Sergiu ARDELEANU

GEOGRAFIA. GHID DE
PREGĂTIRE PENTRU EXAMENUL
DE BACALAUREAT

( Ediție completată)

Chișinău.
2017

1
CZU 911(079)
A 73

Lectori: Anatol PUȚUNTICĂ,

doctor în științe geografice
Lilia CIUBUC, profesoară de geografie,
grad didactic I

Procesare computerizată:
Mihaela MELNIC

ISBN 978-9975-122-56-6
 S. Ardeleanu, 2018

2
CUPRINS

Geografia fizică generală, clasa a X-a

Capitolul I. Pământul – corp cosmic.............................................4

Capitolul II : Litosfera …............................................................28
Capitolul III : Atmosfera ….........................................................66
Capitolul IV: Hidrosfera …..........................................................98
Capitolul V : Biosfera …...........................................................114
Capitolul VI. Solul ….................................................................118
Capitolul VII. Învelișul geografic …..........................................121

Geografia umană a lumii, clasa a XI-a

Capitolul I. Harta politică a lumii …..........................................124

Capitolul II. Resursele naturale mondiale ….............................130
Capitolul III. Populația Terrei …................................................136
Capitolul IV. Economia mondială …..........................................145
Capitolul V. Descrierea economico-geografică a statelor...........177

Geografia mediului, clasa a XII-a

Capitolul I. Mediul geografic …................................................201

Capitolul II. Tipologia mediului geografic …............................203
Capitolul III. Domeniile de degradare a mediului. Măsurile de
protecție………………………………………………………..210
Capitolul IV. Problemele actuale ale mediului și ale lumii
contemporane …........................................................................217
ANEXE:
1) Probleme la geografie ….......................................................227
2) Hazardele climatice ....................... ..............................249
3) Hărțile tematice ...........................................................268
Bibliografie …...........................................................................244

3
 Capitolul I: Pământul – corp cosmic

Universul

Unitatea materiei în Univers: elementele şi structura

Universului
Universul reprezintă lumea luată în totalitatea ei, ce este
infinită în spațiu și timp nelimitată prin diversitatea formelor pe
care le ia materia în procesul ei de continuă evoluție.
În Univers materia este unitară și are două forme esențiale:
a) organizată – sub formă de corpuri cosmice;
b) neorganizată – sub formă de praf cosmic și gaze
interstelare.

Fig.1 Universul

Universul este compus din structurile cosmice:

 galaxii,
 nebuloase gazoase,
 găuri negre și alte corpuri cosmice.
Galaxia reprezintă un sistem cu masă ce este unit prin forță
gravitațională și este compus dintr-o aglomerație de stele, praf,
gaz interstelar.

4
 Există 200 miliarde de galaxii. Sunt 4 tipuri de galaxii: eliptice,
spiralice, lenticulare, neregulate.
Principalele caracteristici ale Galaxiei noastre (Calea Lactee)
sunt:
 este o galaxie-spirală;
 reprezintă o insulă stelară gigantică;
 majoritatea stelelor din galaxie sunt concentrate în forma
unui disc lat și bombat.
Nebuloasa reprezintă o grupare a materiei neorganizate sub
forma aglomerărilor de praf cosmic și gaze.

Găurile negre sunt corpuri cerești care atrag puternic materia din
spațiul înconjurător, datorită
câmpului lor gravitațional
foarte intens.

Fig2. Gaură neagră.

Stelele sunt corpurile cerești gazoase, de formă sferică ce au
temperaturi ridicate și iradiază lumină proprie. Stelele se
deosebesc după masă, densitate, compoziție chimică și
luminozitate.
În dependență de gradul de strălucire, sunt stele gigantice și
stele pitice. Iar în funcție de temperatură, stelele pot fi reci (3 500-
6 000°C) sau fierbinți (25 000-35 000°C). Stelele cele mai reci se
văd roșii, iar cele mai calde – albastre (în ordine descrescătoare-
albastre, azurii, albe, galbene, portocalii, roșii).

5
Fig
3.

Principalele tipuri de stele.

Mai multe stele vizibile pe bolta cerească formează o
constelație care actualmente sunt în număr de 88 și servesc drept
puncte de reper în navigație folosind astolabul.
La baza originii Universului stă teoria „Big Bang” (“Marea
Explozie”).
Astfel, pe baza acestei teorii, vârsta Universului a fost estimată la
aproximativ 15 miliarde de ani, iar vârsta Galaxiei noastre este de
13,6 miliarde de ani.
Structura Sistemului Solar
Sistemul solar este format din Soare, opt planete cu sateliții
lor, planetele pitice Ceres, Pluto, Haumea, Makemake, Eris, peste
1000 asteroizi, comete, meteoriți și materie interplanetară
dispersată.
Diametrul Sistemului Solar este de 12 miliarde km.
Masa Sistemului Solar – 1,9919*1031 kg.
Viteza de rotație în Galaxie- 300 km/s.

6
 Fig4. Sistemul Solar
Planetele sunt corpuri cerești ce se rotesc în jurul unei stele și
care nu produce energie prin fuziune nucleară.
Planetele din Sistemul Solar se divizează în două grupuri:
 planete de tip terestru – Mercur, Venus, Pământ, Marte;
 planete gigantice – Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun.
Saltelit natural (lună) este corpul ceresc ce se rotește în
jurul unei planete sau a altui corp ceresc mai mic. În Sistemul
Solar sunt 173 sateliți ce se rotesc în jurul celor 8 planete mari și 7
sateliți ce se rotesc în jurul celor 5 planete pitice.
Cometele reprezintă corpurile cerești mici de aparență
nebuloasă ce se rotesc pe în jurul soarelui pe orbite elipice sau
parabolice.
Asteroizii sunt corpurile mai mici ca planetele, dar mai mari
ca meteorizii și care nu sunt comete.
Meteoriții sunt corpurile cerești ce cad pe un alt corp.

7
 Soarele și influența lui asupra Pământului

Structura Soarelui.
1 - Nucleul Soarelui sau
2 - Învelișul miezului sau
zona radiativă.
3 - Zona convectivă.
4 – Fotosfera.
5 – Cromosfera.
6- Coroana solară.
7 - Pete solare.
8 – Granule.
9 – Proeminență.
Fig5 Structura Internă a Soarelui
Soarele este astrul central al sistemului nostru planetar și
concentrează 99,86% din masa Sistemului Solar.
Masa Soarelui: 2,0*1030 kg;
Diametrul Soarelui: 1,4 ml km;
Compoziția chimică: 55% H (hidrogen), 44% He (heliu), 1% –
alte 63 elemente.
Structura internă a Soarelui:
 Interiorul Soarelui . Este sub formă de plasmă, temperatura
– 10-15 ml ˚C, compoziția chimică: 79% H, 20% He, 1% –
alte elemente; presiunea constituie 1011 atmosfere. În
interior au loc reacții termonucleare de transformare a H în
He și emitere a energiei în spațiu.
 Atmosfera Solară este compusă din straturile: fotosfera,
cromosfera, coroana solară.
 Fotosfera este stratul luminos al Soarelui. Grosimea – 500
km, temperatura – cca 6000˚C (în petele ce apar cu o
periodicitate maximă la 11 ani – 4500 ˚C). Petele produc
furtuni magnetice ce perturbează telecomunicațiile, produc
dereglări în starea sănătății oamenilor (îndeosebi la bătrâni

8
 și cardiaci) și în comportamentul animalelor.
 Cromosfera înconjoară fotosfera. Grosimea – 10000 km,
Temperatura – cca 20000˚C. O dată la 11 ani în cromosferă
se produc erupții sub formă de nori de plasmă numiți
”protuberanții solare” . Ele asigură o influență majoră
asupra câmpului magnetic al Pământului, ionosferei,
straturilor inferioare ale atmosferei și biosferei. Produc
aureole boreale.
 Coroană solară este partea externă a atmosferei solare,
vizibilă numai în timpul eclipselor solare. Temperatura –
1000000˚C. Din coroană are loc emanarea ”vântului
solar”, ce este compus din particule încărcate electric ce
sunt emise drept urmare a dilatării coroanei solare dincolo
de orbita Terrei.

Influența asupra Pământului

Pământului îi revine a 2-a miliardă parte din energia totală

emisă de Soare. Această cantitate este suficientă pentru
menținerea vieții pe Pământ. Multe procese și fenomene care au
loc pe suprafața terestră sunt determinate de influența Soarelui.
Soarele exercită asupra Pământului o puternică forță de atracție, îi
imprimă acestuia o mișcare de revoluție și una de rotație. Soarelui
i se datorează procesele și fenomenele meteorologice de formare a
norilor, a precipitațiilor atmosferice, procesul fundamental de
fotosinteză, producerea mareelor, procesele de modelare a
scoarței terestre, de dezagregare a rocilor și procesele biotice
care au loc în biosfera învelișului geografic.

9
 Pământul – corp cosmic
Individualitatea Pământului în Sistemul solar: forma
Pământului, dimensiunile Pământului, importanța lor
geografică;

Forma și dimensiunile Pământului

Pământul are forma unui geoid și telluroid ( raza polară este
cu 30 m mai lungă ca raza boreală). Pământul este o planetă de
dimensiuni mijlocii.
Dimensiunile Pământului sunt:
1. Raza ecuatorială – 6378,2 km;
2. Raza polară – 6358,8 km;
3. Lungimea Ecuatorului – 40075,5 km;
4. Suprafața Pământului (aria) – 510000000 km²;
5. Volumul – 1083 miliarde km³;
6. Masa – 6x1021 tone;
7. Viteza de mișcare pe orbită – 30 km/s;
8. Numărul de sateliți naturali – 1 (Luna).
9. Magnetismul terestru – se răsfrânge pe o distanță de
20000 km și protejează Pământul de plasma solară și
radiația cosmică;
10. Căldura internă a Pământului – crește în interiorul scoarței
terestre cu un grad Celsius la fiecare 33 m în adâncime.

Importanța geografică a formei și dimensiunilor Pământului

Forma și dimensiunile Pământului determină:

 succesiunea zonelor geografice;
 căderea perpendiculară a razelor solare numai în zona
ecuatorială și micșorarea unghiului de cădere a razelor
solare spre poli, fapt ce provoacă încălzirea neuniformă a
suprafeței terestre și determină zonalitatea geografică

10
 latitudinală;
 influențează circulația atmosferei, a curenților oceanici,
mareelor etc.
 mărimea forței de gravitație, care, la rândul ei, determină
menținerea atmosferei și hidrosferei, înălțimea munților,
adâncimea depresiunilor, viteza de transport și acumulare a
materialelor dietritice.
Mișcările Pământului: mișcarea de rotație (dovezi și
consecințe):
Mișcarea de rotație. Pământul efectuează o mișcare de
rotație deplină în jurul axei sale în 23h 56min 4s. Mișcarea de
rotație are direcția de la Vest la Est. Linia imaginară, în jurul
căreia se rotește Pământul, reprezintă axa de rotație. Viteza liniară
descrește de la Ecuator (465 m/s) spre poli, unde este egală cu 0.
Dovezile mișcării de rotație sunt:
1. Experimentul Foucault. Foucault a atârnat un pendul în cea
mai înaltă clădire din Paris – Pantheon. În timpul oscilării, s-a
observat că pendulul se abătea spre dreapta. De facto, pendulul nu
devia, ci clădirea, care rotindu-se împreună cu Pământul, își
schimba poziția față de planul de oscilație;
În Emisfera boreală linia de oscilație a pendulului deviază spre
dreapta, iar în cea australă – spre stânga, fapt ce demonstrează că
Pământul se rotește de la vest spre est.
2. Devierea corpurilor în cădere liberă – la aruncarea unui corp
de pe un turn înalt, el nu va cădea perpendicular, ci va devia spre
est;
Consecințele mișcării de rotație sunt:
 Devierea corpurilor ce se mișcă pe orizontală. Orice
corp în mișcare se abate de la direcția inițială în emisfera
boreală spre dreapta, iar în cea australă – spre stânga. Forța
ce determină abaterea este numită forța Coriolis. Aceasta
influențează asupra direcției maselor de aer, curenților
maritimi, fluviilor mari.

