Cap. IV.

FIZICĂ

1. Mărimi fizice şi unităţi de măsură fundamentale

Sistemul Internaţional (SI) conţine şapte unităţi fundamentale: metrul, kilogramul,

secunda, amperul, kelvinul, molul şi candela. Mărimile fizice fundamentale şi unităţile de
măsură sunt:

Mărimea fizică Unitatea de măsură Simbolul

1. Lungimea metru
2. Masa kilogram
3. Timpul secunda
4. Temperatura termodinamică Kelvin
5. Intensitatea curentului electric i  amper
6. Cantitatea de substanţă mol
7. Intensitatea luminoasă I  candela

În Din Formulă

Celsius kelvin °C = K − 273,15

kelvin Celsius K = °C + 273,15

Mărimi fizice şi unităţi de măsură derivate

Din cele şapte unităţi de măsură fundamentale se pot deriva un număr nelimitat de unităţi
derivate, care pot acoperi întreg domeniul fenomenelor fizice cunoscute. Unităţile derivate
sunt date de expresii algebrice formate prin înmulţirea şi împărțirea unităţilor
fundamentale. Exemple de mărimi fizice derivate şi unităţi de măsură:
Aria Volumul
Simbolul mărimii: A Simbolul mărimii: V
Unitatea de măsură: metru pătrat Unitatea de măsură: metru cub
Simbolul unităţii: m² Simbolul unităţii: m³

Viteza Acceleraţia
Simbolul mărimii: v Simbolul mărimii: a
Unitatea de măsură: metru pe secundă Unitatea de măsură: metru pe secundă la pătrat
Simbolul unităţii: m/s Simbolul unităţii: m/s²

2
Densitatea
Simbolul mărimii: ρ
Unitatea de măsură: kilogram pe metru
cub
Simbolul unităţii: kg/m³

1. Fenomene mecanice

a) Mişcare şi repaus

Corpul de referinţă (reperul) este corpul considerat fix faţă de care se determină poziţia
corpului studiat.
Sistemul de referinţă (SR) este ansamblul format din corpul de referinţă, rigla pentru
determinarea poziţiei corpului studiat şi ceasornicul pentru indicarea timpului.
Un corp este în mişcare faţă de un SR dacă îşi schimbă, în fiecare moment, poziţia faţă de
SR ales. Un corp este în repaus faţă de un SR dacă nu-şi schimbă poziţia faţă de SR ales.
Un corp se poate afla în acelaşi moment în mişcare faţă de un SR şi în repaus faţă de un alt
SR; spunem că mişcarea şi repausul sunt relative.
Mobilul este un model folosit pentru reprezentarea unui corp în mişcare căruia îi neglijăm
forma, dimensiunile şi masa.
Traiectoria este curba obţinută unind poziţiile succesive pe care le ocupă un mobil în
timpul mişcării faţă de un SR.
Viteza medie este mărimea fizică numeric egală cu raportul dintre distanţa parcursă de un
mobil şi durata parcurgerii acestei distanţe de către mobil (vm = Δd/Δt). Un metru pe
secundă este viteza unui mobil care parcurge distanţa de un metru în timp de o secundă.
Mişcarea rectilinie este mişcarea în care traiectoria este o linie dreaptă.
Mişcarea rectilinie uniformă este mişcarea rectilinie în care viteza mobilului nu se
modifică, v = constant (este mişcarea rectilinie în care mobilul parcurge distanţe egale în
intervale de timp egale).
Legea mişcării rectilinii uniforme: ”În mişcarea rectilinie uniformă distanţa parcursă de
un mobil este direct proporţională cu durata mişcării” (Δd = v·Δt).
Mişcarea rectilinie variată este mişcarea rectilinie în care viteza mobilului se modifică în
fiecare moment.

b) Inerţia, masa, densitatea, interacţiunea corpurilor, forţa, greutatea

Inerţia este proprietatea generală a corpurilor de a se opune schimbării stării de repaus sau

de mişcare rectilinie uniformă.
Datorită inerţiei corpurile se comportă diferit la schimbarea stării de repaus sau de mişcare
rectilinie şi uniformă. Proprietăţii de inerţie a unui corp i se asociază mărimea fizică

