Instituția Publică Liceul Teoretic ,,Tudor Vladimirescu''

Referat
Mișcarea corpurilor cerești

Elaborat de eleva :Dubița Andreea-Sofi

Profesor: Gore Viorica

Chișinău
2019-11-26
 Cuprins

1 Corp ceresc-noțiuni generale.................................................................................

2 Sistem planetar/Sistem solar.................................................................................

3 Mișcare – noțiuni generale...................................................................................
4 Pământ ( mișcarea de rotație si revoluție)................................
5 Legea lui Newton..................................................................................................
6 Concluzii................................................................................................................
 1

Corp ceresc .
Un corp ceresc este orice corp (obiect) ce există în  spațiul cosmic.
Corpurile cerești au fost mai întâi observate cu ochiul liber și apoi cu ajutorul
instrumentelor optice (telescoape și radiotelescoape). Din poziția lor aparentă pe 
sfera cerească s-au dedus ulterior poziția și traiectoria (orbita) lor în spațiu.

Sistem planetar/sistem solar.

Sistem solar este format din Soare  împreună cu sistemul său planetar (care
cuprinde opt planete împreună cu sateliții lor naturali ) și alte obiecte non-stelare.

Sistemul solar  se compune din Soare și opt

planete : Mercur,Venus, Terra (Pământul), Marte, Jupiter, Saturn, Uranus și Nept
un. Pluto era considerată și ea o planetă până în 2006, când definiția
standardizată de International Astronomical Union a clasificat-o drept
subplanetă.
În sens general, o stea împreună cu alte obiecte cerești ce gravitează în jurul său
se numește sistem stelar, termenul de solar referindu-se strict la steaua
numită Soare.

Mișcare- moțiuni generale.

În fizică,  este o schimbare în poziție al unui obiect în timp. Mișcarea este
descrisă în ce privește deplasarea, distanșta , viteză, accelerația si timp. Mișcarea
unui corp este observat prin atașarea unui cadru de referință de către un
observator și prin măsurarea schimbării poziției acelui corp față de acel cadru.
Dacă poziția unui corp nu se schimbă în raport cu un anumit cadru de referință,
se spune că acesta se află în repaus, este nemișcat, imobil, staționar sau are o
poziție constantă (invariantă). Mișcarea unui obiect nu se poate schimba decât
dacă se acționează printr-o forță, așa cum este descris. Momentul este o cantitate
care este utilizată pentru măsurarea mișcării unui obiect. Impulsul unui obiect
este direct legat de masa și viteza obiectului, iar impulsul total al tuturor
obiectelor dintr-un sistem izolat (unul nefiind afectat de forțele externe) nu se
schimbă odată cu timpul, așa cum este descris de legea conservării momentului .
Deoarece nu există un cadru de referință absolut , mișcarea absolută nu poate fi
determinată.[1] Astfel, totul din univers poate fi considerat a fi în mișcare.
Teoria se aplică obiectelor, corpurilor și particulelor din materie, radiației,
câmpurilor de radiație și particulelor de radiație și spațiului, curburii și spațiului-
timp. Se poate vorbi, de asemenea, despre mișcarea formelor și a limitelor. Deci,
termenul de mișcare, în general, semnifică o schimbare continuă a configurației
unui sistem fizic. De exemplu, se poate vorbi despre mișcarea unui val sau despre
mișcarea unei particule cuantice, unde configurația constă în probabilități de
ocupare a unor poziții specifice.

Pământ – mișcarea de rotație și revoluție

Înastronomie, conceptul de mișcare de revoluție a Pământului se referă la
deplasarea anuală a Terrei în jurul Soarelui . O rotație completă durează 365 zile
6 h 9 min. 9 s. solare medii, valoare care stă la baza definirii anului
sideral.Fiindcă orbita are formă de elipsă, Pământul, pe parcursul anului, se află
în puncte mai apropiate sau mai îndepărtate de Soare. Astfel, în ianuarie distanța
dintre Pământ și Soare e de 147 milioane km, această poziție fiind numită
periheliu. În luna iulie, Pământul se află cel mai departe de Soare - la 152
milioane km. Acest moment este numit afeliu.
Între cele două corpuri cerești se menține o distanță medie de aproximatix 150 de
milioane de km. Traiectoria Pământului este o elipsă. Valoare semiaxei mari a
acesteia a fost utilizată la definirea unitați astronomice considerată egală cu
149.597.870.700 de metri.
Orbita  reală a Pământului în spațiu se mai numește și ecliptică
Mișcarea Pământului în jurul Soarelui se efectuează cu o viteza orbitala de circa
30 de km pe secundă, planeta parcurgând, în fiecare an, cam 1 miliard de
kilometri. Văzut de la Polul Nord al Pământului, acesta își parcurge orbita în
sens sens antiorar. Această direcție la amiază, spre vestul unui observator situat
pe ecuatorul terestru.
Orbita Pământului se situează în zona locuibila a Sistemului Solar  care permite,
mai cu seamă, prezența  apei sub formă lichidă , la suprafața sa. Totuși, variația
periodică, de-a lungul miilor de ani, a unor parametri ai orbitei și axei de rotație,
a condus la glaciațiuni mai mult sau mai puțin întinse pe planetă.

Legea lui Newton.

Newton a descoperit faptul că o forță care acționează asupra unui corp îi imprimă
acestuia o accelerație, proporțională cu forța și invers proporțională cu masa
corpului.
Masa este o măsură a cantității de materie conținută în corp. Newton introduce
noțiunea de cantitate de mișcare, ceea ce astăzi se numește impuls . Aceasta este
o mărime vectorială egală cu produsul dintre masă și vectorul viteză.

Concluzii
Mișcarea corpurilo cerești ca și a celor terestre urmarește aceiași lege de fomare
în exeplul prezentat( Pamantul) nu sunt relatete date constante si cercetări
veridice , însă urmând legea prezentată de fizicianul Newton rezulta ca mișcarile
Pământului sunt efectuate în baza unei forțe de atracție ( forța gravitațională) și
forța de atracție între Soare si Terra . Știind că masele copurilor cerești prezinta
numere vaste la fel ca și accelerația lor ,forța este de marimi majore care este
unul din studiile de cercetare a uniunii de explotare la inevel internațional.