POLINOAME

1. ÎMPĂRŢIREA POLINOAMELOR
Metoda 1. Împărţirea directă, în cazul polinoamelor cu coeficienţi numerici (fără
parametru).
Metoda 2. Cu teorema împărţirii cu rest::  P, Q  R[X]  există şi sunt unice
C, R  R[X] aşa încât P = C Q + R unde grad R < grad Q.
Exemplul 1. Fie P(x) = x4 +ax3+bx2+cx+d. determinaţi a, b, c, d R aşa încât
P(x) : x2-3x+1 dă restul 2x+2
P(x) : x2 –1 dă restul –2x+1
Soluţie:

P(x)  (x 2  3x  1)(x 2  mx  n)  2x  2

P(x)  (x 2  1)(x 2  px  q)  2x  1
P(x) = x4 +(m-3)x3+(n-3m+1)x2+(m-3n+2)x+n+2
P(x) = x4+px3+(q-1)x2 – (p+2)x+1-q
 4
p 
5
m3p m p3 m p3  14 
n3m1g1 g 1 3pq1g1 3p2q 8 q 
   5
   
m3n2p2 p33q32 p 2 2p3q 10 m 1
n21q n   1q n  q 1  5
9
n 
5
4 3 19 2 6 19 4 19 6 19
 P(x) = x4 + x - x - x+ a=- ,b=- , c = - , d=
5 5 5 5 5 5 5 5
Exemplul 2. Determinaţi restul împărţirii polinomului xn+nx+1= P(x) la x2-3x+2
Soluţie:

x 1 P(1)  αβ n 2    2  n  1

n
P(x)= (x2-3x+2)Q(x)+x+
 n   2  3
x  2 P(2)  2αβ 2  2n1 2 
n

1,2 rădăcini

r = (2n+n-1)x – 2n+3
Exemplul 3. Determinaţi restul împărţirii polinomului P(x) = x n+nx+1 la (x -1)2
Soluţie: P(x) = (x-1)2Q(x) + x+

P(1)   n2     2n
P’(x) = 2(x-1)Q(x)+ (x-1)2Q’(x) +  x  1  
  n  2
P'(1)  2n 
r= 2nx-n+2

direct sau cu
Metoda 3. Împărţirea la x – a se poate face în două moduri
schema lui Honer
Exemplul 1. Determinaţi câtul şi restul împărţirii polinomului
P(x) = x5 – 3x4 + 4x3 - 2x2 + 3x - 5 la x –2
Soluţie:
x5 x4 x3 x2 x x0
1 + -3 + 4 -2 3 -5
2 1 -1 2 2 7 9

g = x4 – x3 +2x2 + 2x + 7 iar, r = 9
Exemplul 2. Determinaţi ordinul de multiplicitate al rădăcinii x = 2 în polinomul
P(x) = x5 – 6x4 + 14x3 - 20x2 + 24x –16
Soluţie:
x5 x4 x3 x2 x x0
1 -6 14 -20 24 -16
2 1 -4 6 -8 8 0
2 1 -2 2 -4 0
2 1 0 2 0
2 1 2 6

 x = 2 rădăcină triplă  P(x) = (x-2)3 (x2+2)

Metoda 4. Restul împărţirii polinomului P(x) la x – a este
r = P(a)
Exemplul 1. Determinaţi a, b R asa incit P(x) = x3 +3x2+ax+b, împărţit la x+1
dă restul – 2 şi împărţit la x -1 dă restul 8.

P(-1)  -2 2  a  b  2 b0
P(1)  8 4a  b8 a4
6 / +2b = 6

2. DIVIZIBILITATEA POLINOAMELOR
Metoda 1. Împărţirea directă cu rest nul
Metoda 2. Cu teorema împărţirii cu rest (nul) : P = C Q
Exemplul 1. Determinaţi legătura dintre p, q şi m dacă P(x) = x 4 +px2+q şi divide
la x2 +mx+1
Soluţie: x4 + px2 + q = (x2 + mx +1)(x2 +ax + b)
 x4 + px2 + q = x4 + (m+a)x3 + (b+am+1)x2 + (mb+a)x +b

