Liceul Teoretic Zimnicea prof.

Tănăsescu Mihaela

PĂMÂNTUL – O
ENTITATE A
UNIVERSULUI
UNIVERSUL ȘI

Universul ( Cosmosul) poate fi definit ca totalitatea energiilor, a materiei organizate și

neorganizate, infinite în spatiu si timp, aflată într-o continuă transformare și mișcare.

FORME ALE MATERIEI ÎN UNIVERS

1. MATERIE ORGANIZATĂ 2. MATERIE NEORGANIZATĂ
1.a. STRUCTURI COSMICE 1.b. CORPURI COSMICE
PRAF COSMIC;
CONSTELAȚII RECI: GAZE INTERSTELARE;
GALAXII; CALDE: PLANETE NEBULOASE GAZOASE;
ROIURI DE GALAXII; STELELE SATELEIȚI GĂURI NEGRE
SUPERROIURI DE GALAXII; ASTEROIZI

Distribuția materiei în Univers

În Univers materia nu e repartizată uniform . Există spaţii în care materia e concentrată
în diverse corpuri și structuri cosmice și spații în care e extrem de rarefiată . 99 % din materie, e
concentrată în Stele.
Stelele sunt acumulări uriașe de gaze ( de obicei hidrogen și heliu) incandescente, de formă
sferică și care emit lumină și căldură în spațiul înconjurător. Luminozitatea stelelor observabile pe bolta
cerească este diferită în funcție de caracteristicile proprii fiecăreia dintre ele: masă, temperatură, mărime,
compoziție chimică, vârstă, stadiu de evoluție.
Cea mai apropiată stea faţă de Sistemul Solar este Proxima Centauri, aflată în constelaţia
Centaurului; aceasta este o pitică roşie aflată la aproximativ 4.22 ani-lumină distanță; aceasta este de 8
ori mai mică decât Soarele, însă are o densitate medie de 40 de ori mai mare.
Galaxiile sunt grupări/aglomerări de miliarde de stele.
Clasificarea galaxiilor
În 1925, Edwin Huble a propus o clasificare a galaxiilor după caracterele lor comune. Mai târziu,
astronomul De Vaucouleurs a dezvoltat această clasificare realizată de Hubble, ordonând galaxiile în
patru clase principale: eliptice(E), lenticulare(L sau S0), spirale(S) și neregulate(I):
Galaxiile eliptice sunt clasate potrivit gradului lor de aplatizare, de la E0 (galaxie sferică) la E7.
Galaxiile lenticulare sunt divizate după conținutul lor în praf .
Galaxiile spirale (Calea Lactee), au brațe în spirală
Galaxiile neregulate, nu au formă precisă;
Galaxia noastră- Calea Lactee face parte din grupa galaxiilor – spirală, cu mai multe brațe, în
unul dintre ele aflându-se Soarele. Structura sa, bombată și mai luminoasă la mijloc ( datorită densității
mai mari a materiei aici), are un diametru de circa 100 000 -120 000 ani lumină. Conține între100 și 400
miliarde de stele. Galaxia noastră face parte din Grupul Local – un grup format din peste 50 de galaxii;
Andromeda este cea mai mare galaxie din grup, urmată de Calea Lacteee şi Galaxia Triunghiului;
Andromeda este cea mai apropiată galaxie de Calea Lactee, situându-se la aproximativ 2.5 milioane de
ani-lumină faţă de Pământ

Unități de măsurare a distanțelor în Univers

U.A. (unitatea astronomică )- este folosită pentru a măsura distanțe din interiorul Sistemului
Solar. Unitatea astronomică este dată de distanța medie dintre Pământ și Soare. Aceasta are o valoare
fixă, de 149.597.870.700 m.
A.L.(anul lumină) este folosit pentru a măsura distanțe în galaxie ; reprezintă distanţa
străbătută de lumină , în vid, în timpul unui an= 9,46 de trilioane de kilometri (un trilion este egal cu
1.000 de miliarde); Andromeda, cea mai apropiată galaxie spirală de Calea Lactee, se află la o distanță
de 2,5 milioane ani-lumină de Pământ.
P.C. (parsecul )- este folosit pentru a măsura distanțe către obiecte din afara Sistemului Solar
sau distanțe din interiorul unor grupuri de galaxii. Are o valoare de 31 mild. Km. De exemplu, Proxima
Centauri, cea mai apropiată stea de noi, se află la 1,3 pc.
Viața stelelor-stadii de evoluție
Energia stelelor se găseşte sub formă de lumină, căldură şi radiaţii (de diferite frecvenţe).
Reacţiile termo-nucleare constau în fuziunea a două sau mai multe nuclee de hidrogen pentru a forma un
nucleu de heliu, sau unul mai complex.
NEBULOASA GAZOASĂ-imens nor de gaze și praf, care sub propria gravitație, începe să se
comprime, determinând creșterea temperaturii și declanșarea reacțiilor nucleare . Când temperatura atinge
pragul de 10 milioane de grade celsius se transformă într-o PROTOSTEA. Faza protostelară este un
stadiu incipient în procesul de formare a stelelor. Pentru o stea cu masa Soarelui perioadă durează
aproximativ 100.000 de ani tereștri.
Gigantica roșie- se formează atunci cînd steaua și-a consumat cea mai mare parte din
combustibilul de hidrogen; miezul acesteia se contractă, devine mai cald, steaua se dilată, iar culoarea
acesteia tinde spre roşu.
 Pitică albă corespunde stadiului când substituția heliului în carbon este completă; steaua se
contractă din nou, dar nu mai devine suficient de caldă pentru a declanşa noi reacţii nucleare. Ea devine
o stea mică, de mărime comparabilă cu Pământul; se răceşte, strălucirea ei scade încetul cu încetul, până
se stinge, devenind o "pitică neagră", prea rece ca să mai strălucească
Stelele masive cresc, devin supragigante și explodează brusc, fenomen numit supernovă. Miezul, în
funcţie de masa pe care o are, devine fie o stea neutronică, fie o gaură neagră (dacă are o masă de 3x
mai mare ca Soarele)

