Ecuatorul

Ecuatorul este cercul imaginar de pe suprafaţa Pământului, format de intersecţia acestuia cu

un plan ce trece prin centrul său şi care este perpendicular pe axa sa de rotaţie (axa ce
uneşte Polul Nord cu Polul Sud).
Meridianul
Meridianul este arcul de cerc (semicercul) de pe suprafaţa Pământului ce uneşte  Polul
Nord cu Polul Sud,  semicerc determinat de intersecţia Pământului cu un plan ce conţine axa
sa de rotaţie.
Echinocțiul (numit și echinox) este momentul când ziua și noaptea sunt egale în orice loc de
pe Pământ, datorită faptului că Soarele, în mișcarea sa aparentă pe cer, se află exact
pe ecuatorul ceresc.
Echinocțiul are loc de două ori pe an. Prima dată este momentul când Soarele traversează
ecuatorul ceresc trecând din emisfera cerească sudică în cea nordică, în jurul datei de 21
martie, reprezentând echinocțiul de primăvară în emisfera nordică și echinocțiul de
toamnă în cea sudică.
Al doilea echinocțiu al anului este momentul când Soarele traversează ecuatorul ceresc
trecând din emisfera cerească nordică în cea sudică, în jurul datei de 23 septembrie,
reprezentând echinocțiul de primăvară în emisfera sudică și echinocțiul de toamnă în
emisfera nordică.
Solstitiu
În astronomie, se numesc solstiții cele două momente din an cînd planul determinat de
centrul Soarelui și de axa de rotație a Pămîntului este perpendicular pe planul
orbitei Pămîntului. În cele două momente ale anului unghiul făcut de razele soarelui cu
orizontul la amiază este cel mai mare (vara) sau cel mai mic (iarna) din an. Variația acestui
unghi în cursul anului se explică prin aceea că axa de rotație a Pămîntului nu este
perpendiculară pe orbita lui.
În jurul datei de 21 iunie (cel mai adesea), sau 20 iunie, în emisfera nordică are
loc solstițiul de vară, adică începutul verii astronomice; în preajma acestei date, la trecerea
meridianului, Soarele se ridică deasupra orizontului la unghiul maxim, iar intervalul diurn are
durata maximă. Simultan, în emisfera sudică are loc solstițiul de iarnă, adică începutul iernii
astronomice, când înălțimea Soarelui deasupra orizontului și intervalul diurn sunt minime (la
sud de cercul polar de sud soarele nu răsare și se află la unghiul maxim sub orizont).
În jurul datei de 21 decembrie (cel mai adesea), sau 22 decembrie, se petrece fenomenul
opus: are loc solstițiul de iarnă în emisfera nordică și solstițiul de vară în emisfera
sudică.
 1.Universul

Universul reprezintă un spaţiu ale cărui limite nu sunt conoscute și din această cauză este
propus ca fiind nemărginit, cu materie aflată în diferite forme şi stadii de organizare şi
evoluţie.Noțiunea de spațiu “infinit” este una relativă fiind utilizată, în decursul timpului,
pentru a definii spațialitatea mai multor sisteme pentru care nu erau întrezărite limitele
(suprafața oceanului planetar, suprafața Terrei, dimensiunile Sistemului Solar, dimensiunile
galaxie Calea Lactee, etc).
Aplicând legile fizicii la scara Universului, ajungem la concluzia că, la fel ca în orice
sistem, și sistemul reprezentat de Univers are limitele sale care, deocamdată, nu sunt
perceptibile. Mai mult de atât au fost lansate ipoteze conform cărora ar exista mai multe
universuri paralele care aparțin unui sistem superior de organizare. Fiind vorba doar de
ipoteze, nu ne rămâne decât să așteptăm ca cercetările viitoare să le confirme sau să le
infirme. În ce privește cunoașterea limitelor Universului, avem o certitudine legată de
dezvoltarea continuă a instrumentelor care ne permit să studiem zone aflate la distanțe din ce
în ce mai mari, împingând astfel limitele universului conoscut.

UNIVERS

MATERIE ENERGIE

NECUNOSCUT INTUNECATA
A

Radiatia procesul de emitere a energiei sub forma de unda electromagnetica.