 0am am am

b m p1a  2  2
  mq  p1  mq 1p
  
b  0am mg  0m m(q 1) 0
 qb  qb  qb
 
m=0 q=1
a=0 b=1
Caz 1) q+1= p Caz 2) m  0 a = -m
b=q m2 +p = 2
Metoda 3. Cu teorema lui BEZOUT: P(x) se divide la x – a  P(a) = 0
Practic: Pentru a arăta că P(x) se divide la Q(x) se demonstrează că toate
rădăcinile polinomului Q(x) sunt rădăcini şi pentru P(x).
Exemplul 1. Determinaţi a,b R aşa încât polinomul P(x) = x 4+3x2+ax+b să se
dividă la x2 – 3x +2
Soluţie: x2 – 3x +2= 0  x1 = 1, x2 = 2  1, 2 sunt rădăcini şi pentru P

P(1)  0 4  a b  0 a  24


P(2)  0 28  2a b  0 b  20
Exemplul 2. Determinaţi A, B R aşa încât polinomul P(x) =Axn+2 +Bxn+2 să se
dividă la (x-1)2
Soluţie:

P(1 0) A  02B An

 
P'(1 0) (n2)AnB0 B  2n
Exemplul 3. Arătaţi că P(x) = (x+1)6n+1+x6n+2 ∶ x2+x+1

Soluţie: Fie  o rădăcină a polinomului x2 +x+1 

 2 + +1= 0  -1  3 –1= 0  3 =1

P() = (+1)6n+1+ 6n+2 = (- 2)6n+1+ 6n+2 = - 12n+2 + 6n+2= -(3)4n2+(3)2n2 =

= -2+2 = 0
Exemplul 4. Arătaţi că P(x) = (x-1)n+2 – x2n-2 ∶ x2 –x+1

Soluţie: Fie  o rădăcină a polinomului x2 – x +1 

 2 - +1= 0  +1  3 +1= 0  3 = -1
P() = (-1)n+2 - 2n-2 = ( 2)n+2- 2n-2 = 2n+4 - 2n-2= 2n-2(6-1) = 0
Exemplul 5. Arătaţi că P(x) = x4a+x4b+1+x4c+2+x4d+3 ∶ x3 +x2+x+1

 a, b, c, d  N
Soluţie: Fie  o rădăcină a polinomului x3+ x2 + x +1 
 3+ 2 + +1= 0  -1  4 -1= 0  4 = 1
4a 4b 4c 2 4d 3
P() =               1 +  + 2 + 3 = 0
1 1 1 1

3. RELAŢIILE LUI VIÈTE

 b
 x 1  x 2  
a
ax + bx +c = 0  
2

x x  c
 1 2 a
 b
 x 1  x 2  x 3  
a

 c
ax3 + bx2 +cx + d = 0  x 1x 2  x 1x 3  x 2 x 3 
 a
 d
x 1x 2 x 3   a

 b
x 1  x 2  x 3  x 4   a

x x  x x  x x  x x  x x  x x  c
 1 2 1 3 1 4 2 3 2 4 3 4 a
ax + bx +cx + dx + e = 0 
4 3 2

x x x  x x x  x x x  x x x   d
 1 2 3 1 2 4 1 3 4 2 3 4 a
 e
 x 1x 2 x 3 x 4 
 a
Notaţie. S = x1+x2 P = x1x2
s = x3+x4 p = x3x4

 b
S  s   a

P  Ss  p  c
 a
 
Ps  pS   d
 a
 e
Pp 
 a
Exemplul 4. Determinaţi m şi rezolvaţi ecuaţia x3 –28x+m = 0 ştiind că x1 = 2x2

x 1  x 2  x 3  0 3x 2  x 3  0  x 3  3 x 2
  2 
x 1x 2  x 1x 3  x 2 x 3  28 2x 2  3x 2 x 3  28 x 1  2x 2
Soluţie:   2  2 2
x 1x 2 x 3  m 2 x
 2 3x  m 2x 2  9x 2  28
x 1  2x 2 x  2x  6 x 3  m
1 2  2

x2  2 x2  2
 x7 22  28 x22  4  
 x1  4 x1  4
3 3 x =2 
2
 sau 
 x6 2  m m  x6 2 x3  6 x3  6
m  48 m  48