11
  Turtirea Pământului la poli și bombarea la Ecuator.
Determină grosimea mai mică a atmosferei la poli în
comparație cu grosimea atmosferei la ecuator.
 Mareele sunt determinate de forțele centrifuge (care
determină turtirea Pământului la poli) și de acțiunea forței
de atracție a Lunii și Soarelui. Ele se manifestă prin
ridicarea și coborârea nivelului apei în oceane și mări (flux
și reflux), ele repetându-se la fiecare 12h30min la ecuator,
24h50min la tropice, apogeul fiind la 27,5 zile.
 Succesiunea zilelor și a nopților. Pe partea Pământului
luminată de Soare este ziuă, iar pe partea opusă este
noapte.
 Variația orei pe Glob
 Încălzirea inegală a suprafeței terestre.
Principala unitate de măsură a timpului, determinată de mișcarea
de rotație a Pământului în jurul axei sale, este ziua diurnă. Zilele
pot fi siderale și solare.
Intervalul de timp dintre două treceri consecutive ale unei stele
prin meridianul punctului de observație reprezintă ziua siderală.
Ea este egală cu 23h 56min și 4s și este folosită în observațiile
astronomice. Ziua solară este egală cu 24 ore și reprezintă
intervalul de timp scurs dintre 2 treceri consecutive ale centrului

Soarelui prin meridianul centrului de observație. (Se determină cu

12
 gnonomul când umbra este cea mai mică). A 24 parte din durata
zilei solare este ora.
Fig. 6. Harta fuselor orare

Toate punctele situate pe același meridian au aceași oră locală.

Întregul glob a fost divizat în 24 fuse orare, fiecare fus
cuprinzând 15 grade longitudine (360/24=15 °).Limitele între fuse
au unele abateri din cauza unor obstacole naturale și a frontierelor
dintre țări, regiuni. În timpul deplașării dint-un fus în altul spre est
se adaogă o oră, spre west se scade o oră.

Determinarea orei locale pe Glob

Determinarea orei locale și a coordonatelor geografice
utilizând harta
1. Determinăm longitudinea punctelor geografice;
2. Dacă punctele geografice sunt în aceeași emisferă
(E-E/W-W), scădem valoarea longitudinii ce le corespund
meridianelor sau le adunăm dacă meridianele se află în emisfere
diferite (E și W).
3. Împărțim diferența/suma la 15°, câtul reprezentând
diferența de ore, iar restul îl înmulțim cu 4, obținând diferența
de minute (conform tabelului de conversie a unităților de
grad în unități de timp).
(Vezi Tab 2. Conversia unităților de grad în unități de timp)
4. Luând ca reper locul unde cunoaștem ora, ne deplasăm spre
punctul a cărui oră trebuie aflată. Spre Est se adună diferența
la oră, iar spre Vest se scade.

Unitatea de grad Unitatea de timp

15° 1h=60 min
1' 4 min
1" 4 sec

13
 Tab 2. Conversia unităților de grad în unități de timp)
Problemă: Să se determine ora locală în orașul Berlin, dacă în
orașul Delhi este ora 15h 42min? Efectuați toate calculele în
scris.

Metoda I:

Se dă: Rezolvare:
Berlin – 13° long. 1) 78°– 13°=65°;
Est; 2) 65° > 15°;
Delhi – 78° long. Est; 65° : 15°=4h, (diferența de ore)
h (Delhi)- 15h 42 min restul 5°;
5°x4min=20min; (diferența de
minute);
3) 15h42min-4h20min=11h 22min
h (Berlin) - ? Răspuns: Ora locală în orașul Berlin
când în orașul Delhi este 15h 42 min
constituie 11h 22min.

Metoda II:
Se dă: Rezolvare:
Berlin – 13° long. 1) 78°– 13°=65°;
Est; 2) 65° x 4 min = 260 min;
Delhi – 78° long. Est; 3) 260°/60min=4h 20min;
h (Delhi)- 15h 42 min 4)15 ore 42 min – 4 ore 20 min =11h
22min
h (Berlin) - ? Răspuns: Ora locală în orașul Berlin
când în orașul Delhi este 15h 42 min
constituie 11h 22min.

Problemă: Să se determine ora locală în orașul Tokyo, dacă în

orașul Samara este ora 18h08min. Efectuați toate calculele în

14
 scris.

Se dă: Rezolvare:
Samara-150°long.Est; 1) 139°– 50°=79°;
Tokyo-139° long. Est; 2) 79° >15°;
h(Samara)-18h 08min. 79° :15°=5h (diferența de oră), restul
4°; 4°x4min=16min (diferența de
minute);
3)18h 08min +5h 16min=23h 24 min.
h (Tokyo) - ? Răspuns: Ora locală în orașul Toqyo
când în orașul Samara este 18h 08
min constituie 23h24min.

Mișcarea de revoluție (consecințe)

Mișcarea de revoluție. Mișcarea de revoluție este mișcarea

Pământului în jurul Soarelui pe orbită (934 ml km) de la Vest spre
Est, timp de 365 de zile 6 ore 9 min 9s. Viteza de revoluție a
Pământului este de 30 km/s.

Consecințele mișcării de revoluție sunt:

1) succesiunea anotimpurilor;
2) durata inegală a zilei și a nopții pe parcursul anului.
3) schimbarea unghiului de cădere a razelor solare pe suprafața
terestră;
4) încălzirea inegală a suprafeței Pământului în funcție de
anotimp;
5) formarea zonelor de căldură.
Pe parcursul anului, Pământul se află în puncte mai apropiate
sau mai îndepărtate de Soare. Punctul cel mai apropiat de Soare –

15
periheliu (147 ml km) – Pământul îl ocupă în luna ianuarie .
Distanța cea mai mare dintre Pământ și Soare -152 ml km
(punctul afeliu) se înregistrează în luna iulie.
22 iunie – ziua solstițiului de vară – razele solare în amiază cad
perpendicular pe paralela 23°30’ latitudine nordică, numită
Tropicul de Nord (Racului), luminând mai mult emisfera nordică
și mai puțin pe cea sudică. Ziua solstițiului de vară este cea mai
lungă în emisfera nordică, iar noaptea cea mai scurtă. În emisfera
sudică – invers. La nord de paralela de 66°30’ lat. nordică în ziua
solstițiului de vară teritoriul este iluminat deplin. Acolo este ziua
polară, care are o durată de 24 de ore la Cercul Polar de Nord și
de cca 6 luni la Polul Nord. În acest timp în jurul Polului Sud și
până la Cercul Polar de Sud este noapte polară.
22 iunie marchează începutul verii astronomice în emisfera
nordică și începutul iernii în emisfera sudică.
22 decembrie – ziua solstițiului de iarnă – razele solare în
amiază cad perpendicular pe paralela 23°30’ latitudine sudică,
Tropicul de Sud (Capricornului). La toate paralele situate mai la
sud de Ecuator și până la paralela de 66°30’ lat. sudică, ziua este
mai lungă decât noaptea. Începând cu Cercul Polar de Sud se
instalează ziua polară. În acest timp în emisfera nordică mai la
nord de 66°30’ lat. nordică este noapte polară.
Ziua de 22 decembrie este începutul verii astronomice în emisfera
sudică și al iernii în emisfera nordică.
21 martie – ziua echinocțiului de primăvară (momentul când
ziua și noaptea sunt egale în orice loc de pe Pământ, datorită
faptului că Soarele în mișcarea sa aparentă pe cer, se află exact pe
Ecuatorul Ceresc (ziua este egală cu noaptea);
23 septembrie – ziua echinocțiului de toamnă.
Ambele emisfere sunt iluminate în aceeași măsură. Razele solare
în amiază cad perpendicular pe Ecuator. Zilele de 21 martie și 23
septembrie marchează începutul primăverii și toamnei
astronomice în emisferele corespunzătoare.
Datorită mișcării de revoluție, formei Pământului și înclinării

16
axei, cantitatea de căldură primită de suprafața Pământului scade
de la Ecuator spre Poli și drept rezultat a avut formarea a 5 zone
de căldură:

 Zona caldă (intertropicală). Ocupă spațiul cuprins între

tropice (Racului și Capricornului). Se caracterizează prin
egalitatea zilei ă cu noaptea și prin faptul că în decursul
anului razele solare cad pe suprafața planetei perpendicular
sau aproape perpendicular. Aici e permanent cald.
 Zonele temperate (nordică și sudică). Sunt spațiile
poziționate între tropice și cercurile polare, Soarele
neaflându-se niciodată la zenit. Înălțimea Soarelui
deasupra orizontului terestru variază în decursul anului.
Sunt bine pronunțate anotimpurile (4 anotimpuri).
 Zonele reci. Zona rece de nord cuprinde spațiul situat din
jurul Polului Nord până la Cercul Polar de Nord, cea rece
de sud – spațiul cuprins între Polul Sud și până la Cercul
Polar de Sud. La aceste latitudini razele solare încălzesc
foarte slab, deoarece cad sub un unghi mic.

Proprietățile fizice ale Pământului

și importanța lor geografică
Cele mai importante proprietăți fizice ale Pământului sunt: masa,
densitatea, gravitația, magnetismul și căldura internă.
 Masa. Pământul este o planetă de mărime mijlocie cu o
masă de 5,975x1021 tone și cu volumul de 1083 miliarde
km³. Dimensiunile și masa determină existența învelișului
geografic și a unui anumit raport între forța de atracție și
forța centrifugă a planetei.
 Densitatea. Densitatea medie a Pământului este de 5,517
g/cm³, în litosferă constituind (2-4 g/cm³), iar în centrul
Pământului – (17 g/cm³).
 Gravitația terestră – Forța de atracție exercitată de

17
 Pământ asupra unui corp situat în sfera sa de atracție. Forța
gravitațională determină existența învelișului geografic,
conferă obiectelor greutate și condiționează apariția
presiunii în atmosferă, hidrosferă, în scoarța și în interiorul
Pământului. Împreună cu energia solară, ea determină
dinamica atmosferei, circuitul apei în natură și, implicit,
declanșarea proceselor fizico-geografice.
 Magnetismul terestru - câmpul magnetic permanent al
Pământului, de mică intensitate, orientat spre polii
magnetici. Își are originea în interiorul Pământului
presupunându-se că este generat de procesele fizico-
chimice ce decurg în nucleu.
Pământul se comportă ca un uriaș magnet formând un câmp
magnetic ale cărui linii de forță sunt orientate spre polii magnetici,
ce nu coincid cu polii geografici. Polii magnetici își schimbă
poziția deplasându-se dinspre Arhipelagul Nord Canadian spre
Siberia. Linia imaginară care unește polii magnetici reprezintă
axa magnetică a Pământului. Câmpul magnetic al Pământului și
elementele lui sunt supuse unor variații seculare, anuale și diurne.
În rezultatul interacțiunii câmpului magnetic al Pământului cu
fluxul de particule încărcate electric, ce vin de la Soare și din
spațiul cosmic, în apropierea planetei noastre are loc formarea
unui înveliș numit magnetosferă, care apără natura vie de
acțiunea nimicitoare a plasmei solare și a radiației cosmice.
Căldura internă a Pământului. Temperatura crește cu 1 grad
Celsius la fiecare 33 m adâncime în straturile scoarței terestre.
Adâncimea la care temperatura crește cu 1°C se numește treaptă
geometrică. Valoarea cu care crește temperatura pentru fiecare
100 m adâncime se numește gradient geometric. În partea
superioară a mantalei temperatura constituie 1000 – 1500°C, iar
în nucleu – atinge 5000°C. Căldura internă a Pământului
reprezintă una din sursele energetice care influențează procesele și
fenomenele din învelișul geografic. Ea determină existența
magmei (care contribuie la deplasarea plăcilor litosferice),

18
formarea apelor termale și a gheizerelor.