Spectrul electromagnetic reprezintă totalitatea lungimilor de unda sau a
frecvențelor radiațiilor electromagnetice existente în Univers.
Temperatura ,este gradul de agitatie /viteza a atomilor ce formeaza materia.
Undele electromagnetice analizate și utilizate pentru obținerea informațiilor despre Univers
sunt: undele infraroşii, undele radio, undele radar, undele ultraviolete şi undele de radiație x
și γ (gamma).
Undele infraroșii au lungimi de undă mai mari decât lumina vizibilă și pot străbate sectoare
de Univers caracterizate de o concentrație mare de praf și gaz ce aparțin norilor protostelari,
acestea fiind absorbite sau disipate mai puțin dacât lumina vizibilă.
Undele radio pot fi emise de diferite corpuri cosmice din Univers. Cele mai multe astfel de
unde recepționate de radiotelescoape provin din galaxia Calea Lactee.
Undele radar și efectul Doppler sunt utilizate pentru determinarea vitezei de mișcare a
corpurilor cosmice în raport cu stația care generează undele.
Undele ultraviolete aparțin radiațiilor electromagnetice și au o lungime de undă mai mică
decât radiațiile luminii vizibile.
Radiațiile x și γ (gamma) din Univers au lungimi de undă din ce în cemai mici și sunt emise
de Soare, pulsari, stele neutronice, quasari etc. In cazul acestor unde, imensa cantitate de
observaţii se face prin detectori trimişi in spaţiu.
1.2.Structura Universului
Universul este compus din spaţiu, din materie cosmică (stele, inclusive planete, gaz, praf
interstelar, materie întunecată, etc), din radiaţii electromagnetice şi, probabil, din timp.
Spaţiul este locul unde se desfăşoară acţiunea Universului în care materia şi radiațiile apar, se
deplasează sau dispar. Spaţiul ar fi deci independent de materie sau de timp. Imaginea
modernă aferentă Universului este diferitǎ, spaţiul fiind considerat ca un produs al materiei
iar evoluţia lui depinde de această materie .
1.3.Formarea Universului
Universul s-a născut acum cca. 14 miliarde de ani (1,4 x 1010 ani). Această vârstă a fost
calculată în urma analizei spectrelor luminoase ale celor mai îndepărtate stele. Spectrul
luminos al unei stele este deplasat către roşu proportional cu distanţa care ne separǎ de ea.
Altfel spus, viteza între două corpuri cosmice aflate în mişcare este proporţională cu distanţa
ce le separă. Se constată că distanța dintre corpurile cosmice aflate în mișcare crește în mod
continu, ceea ce înseamnă că Universul se dilată.
Plecând de la pricipiul expansiunii Universului, fizicienii au refăcut calea inversă a materiei
considerând că, la un moment dat, totul se gǎsea în acelaşi loc, într-un punct. Întorcându-ne
în timp, gǎsim vârsta de 14 miliarde de ani. Înițierea formării Universului (geneza
Universului) s-a făcut printr-o mare explozie (Big bang), .Prin explozia iniţială nu trebuie să
se înțeleagă o explozie a materiei într-un spaţiu vid. Se poate considera că Big bang-ul
înseamnă, de fapt, o explozie a materiei, spaţiului şi timpului.
Există ipoteze conform cărora se poate merge înapoi în timp până la 10-43 secunde. La
începutul formării Universului, totul (materia, radiaţiile şi spaţiul) se găsea probabil
concentrat într-un punct. Universul nu ocupa decât o minusculă sferă care se găsea la o
temperaturǎ şi presiune astronomică, inimaginabilă. In acel moment, considerat
originea timpului (T = 0) începe expansiunea Universului (Big bang).
Începutul Universului a fost caracterizat de conversiuni reciproce ale materiei și energiei,
particulele elementare (electroni, pozitroni, neutrini, fotoni) erau create permanent de o
energie pură, urmând ca, după o viaţă scurtă, să fie anihilate.
 2 Sistemul Solar

O planetă este un corp astronomic care orbitează o stea sau o rămășiță stelară, care este
suficient de masivă pentru a fi rotunjită de propria sa gravitație.
Tipuri de planete
-In functie de amplasarea lor fata de pamant
-inferioare(Mercur si Venus )
-superioare(Msarte Jupiter etc.)
-In functie de compozitia lui
-telurice
-gazoase
-In functie de amplasarea fata de Centura de asteroizi
-terestre
-exterioare
Structura Sistemului Solar
-Centura de asteroizi
Situata intre Marte si Jupiter
Este formata din pietre
Contine milioane de obiecte
Majoritatea sunt mici ca si dimensiune
Sunt cunoscuti cca 7000 de asteroizi de mari dimensiuni
Cel mai mare asteroid este Ceresc care este considerat o planeta pitica
Aici s ar fi putut forma o planeta dar atractia gravitationala a planetei Jupiter a dispersat
materialele.
Asteroid-corp ceresc rece mai mic decat planetele dar mai mare decat meteorizii,cu
dimensiuni cuprinse intre cateva zeci de metri si pana la cativa kilometri care se
invarte (orbiteaza) in jurul Soarelui .
Intinderea totala a Centurii de asteroizi e de circa 2,0-3,4 Unitati Astronomice(UA).
Clasificare
C, S șiM. Majoritatea asteroizilor aparțin categoriei „C” (chondrite) și sunt constituiți din
silicați prinși într-o matrice eterogenă închisă la culoare . Asteroizii ce aparțin categoriei „S”
(în engleză „stony”) sunt constituiți din silicați, fier și nichel iar asteroizii ce aparțin
categoriei „M” (metalic) sunt constituiți din fier și nichel .
 Centura Lui Kuiper
Sursa de comete , materialele produse aici sunt preluate de multe ori de gravitatia planetei
Neptun si impinsde spre Sistemul Solar interior. În Centura Kuiper își au originea cometele
de perioadă scurtă care orbitează Soarele în mai puțin de 200 ani.
Cometele sun resturi inghetate de la formarea Sistemului Solar compuse din ptaf stanci si
gheata.Acestea variaza de la cativa kilometrii pana la zeci de km latime dar pe masura ce
orbiteaza.
Norul lui Oort
Se poate extinde pana la 50000-100000 UA de la Soare.
-Este un nor teoretic ale obiectelor de mici dimensiuni predominant inghetate care se
presupune ca incojoara soarele.
El este impartit in doua regiuni
-un nor Oort interior in fotma de disc (sau norul Hills)
-un nor sferic exterior Oort