Exemplul 5 Rezolvaţi ecuaţia: x4-4x3+5x2-2x-6 = 0 ştiind că suma a două
rădăcini este egală cu suma celorlalte două rădăcini.
 x 1  x 2  x 3  x 4  4

x 1x 2  x 1x 3  x 1x 4  x 2 x 3  x 2 x 4  x 3 x 4  5
S  x1  x 2
 s  x3  x4
Soluţie: x 1x 2 x 3  x 1x 2 x 4  x 1x 3 x 4  x 2 x 3 x 4  2 Fie
P  x1x 2
x x x x  6 p  x3x 4
1 2 3 4
x 1  x 2  x 3  x 4
S  2
S  s  4 s  2
P  Ss  p  5  P3
 P  p  1 Pp 1 3 p  2
Ps  pS  2  Pp  6
1)
Pp  6 P  p  1 2 S2
 Pp  6 s2
S  s 
S  s
P  2
p3
2)
S2
s2
x 1  1  i 2

P3 2 8 x 2  1  i 2
S2
 t 2  2t  3  0 t 1,2 
2
 1 i 2 
x 3  1  3

x 4  1  3

s2 2  12
 t 2  2t  2  0 t 3,4   1 3
p  2 2

4. Cum se determină rădăcinile independente de parametru ale unei ecuaţii

polinomiale cu parametru: se ordonează polinomul după puterile parametrului
şi se determină factorii comuni (rădăcinile comune) ai coeficienţilor în x astfel
obţinuţi.
Exemplul 1. Rezolvaţi ecuaţia
4ax4 –2(a2+a+1)x3 + (a2-16a+1)x2+8(a2+a+1)x-4(1+a2) = 0, aR ştiind că
admite rădăcini independente de a.
Soluţie: Ordonăm polinomul după puterile lui a:
a2 (-2x3+x2+8x-4)+a(4x4-2x3-16x2+8x)+(-2x3+x2+8x-4)= 0
 (-2x3 + x2 + 8x - 4)(a2 -2ax + 1) = 0
a2  1
x1, x2, x3 independente de a (x1 = 2 , x2=1/2 , x3=-2) şi x4 =
2a
5. Cum se rezolvă o ecuaţie polinomială de grad superior cu parametru.
Se ordonează polinomul după puterile parametrului şi se rezolvă ecuaţia în
raport cu parametrul considerat, dacă este de grad mai mic în acesta.
Exemplul 1. x4 - 2ax2 – x + a2 – a = 0, aR. Rezolvaţi ecuaţia.
Soluţie: Ordonăm polinomul după puterile lui a
a2 –(2x2+1)a + x4 –x = 0
∆ = (2x2 + 1)2 - 4x4 + 4x = 4x4 + 4x2 + 1 - 4x4 + 4x = (2x+1)2

2
2x 2  1 (2x  1) x  x  1
a1,2 =
2 x2  x
Folosind descompunerea canonică în factori obţinem:
 (a - x2 – x -1)(a - x2 + x) = 0
(x2 + x + 1 - a)(x2 – x - a) = 0
 1 4a  3 1  1  4a
x1,2 = x3,4 =
2 2
a căror realitate se discută după a
1
a  (-, - ) x1,2,3,4  C
4
1 3
a [- , ) x1,2  C x3,4  R
4 4
3
a [ , ) x1,2,3,4  R
4
6. Cum se arată că o ecuaţie polinomială de grad superior cu parametri
admite cel puţin două rădăcini complexe. Se calculează suma pătratelor
rădăcinilor şi se arată că este negativă , pentru orice valori ale parametrilor
1
Exemplu. x4 –(a+1)x3+(a2+ a+1)x2+bx+c = 0 , a, b, c  R are cel puţin
2
două rădăcini complexe.
 2
Soluţie: x 12 +x 2 2 2
2 +x 3 +x 4 = (x1+x2+x3+x4) –2(x1x2+x1x3+x1x4+x2x3+x2x4+x3x4)

=
1
= (a+1)2-2(a2+ a+1) = -a2+a-1 < 0,  a R deoarece ∆ = -3 < 0
2
 există măcar două rădăcini complexe.
n
Observaţie. Dacă  x i2  0 nu putem spune nimic despre natura rădăcinilor
i1

ecuaţiei date.
7. Cum se determină rădăcinile multiple de ordin k ale unei ecuaţii
polinomiale.