Fig. 7. Câmpul magnetic al Pământului

Modalitatea de reprezentare planimetrică a spațiului terestru

– Globul geografic;
– Planul și harta: elementele planului și ale hărții;

Modalități de reprezentare
Suprafața terestră poate fi reprezentată cu ajutorul globului
geografic (reprezentare pe o sferă), al hărții și al planului
(reprezentare pe o suprafață plană).
Globul geografic – imaginea Pământului ca un tot întreg, care
constituie singurul mijloc de a reprezenta relativ real, dar la scară
redusă, forma și dimensiunile Pământului, precum și cele mai
importante elemente ale suprafeței terestre. Globurile pot fi
generale și tematice.
Avantajele globului geografic:
1. Toate meridianele au aceeași lungime.
2. Distanțele dintre paralele sunt egale.
3. Paralelele se intersectează cu meridianele formând
unghiuri drepte.

19
 4. Scara globului este constantă în toate direcțiile.
5. Conturul obiectelor reprezentate pe glob sunt asemenea cu
conturul obiectelor reprezentate pe teren.
6. Globul demonstrează forma sferică a Pământului și dă o
idee generală despre elementele lui principale.
7. Cu ajutorul globului se determină ortodrama (distanța cea
mai scurtă dintre 2 puncte de pe globul geografic).
8. Globul este unicul produs cartografic ce formează o idee
reală asupra repartiției oceanelor și continentelor, a
raporturilor dimensionale dintre ele, a formei lor.

Harta geografică este reprezentarea micșorată, convențională

și generalizată a suprafeței terestre pe care este redată repartiția
spațială a diferitelor elemente naturale și socio-economice de pe
un anumit teritoriu prin intermediul semnelor convenționale.
Planul - imaginea orizontală micșorată a unei porțiuni din
suprafața Pământului.

Elementele planului și ale hărții sunt:

I. Elementele matematice:
 Scara de proporție reprezintă raportul dintre lungimea
unei linii pe un plan, hartă sau glob geografic și lungimea
reală a aceleiași linii. Scara poate fi numerică, nominală și
liniară (grafică).
Scara numerică este exprimată printr-un număr abstract
și se notează printr-o fracție, al cărei numărător este egal
cu o unitate, iar numitorul indică de câte ori au fost
micșorate lungimile reale. Exemplu: 1 : 25000, 1 : 50000,
1 : 500000, 1 : 1 000 000 . Cu cât numitorul scării
numerice este mai mic, cu atât reprezentarea sa pe hartă
este mai mare și invers. Din această cauză scara mai mare
este cea care are numitorul mai mic.
Scara nominală indică dimensiunea căreia îi corespunde în
realitate 1 cm de pe hartă. De exemplu: 1 cm = 20 km.

20
 Scara de proporție liniară reprezintă o dreaptă ce este
divizată în segmente egale, notate prin cifre, care indică valoarea
reală a segmentului.
De exemplu: 0 └─┘ 20 km.
- Rețeaua de grade – sistem de paralele și meridiane geografice
ce permite determinarea poziției oricărui punct de pe suprafața
Pământului. Pentru acesta este destul de cunoscut două
coordonate: latitudinea și longitudinea.
Latitudinea geografică a unui punct reprezintă dinstanța
exprimată in grade uia față de Ecuator în direcție Nordică sau
sudică. Latitudinea se măsoară de la Ecuator spre Polul Nord și
spre Polul Sud; mărimea ei variază între 0° și 90° latitudine
nordică ( sudică).
Longitudinea geografică a unui punct este distanța exprimată
în grade față de meridianul Greenwich (0°).
Longitudinea geografică se calculează de la meridianul
Greenwich spre Est și spre Vest având valoarea cuprinsă între 0°
și 180° longitudine estică ( vestică).
Latitudinea și longitudinea constituie coordonatele geografice și
servesc pentru precizarea poziției geografice a oricărui punct aflat
pe suprafața terestră.
II. elementele geografice (căi de comunicații, râuri, păduri,
precipitațiile, presiunea) sunt redate prin semne convenționale (de
exemplu: culori, curbe, simboluri, cifre, litere etc.).
Totalitatea semnelor convenționale cu explicația ce le corespund
formează legenda hărții.

Clasificarea hărţilor după diferite criterii (după scară, destinaţie,

conţinut):

Hărțile geografice se clasifică după mai multe criterii:

1. Scară; se deosebesc:
- hărți geografice la scară mare – de la 1: 10000 până la
1: 200000 (hărți topografice);

21
- la scară medie – de la 1: 200000 până la
1: 1 000000;
- la scară mică – mai mari de 1: 1 000000.
2.Conținut: hărțile pot fi generale și speciale sau tematice.
- Hărțile generale cuprind o complexitate de elemente geografice
naturale și socio-economice, fără a evidenția special anumite
obiecte.
- Hărțile topografice de detaliu se construiesc la scări mari
(1 : 25000 – 1: 200 000), ce permit reprezentarea unui număr
mare de elemente cu deformări mici.
-Hărțile topografice de ansamblu se construiesc la scări
mijlocii (1: 200000 – 1:1000 000).
Hărțile topografice pot fi utilizate ca materiale de bază pentru
construirea hărților cu scări mici (de la 1:1000 000) și pentru
hărțile speciale.
- Hărțile speciale sau tematice redau un element sau un grup
de elemente selecționate de pe suprafața terestră. Acestea pot fi
hărți speciale fico-geografice (de exemplu: hărți geografice,
geomorfologice, climatice, hidrografice, biogeografice, hărți ale
solurilor) și hărți speciale socio-economice (de exemplu: hărți ale
populației, ale rețelei de așezări, industriei, agriculturii ș.a.).
3.Destinație:
 didactice,
 militare,
 de navigație maritimă și aeronautică,
 turistice.
Proiecția cartografică reprezintă procedeul matematic cu
ajutorul căruia se reprezintă suprafața sferică a Pământului pe
suprafața plană (hartă)în dependență de destinația hărții.
. Proiecțiile cartografice se împart în:
1.Proiecții cartografice azimutale. Poziția planului de proiecție
poate fi polară, ecuatorială sau oblică (fig.1).
Cu ajutorul acestor proiecții se reprezintă Artica și Antarctica.
Paralelele sunt circumferințe concentrice, iar meridianele- linii

22
 radiale.

Fig.8.Proiecția azimutală.
2.Proiecții cartografice
cilindrice. În această proiecție
sunt întocmite hărțile lumii
ce sunt destinate navigației
maritime și celei aeriene (fig.
2).
Toate paralelele și meridialele sunt egale, se intersectează
între ele sub unghi drept, scara de proportie e menținută numai în
zona ecuatorială.
Fig.9. Proiecția cartografică
cilindrică
3.Proiecții cartografice conice. Se
folosesc pentru reprezentarea pe
hartă a statelor ce au întindere
mare direcție longitudinală (fig. 10).
Unghiurile și suprafețele pe pe hărțile realizate în proiecția
conică sunt deformate mai puțin.

Fig10.Proiecția cartografică conică

Importanța practică a hărților. Practic fiecare domeniu de
activitate umană utilizează hărțile (în activitățile de prospectare/

23
cercetare și exploatare a resurselor naturale, construcția așezărilor
umane, organizarea transporturilor, a infrastructurii, lucrări de
amenajare a teritoriului, navigația aeriană și maritimă, turismul,
activitățile militare).
Importanța științifică. Orice activitate de cercetare științifică
din domeniul științelor naturale, al istoriei nu poate fi concepută
fără hărți.
Rolul didactic al hărților. Harta este indispensabilă la
asemenea discipline precum geografia, istoria ș.a. Indiferent de
scopul, căruia este destinată, harta este o sursă de informare foarte
complexă.
Cu ajutorul hărților se pot determina distanțele, coordonatele
geografice, altitudinea reliefului etc.
– Determinarea coordonatelor geografice;
Precizia determinărilor de coordonate geografice pe hărți depinde
de scara harții.
1. Alegem o hartă amănunțită.
Importanța practică a hărților. Practic fiecare domeniu de
activitate umană utilizează hărțile (în activitățile de prospectare/
cercetare și exploatare a resurselor naturale, construcția așezărilor
umane, organizarea transporturilor, a infrastructurii, lucrări de
amenajare a teritoriului, navigația aeriană și maritimă, turismul,
activitățile militare).
Importanța științifică. Orice activitate de cercetare științifică
din domeniul științelor naturale, al istoriei nu poate fi concepută
fără hărți.
Rolul didactic al hărților. Harta este indispensabilă la
asemenea discipline precum geografia, istoria ș.a. Indiferent de
scopul, căruia este destinată, harta este o sursă de informare foarte
complexă.
Cu ajutorul hărților se pot determina distanțele, coordonatele
geografice, altitudinea reliefului etc.
– Determinarea coordonatelor geografice;
Precizia determinărilor de coordonate geografice pe hărți depinde

24
de scara harții.
1. Alegem o hartă amănunțită.
2. Stabilim valorile paralelelor și meridianelor care mărginesc
ochiul rețelei cartografice în care se găsește punctul luat în
considerare.
3.Punctul A din fig. 1 este situat între paralelele de 44 si 45° și
meridianele de 26 și 27°.
4.Se trasează cu creionul paralela
și meridianul punctului A în
interiorul ochiului rețelei
cartografice.

Fig.11. Determinarea pe hărți a coordonatelor geografice ale

punctului A.
5.Se determină apoi prin regula de trei simplă valoarea în minute a
lui a si b, măsurându-se cu rigla întreaga paralelă și întregul
meridian al punctului A, ca și lungimea segmentelor a și b,
raționându-se astfel: dacă pentru întreaga lungime a paralelei
punctului A, cuprinsă între meridianele de 26 si 27°, de 18 mm,
corespund 60', pentru lungimea lui a de 12 mm vor corespunde
40'. Astfel, longitudinea punctului A va fi de 26°40'. Latitudinea
punctului A va fi de 44° + b.
6.Pentru stabilirea felului latitudinii si longitudinii trebuie
observat sensul de creștere a valorii meridianelor si paralelelor.
Direcția spre care cresc aceste valori reprezintă felul longitudinii

25
sau latitudinii. Dacă, de exemplu, valorile meridianelor cresc spre
cadrul estic al hărții, atunci longitudinea punctului va fi estică; în
caz contrar va fi vestica.

