<M.
Propozitia 2.6.15. Daca (M )A este o multime indexata de submodule
ale lui M cu M=M , atunci SocM=SocM si RadM=RadM
Corolar 2.6.4Pentru un modul semisimplu M urmatoarele afirmatii sunt
echivalente :a)M este artinian ;b)M este noetherian ;c)M este finit generat
d)M este finit cogenerat
42

Capitolul III
3.1. Conditii de lant pentru un modul
Modulele pentru care fiecare submodul (modul factor) este finit
generat (finit cogenerat) pot fi caracterizate de "conditii de lant.
In general, nici una din aceste conditii de finitudine nu implica altele decat
in cateva
situatii (conditii) speciale in care ar putea fi echivalente.
Observam de exemplu, ca submodulele lui Z sunt finit generate si modulele
factor ale lui Zpsunt finit cogenerate.
Definitia 3.1.1. O multime S de submodule ale lui M satisface conditia
lanturilor ascendente (A.C.C.) daca pentru fiecare lant
L 1L2.Ln..... din S. nN cu Ln+i=Ln pentru i=1,2;..
Considerand incluziunile inverse obtinem conditia lanturilor descendente
(D.C.C.)

Definitia 3.1.2. Un modul M este noetherian daca laticea S(M), a

tuturor submoduleor lui M satisface conditia
lanturilor ascendente (A.C.C.)
Un modul M este artinian daca laticea S(M)
satisface conditia lanturilor descendente (D.C.C.)
Propozitia 3.1.1 Pentru un modul M urmatoarele afirmatii sunt
echivalente:
a) M este artinian:
b) Orice modul factor al lui M este finit generat;
c)Orice multime nevida de submodule ale lui M are un
element maximal.
Propozitia 3.1.2. Pentru un modul, urmatoarele afirmatii sunt
echivalente:
a) M este noetherian;
43

b) Orice modul factor al lui M este finit cogenerat;

c)Orice multime nevida de submodule ale lui M are un
element minimal.
DEM: a)=>c) Fie A o submultime nevida de submodule ale lui M.
Pp ca A nu ar avea un element minimal. Atunci, pentru fiecareLA,
multimea {L'A L'<L} este nevida. Astfel, din Axioma Alegerii. o
functie LLcu L>L pentru fiecare LA
Fie LA, atunci L>L'>... este un lant infinit descrescator de submodule ale
lui M. ceea ce contrazice faptul ca M este artinian => exista element
minimal in A.
c)=>b) Pp ca are loc c). Este suficient sa aratam ca daca KM si daca A
este o colectie de submodule ale lui M cu K=A, atunci K=F, pentru
FA,Ffinita.
Definim multimea P={F FA, F-finita}. Atunci, din c) P are
un element minimal F Evident K=F.
b)=>a) Pp ca are loc b) si ca M are un lant descrescator de
submodule: L1 L2.....LnLn+1... Fie K =Ln, nN, atunci deoarece
M/K este finit cogenerat trebuie sa nN a.i. K=L n , de under Ln+1=Ln,
i=1,2,...

Corolar 3.1.1. Fie M un modul nenul .

a) Daca M este artinian, atunci M are un submodul
simple, de fapt SocM este submodul esential;
b) Daca M este noetherian, atunci M are un submodul
maximal, de fapt RadM este un submodul superfluu.
Propozitia 3.1.3 Fie 0KMN0 un sir exact de
R-module stangi. Atunci M este artinian
(noetherian) atat N cat si K sunt artiniene
(noetheriene).
DEM : "=>" Fie M artinian, atunci K este izomorf cu un submodul al
lui M (Klm f) => K este artinian. De asemenea N este izomorf cu un
modul factor al lui M(NM/K), asa ca N este artinian.

44

,,<=" Pp ca N si K sunt artiniene. Sa aratam ca M este

artinian. Putem Pp ca KM si M/K=N
Fie L1L2Ln...un lant descendent de submodule ale lui M Cum
M/KN este artinian. un intreg m a.i. Lm+K=Ln+i+K, i=1,2,... Cum K
este artinian => nm a.i. L nK=Ln+iK, i=1,2,...Astfel, folosind
modularitatea si faptul ca LnLn+1avem pentru fiecare i=1,2
Ln=Ln(Ln+K)=Ln(Ln+i+K)=Ln+i+(LnK)=Ln-i+(Ln+iK)=Ln+i
=>M este artinian.
Demonstratia cazului noetherian este duala.
Corolar 3.1.2. Fie M=M1M2 Mn Atunci M este artinian
(noethrian) fiecare Mi este artinian (noetherian).
Una din cele mai semnificative proprietati ale modulelor artiniene si
noetheriene este aceea ca fiecare astfel de modul admite descompunere
directa finita idecompozabila.
Observam totusi ca modulele care sunt finit generate nu este
necesar sa aiba o astfel de descompunere: de exemplu daca R este
un produs al unei infinitati de copii ale unui corp, atunci RR este
ciclic dar nu are nici o descompunere idecompozabila (nu se mai
poate descompune).

Propozitia 3.1.4. Fie M un modul nenul care verifica conditia

lanturilor ascendente sau descendente pe sumanti
directi (adica M este artinian sau noetherian ).
Atunci M este suma directa M=M 1 +M 2 +...M n a unei
multimi finte de submodule idecompozabile.
DEM: Pentru fiecare modul nenul M care nu are o
descompunere idecompozabile finite alegem o descompunere
proprie.
M=N'M', asa incat M' nu are nici o descompunere idecompozabile finite.
Pp ca M' este nenul si nu este o suma directa de module idecompozabile.
Atunci M=N'M', M'=N"M".... este un sir de descompuneri proprii. Astfel
lanturile infinite N'<N'+M''<,.,si M>M'>M">... de sumanti directi in M.

45

3.2. Module cu serii de compozitie

Fie M un modul nenul cu proprietatea ca fiecare submodul nenul al
lui M are un submodul maximal.
Exemplu : fiecare modul nenul noetherian are aceasta proprietate. In
orice caz, dat un astfel de modul M, el are un submodul maximal M,
si,sau M1=0 sau la randul sau are un submodul maximal M 2. Atunci
fiecare astfel de proces duce la un lant descrescator infinit:
M>M l >M 2 >... de submodule, fiecare maximal in predecesorul sau, sau
lantul infinit M>M l>M2>..Mn=0 cu fiecare termen maximal in
predecesorul sau. Observam ca, daca in plus M este artinian, numai
ultima optiune are loc.
Daca M este un modul nenul cu proprietatea ca fiecare modul factor
nenul are un submodul simlu (<=> M este artinian), atunci un lant
ascendent 0<L 1 <L 2 <... de submodule ale lei M. fiecare maximal in
succesorul sau. Din nou. daca M este noetherian, lantul se termina la M
dupa un numar finit de termeni, pentru un anume n.
Despre existenta unor astfel de lanturi de submodule este posibil,
demonstram un numar substantial de proprietati de dimensiune
aritmetica, familiare pentru spatii vectoriale.

Serii de compozitie
Fie M un modul nenul.
Definitia 3.2.1. Un lant finit de n+1 submodule ale lui M:
M=M 0>M1>M2>...>Mn=0 se numeste serie de compozitie
de lungime n pentru M cu conditia ca Mi-1/M i sa fie
simple i=l,2.. <=> fiecare termen sa fie maximal in
predecesorul sau.
Este de remarcat ca daca un modul este atat artinian cat si noetherian,
atunci el are o serii de compozitie. Intr-adevar. acestea sunt singurele
module cu serii de compozitie.
Propozitia 3.2.1. Un modul nenul M are o serie de compozitie <=>
M este atat artinian cat si noetherian
DEM :
Pp ca M are o serie de compozitie. Vom face inductie dupa
lungimea minima, sa spunem n, a tuturor acestor serii.
46

daca n=1, atunci M este simpl

daca M=M o>Ml>M2>...>Mn=0, este o serie de compozitie de lungime
minima pentru M, atunci M, are o serie de compozitie de lungime n-1
si M/M 1 este simplu. Conform propoz 2.6.10=> M1,M/M1artiniene si
noetheriene => M este artinien si noetherien
Propozitia 3.2.2. Fie M un modul nenul si presupunem ca exista un sir
exact 0KMNO de morfisme. Atunci M are
o serie de compoziti <=> N si K au amandoua serii
de compozitie.
Definitia 3.2.2. Fie M un modul arbitrar si LM, indiferent daca L este
termen intr-o serie de compozitie a lui M sau nu, daca L are un submodul
maximal K, atunci modulul simplu L/K se numeste factor de
compozitie pentru M.

Definitia 3.2.3. Daca M are o serie de compozitie

M=M0>M1>>Mn=0, atunci modulele simple
Mo/M1 ,M1/M2,.Mn-1/Mn se numesc factorii de
compozitie al seriei.
Daca M are o a doua serie de compozitie M=N 0 >N 1 >>N p =0 atunci
cele doua serii de compozitie sunt echivalente, daca n=p si exista
permutare a lui
{0, l , ... ,n-1 } a.i. Mi/Mi+1N(i)/N(i+1)
Observam ca echivalenta inseamna, simplu, ca pentru fiecare R-modul
simplu T, numarul de copii izomorfe ale lui T in sirul factorilor de
compozitiei ai unei serii de compozitie este acelasi cu numarul de copii
izomorfe ale lui T in altul.
Teorema 3.2.1.(teorema Jordan-Holder): Daca un modul M are o serie
de compozitie, at. fiecare pereche de serii de
compozitie ale lui M sunt echivalente.

47

DEM: Daca M are o serie de compozitie at. notam cu c(M)

lungimea minima a unei astfel de serii pentru M. Procedam prin
inductie matematica dupe c(M).Evident, daca c(M)=1 nu este nimic
de demonstrat.
Pp ca c(M)=n-1 si ca orice modul cu o serie de compozitie de lungime
mai mica are toate seriile de compozitie echivalente. Fie serie
M=M 0 M 1 M n =0,o serie
de compozitie de lungime minimala pentru M si fie M=N 0 N 1
N p =0,o a doua serie de compozitie a lui M.
Daca M=N,, atunci, prin ipoteza de inductie, deoarece c(M)n-lcele doua
serii sunt echivalente. Pp ca M 1N1 Atunci, deoarece M, este submodul
maximal in M avem:
M 1 +N 1=M, => conform teoremei a treia de
izomorfism:
1) M/M 1 =(M 1 +N 1 )/M 1 N 1 /(M 1 N 1 ) si
2) M/N 1=(M1+Nl)/N 1M1/(M1N1) .
Astfel, M 1 N 1 este maximal atat in M 1 cat si in N 1 Din propozitia
3.2.2. M 1N1 are o serie de compozitie
(0 M1N1M1M1(M1N1)0)
M1N1=L0L1Lk=0
Atunci, M1>L0>L1>...>Lk=0 si N1>L0>Ll>...>Lk=0 sunt doua serii de
compozitie pentru M1 si N1. Deoarece c(M 1)<n, oricare doua serii de
compozitie pentru M 1 si N1 sunt echivalente =>cele doua serii
M=M0>M1>...>Mn=0 si M=M0>M1>L0>...>Lk=0 sunt echivalente.
In particular, K<n-1, asa ca c(N 1)<n. Dar din ipoteza de inductie fiecare
doua serii de compozitie sunt echivalente.Astfel
seriileM=M0>M1>...>Mn=0 si M=M0>M1>L0>...>Lk=0 sunt echivalente.
Dar ,M/M 1N1/L 0 si M/N 1M1/L0

Lungimea compozitiei
Este o consecinta imediata a teoremei Jordan-Holder faptul ca pentru
orice modul care are o serie de compozitie, toate seriile de compozitie
pentru acest modul au aceeasi lungime.
48

Definitia 3.2.4. Un modul M care este atat artinian cat si noetherian se

numeste de lungime fnita. Pentru un astfel de modul M
definim lungimea compozitiei prin :
Daca un modul M nu este de lungime finita spunem ca el este de
lungime infinita si scriem: c(M)=
Exemplu: Un spatiu vectorial finit dimensional are o lungime a
compozitiei si aceasta lungime este chiar dimensiunea spatiului. Intradevar functia c actioneaza pe module de lungime finita asemanator, cum
functia dimensiune actioneaza pe spatiile vectoriale finit dimensionale.
Fie K,M,N trei R-module si 0KMN0 un sir exact.
Pp ca:K=K0>K1>...>Kn=0 si N=N0>N1>...>Np=0 sunt serii de compozitie
pentru K si N.
Pentru fiecare i=1n fie Ki =f(Ki) si pentru fiecare j=1..p fie
N j '=g -1 (Nj).Avem ca seria: M=N 0 >N 1 >>N p '=K 0 '>K 1 '>...>K n '=0 este
o serie de compozitie pentru M. Egalitatea Np'=K o' rezulta din exactitatea
de mai sus.
Astfel in baza unicitatii unei astfel de serii avem:
Corolar 3.2.1. Fie K,M si N trei R-module si presupunem ca un sir
exact 0KMN0 de morfisme.
Atunci c(M)=c(N)+c(K).

Corolar 3.2.2. (Teorema dimensiunii)

Fie M un modul de lungime finita si K si N submodule ale
lui M. Atunci, c(K+N)+c(K N)=c(K)+c(N).
DEM: (K+N)/NK/(KN) Aplicam corolarul 3.2.1. pentru sirurile
exacte 0NN+K(K+N)/N0 si 0KNK/(KN)0 pentru
a gasi relatia din corolar.

