1. Interacțiunea. Efectele interacțiunii.

DEFINIŢIE
Interacțiunea este acțiunea reciprocă dintre două corpuri.
IMPORTANT
Interacțiunea este o proprietate generală a corpurilor și se poate realiza:
1) Prin contactul direct dintre corpuri
2) De la distanță (prin influență), prin intermediul câmpurilor (gravitațional,
magnetic, electric).
Câmpul gravitațional se găsește în jurul oricărui corp de masă m. Fiecare planetă
sau stea are un câmp gravitațional în jurul ei, prin intermediul căruia atrage
corpurile aflate în apropiere.
Câmpul magnetic se află în jurul oricărui magnet sau circuit electric parcurs de
curent electric.
Câmpul electric se află în jurul oricărui corp electrizat sau circuit electric parcurs
de curent electric.
DEFINIŢIE
Fenomenele care apar în urma interacțiunii corpurilor se numesc efecte ale
interacțiunii.
IMPORTANT
Efectele interacțiunii sunt de două feluri:
A) Efecte dinamice în care se schimbă viteza corpurilor. Exemple:
 Pornirea unui corp, când viteza lui crește de la zero.
 Oprirea unui corp, când viteza lui scade până la zero.
 Accelerarea unui corp, când viteza lui crește .
 Frânarea unui corp, când viteza lui scade.
 Schimbarea direcției de mișcare (traiectoriei).
B) Efecte statice care constau în deformarea corpurilor (schimbarea formei).
Deformarea poate fi:
 Deformare elastică când corpul revine la forma iniţială, după încetarea
interacţiunii. Exemple:
 Alungirea unui arc (resort) când îi mărim lungimea (implicit și forma).
 Comprimarea unui resort când îi micșorăm lungimea.
 Răsucirea unui burete când îi schimbăm forma.
 Turtirea unui balon când îi schimbăm forma.
 Deformare plastică când corpul nu mai revine la forma iniţială, după
încetarea interacţiunii. Exemple:
  Tăierea corpurilor.
 Ruperea corpurilor.
 Spargerea corpurilor etc.

2. Forţa, măsură a interacţiunii.

DEFINIŢIE
Forța (notată cu F) este o mărime fizică care măsoară interacțiunea corpurilor.
IMPORTANT
Caracterizarea forței ca mărime fizică:
• Simbol:

• Formulă de calcul:

• Unitatea de măsură în Sistemul Internațional:

• Instrumente de măsură:

IMPORTANT
Forțele care apar în interacțiunile de contact sunt forțe de contact.
Exemple:
 Forța de tracțiune;
 Forța de frecare etc.
IMPORTANT
Forțele care apar în interacțiunile de la distanță sunt forțe de acțiune la distanță.
Exemple:
 Forța de greutate;
 Forța magnetică;
 Forța electrică etc.
1) Dinamometrul seamănă cu un cântar de mână, dar mărimea fizică pe care
o măsoară nu este masa în kg, ci forța în Newton (N).
Este adevărat că și cântarul măsoară greutatea corpului suspendat de el, însă la
cântar gradațiile sunt transformate în unități de masă (grame, kilograme).
Piesa principală a dinamometrului este un resort ce se deformează elastic. Mai
are o tijă cu cârlig, un ac indicator și o scală gradată în N.
2) Forța este o mărime fizică vectorială care se caracterizează prin mărime,
direcție, sens și punct de aplicație. Ea se reprezintă printr-un segment de dreaptă
mărginit de un punct și o săgeată.

3.Principiul inerției:
„Orice corp își păstrează starea de repaus sau de mișcare uniformă rectilinie în care
se află, cu condiția ca forța rezultantă ce acționează asupra corpului să fie zero.“
OBSERVAȚIE IMPORTANTĂ
Forța la care se referă acest principiu este forța rezultantă ce acționează asupra unui
corp și care trebuie să fie zero pentru ca un corp să rămână în repaus sau să își
continue mișcarea rectilinie uniformă.