Determinarea coordonatelor geografice ale Vârfului Mont Blanc

1)Determinăm
latitudinea pentruΔµ
(AE);
2)AB=44mm=10° [40°-50°];

3)AE=25mm= Δµ=25x10°/44°=250°/44°;
1. 4)250° /44°=5,7272=5°
0,72 x 60 = 43’;
0,72 x 60 = 43’’:
Δµ=5°43’43’’;
µ=40°+5°43’43’’=45°43’43’’ lat N;

Determinăm longitudinea
pentruΔλ. CD=31mm
CD=31mm=10°[0°-50°];
CE=21mm=Δλ=21 x 10°/31°=210°/31°;
210° 31°
6,7741=6°

0,77 x 60 = 46’;

26
0,41 x 60 = 24’’

Δλ=6°46’24’’
λ=0°+6°46’24’’=6°46’24’’long E.
Răspuns: Vf. Mont Blanc are coordonatele: 45°43’43’’ lat. N și
6°46’24’’ long. E.
Determinarea altitudinii unui punct pe o hartă topografică
Fig. 12.Determinarea altitudinii punctului P.
La determinarea altitudinii unui punct pe o hartă topografică în
curbe de nivel se pot ivi două cazuri :
1)când punctul se găsește pe una din curbele de nivel și
2) când punctul se găsește între două curbe de nivel.
În primul caz, altitudinea punctului este chiar aceea a curbei de
nivel pe care se situează.
În cazul al doilea (fig.12), pentru determinarea cotei punctului P
situat între curbele de nivel de 40 și 45 m, se poate folosi
următorul procedeu : se măsoară distanța pe hartă dintre M și N și
distanța dintre M și P. Fie MN = 20mm și MP=7 mm. Ca urmare,
dacă pentru o distanță de 20 mm există o diferență de nivel de 5m,
pentru o distanță de 7 mm diferența de nivel va fi de 1,75m.
Această diferență de nivel dintre M si P se adaugă la altitudinea
curbei C1, pe care se găsește punctul M și se obține altitudinea
punctului P. Altitudinea punctului P va fi deci : 40 m + 1,75
m=41,75 m.

Calcularea distanțelor pe hartă

Să se determine lungimea munților Atlas (Africa de Nord-West)
utilizând harta.
1) Măsurăm cu rigla lungimea munților pe hartă (harta fizică a
Africii, scara 1:35 000 000). Obținem valoarea de 5 cm.

27
2) Transformăm scara de proporție din scară numerică în scară
nominală. 1: 35 000000 ( 1 cm = 350 km).
3) înmulțim aceste două valori: 5 x 350 = 1750 km.
Am calculat lungimea munților Atlas după formula: D = d x n,
unde: D = distanţa pe teren; d = distanţa măsurată pe hartă; n =
numitorul scării hărţii.
În cazul dat, d = 5 cm, iar n = 35000000 cm. Așa cum distanţa de
pe teren se măsoară de obicei în km, a fost necesar să facem
transformarea din cm în km.
Ştiind că 100 000 cm = 1 km, reiese că 35 000 000 cm =350 km.
Astfel, rezultă că D = 5 x 350 = 1750 km.
100 cm = 1 m;
1000 cm = 10m;
10 000 cm = 100 m;
100 000 cm = 1000 m = 1 km.

După sistemul de carturi:

1) Determinăm între ce paralele se află Munții Atlas. Am obținut
paralele de 10° long. vest. și 10° long. est.
2) Le adunăm: 10°+10°=20°
3) Înmulțim suma cu 111 (1°=111 km):
20 x 111 = 2220 km.
Cu ajutorul acestor metode a fost calculată lungimea aproximativă
a Munților Atlas. Lungimea reală a Munților Atlas este de 2092
km.
Capitolul II: Litosfera

Structura internă și compoziția Pământului

Structura internă a Pământului

Pământul este constituit din următoarele învelișuri: crusta

(scoarța terestră), mantaua și nucleul.

28
 Structura internă a Pământului a fost dedusă prin metoda
observărilor directe (pentru partea superficială a Pământului, care
nu depășește adâncimea de 20 km; metoda observărilor directe
vizează studierea aflorimentelor naturale de roci, a materialelor
din sonde, a secțiunilor geologice din mine, a formațiunilor de
roci montane, observările efectuate în timpul erupțiilor vulcanice)
și prin metode indirecte/geofizice (metoda seismică – studiul
propagării undelor seismice). Se disting două categorii de unde
seismice mai importante pentru studiul structurii interne a
Pământului:

unde longitudinale (P – primare), care se propagă prin mediile

solide și lichide;

unde transversale (S – secundare), care se propagă numai în medii

solide.
Fig. 13. Structura internă a Terrei
Astenosfera este un strat de substanță în stare vâscoasă
(semitopită), plastică, se află în mantaua superioară (la 70 – 150
km adâncime) și se caracterizează prin temperatură înaltă. În

29
astenosferă sunt situate focarele cutremurelor de pământ, se
formează magma și curenții subcrustali, care provoacă
diferențierea substanței.
Crusta împreună cu partea solidă a mantalei formează litosfera.
Crusta (scoarța terestră) este învelișul părții superioare a
Pământului, ce are grosimea de 35 – 80 km sub continente și 5 –
10 km sub oceane. Temperatura crește o dată cu adâncimea
conform treptei geometrice (1 grad Celsius la fiecare 33 m
adâncime). Masa crustei constituie mai puțin de 1% din masa
Pământului. În crustă au loc procesele tectonice, exogene.
Mantaua are o adâncime de până la 2900 km. Mantaua ocupă
66% din masa Pământului și 33% din volumul lui. În mantauă se
formează focarele cutremurelor de pământ, lava.
Nucleul este partea centrală a Pământului și constituie cca
31% din greutatea Pământului și aproape 16% din volumul lui.
Nucleul extern se extinde între 2900 și 5000 km, iar temperatura
ajunge la cca 3000°C. În nucleul extern undele seismice
transversale (S) nu se mai propagă, iar viteza undelor
longitudinale scade de la 15,6 km/s până la 8,8 km/s.
Nucleul intern constituie partea centrală a Pământului care este
compusă din substanțe solide ce ajung la o temperatură de circa
5 000°C. Datorită proceselor ce au loc în nucleu se formează
câmpul magnetic al Pământului.

Compoziția chimică a Pământului

Litosfera din punct de vedere chimic este formată predominant
din siliciu și aluminiu, din această cauză mai este numită învelișul
Sial.

Mantaua. Compoziția chimică a mantalei: oxizi de siliciu, de

magneziu, de aluminiu și calciu.
Nucleul extern, conform opiniei unor savanți, este format dintr-
o substanță aflată în stare fluidă, conform altora – substanța are
proprietăți fizice caracteristice lichidelor.

30
 Zona de tranziție - compusă din FeS (troilit).
Nucleul intern. Compoziția chimică nichel, fier (Ni, Fe) fiind
numit Nife.

Crusta – structură, tipuri și compoziție

Structura și tipurile de crustă
Se deosebesc următoarele tipuri de crustă:
 crustă continentală;
 subcontinentală;
 oceanică;
 suboceanică.
I. Crusta continentală – Grosime de cca 40 – 60 km, ( 30 – 40
km în regiunile de câmpie și până la 70 – 80 km în munți). În
componența crustei continentale se disting 3 pături:
-Pătura sedimentară – grosimea foarte variată, cea mai mare
este în regiunile muntoase. Ea este alcătuită din roci sedimentare.
-Pătura granitică (crusta superioară) – grosimea fiind de cca

16 – 20 km, foarte rar atingând 25 km, este alcătuită din granit,

marmură, cuarțit, gnais.

31
- Pătura bazaltică (crusta inferioară) – grosimea e cuprinsă
între 10 – 15 km până la 25 – 30 km; Compoziția chimică: partea
superioară – din bazalt, cea inferioară – din gabrouri, amfibolite,
peridotite.

Fig. 14. Structura crustei terestre

Crustală este sectorul crustei ce posedă caracteristici geologice

și geofizice similare.
În structura crustei continentale se deosebesc următoarele
crustale:
I. Scuturile – reprezintă cele mai stabile elemente ale crustei din
punct de vedere tectonic fiind alcătuite din roci cristaline ce au o
vârstă cuprinsă între 0,5 – 3,5 miliarde de ani.
II. Plăcile – constituie elemente cele mai rigide și mai stabile ale
crustei fiind formate dintr-un fundament cristalin de roci
magmatice și metamorfice. Ele ocupă 45% din suprafața
uscatului. Plăcile împreună cu scuturile formează platformele
(cărora le corespund în relief câmpiile și podișurile). Exemplu:
Platformei Europei de Est îi corespunde Câmpia Europei de Est;
Platformei Siberiene – Podișul Siberiei Centrale.
III. Crusta subcontinentală – ocupă un loc de tranziție de la
crusta continentală la cea oceanică, fiind caracteristică pentru
regiunile periferice ale continentelor, arcurile insulare (ins. Aleute,
Kurile), pentru zonele de șelf (Mările Oceanului Arctic, Marea
Nordului etc.). Structural, crusta subcontinentală este
asemănătoare cu cea de tip continental, dar lungimea este mai
mică (de circa 20 -30 km.)
IV. Crusta oceanică – este caracteristică pentru fundul Oceanului
Planetar, grosimea crustei oceanice variind între 5 și 12 km și

32
fiind constituită din trei pături suprapuse:
1) Pătura sedimentară – este subțire, grosimea ei variind
între 200 – 1000 m fiind formată din sedimente
neconsolidate.
2) Pătura sedimentară – bazaltică – are grosimea de 1000 –
1700 m, foarte rar 2500 m, fiind formată din lave
bazaltice, tufuri ce alternează cu straturile de roci
sedimentare bine consolidate.
3) Pătura bazaltică – are grosimea de 4000 – 8000 m fiind
compusă din roci magmatice intruzive bazice și
ultrabazice.
În structura crustei oceanice sunt distinse tipuri de crustale:
1. Fosele oceanice – reprezintă depresiuni adânci (5 – 11
km), care sunt situate la periferia continentelor sau în
apropierea arcurilor insulare (Fosa Java, Fosa Filipinelor,
Fosa Marianelor, Puerto Rico etc.). Fosele sunt foarte
active din punct de vedere tectonic, în cadrul lor se
manifestă intens vulcanismul, procesele seismice.
2. Dorsalele medio-oceanice – sunt sectoarele ale crustei
oceanice active din punct de vedere tectonic și care se
caracterizează printr-o seismicitate ridicată și vulcanism
intensiv, în deosebi în partea centrală a zonei de rift.
Grosimea crustei – 5 km. Dorsalelor medio-oceanice le
sunt caracteristice anomaliile gravimetrice, magnetice,
fluxul termic ridicat.
3. Depresiunile marine periferice – sunt elemente
structurale cu crustă de tip oceanic cu grosimea de 9 km
care se află între un continent și un arc insular ( sau între
două arcuri insulare).
4. Insulele vulcanice – sunt situate pe crestele dorsalelor
medio-oceanice sau în mijlocul bazinelor oceanice având
suprafața de la 1 km² până la zeci de km², caracterizându-
se prin acumularea produselor vulcanice, în special a
bazalturilor.

33
 5. Platformele oceanice – ocupă suprafața cea mai mare a
fundului Oceanului Planetar și sunt stabile din punct de
vedere tectonic. Grosimea medie a crustei e de 7 km, fiind
constituită din sedimente (0,3 km) și roci bazaltice.
Această zonă se caracterizează prin anomalii magnetice.
IV. Crusta de tip suboceanic – se aseamănă structural cu
crusta de tip oceanic, însă are grosimea mai mare (4 – 10 km)
a păturii sedimentare. Ea este caracteristică depresiunilor
marine periferice și bazinelor marine interne. Grosimea
scoarței de tip suboceanic constituie 20 – 25 km.