SISTEMUL SOLAR
Sistemul este situat într-unul dintre brațele exterioare ale Căii Lactee (brațul Orion), la 30 000 de
ani lumină față de centrul galactic, în jurul căruia se rotește cu o viteză de 30km/s.
 Soarele și Sistemul Solar au rezultat prin concentrarea materiei dintr-un sector al Galaxiei
noastre, proces început cu circa 4,5-4,6 miliarde de ani în urmă. Soarele, care a înglobat cea mai mare
parte a acestei materii prinr-o comprimare puternică a ei sub efectul gravitației, a ajuns la stadiul de stea,
în timp ce alte concentrări locale, de dimensiuni mai mici, au dat celelalte corpuri din sistem ( planete,
sateliți, comete,etc)
Sistemul Solar este alcătuit din:
Soare
8 planete: 4 planete interioare mici, Mercur, Venus, Terra, Marte, numite planete tellurice, sunt
compuse în principal din roci și metal și 4 planete exterioare, numite giganți, sunt mult mai masive decât
cele telurice. Cele mai mari două planete, Jupiter și Saturn, sunt compuse în principal din hidrogen și
heliu, denumite giganți gazoși; iar planetele mai îndepărtate, Uranus și Neptun, sunt compuse în mare
parte din apă, amoniac și metan cu temperaturi extrem de coborâte(-100, -200 grade celsius). Ele sunt
denumite „giganți de gheață”.
sateliți ai planetelor, asteroizi, comete

SOARELE- structură

1. Nucleul Soarelui

-aici au loc reacţiile termonucleare,

de transformare a atomilor de hidrogen în atomi de heliu cu
eliberare de energie ↔ temperaturi de peste 15 000 000° C si presiuni de miliarde de atmosfere ↔
materia se află sub formă de plasmă.

2. Atmosfera Solară
cuprinde trei straturi:
a. FOTOSFERA- situată la baza atmosferei solare, prezintă grosimi de câteva sute de kilometri
(300-600 km).- tempertatrurile sunt de 6000° C- cu o periodicitae de 11 ani, aici se înregistrează
fenomenele numite PETE SOLARE (porţiuni din fotosferă mai “reci”-au temperaturi de 4 500 ° C )
 b. CROMOSFERA
- prezintă grosimi de 10 000-15 000 de km şi temperaturi de 20 000° C
- periodic la fiecare 11 ani, strâns legate de petele solare apar PPROTUBERANŢE
SOLARE (erupţii solare)

c. COROANA SOLARĂ
- este învelişul cel mai subţire, situat la exterior , vizibilă în timpul eclipselor totale sau parţiale
de Soare.
-aici se formează VÂNTUL SOLAR , nori de plasmă care se desprind din coroana solară și
provoacă pe Pământ aşa numitele furtuni magnetice şi aurorele polare

PLANETELE
 Sunt corpuri cosmice fără lumină şi căldură proprie ce gravitează în jurul stelelor.Sunt în număr de 8 şi
se clasifică în 2 grupe:
PLANETE TERRESTRE (INTERIOARE)-asemănătoare cu Terra : MERCUR, VENUS, TERRA ŞI
MARTE
PLANETE JOVIENE (EXTERIOARE)-asemănătoare cu Jupiter : JUPITER, SATURN, URANUS,
NEPTUN.