Lema Fitting
49

Un endomorfism f al unui spatiu vectorial finit dimensional induce o

descompunere directa a spatiului in doua subspatii, din care pe unul f este
nilpotent si pe celalalt este inversabil. Acest fapt are o generalizare de
importanta fundamentala in studiul modulelor de lungime finita.
Lema 3.2.1. Fie M un modul si fie f un endomorfism al lui M.
a) Daca M este artinian, atunci Im f n +Ker f n =M pentru
un anumit n, de unde f este automorfism <=> f este
monomorfism;
b) Daca M este noetherian, atunci Im f nKer f n =0 pentru
un anumit n, de unde f este automorfism <=> f este
epimorfism.
DEM: Pentru a) observam ca Im f Im f2...
Pp ca M este artinian. Atunci acest lant ascendent este finit => n a.i.
Im f2n =Im fn.
Fie xM => fn(x)Im f2n => fn(x)=f2n(y) pentru un anumit yM.
Avem x=fn(y)+(x-fn(y)) Im fn+Ker fn =>daca f este monomorfism,
atunci Ker f n =0 =>Im f n =M=>
Im f=M =>f este automorfism.
Propozitia 3.2.3. (Lema Fitting) Daca M este un modul de lungime finita n
si f este un endomorfism al lui M, atunci M=Im f nKer fn
DEM : Din propozitia 3.2.1. M este atat artinian cat si noetherian, asa ca
mN a.i. M=Im f m+Ker fm Deoarece M are lungimea n => Im f n=Im fm
si Ker fn=Ker fm
Corolar 3.2.3. Fie M un modul idecompozabil de lungime
finita.Atunci urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
a)f este monomorfism ;
b)f este epimorfism ;
c)f este automorfism;
d)f nu este nilpotent;

Capitolul IV
Elemente de teoria categoriilor
50

Teoria categoriilor este o ramura moderna a matematicii; care dateaza

din anul 1945, prin aparitia lucrarii lui Eilenberg si MacLane. Aceasta
teorie a constituit un salt important in matematica, comparabil
descoperirii teoriei multimilor,
Prin teoria categoriilor, printre altele, se realizeaza o sistematizare a
intregii,matematici, sistematizare care s-a dovedit foarte fecunda in
obtinerea unor not rezultate.
Teoria categoriilor sta la baza multor ramuri ale matematicii moderne.

4.1. Definitia categoriei. Exemple

Definitia 4.1.1. O categorie consta din urmatoarele date D I, D2, D3 si
urmatorele axiome C1, C2, C3:
(D1) Se da o clasa de obiecte, pe care o notam cu ob(C) Obiectele, de
obicei, se noteaza cu litere mari.

(D2) Pentru pereche ordonata de obiecte A,BOb(C) se da o

multime notata cu Hom C(A,B), care poate fi si vida; si care se
numeste multimea homomorfismelor (morfismelor) de la A la B.
Daca fHomc(A.B),atunci se spune ca f este morfism de la A la B si se
noteaza f:AB (AB). A se numeste domeniu sau adresa, iar B se
numeste codomeniu sau sursa.se mai noteaza Hom(A;B).
(D3) Pentru A,B,Cob(C )se da o aplicatiede la
HomC(A,B)HomC(B,C)la HomC(A.C), care poarta numele de lege de
compunere a morfismelor.
Prin aceasta aplicatie, pentru pereche (u,v), cu uHomc(A.B) si
vHomc(B,C) se ataseaza un unic element wHomC (A,C): (u,v)w.Acest
unic w se noteaza cu w :=vu=vu si se citeste "compusul morfismlului
v cu morfismul u"
(C 1) Pentru (A1,B1) si (A2,B 2), perechi de obiecte, avem
Homc(A1, B1)Hom c(A 2,B 2)=, cu exceptia cazului A1=A 2si B1=B2
cand cele doua morfisme coincid.
(C2) Asociativitatea compunerii morfismelor:
Pentru morfisme u, v, w ale categoriei avem w(vu)=(wv)u, ori de cate
ori compunerea are sens, adica u:AB, v:BC, w:CD.

51

(C3) Pentru obiect Aob(C), un morfism notat 1 AHomc(A,A),

astfel incat sa avem:
1) Pentru Xob(C) si uHomc(X,A) are loc 1 A u=u
XAA
2) Pentru Yob(C) si vHoma(A,Y) are loc v1A=v
AAY
1A se numeste morfismul identic al obiectului A. El joaca rol de
unitate la stanga pentru orice morfism de adresa A si unitate la dreapta
pentru morfism de sursa A.
Exemple de categorii :
Pentru a da o categorie trebuie sa precizam clasa de obiecte,
morfismele sale si legea de compunere a morfismelor, apoi trebuie
verificate axiomele C 1,C2,C 3
Exemplul 1: Categoria Ens:=E=Categoria multimilor.
Obiectele categoriei sunt toate multimile posibile, Hom E(A,B):={f
f:AB}, iar compunerea morfismelor inseamna compunerea uzuala a
functiilor.
Axiomele se verifica imediat:
(C 1) Pp Hom E(A1,B 1 )Hom F(A2,B 2)#=>f:A 1 B 1 si
f:A 2 B 2 => A 1 =A 2 si B1=B2 sau intersectia este vida.
(C2) Se stie ca, in cazul functiilor, compunerea este asociativa.
(C 3 ) Functia identica 1A:AA, 1 A (x)=x, xA.
Exemplul 2 : Categoria Gr, a grupurilor:
Obiectele categoriei sunt grupurile, morfismele sunt morfismele de
grupuri, iar compunerea morfismelor este cea uzuala.
Exemplul 3: Categoria modulelor stangi sau drepte peste un inel
unitar R:R-Mod, respectiv Mod-R.
Obiectele categoriei R-Mod, de exemplu, sunt modulele la stanga peste
inelul R, morfismele sunt morfismele de module, iar compunerea este
compunerea obisnuita a functiilor.

4.2 Clase speciale de morfisme

Monomorfisme si epimorfisme
52

Fie C o categorie, A si B doua obiecte ale categoriei, iar

uHomC(A,B) un morfism.
Definitia 4.2.1 Morfismul u:AB se numeste monomorfism,daca pentru
orice obiect Xob(C) si orice doua morfisme si Homc(X,A) din relatia
u=u se obtine =(monomorfismul se poate simplifica la stanga).
Exemplu : 1,4 este monomorfism, Aob(C), deoarece:
Xob(C) si ,Homc(X,A) a.i. 1 A =1 A=> = (din definitia
morfismului identic).
Propozitia 4.2.1. Fie uHomc(A,B), vHomc(B,C), A,B,Cob(C).
Atunci avem:
a) Daca u, v sunt monomorfisme,
atunci vu este monomorfism;
b) Daca vu este monomorfism,
atunci u este monomorfism.

Definitia 4.2.2. Fie A,Bob(C) si uHomc(A,B) Morfismul u se

numeste epimorfism daca pentru orice obiect Yob(C) si orice doua
morfisme ,Homc(B,Y) din relatia u=u => =
(monomorfismul se poate simplifica la dreapta).
Exemplu: 1 1A este epimorfism, Aob(C)pentru ca:
Yob(C ),, Homc(A,Y) a. i .1A= 1A=>=; A 1A
A Y

Propozitia 4.2.2. Fie uHomc(A,B), vHom c(B,C), A,B,Cob(C).

Atunci avem:
a)Daca u,v sunt epimorfisme, at. vu este epimorfism;
b)Daca vu este epirnorfism, at. v este epimorfism.
OBS : Definitia monomorfismului (epimorfismului) este echivalenta
cu urmatoarea:u:AB este monomorfism (epimorfism) daca pentru
X (respectiv Y) si pentru doua morfisme ,HomC(X,A)( respectiv,
HomC(B,Y)) din relatia =>u u (respectiv, uu).

Bimorfisme si epimorfisme
53

Definitia 4.2.3. Se numeste bimorfism, un morfism u:AB, care este

simultan monomorfism si epimorfism.
Exemplu : Pentru Aob(C), morfismul identic este un bimorfism.
Definitia 4.2.4. Se numeste izomorfism un morfism u:AB cu
proprietatea ca un morfism v:BA, a.i. sa avern: uv=1 B si vu=1A
Exemplu: Pentru Aob(C), morfismul identic este un
izomorfism.
Remarca: Daca u este izomorfism, atunci morfimul v este si el
izomorfism si este unic. El se numeste morfismul invers al lui u si
se noteaza cu u -1
Deci (u-1)-1=u
.

Legatura intre izomorfism si bimorfism este data de urmatoarea

propozitie:
Propozitia 4.3.3. Orice izomorfism este bimorfism
(dar nu si reciproc).

Sectiune si retracta
Defintia 4.2.5. Un morfism u, dintr-o categorie C, se numeste sectiune
(retracta), daca el este inversabil la stanga (dreapta).
OBS: u:AB, este sectiune (retracta), daca v:BA, a.i.vu=1 A(uv=1 B)
Un morfism ,care este sectiune si retracta este
izomorfism

4.3. Categoria duala.

54

Principiul dualitatii
Daca C este o categorie, atunci putem sa-i asociem acestei
categorii o alta categorie, C *, definita in felul urmator:
(D1*) ob(C*)=ob(C).
(D2*) A,Bob(C), definim HomC* (A,B)=Homc(B,A)
(D3*) A,B,Cob(C), definim pe HomC*(A,B)Homc* (B,C)Hom c*
(A,C). compunerea in modul urmator:
Daca uHomC*(A,B) si vHomc (B,C), definim compunerea v*u=uv.
Adica se schimba ordinea de compunere a morfismelor:
ABC si ABC
Se constata imediat ca sunt indeplinite cele trei axiome ale definitiei
categoriei.
Dualizare: Fie N o notiune referitoare la o anumita categorie. Fie C o
categorie si C*duala sa. Notiunea N din categoria C*,dar interpretata in
y
categoria C se numeste duala notiunii N.

Exemplu : N="u este monomorfism",

adica u:AB, cu proprietatea ca pentru X,obiect al categoriei si
,HomC(X,A) cu u=u => =
N*=(" u este monomorfism")*,
adica u:BA, cu proprietatea ca pentru X obiect al categoriei si
,HomC(A,X) cu u=u => =, deci duala monomorfismului este
epimorfismul.
In mod asemanator se arata ca
(epimorfismul)*=monomorfismul;(bimorfism)*=bimorfism
(izomorfism)*=izomorfism
Definitia 4.3.1. Fie P o propozitie matematica, iar P* propozitia care se
obtine din P inlocuind fiecare notiune cu notiunea sa duala.
Propozitia P* se numeste duala propozitiei P.
Exemplu:P: Fie u si v doua morfisme, u:AB si
v:BC.

55

a)Daca u,v sunt monomorfisme, atunci vu

monomorfism.
b)Daca vu este monomorfism, atunci u este
monomorfism.
P*: Fie u si v doua morfisme, u:AB si v:BC.
a) Daca u,v sunt epimorfisme, atunci vu epimorfism.
b) Daca vu este epimorfism, atunci v este monomorfism.
Teorema 4.3.1. (Principiul dualitatii):
Fie P o proprietate referitoare la o categorie, iar P*
duala sa, atunci P* este adevarata P este adevarata.

4.4. Sume si produse directe

Definitia 4.4.1. Fie C o categorie, (A i)iI o familie oarecare de obiecte si S
un obiect din categoria , Sob(C).Se spune ca S este suma
directa a familiei (Ai)iI daca exista o familie de morfisme
(i)iI , :Ai S satisfacand urmatoarele conditii:
ar fi S un obiect si familia de morfisme (ui)iI ,ui:AiS un unic
morfism u:SS' care face comutativa diagrama, adica ui= ui .