Fig 15. Tipuri de crustale ale crustei oceanice

Compoziția crustei
Crusta se caracterizează prin diferite tipuri de compoziții:
chimice, mineralogice și petrografice.
Compoziția chimică. În compoziția crustei sunt toate elementele
chimice din tabelul periodic al lui D. Mendeleev.
O2, Si, Al, Fe, Ca, Na, K, Mg, H, Ti constituie peste 99% din
greutatea crustei, în stare pură fiind numai Au, Pl, Ag, Co, Cu, S.
Compoziția mineralogică: silicați, oxizi, carbonați, fosfați, haloizi,
sulfuri, sulfați etc. Minerale - compuși chimici ai mai multor
elemente (cuarțul [SiO2], magnetitul [Fe3O4], corindonul
[Al2O3], cristalele de are gemă [NaCl] etc.).
Compoziţia petrografică a crustei: roci magmatice (intruzive şi
efuzive), roci sedimentare (detritice, chimice, organogene) şi

34
metamorfice.

Crusta este compusă din roci, ce reprezintă agregate (asociații)

naturale constituite din mai multe minerale. Majoritatea rocilor
sunt eterogene (poliminerale):granitul, bazaltul. Sunt cca 3500
minerale și aliaje. Un număr mai mic de roci ( monominerale )
sunt compozițional omogene, fiind formate dintr-un singur
mineral (marmura, cuarțitul). La formarea rocilor contribuie
procesele endogene (magmatice, metamorfice), cât și cele
exogene (sedimentarea). În dependență de geneză rocile se împart
în trei grupuri: magmatice, metamorfice și sedimentare.
 Rocile magmatice – se formează din topiturile de silicați
(magmă și lavă) atât în interiorul scoarței terestre, cât și la
suprafața ei. În dependență de locul formarării se
deosebesc roci intruzive și efuzive.
1. Rocile magmatice intruzive – sunt formate în
interiorul scoarței terestre, la diferite adâncimi, în
rezultatul răcirii lente a magmei bogate în componenți
volatili, în condiții de presiuni și temperaturi ridicate.
Structură: granulară și textură masivă.Rocile
magmatice intruzive (granit, gabro, sienit etc.) se află
în scoarța terestră sub formă de corpuri, deseori de
mărimi imense: lacolit, sill,batolit, filon, dyke etc.
( Intruziune – pătrunderea magmei din adâncime în scoarța
terestră.)
2) Rocile magmatice efuzive – (obsisianul, piatra ponce,
„spuma mării”, andezitul, bazaltul) sunt formate la
suprafața scoarței terestre din topiturile de lavă revărsată în
urma erupțiilor vulcanice. Modul de formare: la
temperaturi și presiuni scăzute.Structură: compactă,
poroasă, detritică. Rocile efuzive se găsesc la suprafață sub
formă de pânze, cupole.
Reprezentanții rocilor magmatice: bazaltul, granitul, sienitul,
gabroul, obsidianul, andezitul, piatra ponce, „spuma mării”,

35
granodioritul, riolitul, dioritul, trahitul, porfiritul, labradoritul,
diabazul, dunitul, piroxenitul, kimberlitul.
Utilizarea: materiale de construcții și decorative. Ele mai conținși
zăcăminte de minereuri metalice și nemetalice. Răspîndirea- 75%
din volumul scoarței terestre.
 Rocile sedimentare – sunt formate pe fundul bazinelor
marine, lagunelor, lacurilor, râurilor, mlaștinilor, inclusiv
și la suprafața uscatului în rezultatul dezagregării fizice a
rocilor magmatice, metamorfice și a celor sedimentare.
Rocile care s-au formate pe fundul bazinelor maritime se
numesc marine, iar cele formate pe uscat – continentale.
După origine rocile sedimentare se împart în trei grupe: detritice,
chimice și organogene.
-Rocile sedimentare detritice – sunt cele mai răspândite și s-au
format în urma dezagregării fizice a altor roci (magmatice,
metamorfice și sedimentare) sub acțiunea apelor atmosferice,
râurilor, mării, gheții, vânturilor etc. și apoi redepuse. Ele se
clasifică după mărimea fragmentelor dezagregate și se împart în
roci detritice afânate (friabile) și roci cimentate. Utilizarea: în
construcții, ca material abraziv, în industria sticlei, la fabricarea
cărămizii etc.
 Rocile chimice (hemogene) – se formează prin depunerea
substanțelor coloidale cristaline din soluții într-un mediu
apos: lacuri, lagune, golfuri marine puțin adânci. Se mai
pot forma la gurile izvoarelor, pe pereții craterelor
vulcanice. Structura: monominerale. Din această grupă fac
parte mineralele din clasa sulfaților (ghipsul, anhidritul),
haloizilor (halitul, silvina, carnalitul).
Tipurile de roci hemogene:
 carbonatice (calcarul oolitic, dolomitul);
 silicioase (gheizeritul);
 feroruginoase (zăcămintele de fier);
 manganice (zăcămintele de mangan);
 aluminice (bauxita);

36
  fosfatice (fosforitul, vivianitul).
- Rocile organogene – s-au format din rămășițele de organisme
vegetale și animale. Principalele roci: calcarele organogene, creta,
marna, diatomitul, pămânțelul, opoca ș.a.
- Rocile caustobiolitice (arzătoare). Principalele roci: din
această grupă de roci: turba, cărbunii fosili (cărbunele brun,
cărbunele sapropelic, cărbunele humic, antracitul), șistul
bituminos (arzător), petrolul, gazele naturale. Modul de
formare:din resturile substanțelor organice. Rocile caustobiolitice
sunt surse termoenergetice și au o mare importanță în dezvoltarea
economiei.
Exemple de roci sedimentare: sarea, ghipsul, cărbunele, nisipul,
creta, lutul etc.
Rocile metamorfice – sunt rocile de geneză magmatică și
sedimentară supuse unor transformări sub acțiunea temperaturilor
și presiunilor ridicate.
Exemple de roci metamorfice: gnaisul, marmura.
Structura: dintr-un singur mineral (micașistul, șistul de talc,
serpentinitul, marmura, cuarțitul) sau din mai multe minerale
(gnaisul).
Rocile metamorfice au o importanță practică foarte mare. Ele se
folosesc în construcții, ca materiale abrazive și decorative. Unele
roci metamorfice repezintă zăcăminte minerale importante de
grafit, corindon, granat, magnetit, hematit, minereu de cupru etc.
Rocile metamorfice formează aproximativ 15% din volumul
scoarței terestre, rocile magmatice - 80%, rocile sedimentare -
doar 5% din volumul scoarței terestre.
Dinamica scoarţei terestre: Procesele magmatice. Rolul lor în
modelarea scoarţei terestre. Procesele seismice şi efectele lor.
Scoarța terestră este supusă unor schimbări și transformări
numite procese geologice.
Procesele geologice manifestate în interiorul Pămîntului
reprezintă procesele endogene (mișcările tehtonice, procesele
magmatice, procesele metamorfice, vulcanice și

37
seismice).Caracterul acestor procese le determină căldura internă
a Pământului, gravitația și mișcarea de rotație a Pământului.Sursa
de energie a acestor procese-radiația solară, gravitația terestră,
radiația cosmică.
Mișcările tehtonice reprezintă mișcările scoarței terestre în
urma cărora are loc cutarea, falierea, înălțarea, coborârea ,
deplasarea scoarței terestre.scoarței terestre.
După modul de manifestare mișcările tehtonice se clsifică în:
 mișcări oscilatorii;
 mișcări orogenice plicative;
 mișcări orogenice radiale;
 seismice.
Mișcările oscilatorii sunt mișcările lente de ridicare sau coborâre
a unor porțiuni vaste ale scoarței terestre.După timpul de
manifestare mișcările oscilatorii sunt:
 mișcări oscilatorii actuale;
 mișcări oscilatorii neotehtonice.
Mișcările oscilatorii actuale sunt de ridicare a scoarței
terestre (24 cm-1m în timp de un secol)-în Islanda, scoția, Uralul
de nord, Scandinavia, regiunea Marilor lacuri din Canada, Partea
centrală a Câmpiei Europei Centrale; și de coborîre (2-25 cm timp
de 1 secol) în regiunile estice ale Italiei, pe Câmpia La Plata,
Vestul Africii, tărmurile Olandei și Belgiei.
Mișcările oscilatorii neotehtonice s-au manifestat în decursul
ultimilor 40 ml ani și drept urmare unele regiuni s-au ridicat, iar
unele situate pe șelful continental- scufundat.
Importanța mișcărilor tehtonice oscilatorii are o importnță
majoră la construcția căilor de comunicații, a porturilor,
apeductelor, liniilor de tensiune înaltă, apeductelor.
Mișcările orogenice plicative de cutare sunt mișcările de
formare a munților sub influența cărora are loc deranjarea
straturilor de roci din poziția inițială sub acțiunea forțelor
endogene. Ca urmare acestor forțe se deformează straturile de roci
ce capătă o formp ondulatorie. (în munții Alpi).

38
 Mișcările orogenice radiare
se manifestă în sens vertical
formându-se horsturi
(comportament ridicat ce este
mărginit de ambele părți de
comportamente coborîte sub formă de trepte): Munții Pădurea
Neagră, Vosgi, Sudeți,Altai, Metalici și grabene (opuse horstului)-
grabenul Rheinului, Marele Graben Est-African.

Fig 16 Horstul și grabenul

Cutremurele de pământ sunt mișcările de scurtă durată ale
scoarței terestre ce sunt exprimate prin zguduiri bruște și sunt
provocate datorită energiei interne a Pământului.
Fig.17. Regiunile seismice

39
 Regiunile seismice ale Pământului coincid cu zonele de rift
și fosele oceanice. Cutremurele de pământ au loc în acele
regiuni unde se manifestă deformarea litosferei și eliminarea
energiei. Regiunile seismice marchează liniile de dezbinare a
scoarței terestre. Cutremurele de Pământ generează apariția
unor fracturi, crăpături sau falii la suprafața scoarței terestre.
În dependență de cauzele care le provoacă, cutremurele sunt:
 cutremure de prăbușire (au loc datorită prăbușirii unor
tavane în peșteri);
 cutremure vulcanice ( însoțesc erupțiile vulcanice și
provoacă de obicei tsunami);
 cutremure tectonice (cele mai frecvente).
După adâncimea focarului cutremurele sunt:
 superficiale (focarul la adâncimea până la 10 km);
 normale (10-60 km);
 intermediare (60-300 km);
 adânci (300-800 km).
Locul din interiorul Pământului unde se formează cutremurele
reprezintă hipocentru, iar punctul ce este situat pe verticală de la
hipocentru este numit epicentru.
Intensitatea cutremurelor se determină cu seismograful după scara
de 12 baluri a lui Mercalli sau 10 baluri a lui Richter.
În decursul unui an sunt peste 100000 cutremure de intensitate
mică și 2-3 cutremure puternice, cele mai multe manifestându-se
în regiunile de orogeneză alpină și în ”Brâul de foc al Pacificului”.
Cutremurele de Pământ generează apariția unor fracturi, crăpături,
falii la suprafața scoarței terestre.
Rolul cutremurelor: ele contribuie la ridicarea scoarței terestre,
pot schimba cursul apelor, bara cursul apelor curgătoare, pot
declanșa alunecări de teren, surpări, prăbușiri; pot deranja poziția
straturilor de roci, scoțând la zi apele subterane.
1. Procesele magmatice – reprezintă transformarea
magmei/lavei în roci magmatice/vulcanice.