Re latiile lui Viete

Varianta 1. Rezolvăm sistemul: 
x1  x 2  ...  x k
Exemplu. Rezolvaţi ecuaţia 2x3 + mx2 + 4x + 4 = 0 şi determinaţi m R dacă
ecuaţia admite o rădăcină dublă.

 m 2x  x  m
x1  x2  x3  2  2 3 2
  2 2 2 4
Soluţie:
 1xx 2  1xx 3  2xx 3  2 x2 2 2xx 3  2 x3   2  x2   2
 1 2xxx 3  2  2xx  2 x2 x2
 23
x1  x2 x1  x2
1
 x3
2 -2x2 - 4 = 0  x2 = 2  x1 = 2 x3 = - m = -7
2
Varianta 2Rezolvăm sistemul

P ( x ) 
P ' ( x )


P" ( x )
........

P ( k  1)


P ( k ) ( x

rădăcinile multiple de ordinul cel puţin k

x x2 xn
Exemplu. Arătaţi că polinomul P(x) = 1+ + + …+ are numai rădăcini
1! 2! n!
simple.

P(  )  0
Soluţie: presupunem că P are o rădăcină multiplă  
P' (  )  0
x x2 x n 1
Dar P’(x) = 1+ + +…+
1! 2! (n  1)!

  2  n1  n
1    ...   0
 1! 2! (n  1)! n! n
 2 n1
⇒ =0
1      ...    0
n!

 1! 2! (n  1)!

Dar P(0) = 1, contradicţie  P nu are rădăcini multiple.

8. Cum se arată că rădăcinile complexe ale unei ecuaţii polinomiale au

modulul < , , =, ,  decât un număr dat.
Varianta 1. Ecuaţia este de tip cunoscut : rezolvăm ecuaţia şi evaluăm modulul
rădăcinilor complexe.
Exemplu: Fie ecuaţia x4 - x3 - x +1= 0 cu   R, || < 1. Atunci toate rădăcinile
(complexe) ale ecuaţiei cu modulul = 1.
Soluţie: Ecuaţia dată este reciprocă de gradul 4.
x4 - x3 - x +1= 0 : x2
  1 1 1
x2 -x - + 2 =0 (x2 + 2 ) -  (x+ )=0
x x x x

1 1 1
Notăm cu y = x+  y2 = x2 +2 + 2  x2 + 2 = y2 –2
x x x
2
y2 - y –2 = 0  = 2 + 8 > 0 y1,2 =     8  R
2
1
x+ = yk k = 1,2 x2 –ykx +1 = 0 k = y k2 - 4
x

y k  y k2  4  2  8   2  8 1 1 8 4
x1,2,3,4 = yk 
2

2

2
 2
2
2

y k  i 4  y k2
y k2 < 4  k < 0 x1,2,3,4 =
2

y k2  4  y k2 4 2
x1,2,3,4 =   1
2 2 2
Varianta 2. Ecuaţia este de tip oarecare : se consideră o rădăcină complexă a
ecuaţiei date, scrisă sub forma trigonometrică z = r (cos t + i sin t) se introduce în
ecuaţie şi se scoate r = IzI de aici.
Exemplu. xn –nx +a = 0, a  R, n  N, n  2  toate rădăcinile
complexe ale ecuaţiei cu modulul  1.
Soluţie: Fie z = r (cos t + i sin t) o rădăcină complexă a ecuaţiei date 
zn –nz + a = 0  rn (cos nt + i sin nt) – nr (cos t + isin t)+ a = 0

r n cos nt  nr cos t  a  0

n :r
r sin nt  nr sin t  0
n sin t n sin t (2)
0 < rn-1 =  1
sin nt sin n t

 nsin t  sin nt ,  n  2 inducţie .

9. Cum se determină familia de polinoame ce verifică o relaţie dată

(identitate)
Varianta 1. Se ia P(x) = a0xn +a1xn-1 + … + an-1x+an, se introduce în relaţia dată şi
după identificare rezultă un sistem de n+1 ecuaţii cu n+1 necunoscute a 0, a1 , …
an, care în general nu este rezolvabil , decât numai dacă se dau , în mod direct
sau indirect , anumite condiţii asupra gradului lui P.
Exemplul 1. Determinaţi P  R [x] aşa încât P(x+y) = P(x)+ P(y),  x, y  R.
Soluţie: Luăm P(x) = a0xn + … +an şi îl înlocuim în relaţia dată
 a0 (x+y)n +a1 (x+y)n-1 + … + an-1 (x+y)+an =
= a0xn + a1xn-1 + … + an-1x + an + a0yn+a1yn-1+ … + an-1y + an,  x, y  R.
1
 a0 (C 1n xn-1y + ... + C n
n xyn-1) +a1(C 1n1 x n2 y + …) +… = an,  x, y  R.
= Q(x)
 Q(x) = an  x  R.  grad Q(x) = grad an = 0 (an  0)
dar grad Q(x) = n -1  n –1 = 0 n = 1  P(x) = x + 
P(x+y) = P(x)+P(y)  (x +y)+  = x +  +y +    = 0
 P(x) = x
Exemplul 2. Determinaţi P  R [x] aşa încât P = P’ P”
Soluţie: Fie P(x) = a0xn + … + an
 grad P = n
grad P’ = n -1
grad P’P” = 2n – 3
grad P” = n –2
dar P = P’P”  grad P = grad P’P”  n = 2n – 3  n = 3
 P(x) = a0 x3 +a1x2 +a2x +a3
Observaţie: P ∶ P’  P(x) = (x - a)n