Ai
ui

i S
u

S
Definitia 4.4.2 Daca intr-o categorie orice familie finita de obiecte admite
suma directa atunci categoria se numeste cu suma directa.
Daca orice familie finita sau nu, admite suma directa atunci categoria se
numeste cu suma infinite.
OBS : Suma directa se noteaza ((i)iI ,S),iar S se noteaza S=Ai sau
S=Ai
Daca exista o suma directa pentru o familie de obiecte data, atunci ea este
unica pana la un izomorfism.
Propozitia 4.4.1 Daca (Ai)iI, este o familie de obiecte avand doua sume
56

Directe ((i)iI ,S) si((i)iI ,S) atunci exista un izomorfism

de la S la S', care face comutativa diagrama urmatoare,
adica i=i :
S
i

Si

i S
Notiunea de produs intr-o categorie direct este notiunea duala a sumei
directe. adica se obtine prin dualizare: inversarea sagetilor si a
compunerii morfismelor.
Definitia 4.4.3. Fie (Mi)iI o familie de obiecte a unei categorii C si fie P un
obiect al categoriei si i:PMi morfisme ale categoriei,iI
.Se spune ca obiectul P impreuna cu morfismele i adica
perechea (P,(i)iI ) se numeste produs direct al familiei
considerate daca pentru orice obiect Xob(C) si orice familie
de morfisme vi:XMi ,iI. exista si este unic un morfism
v:XP a.i. i v=vi :

Mi

vi
X

Ca si la suma directa, produsul direct este unic pana la un izomorfism,

adica are loc propozitia:
Propozitia 4.4.2. Fie (Mi)iI o familie de obiecte si (P,(i)iI ), (P,(i)iI )doua
produse directe ale acestei familii. Atunci exista un
izomorfism :P'P, astfel incat sa avem i=i,
adica este comutativa diagrama:
P

57

Mi

i
P

Capitolul V
PROIECTIVITATE SI INJECTIVITATE
5.1 Injectivitate si proiectivitate relativa
Module M-proiective si module M-injective
Definitia 5.1.1 Fie M un modul fixat din categoria Mod-R.Un R-modul
drept Q se numeste M-injectiv (sau injectiv relativ la M) daca
pentru fiecare monomorfism jHom R (M,M)si fiecare
fHom R (M,Q), fHom R (M,Q) a.i. diagrama
urmatoare sa fie comutativa ,adica f=f j :
0
M
j
M
f

Q
f
Dual ,un R-modul drept P se spune ca esteM-proiectiv (sau proiectiv
relativ la M ) daca pentru fiecare epimorfism pHomR(M,M)si fiecare
gHom R (P,M), gHom R (P,M) a.i. diagrama urmatoare sa fie
comutativa,adica g=pg :
M
p
M
0
g
g
Q
Propozitia 5.1.1 Fie M un modul fixat din categoria Mod-R.Urmatoarele
afirmatii sunt echivalente :
a) Q este M injectiv ;
b)Pentru fiecare submodul MM, fHom R (M,Q)
Poate fi extins la un morfism f Hom R (M,Q)
0
M j
M p
M
0
c)pentru fiecare sir exact scurt din Mod-R,cu
58

termenul din mijloc M avem sirul de grupuri abeliene :

HomR(M,Q) p* HomR(M,Q) j* HomR(M,Q)
0

este exact
DEM :a)=>b) este evidenta
a)=>c)deoarece HomR(*,Q):Mod-RAb este exact la stanga sirul este exact
<=> j* este o surjectie adica are loc diagrama:de la pct c)
fHom R (M,Q), fHom R (M,Q) a.i. j*(f)=fj=f
Propozitia 5.1.2 Fie MMod-R, fixat. Urmatoarele afirmatii sunt
echivalente:
a)P este M-proiectiv;
b) Pentru fiecare submodul M'M, fiecare
gHom R(P,M/M') factorizeaza prin
epimorfismul MM/M';
c)Pentru fiecare sir exact scurt in Mod-R cu
termenul din mijloc M:
0
M j
M p M
0
sirul de grupuri abeliene :
0
HomR(P,M) j*
HomR(P,M) p* HomR(P,M)
este exact

Fie C o clasa nevida de R-module drepte.

Definitia 5.1.2. Un R-modul X este C-injectiv (respectiv
C-proiectiv) daca X este M-injectiv (respectiv
M-proiectiv) pentru fiecareM C.
Notatii: Vom nota cu I(C), respectiv P(C) clasa tuturor modulelor
drepte C-injective, C-projective; daca contine numai un singur R-modul
M, atunci vom folosi notatia I(M), respectiv P(M).
OBS: Evident, pentru fiecare #CMod-R, 0P(C)I(C) si
Mod-R=I(0)=P(0).
De asemenea I(Mod-R), respectiv P(Mod-R) sunt clasele tuturor Rmodulelor injective, projective.
Exemple:
a)Pentru fiecare R-modul semisimplu M avem I(M)=P(M)=Mod-R:
b)Fiecare grup abelian fara torsiune este injectiv relativ la fiecare grup
de torsiune, adica FI(T), unde F reprezinta clasa grupurilor abeliene
59

fara torsiune si T reprezinta clasa grupurilor abeliene de torsiune.

Fie C o clasa nevida de R-module.
Definitia 5.1.3.
a) C este inchisa la obiecte factor daca pentru fiecare sir exact
XX"0 in
Mod-R, faptul ca XC => X"C;
b) C este inchis fata de subobiecte daca pentru fiecare sir exact
0X'X in
Mod-R, faptul ca XC => X'C;
c) C este inchisa la extensii daca pentru fiecare sir exact
0X'XX0 in
Mod-R, din X',X"C=>XC;
d) C este inchisa la sumele directe (respectiv la sumele directe
finite daca pentru fiecare multime nevida I (fiecare multime nevida
finita I) si pentru fiecare familie(Xi)iI cu Xi C, iI =>iIXi C;
e)C este stabila (sau inchisa la anvelope injective), daca pentru
fiecare XC anvelopa sa injectiva E R(X) este in C;
f)C este o clasa Jerre daca C este inchisa la submodule, obiecte
factor si extensii.

Propozitia 5.1.3. Fie C o clasa nevida de R-module si (Xi)iI o familie

nevida de R-module. Atunci:
a) XiI I(C) <=>XiP(C), iI;
b) XiI P(C) <=>XiP(C), iI.
DEM: Fie 0M'MM"0 un sir exact in Mod-R cu
MC. Avem diagrama comutativa cu liniile exacte
0
0

Hom R (M, iI X i ) p*Hom R (M, iI X iI ) j* HomR(M, iI X i )

iI Hom R (M, iI X i ) i I Ho mR (p, Xi ) iI Hom R (M, iI X i )
i I HomR (j, Xi )
iI Hom R (M, iI X i )

in care S este un izomorfism.

Deci, HomR(j,Xi) este epimorfism <=>HomR(j,Xi)
este epimorfism <=>HomR(j,X i) este epimorfism, pentru
60

toti iI.
Propozitia anterioara arata ea clasa I(C) este inchisa la produse
directe, in timp ce clasa P(C) este inchisa la sume directe .In
general, nici clasa I(C) nici clasa P(C) nu sunt inchise la subobiecte,
obiecte factor si extensii.
Pentru fiecare clasa nevida CMod-R definim acum
alte doua clase:
I-1(C)= {MMod-R X este M-injectiv pentru toti
XC}
P-1(C)= {MMod-R X este M-proiectiv pentru toti
XC}
Daca C={X}, notam I-'(X), respectiv P -'(X).
Definitia 5.1.4. I-1(C) (respectiv P-1(C)) se numeste clasa de
relativa injectivitate (proiectivitate) a lui C.
OBS:
a) Aceste doua clase sunt nevide deoarece 0I-1(C)P-1(C):
b) Evident. X este un R-modul injectiv (proiectiv) I-1(X)=Mod-R
(P-1(X=Mod-R)).
Comportarea claselor I -1(C) si P-1(C) relativ la subobiecte, obiecte
factor, sume directe si produse directe.
Vom demonstra ca in aceasta directie clasele I -1(C), P-1(C) se
comporta mai natural decat clasele I(C) si P(C).
Lema 5.1.1. Fie diagrama comutativa cu liniile
exacte in Mod-R:
E
F
G

E
F
G
Daca este un epimorfism si f' si sunt monomorfisme, atunci
este un epimorfism.(Vezi lema (celor cinci morfisme)
Propozitia 5.1.4. Fie QMod-R:
a) Daca 0M'MM" este un sir exact
scurt in Mod-R si Q este M-injectiv atunci Q
este M'-injectiv si M"-injectiv ;
b) Daca (Xi)iI este o familie de R-module drepte
si Q este M i -injectiv pentru fiecare iI atunci Q
este Mi-injectiv.
61

DEM:
a) Fie T=Hom R(*.Q):Mod-RAb.
Daca 0N'M' este un sir exact scurt in Mod-R atunci jh'
este monomorfism.
Deci T(jh')=T(h')T(j) este epimorfism deoarece Q este Minjectiv si astfel T(h') este epimorfism, adica Q este M-injectiv
Sa demonstram acum ca Q este M"-injectiv.
Daca 0N"M este un sir exact, atunci evident ca exista o diagrama
comutativa cu liniile si coloanele exacte:
0
0

0
M
N
N
0
1M
h h
0
M j M p M
0
Aplicam functorul T acestei diagrame si obtinem diagrama
comutativa:
0
T(M)
T(M)
T(M)
T(h)
T(h)
1 T(M)
0
T(N)
T(N)
T(N)

cu liniile exacte. Deoarece Q este M-injectiv. T(h) este epimorfism.

=>T(h") este epimorfism , adica Q este M-injectiv
b) Notam cuM=iI Mi.Fie L un submodul a1 lui M si fie fHom R (L,Q).
Fie multimea F={(L',f) LLM,fHom R (L',Q) si f/L=f } care
poate si ordonata: (L',f )(L",f) <=> LLsi f/L=fAceasta
multime ordonata este inductiva:
Fie{(L ,f )} A o familie total ordonata de elemente din F.
Fie L*=L ,A, care este un submodul al lui M si aplicatia
f* :L*Q definite astfel : daca xL*=> f*(x)=f*(x)=f/L(x)=f(x),
adica f* este bine definita.
Stim ca (L*,f*)F, deci (F,) este inductiva. Fie (L 0,f 0) un element
maximal al lui F. aratam ca i (M i )L 0 iI, unde i :MiM sunt
62

injectiile naturale.
Fie M' i = i (M i )L 0 iI .Deoarece Q este M i -injectiv=>Q este
i (Mi)-injectiv,deci , iI un f i Hom R ( i ,M i ) a.i.
Diagrama urmatoare comuta :
0
M i
f 0/M i
Q

i(Mi )
fi

Daca mi i (M i ) si xL 0 cu m i +x=0=>m i =-xM i si

fo(mi)+f0(x)=fo(-x)+fo(x)=0.
Deci fi:i(Mi)+LoQ m i +xf i (m i )+f o (x) este un morfism bine
definit. Deoarece f i /L o =f o , din minimalitatea lui (L o ,f 0 ) se deduce
ca i (M i )L o iI => L o =M =>Q este M i -injectiv
Corolar5.1.1. Pentru fiecare clasa nevida C de R-module drepte
I -1 (C) este inchisa la subobiecte, obiecte factor si sume directe. In
general. I -1 (C) nu este inchisa la extensii si produse directe.

Propozitia 5.1.5. Fie P un R-modul drept.

a) Daca 0MMM0 este un sir exact in
Mod-R si P este M-proiectiv. atunci P este
M'-proiectiv , si M"-proiectiv:
b) Daca (M i ) 1in este o familie de R-module drepte
a.i. P este Mi-proiectivi=1,2.n, atunci P este
M i -proiectiv.
DEM:
a)similara propozitiei anterioare, ca indicatie luam functorul Hom R (P,*)
ca functor T.
b) Pp n=2.Fie NM1 M2 un submodul si i1 :M1M1M2 injectie canonica
Urmatoarea diagrama comutativa,avand ca sageti aplicatiile canonice

63

cu liniile si coloanele exacte:

0
M1
M 1 M 2

(i 1 (M 1 )+N)/N

M2

(M 1 M 2 )/N

(M 1 M 2 )/(i 1 (M 1 )+N)

Aplicand functorul T obtinem diagrama comutativa cu liniile exacte:

0
T(M 1 )
T(M 1 M 2 )
T(M 2 )
0

0T((i 1 (M 1 )+N)/N)T((M 1 M 2 )/N)T((M 1 M 2 )/(i 1 (M 1 )+N))

0
Ultima sageata verticala este un monomorfism si celelalte sageti
verticale nepunctate sunt epimorfisme, deoarece P este M i -proiectiv
(i==1,2).
Din Lema celor cinci morfisme,sageata verticala din centru
punctata este epimorfism deci P este M 1M2-proiectiv.
Fie diagrama cu q epimorfism. Deoarece Im f este finit
generat, x 1 ,x 2 ,...x k M i a.i. Im f este finit generat de
q(x 1 ),q(x 2 ),...q(x k ) :
P
iI M i

M0

M'=x1R+x2R xkRMi, iI atunci M'=Mi ,i J, unde Jeste o submultime

finita a lui I.
Din b)_P este Mi-proiectiv,iJ si din a) P este M`-proiectiv atunci
f:PM' care face diagrama urmatoare comutativa:
P
f
f
M q/M Imf0

64

Evident, qf = f, adica P este M i -proiectiv.

Corolar 5 .1.2. Pentru fiecare clasa nevida C de R-module, P -1(C) este
inchisa in raport cu subobiectele, obiectele factor si
sumele directe finite.
Corolar 5 .1.3. Fie xMod-R si g un generator al 1ui Mod-R.
Atunci:
a)X este G-injectiv <=> X este modul injectiv;
b)Daca X este modul finit generat, atunci X este
G-proiectiv <=> X este proiectiv.
DEM: Daca aplicam corolarul anterior cazului G=R R =>criteriul lui Baer
de injectivitate.
Un criteriu similar pentru module proiective nu exista.
QZ este Z-proiectiv,dar Q nu este un Z-modul proiectiv.