40
 În urma magmatismului intruziv (desfășurat în interiorul
scoarței terestre) se formează locolite și batolite, care conduc la
apariția în relief a unor forme pozitive cu aspect bombat. Astfel au
apărut șirul de batolite din lungul Munților Anzi; batolitele
granitice de pe teritoriul Finlandei; lacolitele din Caucazul de
Nord și din peninsula Crimeea. (Intruziune – pătrunderea

magmei din adâncime în scoarța terestră.)

În cazul magmatismului efuziv (desfășurat la suprafața scoarței
terestre), la suprafața scoarței terestre, prin solidificarea lavei și
acumularea materialelor solide rezultate din erupțiile vulcanice, au
apărut forme specifice, numite munți vulcanici.
Vulcanul este alcătuit din con, crater, coș și vatră.
Coșul reprezintă hornul sau orificiul de evacuare a
materialelor expulzate. În timpul perioadelor de liniște și după
stingerea vulcanului, în coș rămân piroclastite consolidate
(lave); care pot fi puse în evidență numai prin eroziunea
conului. Craterul reprezintă prelungirea externă prin care se
termină coșul, are de obicei forma de pâlnie.

41
 Fig18.

Structura vulcanului

Conul este edificiul propriu-zis, clădit din lava revărsată și din

alte materiale care au rezultat în timpul exploziei vulcanice;
reprezintă o formă de acumulare, a cărei morfologie depinde de
tipul activității vulcanice și apoi de evoluția subaeriană a roziunii.
Vatra vulcanului (camera magmatică) – locul unde se găsește
magma (lava) ce alimentează erupțiile. Forma și structura
conurilor vulcanice depind de chimismul magmei și de tipul de
erupție.

42
 Fig. 19. Activitatea seismică și vulcanică

 Procesele metamorfice – formarea rocilor metamorfice,

care reprezintă aproximativ 15% din volumul scoarței
terestre. Unele roci metamorfice reprezintă zăcăminte
minerale importante de grafit, corindon, granit, magnetit,
hematit, minereu de cupru etc.

Plăcile litosferice şi dinamica lor: plăci majore, curenţi

subcrustali, dorsale medio-oceanice; expansiunea fundului
oceanic, coliziunea şi subducţia plăcilor litosferice.
Placă litosferică – porțiune de dimensiuni diverse din scoarța
terestră, care se mișcă față de altă placă cu viteze de ordinul
centimetrelor pe an.
Plăci majore. Există 7 plăci majore (în ordinea mărimii):
Placa Pacifică, Placa Africană, Placa Eurasiatică, Placa
Australiană, Americană de Nord, Placa Antarctică și Placa
Americană de Sud.
Placa Pacifică este singura placă alcătuită în întregime din
scoarță oceanică, celelalte plăci conținând atât scoarță oceanică,
cât și porțiuni de scoarță continentală.
Plăcile litosferice alunecă pe suprafața astenosferei și se
deplasează în direcție orizontală cu diferite viteze (2-11 cm/an).
De asemenea, pe lângă plăcile majore după dimensiuni, grosime,
compoziție și structură se disting și plăci medii (Filipineză, Nazca,
Cocos, Caraibilor, Chineză, Indiană, Arabică, Somaleză) și
microplăci (Placa Rusă, Placa Mării Negre, Placa Moesică).

43
 Fig. 20.Schema plăcilor litosferice

Curenți subcrustali (sau de convecție) – curenți ce se formează

în astenosferă și contribuie la deplasarea laterală a plăcilor
litosferice ce provoacă expansiunea fundului oceanic.
Curenți subcrustali scot din partea superioară a mantalei cantități
mari de substanță sub formă de topitură, soluții și gaze pe care le
transportă în zonele cu temperatură scăzută și presiune joasă
pentru a le răci. Ulterior curenții subcrustali coboară în manta,
contribuind la formarea circuitului închis al substanței.
Dorsalele medio-oceanice – reprezintă sectoare ale crustei
oceanice foarte active din punct de vedere tectonic și caracterizate
printr-o seismicitate ridicată și vulcanism intensiv. Ele reprezintă
lanțuri vulcanice submarine ce s-au format din lavă bazaltică.
Părțile lor mai înalte, (creste), în unele regiuni la suprafața apei
formând insule. Se extind pe fundul oceanelor pe o distanță de
60000 – 80000 km. Pentru dorsalele medio-oceanice sunt
caracteristice o serie de anomalii (gravimetrice, magnetice, flux
termic ridicat). De-a lungul axei dorsalelor medio-oceanice se află
fracturi sub forma unor văi înguste și adânci, care se numesc văi

44
de rift. Înălțimea: de câțiva kilometri , adâncimea – de 1,5 – 2,9
km.
Dorsalele oceanice ce conțin rifturi se numesc ridge sau de tip
atlantic. Dorsalele oceanice lipsite de văi de rift poartă denumirea
de rise sau dorsale de tip pacific.
Expansiunea fundului oceanic – ansamblul de procese ce
includ mișcarea pe orizontală a plăcilor litosferice sub acțiunea
curenților subcrustali și a presiunii cantităților mari de substanță
care sunt emanate din partea superioară a mantalei, reînnoirea
scoarței terestre și formarea unei scoarțe noi de tip oceanic
constituită din bazalturi.
Subducţie – procesul de alunecare a unei plăci litosferice sub
o altă placă. De obicei, subducția o suportă plăcile de tip oceanic
(bazaltice). Zonele de subducție se caracterizează prin seismicitate
intensă și prin vulcanism activ.
Subducția plăcilor litosferice determină formarea șirurilor
vulcanice și a arcurilor insulare. Alte consecințe: provoacă
cutremure puternice, determină formarea zăcămintelor de
minereuri.
Coliziune – acțiunea de ciocnire a două plăci litosferice. În
urma coliziunii se elimină cantități mari de energie și se formează
munții. Provoacă cutremure puternice și explozii vulcanice.
Rift – fractură tectonică, cu aspect de vale adâncă, de 1000 –
3000 m, cu lungimi de sute și mii de km, specific dorsalelor
medio-oceanice. Sunt și rifturi continentale.
Regiunile seismice ale Pământului coincid cu zonele de rift și
fosele oceanice. Cutremurele de pământ au loc în regiunile unde
se manifestă deformarea litosferei și eliminarea energiei.
Plăcile litosferice plutesc pe astenosferă în diferite direcții cu
viteze care variază între 1-12 cm/an.
Elementele geostructurale ale scoarței terestre
Sectoarele din scoarța terestră diferă unele față de altele după
modul de așezare a rocilor și după sistemul tectonic.
I. Regiunile de geosinclinal sunt sectoarele scoarței terestre ce

45
se caracterizează prin metamorfism de toate tipurile, vulcanism
activ, procese seismice, mișcări tectonice orogene și oscilatorii.
Regimul de geosinclinal se mai păstrează și în prezent în
regiunea mediteraneană și pe țărmurile Oceanului Pacific. Aceste
zone se găsesc în faza de orogeneză, ceea ce se confirmă prin
manifestarea vulcanismului activ și procesele seismice intensive,
precum și prin gradul înalt de fragmentare a reliefului.
II. Regiunile de platformă.
Platforma este sectorul rigid al scoarței terestre care s-a format
în locul regiunii de geosinclinal (Platforma Europei de Est,
Platforma Siberiană, Platforma Braziliană etc.).
Platformele reprezintă regiunile vaste de câmpie, care sunt
separate de regiunile de geosinclinal și structurile orogenice prin
fracturi de adâncime.
După vârsta geologică a fundamentului cristalin, platformele se
clasifică în:
1) Platforme vechi – au fundamentul cristalin de vârstă
precambriană (platformele: Europei de Est, Siberiană,
Nord-Americană, Arabo-Africană, Indiană și Australiană).
2) Platforme tinere – se deosebesc de cele vechi printr-o
dezvoltare mai slabă a cuverturii sedimentare (platformele:
Europei de Vest, Appallachi, Patagoniei etc.).
În evoluția geologică a Pământului, începând cu sfârșitul
precambrianului, se observă o tendință de consolidare a scoarței
terestre, ce este exprimată prin creșterea suprafeței platformelor
pe contul micșorării regiunilor de geosinclinal.
Pe platforme s-au format zăcăminte minerale de geneză
sedimentară: cărbune, turbă, petrol, fosforite, bauxite, mangan,
sare, ghips etc.
Geocronologia Pământului
Pentru determinarea vârstei Pământului se folosește metoda
dezintegrării izotopilor radioactivi (metoda radiologică) analiza
carbonului și a uraniului, precum și studierea straturilor de roci.
Timpul geologic este divizat în unități geocronologice: eon, eră,

46
perioadă, epocă.
Eon - diviziune a timpului geologic de cel mai înalt grad.
I. Eonul Precambrian - perioada 4, 5 mlrd – 570 mln ani în
urmă, are două ere; arhaică și proterozoică. În aceste ere au apărut
primele organisme marine și primii pești.
II. Eonul Fanerozoic – a durat cu 570 mln ani în urmă și durează
până în prezent.
 Era paleozoică a durat între perioada 570 – 245 mln ani
î.e.n. A avut perioadele: cambriană, ordoviceană, siluriană,
carboniferă și permiană. – Au apărut primele organisme pe
uscat, au apărut plantele cu spori, s-au format principalele
zăcăminte de cărbune.
 Era mezozoică (245 – 65 mln ani î.e.n.) – apariția la
sfârșitul perioadei a gimnospermelor, apariția, apogeul și
declinul dinozaurilor. Are 3 perioade: triasic, jurasic și
cretacic.
 Era cainozoică are 2 perioade: terțiar: 1) paleogen – 65 –
24 mln ani î.e.n.;
2) neogen – 24 – 2 mln. ani î.e.n.; și cuartenar – 2 mln ani
î.e.n. – prezent.
Perioada terțiară se caracterizează prin apariția păsărilor,
apogeul mamiferelor.
Cuatenarul – apariția primatelor, apoi a omului, declinul
gimnospermelor și a plantelor cu spori, dezvoltarea
angiospermelor (plantelor cu flori).
Delimitarea erelor se face după apariția sau dispariția unor
încrengături sau clase de organisme, încheierea unui ciclu
orogenic, formarea unor sisteme montane și manifestarea unor
mari regresiuni marine.
Delimitarea perioadelor se face după apariția sau dispariția unor
ordine și familii de organisme, manifestarea unor faze orogenice.
Pe baza analizei straturilor de roci, a perioadei de dezintegrare a
C14, U 238 a fost întocmită scara timpului geologic ce
cuprinde unitățile geocronologice:

47
  Eonul (precambrian și fanerozoic);
 era (arhaică, paleozoică, mezozoică, cainozoică);
 Perioadă;
În evoluția paleogeografică și geologică a Pământului sunt
evidențiate 5 etape: precambriană, eopaleozoică, neopaleozoică,
mezozoică și cainozoică.
1. Etapele: precambriană, eopaleozoică, neopaleozoică,
mezozoică și cainozoică.
I. Etapa precambriană – cuprinde erele arhaică și proterozoică.
Era arhaică:
1.Are loc formarea primelor porțiuni de uscat – protoplatformele.
2.Se formează rocile metamorfice (gnais, cuarțit).
Era proterozoică
S-au format platformele vechi: Platforma Europei de Est,
Platforma Americană de Nord, Siberiană, Tarimă, Chineză,
Australiană, Indiană, Arabă, Africană, Braziliană.
Apar primele roci sedimentare (gresie, argile, nisipuri).
Se formează mari zăcăminte de minereu de fier.
Se formează învelișurile externe ale Pământului:
atmosfera, hidrosfera, biosfera primară. Un rol important
în formarea atmosferei și hidrosferei l-a jucat degazarea
substanței din interiorul mantalei.
Începe formarea ecranului de ozon.
Răcirea climei a dus la formarea unor calote glaciare.