 P(x) = (x - a)3

P’(x) = 3(x - a)2
P’(x)P”(x) = 182 (x-a)3
P”(x) = 6(x-a)
   0, P( x )  0
P = P’P”  (x-a)3 = 182 (x-a)3   = 182  1 1
 , P( x )  ( x  a) 3
18 18
Varianta 2. Se determină rădăcinile lui P
Exemplul 3. Determinaţi P  R [X] aşa încât X P(X-1) = (X-26)P(X)
Soluţie:
Idee. Se anulează unul din factorii exteriori lui P şi se dau lui x valori întregi
consecutive de la rădăcina găsită către o rădăcină a celuilalt factor exterior,
obţinând astfel o serie de rădăcini pentru P : x 1, x2, … xp
 P(x) = (x-x1)(x-x2) … (x-xp) Q(x)
P, astfel determinat se introduce în relaţia dată şi după simplificări rezultă o
relaţie mai simplă în Q(x) fără factori externi. Repetând procedeul de anulare
pentru expresiile din interiorul lui Q  Q = constant.
xP(x-1)= (x-26) P(x)
x=0 0 = -26 P(0)  P(0) = 0
x=1 P(0) = -25 P(1)  P(1) = 0
x=2 2P(1) = -24 P(2)  P(2) = 0
……………
x = 25 25 P(24) = - P(25)  P(25) = 0
x = 26 26 P(25) = 0  0 = 0
 P(x) = x(x-1) …(x-25) Q(x). Înlocuim pe P în relaţia iniţială
x P(x-1) = (x-26) P(x)
x[(x-1)(x-2) … (x-26) Q(x-1)] = (x-26)[x(x-1)… (x-25)Q(x)]
P(x-1) P(x)
 Q (x-1) = Q(x) ⇒ Q polionom periodic ⇒ Q polinom constant, sau
x=1 Q(0) = Q(1)
x=2 Q(1) = Q(2)
x=3 Q(2) = Q(3)  Q(n) = Q(0) ,  n  N
…………………………….
x=n Q(n-1) = Q(n)
 …………………………….
Idee. Faptul că un polinom ia valoarea k  0 în x1, x2, …, xp nu reprezintă nimic
pentru noi. Luăm atunci polinomul H(x) = P(x) – k care se anulează în x 1, x2, …xp
deci admite reprezentarea
H(x) = (x - x1)(x - x2) … (x - xp) Q(x)
 P(x) = (x - x1)(x - x2) … (x - xp) Q(x) + k
In cazul nostru luăm H(x) = Q(x) – Q(0)
H(n) = Q(n) – Q(0) = 0 ,  n  N
 H are o infinitate de rădăcini  H(x)  0  Q(x)  Q(0) = k
P(x) = k x (x -1) … (x - 25)
10. Cum se determină suma puterilor mari pentru rădăcinile unei ecuaţii
polinomiale.
Exemplu: Fie ecuaţia x3 +3x +1 = 0 cu rădăcinile x 1, x2, x3 şi Sn = x 1n +x n2 +x n3 .
Calculaţi S7; S10.
Soluţie: Fie xk o rădăcină a ecuaţiei date  x k3 + 3xk +1 = 0  x k3 = -3xk -12