5.2. Module proiective si module injective

Module proiective
Definitia 5.2.1. Un R-modul stang P este proiectiv daca P este proiectiv
relativ la fiecare R-modul stang adica ori de cate ori este
data o diagrama cu linia exacta un R-morfism a.i.
diagrama comuta <=>g=
P

M N0
Caracteristici ale modulelor proiective:
Propozitia 5.2.1. Urmatoarele afirmatii despre un R-modul stang P sunt
echivalente:
a)P este proiectiv-;
b)Pentru fiecare epimorfism f :RMRN aplicatia
HomR( P,f):HomR(P,M)HomR(P,N) este un epimorfism;
c)Pentru fiecare structura de bimodul RPS, functorul
65

Homr(PS,-):RMSM este exact;

d)Pentru fiecare sir exact MMM RM, sirul
HomR(P,M)HomR(P,M)HomR(P,M) este exact.
Consecinta a propozitiei anterioare, este faptul ca R R este
proiectiv.
DEM :Pp ca avem diagrama cu linia exacta:
R
(m)

M N0
Atunci mM cu g(m)=(1).Evident (m):rrm defineste un Rmorfism
RM ce face intreaga diagrama comutativa.
Un modul este liber daca este izomorf cu R (A) pentru o anumita
multime A. Astfel faptul important ca sumele directe de module
proiective sunt proiective stabileste ca fiecare modul liber este
proiectiv.
Aceasta implica urmatoarea caracterizare:
Propozitia 5.2.2. Urmatoarele afirmatii despre un R-modul P stang
sunt echivalente:
a)P este proiectiv;
b)Fiecare epimorfism R M R P0 este scindat;
P este izomorf cu un sumant direct al unui R-modul stang liber.
DEM : a)=>b) Pp ca f:MP este un epimorfism.
Daca P este proiectiv, atunci un morfism g a.i. fg=1p asa ca
epimorfismul este scindat.
b)=>c) Aceasta rezulta din faptul ca fiecare modul este un epimorf al
unui modul liber.
c)=>a) Fiecare modul liber este proiectiv.
Corolar 5 .2.1. Un R-modul stang P este finit generat si proiectiv
pentru anumite module RP si un anumit intreg
n>0,un R-izomorfism PPR(n)
DEM: un modul RP este finit generat => nN un epimorfism
R (n) P0 din prpozitia anterioara stim ca acesta este scindat <=> P
este proiectiv .
Modulele peste inele semisimple se comporta asemanator cu modulele
66

peste inele cu diviziune. Stim ca modulele peste inele cu diviziune

sunt proiective. Comportarea paralela a inelelor cu diviziune si a
inelelor semisimple este aprofundata in:
Corolar 5 .2.2 . Un inel R este semisimplu fiecare R-modul stang
este proiectiv
.
DEM: R este semisimplu fiecare epimorfism in R M este scindat din
propozitia anterioara =>ca are loc aceasata conditie fiecare Rmodul stang este proiectiv

Module injective
Definitia 5.2.2. Un R-modul sting E este injectiv daca E este
injectiv relativ la fiecare R-modul stang, adica ori
de cate ori este data diagrama urmatoare in R M cu
linia exacta,un R-morfism a.i. diagrama
comuta <=> f=:
E

0 KM
Adica modulele injective sunt dualele categoriale ale modulelor
proiective.
Modulele injective si proiective au efect dual pe functorii Hom.

Duala propozitiei 5.2.1. este :

Propozitia 5.2.3. Urmatoarele afirmatii despre un R-modul stang E
sunt echivalente:
a)E este injectiv;
b)Pentru fiecare monomorfism f: R K R M aplicatia
Hom(f,E):Hom R (M,E)Hom R (K,E) este un epimorfism;
c)Pentru fiecare structura de bimodul R E S , functorul
Hom R (-,S): R MM S este exact;

67

d)Pentru fiecare sir exact scurt MMM in R M sirul

HomR(M",E)HomR(M,E)HomR(M,E) este exact.
Propozitia 5.2.4. Produsele directe si sumanzii directi al modulelor
injective sunt de asemenea injective
Fiecare modul este un epimorfism al unui modul proiectiv (chiar liber).
Avem ca scop demonstrarea rezultatului dual acela ca modulul poate fi
scufundat intr-un modul injectiv
Ne folosim de un test de injectivitate supranumit si"Criteriul Bauer"
spune ca injectivitatea unui modul E poate fi determinata din multimea
de diagrame :
E

0 I R
cand linia este restransa la aplicatiile incluziune ale idealelor stangi.
Lema 5.2.1 .( Lema test de injectivitate):
Urmatoarele afirmatii,despre un R-modul stang, E, sunt
echivalente:
a)E este injectiv ;
b)E este injectiv relativ la R ;
c)Pentru fiecare ideal IRR si fiecare R-homomorfism
h:IE xE a.i. multiplicarea la dreapta a lui x: h(a)=a*x aI.
DEM: a)=>b) deoarece R R este un generator.
b)=>c) Daca E este R R-injectiv si IR R cu h:IE => h:RE a.i.
h/I=h.
Fie x= h(l), atunci h(a)= h(a)=a*h(1)=a*x pentru toti aI.
c)=>d) Daca IR R si xE si h(a)=a*x pentru toti aI, atunci
multiplicarea la dreapta prin x, (x):RE extinde pe h. Astfel c)
implica faptul ca E este R R-injectiv.
Un grup abelian Q este divizabil daca nQ=Q pentru fiecare intreg
nenul n
Lema 5.2.2 Un grup abelian Q eate divizabil
Q este injectiv ca un Z-modul
D EM : "=>" Fiecare ideal nenul al lui Z este de forma nZ, n0.
Daca este un grup abelian divizibil si h: nZQ. => bQ cu
h(n)=n*b si h(j*n)= j*h(n)=(j*n)'*b pentru toti j,nZ. Astfel se poate
68

aplica Lema test de injectivitate.

,,<=" Daca z Q este injectiv, aQ si 0#nZ, atunci h, care duce: j*nj*a
defineste un morfism h:nZQ care, din Lema test de injectivitate
trebuie sa fie multiplicarea printr-un bQ=> a=h(n)=n*b.
Propozitia 5.2.6. Fiecare R-modul stang poate fi scufundat intr-un
modul injectiv.
D EM : fie M un R-modul sting. => o multime A si un Z-epimorfism
f:Z (A) M. Astfel, deoarece Z M Z (A) /Ker fQ(A)/Ker f Si deoarece
produsul direct si grupurile factor ale grupurilor abeliene divizibile
sunt divizibile
Pp ca Z M Z Q cu Q divizibil ne vom folosi de urmatoarea relatie in
continuare:
RMHomR ( RR,M)HomZ (RR ,M)Hom Z (R R ,Q).
Dualul propozitiei 5.2.2:
Propozitia5.2.7.Un R-modul stang E este injectiv fiecare
monomorfism 0R ER M este scindat
Corolar 5.2.3. Un inel R este semisimplu <=>
fiecare R-modul stang este injectiv.

A nvelope injective
Am observat ca fiecare R-Modul M poate fi scufundat intr-un Rmodul injectiv. Aceasta conduce la o notiune duala acelei de
acoperire proiectiva, anume o scufundare "minimala" a lui M intr-un
modul injectiv .
Definitia 5 .2.3 . O pereche (E,i) este o anvelopa injectiva a lui M daca
E este un R-modul stang injectiv si 0ME este un
monomorfism esential.

Exemplu: Deoarece Q este divizibil ca un Z-modul,el este Zinjectiv.Evident,aplicatia incluziune i :ZQ ese esentiala.Astfel(Q,i) este o
anvelopa injectiva a lui Z
Lema fundamentala pentru anvelopele injective:

69

Lema 5.2.3 . Fie M un R-modul stang si presupunem ca i:ME este o

anvelopa injectiva pentru M. Dace RQ este injectiv si
g:MQ este un monomorfism, atunci Q are o
descompunere Q=E'E" astfel incat
a) E'E;
b) Im gE';
c) G:ME' este o anvelopa injectiva a lui M.
Mai mult, daca f:M1M2 este un izomorfism si i1:M1E1 iar i2:M2E 2
sunt anvelope injective, atunci un izomorfism f:E 1E2 a.i. f i 1=i 2f.
f

E1E2
i1 i2
M 1 M2
f

Nu orice modul are o acoperire proiectiva.

Astfel, urmatorul rezultat foarte important este remarcabil:
Teorema 5.2.1 Fiecare modul are o anvelopa injectiva.
Aceasta este unica pana la un izomorfism.
Fie M un R-modul stang. O pereche (P,p) este o anvelopa proiectiva a
lui M daca P este un modul stang proiectiv si PM0 este un
epimorfism superfluu.

5.3 Module cvasi-injective si cvasi-proiective

Modulele cvasi-injective si cvasi-proiective au fost introduse de Jonson si
Wong in 1961. dar Jacobson a demonstrat in 1965 ca ele satisfac asa
numita conditie a dublului anulator.
Notiunea duala de module cvasi-proiective a fost considerate mai intai
de Miyashita,Jans in 1966 si respectiv in 1967.
Definitia 5.3.1. Un R-modul drept M se numeste cvasi-injectiv
(cvasi-proiectiv) daca M este M-injectiv (M-proiectiv).
Notatie : Daca M este un modul cvasi-injectiv (cvasi-proiectiv), acest
lucru se noteaza scriind ca M este QI (QP).

70

OBS: Atunci M este QI (QP)<=> M I(M) sau M I-1(M) ( MP(M) sau

MP-1(M) ).
Comportarea modulelor QI si QP fata de sumele directe finite este data
de urmatoarea propozitie:
Propozitia 5.3.1 Fie (M i ) i=1,2n ,o familie finita de R-module
drepte.Atunci M i este QI (QP) Mi este Mj-injectiv
(Mi este Mj-proiectiv) pentru toti i si j cu 1i,jn
DEM: Din propozitiile 5.1.3., 5.1.4., 5.1.5. avem:
Mi este QI (QP) Mi ,1 i n, este Mi-injectiv (Mi-proiectiv)
<=>Mi este Mj injectiv ,j=1,..,n (respectiv M j-proiectiv, ,
j=l,...,n)pentru toti i,1in <=> M i este Mj-injectiv (M j-proiectiv) pentru
toti 1 i,jn.
Corolar 5.3.1. (Harada 1972, Robert 1969) Fie MMod-R si nN,nl.
Atunci M este QI (respectiv QP) <=> M n este QI (respectiv QP).
Exemple : 1) Orice modul semisimplu este QI si QP.
2) Orice factor direct al unui modul QI (QP) este QI (QP).
In loc sa dam cateva criterii uzuale de cvasi-injectivitate, stabilim
cateva rezultate
mai generale despre modulele M-injective.
Propozitia 5.3.3 Fie U,MMod-R. Atunci U este M-injectiv <=>
pentru fiecare fHom R(M,E R(U)) avem Im fU.
DEM: "<=" Fie 0M'M un sir exact in Mod-R si gHom R(M',U).
Fie i:UER(U) injectia canonica. Deoarece ER(U) este un R-modul injectiv,
un morfism g care face comutativa diagrama:
0M j M
g
g1 g
i
U
ER(U)

Deoarece g(M)U => ca g defineste g1:MU a.i. g 1 j=g =>

U este M-injectiv.
Fie f HomR(M,ER(U)) si notam cu X=f -1 (U).
71

Evident, X este submodul al lui M. Fie f 1=f/X. Deoarece U este Minjectivg:MU ce face comutativa diagrama:
0X M
f 1 g
U i E R(U)
Evident ca Ker(f-ig)=X.
Pp X#M atunci (f-ig)(x)0 xM\X.
Dar (f-ig)(x) ER(U), deci aR\{0} a.i. (f-ig)(x)a=(f-ig)(xa) U\{0},
ER(U) fiind extensia esentiala a lui U.
deci f(xa)-g(xa) U si astfel xa f 1(U)=X, adica
(f-ig)(xa)=0.
In consecinta. X=M => f=i g =>Im f=Im(i g) =Im gU.
Corolar 5 .3.2 . Fie C o clasa nevida de R-module,
atunci I(C) este inchisa la extensii esentiale.
Corolar 5 .3.3 . (Jonson si Wong)Un R-modul M este QI f(M)M,
f End(ER(MR)).
Corolar 5.3.4. Pentru fiecare clasa nevida de R-module I -1(C) este
inchisa la sume directe.
DEM: Fie(M)iI o familie de obiecte din I -1(C) atunci U este Mi-injectiv
pentru fiecare UC si iI. Fie fHom R(Mi ,ER(U)). Atunci f(Mi)U
pentru toti iI, deci ImfU, adica U este Mi-injectiv, din propozitia
5.3.3. Deci MiI-1(C).
Corolar 5 .3.5 . Fie Q un R-modul injectiv si a un ideal bilateral al lui R.
Atunci N={xQ xa=0} (N este anulatorul lui a in Q)este
un R-modul QI si un R/a-modul injectiv (N fiind
considerat ca R/a modul in mod canonic).
DEM: Pp ER(N)Q. Fie fEnd(E R(NR)), atunci f poate fi extins la
fEnd(Q R) din injectivitatea lui Q. Deoarece g(N)N pentru toti
gEnd(Q R), => f(N)N, adica N este QI din corolarul 5.3.3.
Fie N'=E R(N). Deoarece NN' este o extensie esentiala peste R putern
72

presupune N'Q. Dar NMod-R/a.