Planetele Sistemului Solar

Caracteristici Mart
Mercur Venus Terra Jupiter Saturn Uranus Neptun
e
Depărtarea față de Soare
58 108 150 227 778 1 427 2 871 4 498
(milioane km)
Raza (km) 2 440 6 052 6 378 3 397 71 492 60 330 25 559 24 746
Nr. de sateliți 0 0 1 2 79 82 27 14

MERCUR este cea mai mică și cea mai apropiată planetă de Soare .
Revoluția în jurul Soarelui durează 88 zile terestre. Rotația în jurul axei, 59 zile terestre. Pe Mercur
temperaturile variază la răsăritul Soarelui -183 °C şi +450 °C la amiază. Deoarece nu are o atmosferă
semnificativă pentru a opri impacturile, planeta este marcată de cratere, cel mai mare ca suprafață, are
aproximativ 1.550 km lățime, cunoscut sub numele de Bazinul Caloris. Mercur nu are nici un satelit .
 VENUS- cunoscută sub denumirea de Luceafărul de zi, planeta geamănă a Terrei, prin diametru
și masă, este a doua ca poziție față de Soare, din Sistemul Solar.
Revoluția în jurul Soarelui durează 225 zile terestre. Rotația în jurul axei, 234 zile terestre, cea mai
lungă. Rotația se realizează într-o direcție opusă față de restul planetelor-mișcare retrogradă ceea ce
înseamnă că Soarele răsare la vest și apune la est.
VENUS, are o atmosferă groasă, toxică, dominată de dioxid de carbon, care captează căldura, ceea ce o
face cea mai fierbinte planetă din sistemul solar (462 grade celsius).O mare parte din suprafața planetei
este marcată cu vulcani (posibil ca cel puțin o parte dintre ei să fie încă activi.) și canioane adânci. Cel
mai mare se întinde pe o suprafață de aproape 6.500 de kilometri.

MARTE- cunoscută sub denumirea de PLANETA ROȘIE, datorită oxidului de fier care este prezent în
solul marțian, este de doua ori mai mică decât Terra. Revoluția în jurul Soarelui durează 687 zile zile
terestre.Rotația în jurul axei, 24 ore 39 minute Atmosfera este alcatuită din 95% bioxid de carbon , 3%
azot si alte gaze. Temperatura medie la suprafață este de – 63 de grade Celsius. Are doi sateliti: Phobos
si Deimos, consideraţi a fi cei mai mici din sistemul solar.
In nordul planetei Marte se află cel mai mare vulcan din Sistemul Solar pe care pamântenii l-au
numit Muntele Olimp, cu 25 km înălțime și o bază de 600 km în diametru
Valles Marineris este unul dintre cele mai mari canioane din sistem.-4000 km lungime și o adâncime între
2 și 7 km. Lungimea echivalentă cu cea a Europei

Jupiter- cea mai mare planetă a Sistemului Solar.

Revoluția în jurul Soarelui durează 11,8 ani tereștri. Rotația în jurul axei, 9 ore, cea mai rapidă dintre
toate planetele Sistemului Solar.
Atmosfera, formată din 90% hidrogen și 10 % heliu plus alte gaze (metan, amoniac, apă) este separată în
mai multe „benzi-regiuni întunecate” și „zone-benzile albe” -la diferite latitudini, ce creează turbulențe și
furtuni în locurile în care se întâlnesc, cu viteze de peste 600 km/h. Una dintre acestea este „Marea Pată
Roșie”, descoperită acum 300 de ani. Temperatura la suprafața sa este foarte scăzută, fiind cuprinsă între
– 161 și – 108 de grade Celsius.
Are 67 de sateliți, din care 4 sunt cei mai mari din Sistemul Solar, numiți ”Lunile Galileene”:
Io-este cel mai activ vulcanic; Suprafaţa lui este acoperită de sulf.
Europa, este acoperit de o crustă de gheaţă sub care se află un ocean cu apă. Se crede că oceanul de pe
Europa acoperă întreaga suprafaţă a satelitului şi că ar avea o adâncime de cca. 100 km, sub un strat
subţire de gheaţă.
Ganymede este cel mai mare satelit din Sistemul Solar, fiind mai mare chiar și decât planeta
Mercur.Este singurul satelit ce are un camp magnetic.
Callisto are o suprafaţă foarte veche, cu cratere.

