Sunteți pe pagina 1din 30

1.

Principiile mecanicii clasice


2. Legea atractiei universale a lui Newton
3. Influenta gravitatiei asupra vietii
4. Forţa centripetă. Forţa centrifugă. Centrifugarea
5. Lucrul mecanic. Puterea mecanica.
6. Elemente de dinamică umană

CURSUL II
Conf. univ. dr. Steluța Gosav
DINAMICA PUNCTULUI MATERIAL
• Dinamica studiază mișcarea mecanică a corpurilor
ținând cont atât de forţele care produc mişcarea cât şi
de masele corpurilor în mişcare.
• Principiile fundamentale ale mecanicii clasice au fost
formulate de Newton în 1687 în lucrarea
Principiile matematice ale filozofiei naturale.

 Inerția este proprietatea unui corp de a se opune schimbării stării


de repaus sau de mișcare rectilinie și uniformă.
Masa este o măsură a inerției corpurilor
Aplicație

 Forta rezultanta, R, dezvoltata de tracţiune este pe


direcţia diagonalei AD.

 Se observă cum marele pectoral lucrează asupra osului


humerus pe direcţia AB (F1), iar marele dorsal pe direcţia
AC (F2).
• Aplicatie:
 Sa se calculeze forta rezultanta ce actioneaza asupra tendonului lui Achile in
pozitie de ortostatism si repaus a corpului. Se cunosc fortele dezvoltate de
muschii gemeni (interior si exterior):
F1 = F2 = 200 N

 Rezolvare:

Teorema lui Pitagora generalizata:


Măsurarea forţelor. Dinamometrie medicală
• Forţa se poate măsura prin două metode:
 Metoda dinamică
o Se măsoară masa corpului şi acceleraţia imprimată acestuia de forţa ce
urmează a fi aflată ( ).
Metoda este precisă, dar greu de aplicat în practică.

 Metoda statica (comparaţiei)


o Se compară forţa care trebuie măsurată cu o altă forţă luată drept etalon.

Dinamometrie - metodă ce se bazează pe proprietatea pe care o au


corpurile elastice de a suferi deformaţii temporare (elastice).

Dinamometria este principala metodă de măsurare și înregistrare a


forței unor grupe musculare în flexie și extensie.
Dinamometrie Dinamometrul a fost
inventat și descris de
medicală Edmund Regnier în 1798.
• Testarea forţei musculare se face cu ajutorul dinamometrului, aparat
ce se bazează pe capacitatea de deformare a unui arc de oţel sub
acţiunea exercitată de o forţă externă. Deformarea arcului antrenează
acul indicator ce ne dă forţa exercitată.
Unitatea de masură este kgf (1kgf reprezintă forța egală cu greutatea
unui corp cu masa de 1 kg la suprafața Pământului).

Muşchi flexori - micşorează unghiul unei articulaţii.


Dinamometrie medicală
• În medicină se măsoară forţele dezvoltate de diferiţi muşchi, fie în condiţii
normale, fie în cazuri patologice cu ajutorul dinamometrului medical.
• Ex: forta flexorilor palmari stângi şi drepţi, forţa muşchilor scapulari şi forţa
muşchilor regiunii lombare) .

• Dinamometru medical cel mai răspândit


este cel în formă de elipsă.

• Forţa muşchilor flexori - prin presarea axei mici a elipsei se poate măsura forţa
muşchilor flexori ai antebraţului.
• Forţa muşchilor scapulari - prin ataşarea a două mânere de tracţiune de-a lungul
axei mari a elipsei
Dinamometrie medicală
• Dinamometrul lombar este folosit în medicina sportivă pentru evaluarea
forţei musculaturii lombare.

 Constructie: un cilindru de metal prevăzut cu două tălpi în care se află un


arc spiral de oţel, fixat la partea superioară şi liber la cea inferioară.
Picioarele aplicate pe tălpile aparatului îl fixează pe acesta de podea, iar
prin tracţiunea în sus de mâner
resortul se scurtează suferind o
deformaţie elastică prin compresie.
FORŢA GRAVITAŢIONALĂ
• Legea atractiei universale a lui Newton
 ENUNT: orice particulă din univers atrage orice altă
particulă cu o forţă care este direct proporţională cu
produsul maselor particulelor (m, m’) şi invers
proporţională cu pătratul distanţei (r) dintre ele.

K – constanta universala
K = 6,67x10-11 Nm2/kg2

Masa gravitaţională exprima proprietatea materiei de a crea câmp gravitaţional.


• Considerând Pământul o sferă omogenă de rază R şi masă mP, greutatea G
a unui corp de masă m aflat la suprafaţa Pământului este:

• La suprafața Pământului accelerația gravitațională variază între 9,78 m/s²


(ecuator) – 9,83 m/s² (poli) în funcție de latitudine.

Prin convenţie, acceleraţia


gravitaţională standard este:
g = 9,80665
Influenţa gravitaţiei asupra vieţii

• Cel mai important factor mecanic


care influenţează lumea vie este gravitaţia.