Corolar 5 .3.6. Pentru R-modul injectiv Q, Q este injectiv la un
R/Ann R(Q)modul.
DEM: Luand a=AnnR(Q) avem {xvQ xa=0}=Q. Aplicam apoi corolarul
5.3.5.
Remarca: Propozitia 5.3.3. poate fi reformulata astfel:
U este M-injectivmorfismul natural
HomR(M,U)Hom R(M,ER(U)) este un izomorfism.
Fie MMod-R si AEnd R(MR). Conform corolarului 5.3.3. AM=f(M),
fA este un R-modul QI =>AM este intersectia tuturor submodulelor QI ale
lui ER(M) ce contine M
Definitia 5 .3.2. Printr-o extensie QI minimala a lui M intelegem o pereche
(Q,i), unde Q este un modul QI si i:MQ este un
monomorfism avand proprietatea ca Q este unicul
submodul al lui Q ce contine i(M).
Asadar (AM.i) este o extensie QI minimala a lui M, unde i:MAM este
injectia canonica.
Propozitia 5.3.4. (Faith-Utumi 1964): Orice doua extensii QI minimale
ale unui R-modul M sunt izomorfe peste M
DEM :fie (Q,j) o extensie QI alui M (adica Q este un modul QI si
j :MQ(este un monomorfism) si E=ER(Q). Deoarece AM este extensie
esentiala lui M, monomorfismul
M QR poate fi extinsa la un monomorfism f:AME.
MAM
j f
Q E

Notam N=f(AM)Q, E'=E R(f(AM)), E"=E R(N), Q=End(E R) '=End(ER),

"=End(ER")
73

Pp ca E''E'E.
Fie g"(N)=g(N)g(f(AM))g(Q)=g'(f(AM))g(Q)f(AM)Q=N din
corolarul 5.3.3 (f(AM) este QI deoarece AM este QI).
din corolarul 5.3.3. =>N este QI, deci f-1(N) este o extensie QI a lui M
continuta in AM. Din minimalitatea lui AM concluzionam ca
f -1 (N)=AM =>N==f(AM)Q.
daca (Q,j) este o extensie QI minimala a lui M, atunci f:AM Q este inca
epimorfism, deoarece f(AM) este QI.
j(M)f(AM)Q si (Q,j) este minimala.
Astfel, fiecare extensie QI minimala a lui M este izomorfa sub cu
extensia QI minimala (AM,i) a lui M.
Notatie: Pentru fiecare R-Mod notam cu Q R(M) o extensie QI minimala
a lui M, care este unic determinata modulo un izomorfism sub M.
Observam ca Q R(M) este o extensie esentiala a lui M din propozitia 5.3.4.
Pentru a putea enunta criteriul lui Fuchs de cvasi-injectivitate.
Il prezentam ca o consecinta triviala a unui rezultat mai general despre
module
M-injective.
Reamintim ca daca N este o clasa de R-module, atunci MMod-R se
spune ca este
N-generat (N genereaza M) in czul in care exista o multime (N )I in N
si un epimorfism NM , I .
Propozitia 5.3.5. Fie U si M doua R-module.
a) Daca U este M-injectiv atunci fiecare NMod-R are
urmatoarea proprietate
(*)Pentru fiecare submodul N'N si fiecare fHomR(N',M)
cu Ker fKer gHom R(N,U) care face urmatoarea
diagrama comutativa:
0N N
f g
U
M

b) Daca N este o multime de R-module care genereaza

M, a.i. fiecare NN are proprietatea anterioara (*), atunci

74

U este M-injectiv.
DEM : a) Fie p:N'(N') surjectia canonica si j:(N)M injectia
canonica. Deoarece Ker f Ker Ker p, f1:(N')U ce face
comutativa diagrama:
N
N
p

(N)

f1
U

(Prin definitie f1((x'))=f(x') pentru toti x'N')

Dar U este injectiv, deci f 2 astfel incat f2j=fl. Notam cu g=f2
=>g/N'=f
b) Din propozitia 5.3.3. => Imf2U pentru fiecare hHomR(M,E R(U)) si
deoarece M este N generat aceasta este echivalent cu Im(h)U pentru
toti NN si HomR(N,M).
Fie N'=(h)-1(U) si f=(h)/N'.
Evident, Ker f Ker , deci din (*) g:NU a.i. g extinde pe f:
N
N

f g
M
h
U
E R(U)
Pp ca ig#h =>X=Ker(ig-hg)#N si N'X=> (ig-h)(x)=E R(U)\{0},
deci (ig-h)(x)a U\{0} pentru un anumit aR, asa ca (h)(xa)=0,
contradictie.
=> X=N, adica h=ig => Im(h)=Im(ig)=Im gU.
Pentru fiecare MMod-R putem folosi urmatoarea notatie:
(M)={a aRR a.i. xM cu aAnn R (x)}
Corolar 5.3.7 . Fie U si M doua R-module. Atunci. U este M-injectiv
fiecare ideal drept a al lui R si fiecare fHom R(a,U) cu
Ker f(M), f poate fi extins la R.
DEM: Luam N={R}. Daca aRR si fHomR(a,U), => Ker f este in (M)
75

<=> :RM a.i. Ker =Ann R(x) Ker f, unde x=(1).

Aplicam apoi propozitia 5.3.5.
Deoarece U este M-injectiv <=> U este M n-injectiv pentru toti nl, =>
din corolarul 5.3.7. ca putem inlocui (M) cu (M) unde
={a aRR cu aAnnR(S) pentru o anumita multime nevida SM}.
Corolar 5.3.8. (Fuchs 1969): Fie MMod-R. Atunci M este QI
pentru fiecare ideal drept a al lui R si fiecare
fHomR(a,M) cu Ker f(M) (sau Ker f(M)).
f poate fi extinsa la R.
O consecinta directa a criteriului lui Fuchs da acum un rezultat uzual.
Propozitia 5.3.6. Fie M un R-modul QI. Atunci M este un
R/Ann R(M)-modul injectiv canonic ,cu conditia ca M
satisface una din urmatoarele doua cerinte:
a)Conditia lantului descendent (D.C.C.) are loc in
multimea {Ann R(x) xM}
b) M este un End(MR)-modul stang finit generat.
DEM:demonstram ca AnnR(M)(M) daca M satisface a) sau b)
Pp ca M satisface
a)Ann R(M)=Ann R(x)=AnnR(x 1 )Ann R(x2)...AnnR(xn),
x1, x2, ...,xnM, deoarece{Ann R(x) xM}satisface D.C.C.=>
AnnR(M) (M).
Pp ca M satisface b)=>Fie y1,y2,...,ynM a.i. M=Sy1+Sy2+...Sy n unde
SEnd(M R). Luam aAnn R(yi), i=l...m si yM.
Atunci y=f1(y1)+...+f m(ym) cu fiS, I=1..m
=>ya=fi(yia)=0, i=lm=> Ann R(y i )Ann R(M), adica
AnnR(M)(M).
Fie a'=a/Ann R(M), un ideal drept al lui R'=R/Ann R(M).
Fie p:aa' surjectia canonica si fHomR(a',M). Deoarece
AnnR(M)Ker(fp)=>
Ker(f p)(M), deci g:RM ce face comutativa diagrama:
a
p
a
f
M

76

Evident, g factorizeaza prin epimorfismul natural RR' si g'/a'=f, deci M

este R'modul injectiv relativ din criteriul lui Baer.
Remarca:
a)Fie MMod-R, daca M este injectiv (proiectiv) ca un R/Ann R(M)modul, atunci M este un R-modul QI (QP), deci are loc o reciproca
partiala a propozitiei 5.3.6.:
b) Daca M este un R-modul QI nu rezulta ca M este injectiv ca un
R/Ann R(M)modul. Intr-adevar Z=modulul semisimplu M=Zp, p-prim
este QI dar nu este injectiv peste Z/Ann R(M)=Z.
Urmatoarea afirmatie are loc: M este injectiv peste R/Ann R(M) <=>MII este
un R-modul QI pentru fiecare multime I (Fuller 1969).

Capitolul VI
Conditii de finitudine pentru inele de endomorfisme
6.1. Anulatori si conexiune Galois
Anulatori
Scopul acestei sectiuni este sa indice doua conexiuni Galois duale,
naturale asociate fiecarei perechi de R-module drepte si sa devina
obiecte Galois corespunzatoare.
Fie M,NMod-R si notam S=Hom R(M,N). Se stie ca (S,+) are o
structura de grup Pentru fiecare submultime X a lui M (XM) si
fiecare submultime Z a lui S (ZS), definim:
Definitia 6.1.1. 1S(X)={fS f(x)=0, xX}se numeste anulatorul la
stanga lui X cu elemente din S.
r M(Z)={xM f(x)=0, fZ} se numeste anulatorul la
dreapta in M al lui Z.
OBS:
a) lS(X)={fS XKer f} si rM(Z)=Ker f, fZ.
Deoarece l S (X)=1 S (<X>). unde <X> este un submodul generat de X,
definitiile de mai sus pot fi extinse la orice categorie abeliana
completa.
Anulatorii, prin factorizare impun o ordine in structura respectiva

77

Propozitia 6.1.1. Fie M,NMod-R si S=HomR(M,N)

a)Daca X lX 2 M=> lS(X1)lS(X2);
b)Daca Z l Z 2S => r M(Z1)rM(Z2);
XrM(lS(X)) si Z1S(rM(Z)), pentru fiecare XM si ZS;
lS(X)=1S(rM(lS(X))) si rM(Z)=rM(1S(rM(Z)))pentru fiecare XM si ZS.
DEM: a) si b) sunt evidente.
Fie fl s(X)=>XKer(f) asa ca XKer(g)=rM(lS(X)), glS(X).
Fie fZ, atunci rM(Z)=Ker(g)Ker(f), gZ, asa ca flS(rM(Z))=>imediat
din a), b),si c).
Fie Y o submultime a lui N si Z o submultime a lui S. Putem da
definitiile duale:
Definitia 6.1.2. 1'S(Y)={fS Im(f)<Y>}; r'N(Z)=Im(f), fZ.
Evident, 1' S(Y)=1'S(<Y>), deci definitiile pot fi date
pentru categorie abeliana completa.
Propozitia 6.1.2. Fie M,NMod-R si S=HomR(M,N). Atunci:
a) Daca YlY2N => 1'S(Y l )l' S(Y2);
b) Daca Z l Z 2S => r'N (Z1)r'N (Z 2 );
c)r' N (1' S(Y))<Y> si Zl'S (r' N (Z)), pentru fiecare
YN si ZS;
d)1'S(r'N(1'S(Y)))=1'S(Y) si r'N(Z)r'N(1'S(r'N(Z))), pentru
fiecare YN si ZS.
DEM: a) si b) sunt evidente;
c) Avem r'N(1'S(Y))=Im(f)=<Y>, fl'S(Y), deoarece Im(f)<Y>,fl'S(Y).
Fie fZ, atunci Im(f)Im(g)=r' N(Z), gZ, deci fl' s(r'N(Z))
d) => a), b), si c).
OBS : a) HomR(M,N) are o structura de End(N R)-End(MR)-bimodul si are
loc relatia de asociativitate: MMNN; (f)=(f);
b) Pentru fiecare submultime X a lui M si fiecare submultime Y a lui N
lS(X) este un submodul al End(NR)-modulului stang, HomR(M,N) si 1'S(Y)
este un un submodul al End(MR)-modului drept,Hom R(M,N)

78

Conexiune Galois
Definitia 6.1.3. Conexiunea Galois dintre doua multimi partial ordonate
A si B este o pereche de aplicatii descrescatoare
:AB ,:BA ce satisfac conditiile:
a()(a), aA si
b()(b), bB.
Daca aA (respectiv bB) vom nota pe scurt cu a' (respectiv b')
elementele (a) (respectiv (b)); => xA (sau xB) se spune ca este un
obiect (element) inchis (Galois) al lui A sau B daca x=x''.
Notam cu A=(B) si B=(A). Din definitia unei conexiuni Galois, =>
x'=x"', pentru fiecare element x al lui A sau B, deci A si B consta exact din
toate elementele inchise ale lui A, respectiv.
O multime partial ordonata L este noetheriana (sau satisface A.C.C.) daca nu
exista nici un lant strict ascendent infinit x1<x2<... in L si artiniana (sau
satisface D.C.C.) daca nu exista nici un lant strict descrescator infinit
x1>x2>... in L. Aceste conditii de lant pot fi de asemenea formulate ca
conditii de maxim (respectiv minim):
L este noetheriana (respectiv artiniana) fiecare submultime nevida a lui L
are un element maximal (respectiv minimal). L se spune ca este de lungime
finita daca este atat noetheriana cat si artiniana.
Propozitia 6.1.3. Fie :AB si :BA o conexiune Galois intre A si B.
Fie : AB si : B A restrictiile lui si la
multimile de obiecte Galois.
Atunci si sunt bijectii inverse una celeilalte. Mai mult, A satisface
A.C.C. (respectiv D.C.C.) B satisface D.C.C. (respectiv A.C.C.).
DEM: Fie bB =>b=(a) pentru un anumit aA, deci
()(b)= (((a)))=a"'=a'=(a)=b
Similar ( )(a)=a, pentru toti aA.
Putem aplica aceste consideratii generale cazului nostru particular.
Prin L(E R) vorn nota laticea tuturor submodulelor unui R-modul drept
E; daca L este o latice, atunci Lp reprezinta laticea opusa a lui L, adica
79

multimea L ordonata de ordinea opusa.