3 Pamantul

Formarea si Evolutia
Este a treia planetă de la Soare și aproape sigur singura planetă din Sistemul Solar capabilă să
dezvolte forme de viaţă complexe.
Pamântul s-a format, la fel ca şi celelalte planete, din mai multe fragmente care gravitau în
jurul Soarelui. In timp ce planeta se răcea, gazele conţinute în roci erau eliberate la suprafaţă.
Deoarece Pământul avea o gravitaţie relativ mare, gazele eliberate s-au menţinut la suprafaţă,
la fel ca în cazul lui Venus, formând o atmosferă primitivă.
EON-ERA-PERIOADE-EPOCA-VARSTA
Evolutia Pamantului in cadrul acestui EON se poate imparti in urmatorii pasi
-Formarea Soarelui
-Faza bombardamentului timpuriu
-Formarea Pamantului
- Formarea Lunii
Eonii sunt cele mai mari diviziuni de timp care se extind pe o perioada de rimp intre jumatate
de miliard si 2 mil de ani .
Acest EON incepe de la formarea Pamantului de acum cca 4,6 miliarde de ani si se termina
cam acum 4 miliarde de ani fiind singurul eon ce nu are fosile.
EON ARHAIC
Se formeaza primele ocena datorita faptului ca planet s a racit destul de mult incat sa permita
condesarea apei in oceane. Acest lucru se datoreaza si Lunii care a stabilizat axa Terrei si au
aparut anontimpurile. Apar formde viata unicelulare(bacterii si altele). Se formeaza primele
continente ,placi tectonice ,activitate tectonica. La inceputul erei atmosfera era formata
preponderat din metan si nitrogen in urma proceselor de fotosinteza realizate de cianobacterii
ce rezulta ca si element rezidual oxigenul.

EON PROTEROZOIC
Temperatura scate puternic fata de Arhaic,conditiile vitrege nu permiteau sustinerea vietii.
Existau in mediile anaerobice cianobacterii.In aceasta perioada apare criza
cianobacteriilor ,aceasta a aparut ca urmare a cresterii cantitatii de oxigen din atmosfera.
Metanul combinat cu O2 produce CO2,cand e mai putin metan in atmosfera nu se mai
produce un efect de sera atat de puternic ,care sa retinat la suprafata planatei caldura .Faptul
ca a fost reciclata si topita crusta oceanica bazaltica a ajutat la formarea unor nuclee
continentale rezistente .In acest eon au aparut eucariotele si organsimele multicelulare .
EON PANEROZOIC
Este eonul geologic actual in scara de timp geologic .Este cel in care a existat o viata
abudenta de animale si plante .
Este impartit in 3 ere
1.Paleozoic
Care la randul lor sunt
2.Mezozoic
impartite in alte 12
3.Cenozoic perioade

CRUSTA

LITOSFERA

ASTENOSFERA

MANTA
SUPERIOARA
MANTA
INFERIOARA
NUCLEU
EXTERIOR

NUCLEU
INTERIOR
 Presiunea dintre interiorul nucleului este de 3 mil de ori mai mare ,nucleu exterior-5700
grade celsius -4000 grade celsius .
Nucleu interior- solid
Nucleu exterior -lichid
Mantaua-impartita in doua mari categorii -inferioara si superioara ,este formata de
siliciu(45%) si magneziu (38%).
Mantaua superioara 670-35 km
Mantaua inferioara 2900-670 km
Crustra Terestra -0-100km adancime -partea racita a planetei ,formata din roci magnetice
metamorfice si sedimentare ,se imparte in –
-Oceanica-roci in zone de rift
-Continentala -roci cu densitate mai mica a celor din cea oceanica.
Cele mai vechi roci pot data de acum 4,6 mil de ani .
Scoarta continentala este impartita in 12 placi tectonice mari
 Placa Nord-Americană - America de Nord, Atlanticul de Nord Vest și Groenlanda
 Placa Sud-Americană - America de Sud și Atlanticul de Sud Vest
 Placa Antarctică - Antarctica și oceanul sudic
 Placa Eurasiatică - Atlanticul de Nord Est, Europa și Asia exceptând India
 Placa Africană - Africa, Atlanticul de Sud Est si vestul Oceanului Indian
 Placa Indiano-Australiană - India, Australia, Noua Zeelandă și cea mai mare parte a
Oceanului Indian
 Placa Pacificului
 Placa arabică, cea mai întinsă dintre cele secundare
 Placa caribică
 Placa Cocos (în estul Pacificului)
 Placa Juan de Fuco (în estul Pacificului)
 Placa Filipinelor (a Mării Filipinelor)