 Efectul direct al gravitaţiei asupra fiinţelor vii se manifestă prin influenţa asupra
structurii, mărimii şi formei acestora.

 Mărimea forţei gravitaţionale influenţează poate cel mai mult dezvoltarea viului.
• Dacă Pământul ar fi fost mai mare organismele ar fi avut cu siguranţă o talie mai
mică datorita acţiunii forţei gravitationale mai mari.

• In plus, o planetă prea mare (forţă de atracţie gravitaţională mai mare) ar reţine în
atmosferă gaze ca hidrogenul, amoniacul sau metanul si astfel, atmosfera ar fi mai
densă şi razele soarelui nu ar reuşi să ajungă până la suprafaţa pământului (ex:
Jupiter, Saturn).
INFLUENTA IMPONDERABILITATII
ASUPRA VIETII
• Pe de altă parte, o planetă prea mică, cu gravitaţie
redusă, nu poate reţine la suprafaţă o atmosferă gazoasa
ceea ce împiedică de asemenea apariţia vieţii (ex: Marte, Mercur).
(animalele acvatice pot atinge talii mai mari decat cele terestre)
• Experimentele realizate în spaţiu cosmic, în condiţii de imponderabilitate, au
demonstrat faptul că funcţiile organismului se modifică în absenţa gravitaţiei.

• Influenta imponderabilitatii asupra circulatiei sangelui


• Migrarea lichidelor organice (sange) catre cap in
absenta gravitatiei.
 Sindromul “fata pufoasa” (“puffy-face”)
 Ochi rosii si umflati
 Sindromul “picioare de pasare” (“bird-legs”)
 Aproximativ 40% din cei care au plecat în spațiu au avut
amețeli sau greață.
INFLUENTA IMPONDERABILITATII ASUPRA VIETII
• Influenta imponderabilitatii asupra oaselor si musculaturii
• Absenţa gravitaţiei pentru perioade lungi duce la modificări importante negative în
structura scheletului si a sistemului muscular.
 Atrofiere musculara
 Oase fragile (pierdere de minerale)
 Lungirea coloanei vertebrale
 Dureri de spate
INFLUENTA IMPONDERABILITATII ASUPRA VIETII

• Echilibrul si orientarea sunt afectate de imponderabilitate.

 In spatiu extraterestru astronautii sufera de dezorientare deoarece senzorii


urechii interne si musculatura nu se mai pot orienta.
 Singura informatie care poate ajuta creierul astronautului la orientare este
cea care provine de la aparatul vizual.
Forţa centripetă. Forţa centrifugă
• Mişcarea circulară necesită în permanenţă intervenţia unei forţe
orientata spre centrul de rotatie (perpendiculara pe traiectorie) care
să modifică direcţia vitezei numita FORŢA CENTRIPETĂ. Dacă
această forţă încetează să acţioneze mobilul părăseşte traiectoria
circulară şi se va deplasa în virtutea inerţiei de-a lungul unei drepte.

• dar

• Conform principiului acţiunii şi reacţiunii, asupra corpului


în mişcare circulară acţionează o forţă egală, dar de sens
contrar forţei centripete, numită FORŢĂ CENTRIFUGĂ.
(in raport cu un S.R.N.)

PUNCT DE APLICATIE:
• Forţa centripetă acţionează asupra corpului în centrul său
de greutate.
• Forţa centrifugă este aplicată centrului de rotaţie.
Forţa centrifugă. Aplicaţii medicale
• Influenţa forţei centrifuge asupra organismului
 Unele boli şi traumatisme sunt datorate forţei centrifuge. În zborurile
curbilinii, forţa centrifugă induce o greutate aparentă pilotului numită
GREUTATE MULTIPLĂ de câteva ori mai mare decât greutatea sa reală.

 Ex: într-un avion cu o viteză de 600 km/h care execută un loop-ing cu raza
de 500m, aviatorul este supus unei forţe centrifuge de 5G.

Pierdere temporară a vederii şi chiar a cunostinţei

 Explicatia: dezechilibrul indus in aparatul


circulator

 Prin antrenament se poate ajunge la acomodarea organismului prin


apariţia reflexelor de adaptare prin compensare cardiacă.
FORŢA CENTRIFUGĂ. APLICAŢII MEDICALE
• CENTRIFUGAREA este o metodă de separare a elementelor componente dintr-un
amestec complex în funcţie de mărimea, forma şi densitatea lor. Această metodă
se bazează pe utilizarea forţei centrifuge cu scopul separării amestecurilor
heterogene în industrie sau în laborator.
 Deoarece
elementele componente de mase
diferite din suspensie vor fi supuse
unor forţe centrifuge de mărimi diferite.