Propozitia 6.1.4. Fie M si NMod-R si S=Hom R(M,N). Atunci aplicatiile
1S:L(MR)L(End(NR) S) definita prin X1S(X) si
rM:L(End(NR) S)L(MR) definita prin ZrM(Z) definesc o
conexiune Galois.
Dual, aplicatiile: 1'S:L(NR)pL(SEnd(MR))definita prin Y1'S(Y) si
r'N:L(SEnd(MR))L(NR) definita prin Zr'N(Z) definesc o conexiune Galois.
Notatiile L(MR), L(End(N)S), L(NR)p, L(SEnd(M)) vor fi folosite pentru a desemna
obiectele inchise ale laticilor corespunzatore. Fiecare elemenal acestor
multimi satisface asa numita conditie a dublului anulator, si reciproc
(XL(MR)<=>X=rM(1S(X))
Observam ca aplicatiile 1S, rM, 1'S, r'N pot fi considerate astfel:
1s

1s

P(M)P(S) si P(N)P(S)

rM

rN

unde P(E) reprezinta pentru fiecare multimeE,laticea tuturor submodulelor

lui E. Evident, gasim pe aceasta cale conexiunile Galois si P(M)=L(MR),
etc.
Daca UMod-R, un R-modul sting E se spune ca este generat
(respectiv, finit generat) de U (sau U-fint generat),daca un epimorfism
UE pentru o anumita multime (respectiv multime finita) I. Clasa
tuturor R-modulelor generate (respectiv finit generate) de U va fi
notata cu Gen(U) (respectiv Fgen(U)). Evident Mod-R=Gen(U) U
este un generator al categoriei Mod-R.
Dual, se se spune ca este cogenerat (respectiv finit cogenerat) de U
(sau U-finit cogenerat) daca un monomorfism EUI pentru o
anumita multime (respectiv multimea finita) I. Clasa tuturor R-modulelor
cogenerate (finit cogenerate) de U va fi notata Cog(U) (respectiv FCog(U)).
Evident. Cog(U)=Mod-R U este un cogenerator al categoriei Mod-R.
Propozitia 6.1.5. Fie M,NMod-R; S=HomR(M,N), XL(MR) si YL(NR).
Atunci:
a) X L(M R)X=rM(lS(X))<=> M/XCog(N);
b) YL(NR) p <=> Y=r N'(lS'(Y)) <=> YGen(M).

80

DEM: a) XL(MR) <=> X=rM(1S(X)) este evidenta.

Pp ca X=r M(lS(X)) si notam Z=l S(X). Definim un morfism de R-module:
:MN z, (x)=(f(x))fZ Atunci Ker()={xM f(x)=0, fZ}=r M(Z)=
=rM(lS(X))=X, asa ca induce un monomorfism: M/XNZ, adica
M/XCog(N),
=> o multime I si un monomorfism M/XNI, deci o familie (fi)iI cu
fiS, a.i. X= Ker(f ), iI=> XrM(l S(X))=Ker(f)Ker(f i )=X =>
X=rM(lS(X))
b) Pp ca morfismul de R-module: :M(Z)Y, ((xf)fZ)=f(x f);fZ.
Deoarece Y=rN'(Z)=Im(f), fZ, => este un epimorfism=>YGen(M).
Reciproc, Pp ca YGen(M) =>o multime I si un epimorfism M(I)Y, deci
o familie (fi)iI cu fiHomR(M,Y)HomR(M,N),a.i.Y=Im(f), iI. Atunci,
r N '(l S'(Y))Y=Im(f i )Im(f)=r N (1 S (Y)),f1S(Y) ,asa ca
Y=r N (1 S (Y))
Corolar 6.1.1. Fie M,NMod-R si S=HomR(M,N). Daca N este un
cogenerat al lui Mod-R, atunci fiecare XL(M R) satisface
conditia dublului anulator (<=>X=rM(lS(X)) ) si daca M
este un generator al lui Mod-R. atunci fiecare YL(NR)
satisface conditia dublului anulator (<=>Y=r N'(lS'(Y)) ).
Analizam cazul particular M=N, =>S=End(MR) fiecare submultime
nevida Z a lui S putem nota:
Annr(Z)={gS fg=0, fZ};
Ann 1 (Z)={gS gf=0, fS}
Propozitia 6.1.6. Pentru fiecare submultime nevida ZS'End(M R)
avem: Annr(Z)=lS'(rM(Z)) si
Ann 1(Z)=lS(rM'(Z)).
DEM:
1 S '(r M(Z))={gS Im(g)r M (Z)}={qS Im(g)Ker(f),fZ}=
={gS fg=0, fZ}=Annr(Z)
lS(rM'(Z))={gS rM'(Z)Ker(g)}={gZ Im(f)Ker(g), fZ}= ={gS
I gf=0, fZ}=Ann 1 (Z).

81

Criteriul lui Faith

Acesta este criteriu referitor referitor la conditia A.C.C. pe obiectele
Galois ale unei conexiuni Galois. Acest criteriu este datorat lui Faith.
Propozitia 6.1.7. Fie R1 si R2 doua inele, M 1Mod-R 1 ; M2Mod-R 2
(sau M2R2Mod) si A(respectiv B) laticea tuturor
submodulelor lui M 1(respectiv M2). Fie :AB si
:BA o conexiune Galois, care in plus satisface
conditia:
(*) (Xi)=(Xi) , pentru fiecare familie nevida a lui A.
Atunci laticea A a tuturor obiectelor inchise ale lui A este noetheriana
fiecare XA contine un submodul finit generat X' a.i.(X')=(X).
DEM:
Pp ca A este o latice noetheriana=> propozitia6.1.3. B este o latice
artiniana.Fie XA, atunci L={(U) U este un submodul finit generat al
lui X} este o multime nevida a lui B , deci L are un element minimal, sa
zicem (X'). Din minimalitatea lui (X') avem (X')=(X'+xR 1 ), pentru
toti xX=> (X)=((X'+xR 1 ))=(X'+xR 1 )=(X').
Reciproc, fie X 1X2X3... un lant ascendent de elemente din A. Notam
cu X=Xn ; n=1,..., ;Din ipoteza, un submodul finit generat X' al lui
X cu (X')=(X). Deoarece X' este finit generat, un intreg k1 a.i. X'X,
pentru nk => X((X))=(( X'))=((Xn)) deoarece Xn este inchisa=>
X=Xn nk.
Corolar 6.1.2. Fie M,N Mod-R si S=HomR(M,N).Atunci:
a) L(MR) este o latice noetheriana (sau echivalent, L(End(N)S)
este o latice artiniana) pentru fiecare submodul
XMR un submodul finit generat X'X cu l S (X')=l S (X).
b) L(End(N)S) este o latice noetheriana (sau echivalent
L(M R) este o latice artiniana) pentru fiecare
submultime ZS o submultime finita Z'Z a.i.
rM(Z')=rM(Z).
82

c) L(SEnd(M)) este o latice noetheriana (sau echivalent,

L(NR)p este o latice artiniana) pentru fiecare
submultime ZS o submultime finita Z'Z a.i.
rN'(Z')=rN'(Z).
DEM: Aplicatiile 1S;rM; rN' au evident proprietatea (*) din propopzitia
anterioara => avem pentru fiecare submultime Z a lui S ,rM(Z)=rM(<Z>1),
unde <Z>1 este submodulul lui End(N) S generat de Z si rN(Z)=rN(<Z>r),unde
<Z>r este un submodul a lui SEnd(M) generat de Z. spre finalizarea
demonstratiei ne folosim de propozitia 6.1.8

6.2. Aplicatii la conditii de lant pe

HomR(M,N)
Consideram M si N vor fi doua R-module drepte fixate,
S=Hom R(M,N); A=End(MR) si B=End(NR),atunci S este un B-A-bimodul:
BSS. Vom pastra notatiile din paragraful anterior, astfel L(M R) (respectiv
L(NR)p) va reprezenta multimea tuturor submodulelor inchise ale
modulului M R (respectiv N R), in raport cu conexiunea Galois definita.
Vom investiga conditiile dublului anulator si conditiile de lant pe
modulele BS si SA presupunand ca R-modulele date satisfac cateva
conditii de injectivitate sau proiectivitate relativa. Cateva rezultate clasice
datorate lui Fisher(1973), Harada(1970), Harada si Ishii(1972), Johnson si
Wong(1961), etc. sunt usor obtinute intr-o maniera unificatoare.
Definitia 6.2.1. Un submodul X al lui M (respectiv un submodul Y al
lui N) se spune ca este finit inchis daca M/XFCog(N)
(respectiv YFGen(M)).
Notam cu L(NR)fp (respectiv L(M R)f)multimea tuturor submodulelor finit
inchise ale lui M (respectiv, N). Vom avea urmatoarele incluziuni:
L(MR)fL(MR) si L(NR)fp L(NR)p
Propozitia 6.2.1. Fie M,NMod-R, S=HomR(M,N) si B=End(NR).
Presupunem ca N este QI.
a) Daca Z este un submodul inchis al lui BS
(<=> Z=lS(rM(Z)) )=> Z+Zo este de asemenea un
submodul inchis al lui BS, pentru fiecare submodul finit
generat Z0 al lui BS .In particular fiecare submodul finit
generat al lui BS este inchis:
b) lS(X1+X2)=lS(X 1 )l S(X2), X1, X2L(MR);
c) lS(X1X2)=lS(X1)+lS(X2), submodule finit inchise
83

Xl,X2 din MR

DEM : a) este suficient sa consideram numai cazul Z 0=Bf, fS

=> Propozitia 6.1.1. Z+BflS(rM(Z+Bf))
Fie glS(r M(Z+Bf) si definim: :f(rM(Z))g(rM(Z)) prin (f(x))=g(x),
xrM({f})
este bine definita deoarece: f(x)=f(x' ) => x-x' rM( {f} ) =>
x-x'rM({f})r M(Z)=rM(Z+Bf) => g(x-x' )=0.
N fiind QI, un monomorfism A care face diagrama urmatoare comutativa:
f(rM(Z))N

g(rM(Z))N
Notam h=f-g. Fie xrM(Z) => h(x)=(f-g)(x)=(f(x))-g(x)=g(x)-g(x)=0
Deci hl S(r M(Z) )=Z, adica f-gZ si astfel gZ+Bf =>
l S(rM(Z+Bf))Z+Bf si in consecinta Z+Bf=1 S(r M(Z+Bf))
(b) este evidenta
(c) Incluziunea l S(X 1)+l S(X 2)lS(X 1X2) este clara.
consideram ca fl S(X 1 X2)=>f(X IXz). Consideram diagrama:
M

p
f

M(X 1X2)
g
h
N

h1
h2

(M/X 1)(M/X2)
i1
i2
M/X 1
M/X 2
p1
p2
M

unde p1,p2 si il, i2 sunt aplicatiile naturale si g este indus de f.

Deoarece M/X1, M/X2 FCog(N)doi intregi k,s1 si doua monomorfisme
M/X1N k, M/X 2N S . Dar N este QI, deci N este N k-injectiv, N este
M/X2-injectiv, deci N este (M/X1)(M/X2)-injectiv => un morfism h :
(M/X1)(M/X2)N pentru care diagrama anterioara este comutativa.
Notam h1=hi1p1 si h2=hi2p2 unde i1, i2, p1,p2 sunt aplicatiile canonice.
verificam ca f=h l+h2 si h11S(X1),h21S(X2) =>1S(X1X2)1S(X1)+1S(X2)
84

(d) => din (c).

Corolar 6.2.1. (Sandomievski 1927,Miller si Turnidge 1973)

Fie N un R-modul drept QI si M un R-modul arbitrar.
Notam cu S=HomR(M,N) si B=End(NR). Atunci 1S si rM
stabilesc corespondente bijective inverse una alteia intre
multimea L(M R)f a tuturor submodulelor finit inchise ale
lui M R si multimea L(BS)f a tuturor submodulelor finit
generate ale lui BS.
DEM: Fie XL(MR) f at. un intreg k1 si un monomorfism M/XN k.
Deoarece N esteQI, N este N k-injectiv, avem sirul exact
HomR(Nk,N)Hom R (M/X,N)0 de B-module stingi. Astfel,
Hom R(M/X,N)=1S(X) este un B-modul stang fint generat, deoarece
HomR(Nk,N)BBk
Reciproc, daca ZBS este un submodul finit generat al lui S, atunci,
Z=Bf 1 +...Bf S cu fiS, deci, rM(Z)=Ker(fi). i=ls si astfel avem
monomorfismul: M/r M(Z)NS cu x+rM(Z)(f1(x),...,fS(x))=>rM(Z)
L(MR)f
In consecinta 1S si rM induc aplicatii intre L(MR)f si L(BS). Mai mult,X=rM(1S(X)),pentru toti XL(MR)f si Z=1S(rM(Z)), pentru toti ZL(BS).
Corolar 6.2.2. Fie N un R-modul QI, M un R-modul, S=Hom R(M ,N) si
B=End(NR). Atunci:
(a) BS este noetherian MR are D.C.C. pe submodulele
(finit) inchise. In particular, daca M R este artinian,
atunci BS este noetherian;
(b) BS este un modul coperfect (<=> are D.C.C. pe
submodulele finit generate sau ciclice ) M R are
A.C.C. pe submodulele finit inchise. In particular,
daca MR este noetherian, atunci BS este coperfect.
Corolar 6.2.3. (Harada si Ishii 1972)
Daca M R este QI si artinian, atunci End(M R) este un inel
noetherian sting:

85

Corolar 6.2.4. (Fisher 1973; Harada si Ishii 1972)

Daca M R este un R-modul QI si noetherian, atunci
End(M R) este un inel semiprimar.
DEM: Din corolarul 6.2.3. (b), A=End(MR) este un inel la dreapta
perfect, deci A/J este un inel artinian semisimplu si J este T-nilpotent la
dreapta, unde J este radicalul Jacobson al lui , din bine cunoscuta
teorema a lui Bass. Completam dernonstratia aratand ca J este nilpotent.
Lantul descrescator de ideale bilaterale ale lui A: JJ2 ...:Jm
duce la un lant ascendent de submodule ale lui M R: rM(J)rM(J2)
Deoarece MR este noetherian, un intreg n a.i. rM(Jn)=rM(Jn+1)=X. Observam
ca am folosit numai faptul ca MR satisface A.C.C. pe submodule inchise.
Dar M R are de asemenea o structura canonica de A-modul la stanga si X
este un submodul al lui AM. Pp ca X#M => 0Soc(AM/X)=Y/XM/X,
deoarece A este un inel semiartinian la stanga, unde Soc( AE) reprezinta
soclul lui AE. Atunci J(Z/X)=0, daca JYX asa ca J n+1 YJnX=JnrM(Jn)=0
=>YrM(Jn+1)=rM(Jn)=X<=>X=Y o contradictie.
Astfel X=M atunci rM(Jn)=M; in consecinta J n lS(rM(Jn)) ,1S(M)=0
Cazuri particulare
In continuare dorim sa obtinem cateva rezultate clasice ca aplicatii.
Intai, consideram cazul M R=RR. Astfel, S=HomR(R,N)N, deci, pentru
fiecare XR
si ZS, lS(X) poate fi identificat cu 1 N(X)={nN nX=0} si rM(Z) poate fi
identificat cu r R(Y)={rR Yr=0)}, unde Y este o submultime a lui N
care corespunde lui Z prin
izomorfismul canonic SN.
Cu aceste identificari, conexiunea Galois data:
L(MR)

1S
rM

L(End(N)S).

devine, in cazul particular M R =RR , urmatoarea conexiune Galois:

1N
L(RR)
L(BN)
86

rR
unde B=End(N R ) si 1N , r R au fost descrise mai sus.