II. Etapa eopaleozoică (prima jumătate a erei paleozoice):

Cuprinde perioadele: cambriană, ordoviciană și siluriană.
- A avut loc orogeneza caledoniană. A început ridicarea Munților
Appalași. S-au ridicat Munții Scandinavi, Munții Scoției de Nord,
Munții Chinei de Sud, Saianul de Vest, Altaiul de Est, Tian-Shanul
de Vest, Munții Australiei.
- Platformele din emisfera sudică s-au unit și au format
continentul Gondwana.
- Structurile caledoniene sunt bogate în zăcăminte de fier, cupru,

48
nichel, aur, molibden.
-Viața era dezvoltată numai în mediul marin.
- Continuă să se formeze ecranul de ozon.
III. Etapa neopaleozoică (a doua jumătate a erei paleozoice)
Cuprinde perioadele: devoniană, carboniferă, permiană.
-Se manifestă orogeneza hercinică. Se formează Munții Appalași,
Munții Europei de Vest (Harz, Pădurea Neagră, Vosgi, Ardeni),
munții Siberiei (Altaiul de Vest, Tian-Shanul de Est, Hinganul
Mare, Munții Bâranga).
- S-au format mari provincii petroliere în SUA, Canada; în
Europa – Pecipora, Dnepropetrovsk, Donețk; mari zăcăminte
minerale de cărbuni (bazinele carbonifere ale Europei de Vest, ale
Europei de Est, ale Siberiei: Kuznețk, Minusinsk, Tungus).
- Viața se dezvoltă intens în mediul terestru. Se formează solurile.
Se dezvoltă ferigile, din lumea animală – insectele, amfibiile,
reptilele.
IV. Etapa mezozoică
Include perioadele: triasică, jurasică, cretacică.
- S-a manifestat orogeneza kimeridgiană (mezozoică).
- A început formarea sistemului muntos Cordiliero-Anzic
(s-au ridicat sistemele montane Sierra-Nevada, Stâncoși).
S-au format munții Siberiei de Est: Verhoiansk, Cerski,
Kolâma.
- Are loc dezmembrarea continentului Gondwana, se
formează depresiunile Oceanelor Atlantic și Indian.
S-au format mari depozite de petrol și gaze naturale în
Siberia de Vest, în Asia Mijlocie, în Caucazul de Nord, în
Africa de Nord, în Orientul Apropiat, pe continentul
american – în Depresiunea Mexicană, Venezuela, Canada.
S-au format bazinele carbonifere din Kansk-Acinsk, Irkutsk,
Turgai.
- S-au format zăcămintele de minereu de fier sedimentar (Siberia,
Kazahstan, Uralul de Sud). Cea mai mare zonă metaliferă în care
s-au format zăcăminte de aur, wolfram, molibden este Verhoiansk,

49
Kolâma.
- Se formează Centura de cositor a Asiei de Sud-Est.
V. Etapa cainozoică
Cuprinde perioadele: paleogenă, neogenă, cuaternară.
- Se manifestă orogeneza alpină, care dă naștere sistemului
muntos Alpino-Himalayan, se formează sistemul muntos
Cordiliero-Anzic. Are loc formarea arhipelagurilor insulare ale
Pacificului – zonă vulcanică și seismică activă.
-Au avut loc un șir de glaciații, care au dus la răcirea climei.
-A avut loc transgresiunea boreală, cauzată de topirea
ghețarilor după ultima glaciație. Ea a format mările Oceanului
Arctic.

În zona Cordiliero-Anzică, în regiunile Asiei de Sud-Est s-au

format minereuri de nichel, cobalt, wolfram, molibden,
cupru, plumb, zinc, cositor, aur. Calotă glaciară- masa
enormă de gheață care ocupă unele porțiuni de uscat în
regiunile polare.

50
Vârsta Pământului ca planetă (vârsta pregeologică) este evaluată
la 8 miliarde de ani. Iar vârsta geologică este de 4,6 miliarde ani.

Fig 21 Structura scoarței terestre

Relieful scoarţei terestre creat de forţele endogene: formele de

relief şi clasificarea lor după criteriul dimensional şi morfo-
genetic; forme de relief majore ale continentelor (munţi,
podişuri, câmpii).
Suprafața scoarței terestre se modelează continuu ca urmare a
interacțiunii forțelor endogene și exogene, care creează marea
diversitate a reliefului terestru.
Relieful terestru cuprinde totalitatea formelor suprafeței
solide a Pământului aflate pe uscat, cât și în spațiul acoperit de
ape.

51
 Fig 22. Harta fizică a lumii
Clasificarea reliefului:
Formele planetare sau de ordinul I (metarelieful ) – formele de
relief cu cel mai înalt rang de pe Pământ sunt bazinele oceanice și
blocurile continentale. Acestea formează geotectura generală a
Pământului. Apariția lor este determinată de cauze planetare și
cosmice.
Formele majore sau de ordinul II (megarelieful) – forme de relief
generate de acțiunea factorilor endogeni.
Megarelieful uscatului:
 munți. Reprezintă forme proeminente de relief cu
altitudinea absolută mai mare de 800-1000 m, cu pante
mari (mai mari de 20-30%), văi adânci. Munții pot fi
izolați (Kilimanjaro), lanțuri muntoase (Caucaz), sisteme
montane (Munții Stâncoși - Munții Alpi). După geneză
munții sunt: tectonici (cutați și munți bloc), vulcanici,
micști.

52
Munții cutați s-au format ca urmare a acțiunii mișcărilor de cutare
și de înălțare a scoarței terestre. Sunt reprezentați sub formă de
lanțuri și sisteme muntoase (sistemul Alpino-Carpato-Himalayan).

Fig. 23. Lanț montan

Munții bloc s-au format în rezultatul fracturării puternice a
scoarței terestre și mișcării de ridicare și coborâre a blocurilor ce
au rezultat. Sunt reprezentați sub formă de horsturi separate de
grabene (munții Sudeți, Altai, Pădurea-Neagră).
Munții vulcanici s-au format ca urmare a acumulării unei cantități
mari de material piroplastic (cenușă vulcanică, bombe vulcanice,
scorii) și a lavelor ce au fost revărsate în timpul erupțiilor
vulcanice. Aspectul: conuri vulcanice izolate (Etna, Vezuviu) sau
lanțuri muntoase (Căliman-Giurgiu-Harghita).
Munții micși s-au format în rezultatul mișcărilor de cutate și
faliere. Forma: Asocieri de structuri cutate, faliate, vulcanice.
(Corespund în parte munților formați în orogeneza alpină).
 Podișuri, reprezintă forme de relief cu aspect plat sau
vălurat cu altitudinea mai mare de 200 -300m.
Dealuri. Sunt forme de relief cu aspect de culmi alungite sau
cupole rotunjite cu altitudinea absolută de până la 800-1000m.
Modul de formare: fragmentarea podișurilor, procesele de
eroziune sau de acumulare.

53
 Fig
24.

Podișul Tibet
 Dealuri. Sunt forme de relief cu aspect de culmi alungite
sau cupole rotunjite cu altitudinea absolută de pînă la 800-
1000m. Modul de formare:fragmentarea podișurilor,
procesele de eroziune sau de acumulare.
 Câmpii. Cele mai joase forme de relief cu altitudinea sub
200m, fără denivelări majore, cu văi largi și adânci până la
maximum 75 m. Modul de formare a câmpiilor: prin
acumulare sau eroziune. Localizarea: suprapuse
platformelor vechi. Tipurile de câmpii după geneză:
câmpii de acumulare, aluviale, eoliene, lacustre,
acumulare marină; fluvio-marine, fluvio-lacustre, fluvio-
glaciare, de eroziune.

54
Fig
25

Câmpie
Câmpiile de acumulare – s-au format prin depunerea în decursul
timpului a materialelor în sectoarele coborâte ale scoarței terestre.
Câmpiile aluviale – sunt acoperite de aluviunile fluviilor care le
drenează (Câmpia Amazonului).
Câmpiile de acumulare eoliene – sunt formate din acumulări de
nisip (câmpiile din Sahara).
Câmpiile de acumulare lacustră – sunt formate prin
colmatarea fostelor chiuvete lacustre (Câmpia Panoniei).
Câmpiile de acumulare lacustră s-au format prin acumularea
sedimentelor în zona șelfului care apoi au fost exondate ca urmare
a mișcărilor tectonice (Marea Câmpie Chineză).
Formele majore de relief ale bazinelor oceanice
Relieful suboceanic, spre deosebire de cel al continentelor, este
mai puțin accidentat și cu o evoluție mult mai lentă. El este creat
de procesele dinamice din scoarța terestră, de dinamica apelor
oceanice.
Principalele forme majore suboceanice sunt:
1) Platforma continentală (sau șelful) – reprezintă partea
submersă a continentelor care se extinde la adâncimea de

55
 cca 200 m. Aceasta constituie o câmpie inundată de apele
oceanului, după ultima epocă glaciară.
2) Abruptul continental – sector al reliefului submarin
cuprins între platforma continentală și fundul bazinelor
oceanice. Cuprinde adâncimi de cca 200 m și 3000-
4000m.
3) Câmpiile abisale – suprafețe relativ plane, care cuprind o
bună parte din fundul bazinelor oceanice. Ele pot fi situate
pe mai multe trepte, la adâncimi cuprinse între 4000 –
6000 m.
4) Dorsalele medio-oceanice – reprezintă lanțuri muntoase
care iau naștere la hotarul dintre plăcile litosferice. Ele pot
avea înălțimea de 2000 – 3000 m, uneori ridicându-se
deasupra apelor formând insule.
5) Fosele oceanice – sunt depresiuni alungite și înguste cu
adâncimi de peste 6 000 m, cu versanți foarte înclinați. Cea
mai adâncă fosă oceanică este Groapa Filipinelor și are
adâncimea de 11516 m. Regiunile foselor abisale se caracteri-
zează prin seisme puternice.
Altitudine absolută – înălțimea unui punct de pe suprafața
Pământului față de nivelul mediu al Oceanului Planetar.
Altitudine relativă – înălțimea unui punct față de un plan de
referință convențional.
Fragmentarea orizontală a reliefului – raportul dintre
lungimea totală a văilor de pe un teritoriu și suprafața acestuia (se
exprimă în km/km²).
Fragmentarea verticală a reliefului (energia reliefului) –
diferența de înălțime dintre două puncte vecine de altitudine
maximă și altitudine minimă.
Interfluviu – teritoriu dintre două văi vecine, începând de la
limita superioară a versanților săi.
Pantă – unghiul de înclinare al unei suprafețe topografice față de
un plan orizontal (se exprimă în grade).
Formele de ordinul III/mezoformele (văi) și microforme (ravene,

56
doline) – sunt create de forțele exogene, îndeosebi sub acțiunea
proceselor hidrodinamice, eoliene etc.
Clasificarea reliefului în funcție de altitudine sau adâncime:
 treapta munților și podișurilor înalte (8848 – 1000m);
 treapta câmpiilor și platourilor joase (1000 – 0m);
 platforma continentală (0 – 200m);
 abruptul continental (200 – 3000m);
 platforma oceanică (3000 – 6000 m);
 fosele abisale (6000 – 11516m).
Forța gravitațională, acționând direct asupra maselor rocilor,
participă la declanșarea deplasărilor reliefului și la modelarea
reliefului. Deplasările de relief (procesele gravitaționale) depind
de factorii:
 structura geologică a substratului;
 gradul de umidificare a maselor de roci;
 mărimea pantei versantului:
 supraîncărcarea versanților cu diferite construcții;
 cutremure;
 defrișarea arborilor;
 pășunat.
În dependență de gradul de umezire a maselor de roci sunt :
 deplasările umede (alunecările de teren);plasările uscate
(rostogolirile, prăbușirile, tasarea, sufuziunea).