Saturn este a doua planetă ca mărime din sistemul solar, fiind cunoscut pentru inelele sale,
şapte, alcătuite din gheaţă şi din particule de rocă.
Revoluția în jurul Soarelui durează 29 ani tereștri. Rotația în jurul axei sale durează 11 ore terestre.
Atmosfera este alcătuită în cea mai mare parte din hidrogen (96%) și heliu (3%). În partea de sus
a atmosferei sunt vânturi puternice, care ating 1800km/oră. Temperatura la suprafață este cuprinsă între –
139 și – 189 grade Celsius.
Cei mai mulți sateliți (compuși în cea mai mare parte din gheață) 82, ultimii 20, descoperiți în
octombrie 2019.
Titan singurul satelit natural cunoscut care are o atmosferă densă, și singurul corp ceresc, altul
decât Pământul, cu o suprafață lichidă (lacuri de hidrocarburi lichide în regiunile polare ale satelitului.)
Uranus- axa de rotaţie a planetei este înclinată cu 98°. Revoluția în jurul Soarelui durează 84 ani
tereștri. Rotația în jurul axei sale durează 17,24 ore terestre.
Atmosfera este alcătuită în special din hidrogen (83%), heliu (15%) și metan (2,3%). Viteza
vântului - până la 900 de kilometri la oră. Temperatura medie este de – 197,2 grade Celsius. Planeta cu
cea mai scăzută temperatură din Sistemul Solar, temperatura minimă ajungând până la – 224 de grade
Celsius.
27 de sateliți cunoscuți, cei mai mari: Titania, Oberon, Umbriel, Ariel și Miranda.

Neptun-metanul din straturile superioare ale atmosferei, îi dau un aspect albăstriu planetei.
Revoluția în jurul Soarelui durează 164 ani tereștri. Rotația în jurul axei sale durează 16,3 ore
terestre.
Atmosfera planetei este compusă în care mai mare parte din hidrogen (80%), heliu (19%) și
metan (1,5%).
Temperatura la suprafață este cuprinsă între – 201 și – 218 grade Celsius; s-a observat o pată
mare întunecată, unde sunt vânturi puternice cu viteze 2.100 de kilometri pe oră.
Neptun are 14 sateliți cunoscuți până acum, cel mai mare dintre ei, Triton, este activ din punct de
vedere geologic, având gheizere și azot lichid.
SATELIȚII NATURALI sunt corpuri cerești care se rotesc în jurul planetelor, dar primesc lumină și
căldură de la Soare. Satelitul natural al Pământului este LUNA.
LUNA
- Este satelitul natural al pământului;
- Este situată la 384 400 Km distanță față de terra, fiind de aproximativ 4 ori mai mică decât
pământul;
- Se rotește atât în jurul terrei, cât și în jurul axei sale în aproximativ 27 zile;
- Nu are atmosferă și este acoperită cu un strat gros de praf, rezultat din dezagregarea
rocilor;
- Prezintă numeroase cratere rezultate din impactul cu meteoriții
După poziția sa între Terra și Soare, Luna ne apare luminată diferit. Fazele principale ale Lunii sunt:
Lună Nouă (1), Primul Pătrar(2), Lună Plină(3), Ultimul Pătrar(4).

 FAZELE LUNII:
 LUNĂ PLINĂ : Luna este iluminată în totalitate;
 LUNĂ NOUĂ: se observă doar conturul Lunii ca un inel;
 PRIMUL PĂTRAR și ULTIMUL PĂTRAR: jumătate din suprafața Lunii este
iluminată, iar cealaltă jumătate este întunecată
 ECLIPSA DE LUNĂ se produce în faza de LUNĂ PLINĂ atunci când Pământul se află
între Soare și Lună, iar umbra Pământului acoperă Luna.
 Sateliții artificiali construiți și lansați pentru a îndeplini diferite sarcini:
- Telecomunicații;
- Observații meteorologice;
- Observații astronomice
- Scanarea suprafeței Pământului;
- Realizarea de imagini satelitare,etc

 ASTEROIZII sunt corpuri cerești solide, de dimensiuni mai mici decât planetele, care se
deplasează pe orbite proprii în jurul Soarelui. În general, au lungimi sub 1 km și sunt alcătuiți din
roci și din metale. Majoritatea asteroizilor se găsesc în așa-numita „Centură de asteroizi”
( aflată între planetele Marte și Jupiter).
 COMETELE sunt corpuri cerești, care se rotesc în jurul Soarelui formate din CAP și COADĂ;
Capul cometei este alcătuit dintr-un nucleu de pulberi solide, înghețate, înconjurat de o coamă cu
pulberi fine și gaze. Pe măsura apropierii de Soare, coada cometei se alungește în direcția opusă
Soarelui. Cea mai faimoasă cometă este Halley, după numele astronomului care a descoperit-o.
Această cometă, de dimensiuni mari, poate fi observată de pe Pământ la fiecare 76 de ani.


 Prin distrugerea asteroizilor sau a altor corpuri cosmice se formează METEORIȚII . Aceste „roci
cosmice”, cum le numesc specialiștii, sunt atrase de planete sau de sateliți și, atunci când cad pe
suprafața acestora, produc cratere de impact (adâncituri de formă circulară). Uneori din cauza
vitezelor mari și a frecării cu aerul, meteoriții ard în atmosfera terestră și se numesc meteori ( ,,stele
căzătoare).