Sa consideram obiectele inchise ale acestei noi conexiuni Galois:

L(RR)={rR(Z) ZBN}={rR(Z) ZN}
L(BN)={1N(X) XRR}={1N(X) I #XR}.
Dupa Faith (1978), aceste doua latici de obiecte inchise sunt notate,
cu A r (N,R) si A 1 (N,R).
Definitia 6.2.2. Dupa Faith, R- _ modulul drept N se numeste
supra -Levitski (sau A.C.C.-Levitski) daca laticea
L(R R )=A r (N,R) este noetheriana si sub-Levitski
(sau D.C.C.-Levitski) daca laticea L(R R ) este
artiniana. N se numeste Levitski daca N este atat
A.C.C.-Levitski cat si D.C.C.-Levitski. Cand R R
este un modul supra(sub) Levitski, numim R un inel
drept supra(sub)-Levitski.
Daca N R =R R => B=End(N R )=R si conexiunea Galois anterioara:
L(R R )

1N
rR

L( B N)

devine:
1R
L(R R)

L(RR)

rR
unde 1 R (b)={xR I xb=0}, r R (a)={xR I ax=0} pentru fiecare aL(R R )
si bL( R R). Dupa terminologia Stenstrom (1975), contra-modulul lui N
peste R este modulul N considerat ca un modul la stanga peste inelul sau
de endomorfisme. B.
Definitia 6.2.3. Daca contra-modulul B N are proprietatea P,
atunci spunem ca N este contra-P.
De exemplu: contra-noetherian, contra-ciclic, contra-artinian.
Din Propozitia 6.2.1. in cazul particular M R =R R , avem urmatoarele:
Corolar 6.2.5. (Jacobson 1956, Johnson si Wong 1961)
Fie N un R-modul QI si B=End(N R). Daca Y 0 este un submodul finit

87

generat al contramodulului N, atunci Y 0 satisface conditia dublului

anulator ,Y 0=1N(r R(Y0)), adica Y 0L( RB). Mai mult, daca un
contrasubmodul Y al lui N apartine lui L(RB),atunci asa face si Y+Y 0

Corolar 6.2.6. (Faith 1978)

Un R-modul drept N este D.C.C.-Levitzki N este contranoetherian.
DEM: Se aplica corolarul 6.2.5. (a) in cazul M R=R R.
Un alt caz particular al propozitiei 6.2.1. poate fi obtinut pentru M=N:
Corolar 6.2.7. (Harada si Ishii)
Fie N un R-modul drept QI. Atunci fiecare ideal stang finit generat b al
lui B=End(NR) satisface conditia dublului anulator, b=1B(rN(b)). adica
bL(BB).
In continuare, dorim sa dualizam rezultatele anterioare referitoare la
conexiunea Galois:
1S
L(MR)
L(BS)
rM
la situatia data de conexiunea Galois duala:
L(N R)p

1 S
rN

L(S A)

Propozitia 6.2.2. Fie M,NMod-R ; S=HomR(M,N) si A=End(MR).

Presupunem ca M este QP.
a)Daca Z este un submodul inchis al lui SA
(<=> Z=lS'(rN'(Z)) => Z+Z0, pentru fiecare submodul
finit generat Z 0 al lui SA. In particular, fiecare submodul
finit generat al lui SA este inchis. Daca M este, in plus,
finit generat, atunci fiecare submodul al lui SA este
inchis;
b) lS'( Y 1 Y 2 )=lS'(Y1)lS'(Y 2) Y1,Y2L(NR);
c)l S'(Y1+Y2)=lS'(Y1)+lS'(Y2), pentru fiecare submodule
finit inchise ale lui NR:
d)Mai mult, daca M este proiectiv, atunci din c) are loc

88

 Y1,Y2L(NR).

DEM: a) Este suficient sa consideram numai cazul Z 0=fA, fS.

Fie gl S '(r N '(Z+fA)) => Im(g)r N'(Z+fA)= rN'(Z)= rN'(fA). Notam cu
P= rN'(Z) si fie p:NN/P aplicatia naturala. Deoarece Im(g)P+Im(f) si
M este QP un morfism h, care face comutativa diagrama:
M
h
M

g
Im(f)

unde f =pf si g=pg

Deci, pg= pf h =>p(g- f h)=0 <=> Im(g- f h)P=rN'(Z) =>
g-f hlS'(rN'(Z))=Z si in consecinta gZ+fA.
Astfel, lS'(rN'(Z+fA))Z+fA.
Pp ca MR este finit generat. Fie Z un submodul arbitrar al lui SA si
consideram flS'(rN'(Z)) => Im(f)rN'(Z)=Im(g), gZ. Deoarece MReste
finit
generat, g1, g2, ..., gn Z a.i. Im(f)Im(g i ), i=l,..,n
Fie Z0=g1A+...+gnA.
Din rezultatul deja demonstrat Z0=lS'(rN'(Z0)), deci, fZoZ.
Incluziunea inversa rezulta imediat.
b) este evidenta;
c) =>,,Incluziunea lS'(Y1+Y2)lS'(Y1)+lS'(Y2) este clara.
,,<=Fie flS'(Y l +Y 2) =>Im(f)Y1+Y2. Consideram diagrama :
N
i1

g1
g2

i2

89

Y1
p1

Y2

p2
Y1Y2

Y 1+Y2

Deoarece Y1,Y2Fgen (M), doi intregi k,s1 si doua epimorfisme MkY1

MS Y2 Dar M este QP => M este M k-proiectiv, deci M este Y1-proiectiv.
Intr-un mod similar M este Y2-proiectiv. In consecinta, un morfism
g:MYlY2 care face comutativa diagrama anterioara.
Notam g1=i1p1g si g2=i2p2g unde i1, i2, p 1 , p 2, sunt aplicatiile naturale.
verificam ca f=g1+g2 si g1 lS'(Y1), g2 lS'(Y2) =>l S'(Y 1 +Y 2 )l S'(Y 1 )+l S'(Y 2 )
d)=> din dem. lui c).
Corolar 6.2.8. Fie M un R-modul drept QP si N un R-modul drept
arbitrar. Notam cu S=HomR(M,N) si A=End(M R).
Atunci 1S' si rN' determina corespondente bijective inverse
una alteia intre multimea L(N R)fp ,a tuturor
submodulelor finit inchise ale lui NR si multimea L(S A)f a
tuturor submodulelor finit generate ale lui S A. Daca in
plus MR, este finit generat, atunci exista o corespondenta
bijectiva intre laticile L(NR)fP si L(SA)f
DEM :,,=> Fie YL(N R)fp => intreg k 1 si un epimorfism MkY.
Deoarece M este QP, M este M k- proiectiv, deci, avern sirul exact:
HomR(M,Mk)HomR(M,Y)0 de A-module la dreapta =>
HomR(M,Y)=l S'(Y) este un A-modul drept, finit generat,
deoareceHomR(M,Mk)AAk
,,<= daca ZSA este un submodul finit generat al lui S, atunci
Z=f1A+f2A+...+frA, cu fiS, i=l,..,r deci, vom avea epimorfismul
Mr rN'(Z)=Im(f),fZ ,definit astfel :
(x1,x2..xr)f1(x1)+.fr(xr) a.i. rN(Z) L(NR)fp
In consecinta, 1S' si rN' induc aplicati intre L(NR)fp si L(SA)f
Mai mult, Y=rN'(lS'(Y)), pentru toti YL(NR)fp si Z=lS'(rN'(Z)) pentru toti
Z L(SA)f
Daca M este finit generat si QP => L(SA) = L(SA) si astfel 1S' si rN' induc o
90

corespondenta bijectiva inversabila intre cele doua latici.

Corolar 6.2.9. Fie M un R-modul QP, N un R-modul arbitrar,

S=Hom R(M,N) si A=End(MR). Atunci:
a) SA este noetherian NR are A.C.C. pe submodulele
finit inchise. In particular, daca N R este noetherian,
atunci SA este noetherian.
b) S A este modul coperfect <=> N R are D.C.C. pe
submodulele finit inchise. In particular, daca N R
este artinian, atunci S A este coperfect.
c) Daca, in plus , M este finit generat, atunci SA este
artinian, atata timp cat N R este artinian.
Corolar 6.2.10. Daca M R este QP si noetherian. atunci End(M R)
este inel noetherian drept.
Corolar 6.2.11. Fie MR un modul artinian, QP finit generat,
atunci End(M) este inel drept artinian.
Corolar 62.12. (Fisher 1973, Hrada 1970) Daca MR este QP si artinian,
atunci End(MR) este un inel semiprimar.
DEM: Din corolarul 6.2.9. A=End(M R) este un inel stang perfect, deci
A/J este un inel artinian simplu si fiecare A-modul stang nenul contine un
submodul maximal, unde J este radicalul Jacobson al lui A ,din teorema lui
Bass .In final vom arata ca J este nilpotent.
Lantul descendent de ideale bilaterale ale lui A: JJ2 ...Jm..., conduce la
lantul descrescator de submodule ale lui MR: rM'(J)rM'(J2)...rM'(Jm)
Deoarece MR este artinian, un intreg nZ, a.i rM'(Jn)=rM'(Jn+1 )=X
Evident, X este un contramodul al lui M (<=> XAM). Pp X#0
Atunci,AX are un submodul maximalY => J(X/Y)=0, deci JXY <=>
JXX.
91

Obsevam ca rM'(Jn)=rM'(Jn+1)=X si astfel X=JX, o contradictie=> X=0 si

JnlS'(rM'(Jn))=lS'(0).
Remarca:Harada (1970) a demonstrat ca M artinian proiectiv implica faptul
ca M este finit generat si End(MR) este drept artinian.