3
numită masă (m). Cu cât inerţia unui corp este mai mare cu atât masa lui este mai mare.
Operaţia prin care se măsoară masa unui corp se numeşte cântărire. Unitatea de măsură
pentru masă în S.I. este kilogramul (kg).
Densitatea unui corp este mărimea fizică egală cu raportul dinte masa corpului, m şi
volumul său, V. Expresia matematică: ρ=m/V. Unitatea de măsură pentru densitate în S.I.
este este kilogram pe metru cub.
Masa unui corp a cărui densitate (ρ) este cunoscută se calculează cu relaţia: m=ρ·V; unde
V este volumul corpului.
Interacţiunea este acţiunea reciprocă între două corpuri şi se realizează fie prin contactul
dintre ele, fie de la distanţă prin intermediul câmpului.
Efectele interacţiunii corpurilor
Fenomenele ce apar în urma interacţiunii corpurilor poartă numele de efecte. Efectele
interacţiunii corpurilor pot fi: dinamice şi statice.
Efectul dinamic al interacţiunii corpurilor constă în schimbarea stării de mişcare a
corpurilor (modificarea valorii numerice a vitezei sau a direcţiei de mişcare a corpurilor).
Efectul static al interacţiunii corpurilor constă în deformarea acestora (elastică sau
plastică).
Un corp se deformează elastic dacă după încetarea interacţiunii cu un alt corp revine la
forma iniţială, şi respectiv plastic dacă nu revine la forma iniţială.
Forţa (F) este o măsură a interacţiunii corpurilor. Unitatea de măsură pentru forţă în S.I.
este newtonul (N). Instrumentul de măsură pentru forţă este dinamometrul. Piesa principală
a dinamometrului este un resort ce se deformează elastic.
Forţele care acţionând asupra corpurilor au ca efect deformarea lor se numesc forţe
deformatoare. Deformarea corpurilor poate fi elastică sau plastică. Deformarea elastică a
unui corp este proporţională cu forţa deformatoare.
Greutatea unui corp (G) este forţa de atracţie exercitată de Pământ asupra corpului.
Unitatea de măsură pentru greutate în S.I. este N. Instrumentul de măsură pentru greutate
este dinamometrul.
Relaţia dintre masa (m) şi greutatea (G) a unui corp este: G=m·g
unde g este acceleraţia gravitaţională, a cărui valoare este egală cu greutatea unităţii de
masă şi depinde de poziţia (depărtarea) corpului faţă de centrul Pământului. Pentru
România g≈9,8 N/kg.
Alte exemple de forţe: forţa de tracţiune, forţa elestică, forţa de frecare, forţe exercitate de
fluidele în mişcare, forţe gravitaţionale sau forţe de atracţie universală etc.

c) Dependenţa dintre deformare şi forţă

Întinderea elasticului, comprimarea resortului, răsucirea buretelui, încovoierea riglei sunt

deformări elastice ale corpurilor. Deformarea elastică a unui corp este cu atât mai mare cu
cât forţa deformatoare este mai mare.

4
Observaţie: Dacă forţa deformatoare depăşeşte o anumită limită corpul nu se mai
deformează elastic, ci plastic.
Resortul se alungeste în urma interacţiunii cu corpurile suspendate. Forţa deformatoare (F)
datorită interacţiunii corpurilor suspendate cu Pământul, este proporţională cu masa
corpurilor. Alungirea resortului este deci proporţională cu forţa deformatoare. Raportul
dintre forţa deformatoare şi alungirea resortului este constant şi îl numim constanta elastică
a resortului (k):
k = F/Δl ;  [K]SI = N/m
Deformarea elastică a unui corp este proporţională cu forţa deformatoare. Un caz particular
de deformare elastică a unui corp este întinderea. Alungirea unui corp (Δl) este direct
proporţională cu forţa deformatoare (F):
F = k*Δl ,  unde: k este constanta elastică a corpurilor; Δl = l – l0; l este lungimea corpului
deformat; l0 este lungimea corpului nedeformat.