Proces de sedimentare
 Astfel, componentele cu densitate mai mare se vor depărta
de axa centrifugei, iar componentele cu densitate
mai mică vor migra către axa centrifugei.
 Sedimentarea este cu atat mai rapidă cu cât viteza de
rotaţie este mai mare. Apoi, sedimentul poate fi extras pe
o lamă şi examinat la microscop.
CENTRIFUGAREA
• Plasma care nu mai conţine factorii de coagulare este numita ser sangvin.

acf

• Viteza de sedimentare in centrifugare depinde de:


– mărimea şi forma particulelor (d = diametrul particulei),
– acceleraţia de centrifugare (acf = rω2),
– diferenţa de densitate dintre particule şi lichid (ρs – ρl);
Centrifuga
v = 0 daca ρs = ρl turatia < 6000
– vascozitatea lichidului (η). rot/min(RPM)
• Efectul forţei centrifuge este turtirea Pământului la poli
Aplicaţiile forţei centrifuge

• Centrifugă pentru scoaterea mierii de albine

• Maşină de spălat cu centrifugă


LUCRUL MECANIC
• Lucrul mecanic se defineşte ca fiind produsul
scalar dintre forţa care produce o anumită deplasare şi valoarea acelei
deplasări .

Unitatea de masura: joule (J) = lucrul mecanic efectuat de o forta de 1N cand


punctul ei de aplicatie se deplaseaza cu 1m in directia si sensul fortei.
PUTEREA MECANICA
• Puterea mecanica este lucrul mecanic efectuat de o forţă în unitatea de timp.

• Unitatea de măsură este 1 watt = 1J/1s.


1 Watt = puterea care dezvolta in mod uniform un lucru mecanic de 1 joule pe secundă.
• 1CP = 736watt; 1 Kw = 103 watt
ENERGIA MECANICA
 Energia mecanică = capacitatea unui corp de a efectua lucru mecanic datorită unor
factori mecanici (deformaţie, viteza, schimbarea poziţiei intr-un camp de forţe etc.).

 Tipuri de energii:
- energie cinetică (energie de mişcare)
- energie potenţială (energie de poziţie, de deformare)

 Energia cinetică = lucrul mecanic necesar pentru a scoate un corp din repaus şi a-l
aduce în stare de mişcare.
 Energia cinetica este energia dezvoltată de un corp aflat în mişcare.
ENERGIA POTENTIALA
• Energia potenţială, Ep (energie de poziţie ) este energia înmagazinată de
corp ce nu se poate manifesta atât timp cât corpul se află in repaus (energie
latentă).

• Tipuri de energie potenţială:


– energia potentiala gravitaţională,
– energia potenţială elastică.
 Energia potenţială gravitaţională este lucrul mecanic efectuat pentru a
ridica un corp la o înălţime h faţă de suprafaţa Pamântului (suprafata Pamantului
luata drept nivel de referinta pentru care energia potentiala este zero ).

m – masa corpului, h – altitudinea la care e afla corpul, g – accel. gravitationala


 Energia potenţială elastică este energia potenţială înmagazinată de un corp elastic
(un resort) ca rezultat al unei deformări (comprimare/alungire).
Forte conservative
• Daca lucrul mecanic efectuat de o forţă este independent de drumul parcurs şi depinde doar
de poziţiile iniţială şi finală a corpului atunci acea forţă se numeste forţă conservativă.
• Ex: forţa gravitaţională, forţa elastică
Consideram un corp de masa m care se deplaseaza din punctul A in B sub actiunea
greutatii:
Teorema de conservare a energiei mecanice

 Enunt: In timpul mişcării unui corp într-un câmp de forţe conservative (ex:
câmpul gravitaţional) are loc o transformare reciprocă a energiei cinetice în energie
potentiala, energia mecanică a corpului ramânând constantă.
Elemente de dinamică umană
• DINAMICA LOCOMOŢIEI este studiată în legătură cu lucrul mecanic efectuat de
muşchii care acţionează membrele inferioare.
• Lucrul mecanic efectuat în timpul mersului este datorat acţiunii musculare care
produce oscilaţiile verticale ale corpului, deplasările orizontale (înfrângerea
frecărilor) şi mişcarea membrelor inferioare oscilante.

 Lucrul mecanic efectuat de muşchi:


 Lucrul mecanic maxim (Lmax) al muşchiului este produsul dintre forţa maximă,
Fmax, desfăşurată şi contracţia maximă a muşchiului, Cmax.

(Pp. muschiul de
forma cilindrica)

Concluzie:
unde S – aria sectiunii
Lucrul mecanic efectuat de
transversale (cerc) a muschiului, muşchi este direct proporţional
l – lungimea muschiului cu volumul său, V.
Presiunea piciorului pe sol
 Presiunea piciorului pe sol reprezintă unul dintre cele mai importante
elemente ale dinamicii locomoţiei si se poate înregistra cu ajutorul
dinamografului.

 Presiunea se defineşte ca fiind forţa exercitată pe unitatea de suprafaţă:

( )

 Presiunea piciorului pe sol nu este egală numai cu cea provenită din


greutatea corpului, ea cuprinde şi efortul destinat împingerii corpului înainte.

S-ar putea să vă placă și