x k6 = 9x k2 +6xk +1 xk  x k7 = 9x k3 +6x k2 +xk = 6x k2 -26 xk –9

II
-3xk-1

x 17 = 6x 12 - 26x1 – 9

x7 2
2 = 6x 2 - 26x2 – 9

x7 2
3 = 6x 3 - 26x3 – 9

S7 = 6 S 2  26 S 1 -27 = -36-27 = -63

 6 0

0 3
II II
2
unde S2 = x 12 +x 2 2
2 + x 3 = (x1+x2+x3) – 2(x1x2+x1x3+x2x3) = - 6

Observaţie. Daca se cere Sn cu n mare, se împarte x n la x3 –3x +1 cu teorema

împărţirii cu rest şi se ia x = xk
xn = (x3 –3x +1) Q(x) + x2 + x +γ
n 3 2
 x k = (x k -3xk+1) Q(xk) + x k + xk +γ
 Sn = S2 + S1 + γ S0
adică suma oricăror puteri ale rădăcinilor se reduce la suma pătratelor şi suma
simplă a rădăcinilor.

11. Cum se determină o ecuaţie în y ale cărei rădăcini sunt funcţii de

rădăcinile unei ecuaţii în x , cunoscute.
Exemplu. Fie ecuaţia x3 +3x +1 = 0 cu rădăcinile x1, x2, x3. Să se determine
ecuaţia în y ale cărei rădăcini sunt:
x2x3 x 1x 3 x 1x 2
y1 =  1; y2 =  1; y3 = 1
x1 x2 x3

Soluţie:
Etapa 1. Se exprimă fiecare rădăcină yi funcţie numai de xi , utilizând relaţiile lui
Viète în x.

x 1  x 2  x 3  0
 1
x 1x 2  x 1x 3  x 2 x 3  3  y 1   2  1 ;
1 1
y2 = - +1; y3 = - +1
x 22 x 32
x x x  1 x1
123
Etapa 2. a) Dacă funcţia f din exprimarea yi = f(xi) este bijectivă , scoatem pe
xi = f-1(yi) şi înlocuim în ecuaţia in x , pe x cu f-1(y).
b) dacă funcţia f din exprimarea yi = f(xi) nu este bijectivă , se fac schimbări de
variabilă bijective ce simplifică aspectul rădăcinilor y i.
1 1
z1 = y1 – 1 = - t1 = z = - x 12 h1 = - t1 = x 12
x 12 1

1 1
z2 = y2 –1 = - t2 = = - x2 h2 = - t2 = x 2
x 22 z2 2 2

1 2
1
z3 = y3 –1 = - t3 = z = - x 3 h3 = - t3 = x 32
x 32
3
Etapa 3. Scriem ecuaţia în ultima variabilă (h) utilizând relaţiile lui Viète.
2
h1+h2+h3 = x 12 +x 2 2
2 +x 3 = (x1+x2+x3) – 2(x1x2+x1x3+x2x3) = -6
 3 -1 0
2 2 2 2
h1h2+h1h3+h2h3 = x 12 x 2 2
2 + x 1 x 3 + x 2 x 3 = (x1x2+x1x3+x2x3) - 2x1x2x3 (x1+x2+x3) = 9

2
h1h2h3 = x 12 x 2
2x3 = 1

Ecuaţia în h este h3 – S1h2+ S2h – S3 = 0

h3 + 6h2+ 9h – 1 = 0
Etapa 4. Determinăm ecuaţia în y utilizând schimbarea de variabilă în ordine
inversă.
h = -t -t3 + 6t2 - 9t –1 = 0 (-1)  t3 - 6t2 + 9t +1 = 0
1 1 6 9
t= 3
 2
 +1 = 0z3 z3 + 9z2 - 6z + 1 = 0
z z z z
z = y –1 (y -1)3 + (y -1)2 – 6(y -1) +1 = 0 y3-2y2-5y+7=0

12. Determinarea c.m.m.d.c a două polinoame.

Metoda 1. Să descompun in factori ireductibili cele două polinoame şi se aleg
factorii comuni la puterea cea mai mică.
Exemplu: Determinaţi c.m.m.d.c. (f,g) dacă:
f(x) = (x -1)3 (x +2)2 (x - 4)(x + 1)4
g(x) = (x -1) (x+2)5 (x+1)(x -7)3 (x - 2)4
Soluţie. c.m.m.d.c. (f,g) = (x-1)(x+2)2(x+1)

Metoda 2. Algoritmul lui Euclid.