6.3. Module cu inele de endomorfisme

regulate, perfecte,noetheriene sau artiniene
Fie RM un R-modul sting, B=End(RM), inelul de endomorfisme al lui M.
Atunci cand investigam relatia dintre proprietatile lui B si proprietatile lui
M, o binecunoscuta si utila tehnica face apel la doua conexiuni Galois duale,
care exista intre laticea submodulelor lui M, notata cu L si laticile Lr (sau L1)
ale idealelor la dreapta (stanga) ale lui B.
Din paragraful anterior am vazut ca o astfel de conexiune este perechea de
aplicatii:
rB:LLr si 1M:Lr L1
under rB(U)={bB Ub=0}={bB UKer b}si
lM(H)={mM mH=0}=Ker h, hH.
Restrictiile lor : rB si 1M la familiile de obiecte inchise din laticile anterioare
sunt bijectii inverse una celeilalte.Cand studiem o proprietate data a lui B
prin conexiunea prezentata mai sus, primal lucru ce trebuie facut este sa
determinam clasa de ideale ale lui B, care este asociata cu aceasta proprietate
si sa stabilim ca aceste ideale sunt obiecte Galois ale conexiunii considerate.
Dupa aceea trebuie sa identificam acele submodule ale lui M, care
corespund prin aplicatia 1M idealelor relevate (mai sus mentionate). In acest
mod obtinem o teorema de corespondenta implicand idealele particulare si
din aceasta teorema devine posibil sa deducern conditii pe M, care sunt
necesare si suficiente ca B sa posede proprietatea investigata.
Exemplu: Proprietatea ca B sa fie noetherian la dreapta este relevata de
idealele lui B finit generate, deoarece b este noetherian el satisface
A.C.C. pe idealele la dreapta finit generate.Cand M este QI fiecare ideal
drept finit generat al lui B este un obiect Galois conexiunii considerate.Mai
mult,rB si 1M induc bijectii cu pastrarea ordinii intre idealele la dreapta finit
generate ale lui B si submodulele finit inchise ale lui M.
92

Deducem ca B este noetherian M satisface D.C.C. pe submodulele finit

inchise.
In cadrul acestui paragraf utilizam conexiunea Galois mai sus prezentata
pentru a investiga in ce conditii inelul de endomorfisme B al lui M este
regulat in sens von Neuman, este perfect la stanga sau la dreapta, este
noetherian sau artinian.
Definitia 6.3.1. Un inel B se numeste regulat in sens von Neuman,
daca fiecare ideal principal la dreapta sau la stanga al lui B
este sumant direct in B.
Definitia 6.3.2. Un inel B este perfect la stanga (la dreapta),
daca B satisface conditia lanturilor descendente (D.C.C.)
pe idealele la dreapta (la stanga) principale.
Clasele de submodule ale lui M prin a caror conditionare se obtine una din
proprietatile de mai sus, ale lui B, sunt:
K={UM U=Ker b, bB}, familia nucleelor de endomorfisme ale lui M.
I={UM U=Im b, bB}, familia imaginilor endomorfismelor lui M.
T={UM U este sumant direct in M}.
OBS : Se va arata mai tarziu ca, pentru un modul oarecare M, B este un
inel regulat KT si IT. Pentru module particulare, regularitatea lui B
poate fi determinata fie de K, fie de I.
De exemplu, pentru M un modul liber, B este regulat IT (orice imagine
este sumant direct).
Pentru a decide in ce conditii K sau I determina regularitatea lui B,
trebuie sa deteminam modulele pentru care o bijectie b, intre idealele la
dreapta principale ale lui B si submodulele din K si o bijectie b2 intre
idealele la stanga principale ale lui B si submodulele din I.
NOTATII :
Pr(B)={KB K=bB,bB},familia de ideale principale la dreapta ale luiB.
P1 (B)={HB H=Bb,bB},familia de ideale principale la stanga ale lui B.
Bijectiile ce dau cele doua conexiuni Galois sunt induse de aplicatiile date
de: rB(U)={bB Ub=0} si 1M(H)={mM mH=0}, respectiv
1B(U)={bB MbU}={bB Im bU} si SM(H)=MH=Mh=Im h.

93

OBS : Pentru un submodul U al lui M si o submultime H a lui B are loc:

rB(U) este un ideal la dreapta al lui B, 1B(U) este un ideal la stanga al lui B,
1M(H) si SM(H) sunt submodule ale lui M.

Definitia 6.3.3. O bijectie ce pastreaza ordinea (schimbarea ordinii) intre

doua multimi partial ordonate, se numste proiectivitate
(dualitate).
Fie:
Ma={UM U=1M(rB(U)) }={UM U=1M(K), KB}
Ba={K B K ideal, K=r B(1M(K)) }={KB K=r B(U), UM}.
M={UM U=S M(IB(U)) }={UM U=S M(H), HB}
B`={HB H=1 B(SM(H)) }={HB H=I B(U), UM}.
OBS : Pentru bB avem l M(b)=Ker b, deci, KM a si din SM(b)=Im b
=>IM .
Deoarece 1B(bB)=1m(b) si SM(Bb)=S M(b) =>l M aplica Pr(B) in K si SM aplica
P1(B) in I. Mai mult, conditiile necesare si suficiente pentru ca aceste
aplicatii sa fie bijective sunt date de urmatoarea propozitie:
Propozitia 6.3.1. a) Aplicatiile r B si 1M determina o dualitate intre K si
Pr(B) bB, bB=rB(lM(bB)) => P r(B)Ba
b) Aplicatiile IB si SM determina o proiectivitate intre I si
P1(B) bB => Bb=I B(S M(Bb)) => P1(B)B
OBS: Din propozitie anterioara se observa ca are loc D.C.C. pe P r(B)
are loc A.C.C. pe K. Mai mult, fiecare element din P r (B) este sumant
direct in B fiecare element din K este sumant direct in M lucru ce
rezulta din urmatoarea teorema.
Teorema 6.3.1. a) Daca rB si 1M determina o dualitate intre UM si
V Ba, atunci fiecare KV este sumant direct in B
fiecare UU este sumant direct in M.
b)Daca IB si SM determina o proiectivitate intre UM si
94

VB ', atunci fiecare KV este sumant direct in B

fiecare UU este sumant direct in M.
OBS: O definitie echivalenta a regularitatii lui B este aceea ca fiecare
ideal stang sau drept finit generat al lui B este sumand direct in B.

Pentru a obtine o teorema de corespondenta pentru idealele stangi sau

drepte finit generate, vom defini:
F r(B)={KB K=biB, biB, i=l,...,n}, familia idealelor la dreapta finit
generate. F1(B)={HB H=Bbi, biB, i=l,...,n }, familia idealelor la
stanga finit generate. Mfa={UB U=lM(bi), biB, i=1,...,n} , familia
submodulelor lui M ce se reprezinta ca intersectii finite de nuclee.
Mf={UM U=Mbi, biB, i=l,...,n}, familia submodulelor lui M ce se
reprezinta ca sume finite de imagini.
OBS: Deoarece l M(bi)=1M(bi B) Ma ; i= 1,...,n => MfaMa deoarece
Mbi= M(Bbi)=SM(Bb i ) M', i=l,....n => Mf' M'
Propozitia 6.3.2. a) Aplicatiile r B si 1M determina o dualitate intre Mf a s i
F r (B) KF r (B), K=rB(1M(K)), adica Fr(B)Ba
b)Aplicatiile I B si SM determina o proiectivitate intre
Mf'si F1(B) HF1(B), H=I B(S M(H)), adica
F1(B)B

Inele de endomorfisme regulate

O combinatie a ultimelor doua rezultate ne da conditiile duale pe M
pentru ca I sau K determine regularitatea lui B.
Teorema 6.3.2 a) Daca P r (B)Ba, atunci B este regulat KT
b)Daca Pr(B)B ,atunci B este regulat IT

95

DEM: a) Daca P r (B)B a , atunci din Propozitia 6.3.1. rB si 1M determina

o dualitate intre K si Pr(B) .Deoarece KM a si Pr(B)Ba din teorema de
transfer 6.3.1. fiecare KPr(B) este sumant direct in B fiecare UK
este sumant direct in M.
b) se demonstreaza asemanator.

Corolar 6 .3.1 . a) Daca M este QI, atunci B este regulat KT.

b) Daca M este QP, atunci B este regulat IT.
Teorema 6.3.3 a) Daca IT => Pr(B)B a
b)Daca KT = > P 1 (B)B
DEM: a) Pp ca IT
Fie K=bBPr(B), bB. Se stie ca bBr B(1M(bB)) (valabil pentru orice
conexiune Galois). Fie crB(1M(bB))= rB(1M(b)) => [lM(b)]c=0 => 1M(b)lM(c).
Definim aplicatia h 1 :MbMc, prin (mb)h 1 =mc, unde c este elementul
fixat de mai sus. Verificam daca aceasta aplicatie este corect definita:
daca mlb=m2b, atunci
(m1-m2)b=0 => m 1 -m 2Ker b=1M(b)lM(c) => (m1-m2)c=0=> m1c=m2c <=>
(m1b)h1=(m 2b)h 2
Deoarece MbT, putem descompune pe M astfel: MbU=M,
UM,
UMb=0
Putern extinde h1 la un endomorfism hB, definind uh=0, uU.
Pentru fiecare mM avem (mb)h=(mb)h 1 => c=bhbB =>
rB(1M(bB))bB. Astfel egalitatea este justificata.
Corolar 6.3.2 Pentru orice modul BM, B=End( RM) este regulat
KT si IT.
Urmatorul rezultat da o conditie pe M, echivalenta cu una din conditiile
KT sau IT, in contextul in care cealalta este data.

96

Teorema 6.3.4. a) Daca KT=> IT UT si pentru orice

monomorfism :UM are loc UT adica ImT.
b)Daca IT=> KT UT si pentru orice
epimorfism :NU are loc KerT.

DEM:
a),,=> Pp ca are loc KT si IT. Fie :UM, un monomorfism cu
UT => M=UV pentru un anumit submodul V al lui M.
Definim bB a.i. ub=u, uU si ub=0 u V => Mb=U, dar Mb T,
deci UT.
,,<=Pp ca atunci cand :UM, epimorfism este monomorfism cu
UT, atunci UT.
Fie bBb endomorfism al lui M. Din ipoteza avem: M=1M(b)V, VM. Fie
restrictia lui b la V,
:VM, care este monomorfism si VT => Mb=VT (ipoteza)=> IT.
Definitia 6.3.4. Un modul M este un CS-modul daca fiecare
submodul complement al lui M este sumant direct in M.
Definitia 6.3.5 . Un modul M se numeste continuu daca M este un
CS-modul si imaginea izomorfa a unui sumant direct
in M este sumant direct in M.
Propozitia 6.3.3.a)Daca L M este continua atunci B este regulat KT.
b) Daca M este nesingular si CS-modul, at. B este regulat IT
c) Daca M este nesingular si continuu, at. B este inel regulat.
DEM : a) Pp ca M este continuu Daca B este regulat=> KF (din ultimul
corolar).
Reciproc: Pp ca M este continuu si KT => UT si :UM
monomorfism, avem:
97

UT, deoarece M este continuu, deci din ultima teorema IT => B

este regulat, conform corolarului.
b) Pp ca M este nesingular si CS-modul. Deoarece M este nesingular
fiecare UK este un complement => deoarece M este si CS-modul fiecare
UK este sumant direct in M. Din ultimul corolar => B este regulat
IT.
c) => din a) si b).
Corolar 6.3.3. Daca M este nesingular si continuu, atunci pentru fiecare
bB, avem bB=r B(l M(bB)) si Bb=IB(SM(Bb)).

Inele de endomorfisme perfecte,

semiprimare, noetheriene si artiniene
Reamintim ca un inel B este perfect la stanga daca B satisface D.C.C. pe
idealele la dreapta principale (<=> B satisface D.C.C pe idealele la dreapta
finit generate).
Propozitia 6.3.4. a) Daca Pr(B)B a. atunci B este un inel perfect la stanga
M satisface A.C.C. pe K ( pe nuclee).
b)Daca P 1 (B ) B atunci B este un inel perfect la
dreapta M satisface D.C.C. pe I (pe imagini).
Propozitia 6.3.5. a) Daca F r(B)B ,atunci B este regulat MfaT si
B este perfect la stanga M satisface A.C.C. pe Mfa.
b) Daca F1(B)B , atunci B este regulat MfT si
B este perfect la dreapta M satisface D.C.C pe Mf'.
DEM: rezulta din teoremele anteriare.
Teorema 6.3.5. a) Daca F r (B)B a , atunci B este noetherian la dreapta
M satisface D.C.C. pe Mfa M satisface
D.C.C doar numai pe Ma
b) Daca F 1 ( B) B , atunci B este noetherian la stanga
M satisface A.C.C. pe Mf' M satisface
A.C.C doar numai pe M

98

Definitia 6.3.6. Un inel este semiprimar daca radicalul sau,

J este nilpotent si R/J este semisimplu.
OBS : J este nilpotent daca nN a.i. Jn=0.
Propozitia 6.3.6. Fie R un inel care satisface A.C.C. pe idealele anulatori
la stanga. Daca R este perfect la stanga,
atunci R este semiprimar.

Teorema 6.3.6. a) Daca Fr(B)Ba si M satisface A.C.C. pe Ma,

atunci B este semiprimar.
b) Daca F 1 (B)B si M satisface D.C.C. pe M ,
atunci B este semiprimar.
Teorema 6.3.7. (Teorema Hopkins) Un inel R este artinian la dreapta daca
R este noetherian la dreapta si este semiprimar.
Teorema 6.3.8. a) Daca F r (B)B a, atunci B este artinian la dreapta
M satisface A.C.C. si D.C.C. pe Ma
b) Daca F 1 (B)B, atunci B este artinian la stanga
M satisface A.C.C. si D.C.C. pe M'
Corolar 6.3.4. a) Daca RM este QI, atunci B este artinian la dreapta
M satisface A.C.C. si D.C.C. pe Ma
b) Daca RM este QP, atunci B este artinian
M satisface A.C.C. si D.C.C pe M'
Propozitia 6.3.7 a) Daca B este noetherian la dreapta , atunci M satisface
D.C.C. pe Ma si daca B este artinian la dreapta,
atunci M satisface D.C.C. pe Ma
b) Daca B este noetherian la stanga , atunci M satisface
A.C.C. pe M` si daca B este artinian la stanga,
atunci M satisface A.C.C. pe M'

99

Bibliografie
1.C.Nastasescu,Inele.Module.Categorii, Ed. Did. si Ped.
2.F.Anderson, K. Fuller, Theory of Modules
3. B. O. Stainstrom, Qotin Rings
4. I. Ion, N. Radu, Algebra, Ed. Did. si Ped ,1981
5. T. Albu, C. Nastasescu. Relative Finitness in Module Theory, Dekker,
New York, 1984
6. S. M. Khuri,Modules whith regular, perfect noetherian and artinian
endomorphism Rings, in Non-Comutative Theory, Lecture Notes in
Mathematics,
vol 1448, eds. S. K. Jain and S. R. Lopez-Permouth, p.7-18
7. S. M. Khuri,Corespondence Theorems for Modules and their
endomorphism
Rings, J. Algebra 122 (1989), 380-396.

100

101