4. Principiul fundamental al mecanicii clasice.

DEFINIŢIE
Principiul fundamental al mecanicii clasice:
„Dacă asupra unui corp de masă m acționează o forță F, atunci corpul se va deplasa
cu o accelerație a, care are direcția și sensul forței“.
Ecuația vectorială este:

Aplicând principiul fundamental al mecanicii clasice pentru deplasarea unui corp

sub acțiunea greutății, se obține relația dintre greutate, masă și accelerația
gravitațională:

OBSERVAȚIE IMPORTANTĂ
Forța la care se referă acest principiu este forța rezultantă ce acționează asupra unui
corp diferită de zero, caz în care corpul se va mișca cu o accelerație a, ce are
direcția și sensul forței.

5. Principiul acțiunii și reacțiunii (Principiul acțiunilor

reciproce).
DEFINIŢIE
Principiul acțiunii și reacțiunii:
„Dacă un corp acționează asupra altui corp cu o forță numită acțiune (F1), atunci și
cel de-al doilea corp va acționa asupra primului corp cu o altă forță numită
reacțiune (F2), care are același modul și aceeași direcție cu acțiunea, dar sens
opus“.

6. Forța de greutate. DEFINIŢIE

Forța de greutate (pe scurt greutate, forță gravitațională, gravitație) este forța
cu care Pământul atrage un corp.
Forța de greutate (notată cu G) acționează întotdeauna pe direcție verticală a
locului respectiv (direcția firului cu plumb), cu sensul în jos ( spre centrul
Pământului). Are ca punct de aplicație centrul de greutate al corpului (C).

Importanța forței de greutate.

IMPORTANȚA FORȚEI DE GREUTATE

1) Ţine corpurile pe Pământ
2) Ţine atmosfera în jurul Pământului
3) Căderea corpurilor pe Pământ
4) Curgerea apelor la vale
5) Când urcăm o pantă greutatea ne frânează
6) Când coborâm o pantă greutatea ne accelerează
7) Rotirea planetelor în jurul Soarelui
8) Rotirea Lunii în jurul Pământului.
9) Rotirea sateliților artificiali în jurul Pământului (există peste 4000 de sateliți ce
orbitează în jurul Pământului, având ca scop comunicațiile la distanță-telefonie,
emisiuni radio-TV, prognoza meteo etc.)
DEFINIŢIE
Raportul dintre greutatea unui corp și masa lui se numește accelerație
gravitațională (notată cu g).
La suprafața Pământului g = 9,8 N/kg ≅ 10 N /kg.
IMPORTANT
Caracterizarea forței de greutate ca mărime fizică:
Simbol:

Formulă de calcul:

unde
m = masa corpului (în kg) și
g = accelerația gravitațională la suprafața Pământului = 9,8 N/kg.

Unitatea de măsură în Sistemul Internațional:

Instrumentul de măsură:

6.Forța de apăsare normală.

DEFINIŢIE
Forța de apăsare normală (N') este forța cu care un corp acționează asupra unei
suprafețe cu care este în contact.
DEFINIŢIE
Reacțiunea normală (N) este forța cu care suprafața acționează asupra corpului
aflat pe ea (atât în repaus, cât și în mișcare).
IMPORTANT
OBSERVAŢIE IMPORTANTĂ
1. Modulul reacțiunii normale (care este forță pereche cu apăsarea normală)
este egal cu modulul greutății corpului în două situații:
a) Când corpul este în repaus pe o suprafață orizontală;
b) Când corpul se mișcă pe o suprafață orizontală tras de o forță de tracțiune
orizontală.