Pentru a determina c.m.m.d.c (f,g) se împarte succesiv f la g, g la rest, restul la
rest, .…, până se obţine restul zero. Ultimul rest nenul este c.m.m.d.c. (f,g).
Concret avem relaţiile: f = gq1 + r1
g = r 1q 2 + r2
r1 = r2q3 + r3  c.m.m.d.c. (f,g) = rn
……………
rn-2 = rn-1 qn+rn
rn-1 = rnqn+1
Exemplu. Determinaţi c.m.m.d.c. (f,g) unde
f = x6 + 2x4 - 4x3 - 3x2 + 8x - 5 şi g = x 5 + x2 – x + 1
Soluţie: x6 + 2x4 - 4x3 - 3x2 + 8x - 5 x5 + x2 – x + 1
- x6 -x3 + x2 - x x
4 3 2
2x - 5x - 2x + 7x – 5
Pentru ca a doua împărţire să se facă mai uşor înmulţim x 5+x2-x+1 cu 2 şi apoi
efectuăm împărţirea.
2x5 + 2x2 – 2x + 2 2x4 –5x3 – 2x2 +7x –5
5
-2x5+5x4+2x3-7x2+5x x+
2
/ 5x4+2x3-5x2+3x+2
25 3 35 25
- 5x4+ x +5x2- x+
2 2 2
29 3 29 29
/ x - x+
2 2 2
29
Împărţim restul obţinut la şi efectuăm a treia împărţire.
2
2x4 –5x3 – 2x2 + 7x –5 x3 – x + 1
-2x4 + 2x2 – 2x 2x – 5
3
/ -5x / + 5x – 5
3
5x - 5x + 5
/ / /

Ultimul rest nenul este x3 – x +1 deci, c.m.m.d.c.(f, g) = x3 – x +1

Metoda 3. Se determină rădăcinile celor două polinoame, se aleg cele comune şi
se construieşte polinomul cu aceste rădăcini.
Exemplu. determinaţi c.m.m.d.c. (xn –1, xm - 1) unde n, m  N* , n m.
Soluţie. Determinăm mai întâi rădăcinile celor două polinoame.
2k  2k 
xn – 1 = 0  xn = 1  xk = cos + i sin , k = 0, n  1
n n
2p  2p 
xm – 1 = 0  xm = 1  x’p = cos + i sin , p = 0, m  1
m m
Pentru a găsi rădăcinile comune, va trebui să găsim valorile lui k şi p pentru care
xk = x’p.
  2k  2p 
cos
 n  cos
m
Dar xk = x’p  
sin 2k   sin 2p 
 n m
În general cos  = cos    =  + 2k.
sin  = sin 
2k  2p 
În cazul nostru şi [ 0, 2) fiind argumente reduse deci între ele nu
n m

2k  2p  np
mai încape 2k. Obţinem =  k =  N. pentru ca fracţia
n m m
obţinută să fie număr natural, simplificăm mai întâi pe n cu m, apoi impunem lui p
să fie multiplu de numitorul rămas.
Fie d = (m, n)  m = dm1, n = dn1 cu (m1, n1) = 1.
dn1p n1p
k=   N  p = ℓm1, ℓ  N
dm1 m1

n1m1
k=  ℓn1 , ℓ  N
m1

Dar k  { 0,1,…,n-1} deci k < n  ℓn1 < dn1  ℓ < d  ℓ  {0,1,2,…d-1}

Rădăcinile comune sunt
2n1 2n1 2  2 
Xℓ = cos + i sin = cos + i sin ,   0, d  1
dn1 dn1 d d

adică sunt rădăcinile de ordin d ale unităţii, deci sunt rădăcinile polinomului X d –
1. În concluzie c.m.m.d.c. (xn –1, xm -1) = xd –1
Aplicaţie: Determinaţi c.m.m.d.c. (x42 –1, x24 - 1)
Soluţie: 42 = 6 7 d=6 n1 = 7
24 = 6  4 m1 = 4
 c.m.m.d.c. (x42 –1, x24 -1) = x6 –1

13. Descompunereaa în factori ireductibili a unui polinim

Metoda 1. Grupăm convenabil termenii polinomului şi prin darea factorului
comun şi aplicarea formulelor de calcul prescurtat, obţinem descompunerea
căutată. Metoda nu dă mereu roade şi este în general dificilă.
Metoda 2. Determinăm toate rădăcinile polinomului . Rădăcinile reale vor da
factorii de gradul I, iar cele complexe se cuplează câte două, anume cele
conjugate şi se construieşte polinomul de gradul II cu aceste rădăcini.
Exemplu: descompuneţi în factori ireductibili peste R polinomul P = x2n – 1, unde
n  N* (n  1).
Soluţie: Determinăm rădăcinile polinomului P.
2k  2k  k k
x2n – 1 = 0  x2n = 1  xk = cos + i sin = cos + i sin ,k=
2n 2n n n
0, 2n  1

