UNIVERSUL SI SISTEMUL SOLAR

În timpul nopților senine, indiferent de anotimp, privirea ne este atrasă de multimea de puncte luminoase care
strălucesc pe bolta cerească. Acestea sunt stelele ( corpuri cereşti fierbinţi, formate din gaze ce ard permanent).
Stelele degajă căldură şi lumină, fiind singurele corpuri cereşti care au căldură şi lumină proprii. Stelele sunt grupate în
constelații ( grupări mici de stele) și galaxii.

Universul reprezintă lumea în întregul său, tot ceea ce ne înconjoară, nemărginit în spațiu și timp. Universul
cuprinde galaxii (aglomerări de miliarde de stele), precum și spațiul dintre acestea. Universul este fără margini, infinit
în spațiu și timp.
Formarea Universului începe acum 14 miliarde de ani. El a luat naştere în urma unei explozii - numită de
astronomul George Gamow „big bang” (adică marea explozie). De la marea explozie Universul este într-o continuă
dezvoltare (expansiune).
În Univers, printre miliarde de galaxii, se află și galaxia în care trăim noi. Ea se numește Calea Lactee. În
nopțile senine, această galaxie se poate observa cu ochiul liber, ca o fâșie alburie care traversează cerul. Galaxia
noastră are formă de spirală. Din galaxie face parte și Soarele împreună cu sistemul nostru planetar.

Sistemul Solar este un ansamblu de corpuri cerești din care fac parte Soarele, cele 8 planete cu sateliții lor,
asteroizi, comete, meteoriți și meteori.
Soarele  Este o stea de mărime mijlocie, în jurul căreia gravitează (se rotesc) alte corpuri cerești.
Planete  corpuri cerești de formă sferică fără căldură și lumină proprii. Ele se rotesc în jurul Soarelui, Cele
8 planete ale Sistemului Solar, în ordinea depărtării de Soare sunt: Mercur, Venus, Pământ (Terra), Marte, Jupiter,
Saturn, Uranus și Neptun.
Sateliții  Corpuri cerești care se rotesc în jurul unei planete; sateliții sunt menținuti de atractia
gravitatională a acelei planete.
Cometele  sunt corpuri cerești care au infățisarea unor stele cu coadă. O cometă se compune din cap
(nucleucoamă) și coadă.
Meteoriții  fragmente de corpuri cerești care ating suprafața Pământului. La trecerea lor prin atmosferă,
datorită frecării cu aerul se produc temperaturi înalte, care provoacă aprinderea lor. Pe locurile unde cad, se formează
niște gropi adânci numite cratere (imagine: Meteor Crater – Arizona SUA)
Meteori (stele căzătoare)  dâre luminoase ce se observă pe bolta cerească pe parcursul străbaterii
atmosferei terestre de către corpul solid provenit din spatiul extraterestru
Plasați Soarele și cele 8 planete pe o linie orizontală, pe care 1cm100 milioane km! Distanțele de la
Soare până la fiecare planetă le găsiți în tabelul de mai jos:

Mercur Venus Terra Marte Jupiter Saturn Uranus Neptun

Depărtarea de Soare 58 108 150 228 779 1427 2869 4504
(în milioane km)