2. Modulul reacțiunii normale nu este egal cu modulul greutății corpului în

următoarele 2 situații:
a) Când corpul se deplasează pe o suprafață orizontală tras de o forță de tracțiune
oblică;
b) Când corpul urcă sau coboară pe un plan înclinat.
OBSERVAŢIE
 Forța de apăsare normală ( N') și reacțiunea normală ( N ) sunt forțe
pereche și conform Principiului acțiunii și reacțiunii, ele sunt egale în
modul, acționează pe aceeași direcție (perpendiculară pe suprafață) și
sensuri opuse.
 Reacțiunea normala are direcția perpendiculară pe suprafața de sprijin,
sensul este orientat către corpul ce se sprijină, punctul de aplicație este aflat
pe suprafața de contact a corpului sprijinit, iar modulul depinde de forțele ce
acționează asupra corpului sprijinit.
 Dacă suprafața de sprijin este plană, reacțiunea normala și forța de apăsare
normală au direcția perpendiculară pe suprafața plană, iar dacă suprafața
este sferică, aceste forțe au direcția razei de curbură a suprafeței.
 Forța de frecare.
  DEFINIŢIE
7.Forța de frecare (Ff) este forța care apare la suprafața de contact
dintre două corpuri care se mișcă unul față de altul și se opune mișcării unui
corp față de celălalt.
 OBSERVAŢIE
 1) Forța de frecare apare din cauza asperităților suprafețelor aflate în
contact. Ea depinde de natura suprafețelor aflate în contact și este cu atât
mai mare cu cât apăsarea exercitată de corp pe suprafață este mai mare.
 Are direcția suprafeței de contact dintre cele două corpuri și sensul opus
vitezei corpului.
 2) Forța de frecare apare și la contactul dintre corpuri în repaus unul
fața de altul, fiind numită frecare statică.
 3) Când un corp se deplasează pe o suprafață cu viteză constantă
(mișcare rectilinie și uniformă), forța de tracțiune F (care deplasează
corpul) este egală, dar de sens opus cu forța de frecare Ff.
 IMPORTANT


 IMPORTANȚA FORȚEI DE FRECARE

 1) Mersul, pornirea și oprirea corpurilor pe diferite suprafețe
 2) Scrisul
 3) Ținerea obiectelor în mână
 4) Legarea șireturilor și realizarea nodurilor
 5) Întorsul paginilor unei cărţi
 6) Aprinderea chibritului
 7) Cusutul
  8) Ajută parașutistul să aterizeze ușor datorită forței de frecare cu aerul
atmosferic (forța de rezistență a aerului)
 9) Frecarea dintre plăcuţele de frână şi roată face ca roata să nu se mai
învârtă
 10) Şoselele şi cauciucurile automobilelor au suprafeţe rugoase pentru ca
maşinile să nu derapeze. Când pe şosea este gheaţă sau polei, roţile trebuie
prevăzute cu lanţuri pentru a creşte cât mai mult frecarea dintre roţi şi şosea.
 11) Fixarea şuruburilor în piuliţe, a cuielor în lemn sau perete etc.

Dependența forței de frecare de gradul de șlefuire al suprafeței pe care alunecă un
corp este dată de o constantă de material, numită coeficient de frecare le
alunecare, notat cu litera grecească “miu” = μ. Legea frecării:
Modulul forței de frecare la alunecare este direct proporțional cu modulul forței de
apăsare normală (N) pe suprafața de contact și are expresia matematică:

unde μ (litera grecească miu) este coeficientul de frecare la alunecare. Acest

coeficient este o constantă adimensională, care exprimă dependența forței de
frecare la alunecare de felul în care sunt prelucrate (șlefuite) suprafețele de contact
ale corpurilor ce alunecă unul peste celălalt.
iar N este forța de apăsare normală.
Forța de frecare la rostogolire este mai mică decât forța de frecare la alunecare.
IMPORTANT
În cazul mecanismelor care conţin piese în mişcare una faţă de alta, frecarea dintre
acestea determină încălzirea pieselor şi, în timp, uzarea lor. Pentru a micşora
această frecare nedorită, se folosesc două metode:
 Ungerea pieselor în mişcare ale unei maşini cu lubrifianţi (ulei de
mecanisme, vaselină) .
 Folosirea rulmenţilor formaţi din bile care se rostogolesc unele peste altele,
deoarece forţa de frecare la rostogolire este mai mică decât forţa de frecare
la alunecare, aceştia reduc considerabil frecarea.
Exemple:
 Roţile automobilelor, ale bicicletelor, motocicletelor etc. sunt montate pe
rulmenţi.
 Lagărele cu rulmenţi sunt utilizate şi la motoarele electrice, la strunguri, la
axele vagoanelor, la axul pe care se fixează elicea avioanelor etc., adică
oriunde trebuie să fie micşorată forţa de frecare.