Pentru k = 0, obţinem x0 = cos o + i sin 0 = 1

Pentru k = n, obţinem xn = cos + i sin  = -1
care sunt singurele rădăcini reale ale ecuaţiei date, deoarece rădăcinile de
ordinul 2n ale unităţii sunt situate pe cercul unitate, uniform distribuite (adică sunt
vârfurile unui poligon regulat cu 2n laturi înscrise în cerc), iar cercul unitate taie
axa reală doar în două puncte 1.
În semiplanul superior avem rădăcinile
k k
complexe xn = cos + i sin , k = 1, n  1 .
n n
În semiplanul inferior avem rădăcinile
k k
complexe x’k = cos - i sin , k = 1, n  1 ,
n n
adică conjugatele celor din semiplanul
superior.
Construim acum polinomul de gradul II ce are rădăcinile x k şi x’k cu ajutorul
sumei şi produsului
k
S = xk +x’k = 2 cos
n

P = xk  x’k = 1
 k
Polinomul cu aceste rădăcini este X 2 – 2cos X+1, k = 1, n  1 . Rădăcinilor
n
reale –1 şi 1 le corespund factorii de gradul I X+1 şi X-1. Atunci f admite
descompunerea
n 1
k
f = (X-1)(X+1)  ( X 2  2 cos n
X  1)
k 1

Metoda 3. Se determină rădăcinile întregi şi raţionale ale polinomului astfel:

a) rădăcinile întregi se găsesc printre divizorii termenului liber. Se testează toţi
divizorii termenului liber şi dacă se găseşte o rădăcină a se împarte polinomul
la x-a;
b) rădăcinile raţionale se găsesc printre fracţiile obţinute împărţind divizorii

p
termenului liber la divizorii primului coeficient. Dacă am găsit rădăcina g

p
împărţim polinomul la x- g şi continuăm testarea.

14. Efectul schimbărilor de variabilă asupra rădăcinilor şi coeficienţilor unei

ecuaţii polinomiale.
1
1) În urma schimbării de variabilă x = y , coeficienţii ecuaţiei polinomiale îşi

schimbă ordinea, iar rădăcinile ecuaţiei se inversează.

Exemplu. Ecuaţia x3 –6x2 + 11x –6 = 0 are rădăcinile 1, 2, 3 iar în urma

1
schimbării x = y ecuaţia obţinută este:

6y3 –11y2 +6y –1 = 0 care are coeficienţii în ordinea inversă, iar rădăcinile

1 1
1, , .
2 3
2) În urma schimbării de variabilă x = -y, alternează semnul coeficienţilor
ecuaţiei, iar rădăcinile îşi schimbă semnul.
Exemplu. Ecuaţia x3 –6x2 + 11x –6 = 0 are rădăcinile 1, 2, 3 iar în urma
schimbării x = - y ecuaţia obţinută este y 3 + 6y2 +11y + 6 = 0 cu rădăcinile –1,
-2, -3.
15. Ecuaţii reciproce ( cu coeficienţi simetrici )
1) Orice ecuaţie reciprocă de grad impar admite rădăcina -1,deci se împarte
ecuaţia prin X+1 si se obţine o ecuaţie reciprocă de grad par.
2) O ecuaţie reciprocă de grad par(2n) se rezolvă împărţind ecuaţia prin

1 1 1
Xn(jumatatea gradului ecuaţiei) şi notând X+ = Y ⇒ X2+ 2 =Y2 -2 , X3 + 3
X X X

= Y3 – 3Y. Se obtine o ecuaţie de grad n în Y, cu rădăcinile y1, y2,…,yn.

1
Revenim la ecuţiile X+ = yk, k= 1,n
X
1
Deoarece x+ parcurge intervalele (-∞,-2] ∪ [2, ∞), atunci când x descrie R-{0}
x
avem cazurile:
1
1) Dacă yk ∈ (-∞,-2] ∪ [2, ∞), ecuaţia x+ = yk are soluţii reale
x

1
2) Dacă yk ∈ (-2.2), ecuaţia x+ = yk are rădăcini complexe.
x