57
Fig.26. Procesele gravitaționale și formele de relief create
Alunecările de teren reprezintă deplasarea maselor de roci pe o
suprafață înclinată (de obicei care este în stare umedă), în
substratul suprafeței înclinate fiind roci ce posedă proprietăți
plastice (argile, leosul, etc).

Fig. 27. Alunecarea de teren

 Cauzele declanșării alunecărilor de teren:
- relieful accidentat;
- defrișatul arborilor de pe versanți;
- pășunatul excesiv pe versanți;
- suprăîncărcarea versantului;
- cutremurile de pămînt;
- subminarea versantului sub acțiunea râului;

58
- umezirea substratului prin topirea lentă a zăpezii sau a ploilor
îndelungate până la stratul impermiabil.
Urmările alunecărilor de teren- degradarea terenurilor.
Măsurile de prevenire a alunecărilor de teren:
 dreanarea terenurilor;
 împădurirea versanților;
 aratul în lungul pantei;
 plantatea viilor și livezilor în locul culturilor prășitoare;
 protejarea stabilității versanților prin lucrări tehnice.
Rostogolirile reprezintă deplasarea rapidă pe versanți a
fragmentelor de roci de diferite grosimi ce s-au format ca urmare a
proceselor de alterare și dezagregare.
Prăburirile reprezintă căderile tavanurui în peșteri sau a unui alt
gol în subteran.

Fig. 28:Prăbușiri
Tasarea și sufuziunea apar în argilele nisipoase și leossul ca
urmare a circulanției lente a apei subterane care conduc la
îndepărtarea mecanică a particulelor fine și la dizolvarea
carbonatului de calciu din rocile substatului formându-se la
suprafață crovuri, pâlnii de sufuziune, găvane, padine, iar în
substrat- tuneluri, galerii, goluri.

59
Fig.30. Sufoziunea
Relieful creat de apele meteorice
Apa meteoritică modelează stratul superfecial al scoarței terestre
prin următoareale procese:
 pluvidenundația -procesul de împrățtiere a particulelor de
solca urmare a impactului căderii picăturilor de ploaie pe
suprafața uscatului neprotejat de vegetație. Se formează —
alveole minuscule.
 Șiroirea- procesul de scurgere a apelor de ploaie, care prin
procesul de eroziune formează șănțuleț de scurgere.
 Scurgerea torențială, scurgerea liniară — concentarea
continuă a scurgerii în urma topirii rapide a zăpezii șau a
ploilor torențiale. Se formează în rezultatul înițial al
scurgerii torențiale- rigole ( șănțulețe adânci de maximum
50 cm ce pot dispărea între perioadele dintre ploi). Că
urmare a eroziunii liniare rigolele treptat se pot transforma
în ogașe (șanțuri cu adâncimea de 50cm-2m), care dacă nu
se iau măsuri se pao transforma în ravene ( râpi) ce au

adâncimea mai mare de 2 m, iar lungimea până la 4-5 km.

Fig.31.Ravenă

60
Urmările scurgerii torențiale și liniare- scoaterea din circuitul
agricol a terenurilor arabile, pășunilor, degradarea terenurilor.
Măsuri de protecție:
- reîmpădurirea terenurilor;
- construcția barajelor;
- construcția digurilor;
- drenarea;
- terasarea versanților;
- aratul în lungul curbelor de nivel.
Relieful fluvial
Relieful fluvial -relieful creat sub acțiunea apelor curgătoare
permanente (a pîraielor, râurilor și fluviilor).
Râurile realizează următoarele procese: transport și acumularea
materialelor (se depun aluviuni care formează delte;Volga,Lena,
Dunărea au delte care treptat ocupă teritoriul mării); și eroziune
creîndu-se următoarele forme de relief:
- valea- teritoriul fostei albii a râului situată între 2 versanți.Valea
fluvială posedă următoarele elemente transversale create ca
urmare a eroziunii și acumulării:
- albia minoră – porțiunea prin care curge apa rîului (cea mai
joasă);
- lunca- porțiunea văii ce este inundată în timpul viiturilor și
topirii zăpezilor;
- terasa – refieful ce are aspect de trepte și care este dispusă
fragmentar în lungul versanților.
Tipurile principale de văi fluviale:
După forma profilului transversal văile sunt:
 văi largi ( au forma de trapez sau concavă și sunt specifice
râurilr ce curg prin câmpii);

61
  văi înguste (sunt specifice râurilr montate fiind sculptate în
roci dure).Sunt de următoarel tipuri:
 -văile în chei (au versanții practic verticali fiind apropiați
de bază,sunt foarte înguste, le lipsește albia majoră, de
obicei sunt sculptate în calcar);
 canioanele (reprezintă văile adânci și înguste care au
versanți în trepte, fiind formate în regiunile unde substratul

este din roci dure așezate pe verticală (Canionul Colorado)

sau în regiunile formate din depozite de loess);
Fig32.Canion
 defileul ( reprezintă sectorul cu vale îngustă ce este
sculptat în roci dure și este încadrat între 2 sectoare mai

largi.Sunt formate în locurile unde râurile tranversează

podișurile înalte sau lanțurile muntoase.
Fig.33. Defileu.

Relieful carstic
Relieful carstic (din peșteri) se formează în rezultatul proceselor
de dizolvare a rocilor solubile de către apele meteoritice și cele

62
subterane. Cel mai frecvent întâlnit și mai reprezentativ este
carstul calcaros sau carbonatic.

Fig.34.Relief carstic
Ca urmare a procesului de dizolvare a rocilor solubile are loc
formarea unor forme spectaculoase la suprafață – exocarstul, în
subteran – endocarstul. La suprafață are loc formarea:
 lapiezurile – sunt șănțulețele rectilinii sau sinuoase, ce
despărțite prin creste;
 dolinele – sunt depresiunile ce au formă circulară sau
ovală, dimensiunile fiind variate;
 poliile – sunt depresiunile mari, care s-au formate în
masivele calcaroase.
Foarte impresionante și pitorești dintre formele endocarstice sunt
avenele și peșterile.
Avenele au forma fântânilor de dimensiuni variabile care
comunică cu o peșteră în partea inferioară sau cu o galerie
subterană. (Ele constituie intrarea în peșteră).
Peșterile – reprezintă golurile naturale subterane, în
interiorul cărora se întâlnesc des formațiuni concreționale precum
stalactitele (au forma țurțurilor pe tavan); stalagmitele (pe
podea); coloanele (sunt formate prin unirea stalactitelor cu
stalagmitele); draperiile, candelabrele ș.a.

63
 Fig.35. Peșteră
Peșterile sunt studiate de speologi; unele sunt utilizate în scopuri
curative.
Relieful eolian
Relieful eolian – reprezintă relieful creat sub acțiunea vântului.

Vântul acționează asupra scoarței terestre prin următoarele

procese:
-eroziune (deflație și coraziune). Formele de relief create ca
urmare a deflației și coroziunii – ciuperci eoliene, mese, stâlpi,
babe, sfincși; în regiunile tropicale aride se formează hamade
(suprafețe acoperite cu roci sfărâmate și blocuri de dezagregare de
pe care a fost spulberat materialul fin).
Fig.36.Ciuperci eoliene Fig. 37 Babe eoliene
Fig.38.Mese eoliene Fig.39.Hamadă.
 transport și acumulare. Prin acest proces se formează la
scăderea vântului sau la întâlnirea unui obstacol dune

64
 (forme de relief de acumulare eoliană constituite în
deosebi din nisip specifice deșerturilor nisipoase, uneori și
pe malurile mărilor, lacurilor), barhane (dune mobile ce
au forma semilunei sau secerii și sunt orientate cu partea
convexă în direcția din care bate vântul).

Fig.40.Dună
Relieful biogen
Relieful biogen este relieful creat sub acțiunea organismelor.
Formele biogene de relief sunt:
-mușuroaiele de cârtițe (formate prin săpăturile în subsol ale
animalelor tericole);

Fig.41.Mușuroi
mușuroaiele de furnici;
 construcțiile termitelor (în regiunile tropicale), ating 5-15
m înălțime;

65
 Fig.42.Construcțiile termitelor
 recifele de corali, (reprezintă acumulări de schelete
calcaroase ale organismelor coloniale ce populează mările
calde, la adâncimi mici).

Tipurile de construcții coraligiene:

 recifele litorale (care se învecinează cu țărmul);
 recifele-barieră (se formează pe platforma continentală,
paralel cu țărmul);
 recifele inelare (circulare) sau atolii (se ridică deasupra
nivelului apei, formând insule (între 30 ° lat N și 30 ° lat
S).

Fig.43.Atol
Rolul scoarței terestre pentru componentele învelișului
geografic
Scoarța terestră acționează asupra componentelor în mod
direct (determinând compoziția și starea fizică a troposferei,
unele caracteristici ale hidrosferei și biosferei) și indirect.
 interacțiunea scoarței terestre cu atmosfera:

66
  vântul puternic asigură transportul prafului pe distanțe
mari;
 în rezultatul erupției vulcanului are loc degajarea gazelor,
cenușii vulcanice, a vaporilor de apă;
 în urma alterării rocilor și a proceselor de dezagregare se
realizează schimbul de gaze, vapori de apă și particule
solide cu atmosferă;
 datorită formelor negative de relief se produc inversiile
termice;
 lanțurile montane barează sau schimbă direcția maselor de
aer;
Aceste produse, când ajung în troposferă, schimbă culoarea,
compoziția chimică, transparența, proprietățile termice ale aerului
și constituie nuclee de condensare;
 interacțiunea scoarței terestre cu hidrosfera;
- forma, lungimea, viteza de scurgere a râurilor depinde de relief;
- datorită munților se formează ghețarii montani;
- adâncimea și forma lacurilor depinde de relief;
- de compoziția și structura petrografică a rocilor depinde
chimismul și mineralizarea apelor subterane;
- lanțurile muntoase submarine schimbă direcția curenților marini
de adâncime;
- lanțurile muntoase submarine influențează circulația maselor de
apă din ocean;
 interacțiunea scoarței terestre cu biosfera:
- unele animale viețuiesc în interiorul scoarței terestre;
- plantele și animalele au ca suport scoarța terestră.
 interacțiunea scoarței terestre cu mediul de viață antropic:
- scoarța terestră este suport al existenței, mediu de viață pentru
om;
- scoarța terestră oferă omului zăcăminte naturale;
 atoliile, canionele, plajele, munții, peșterile sunt centre de
activitate turistică și curativă (unele peșteri).

67
 Capitolul III. Atmosfera

Atmosfera reprezintă învelișul gazos și continuu al

Pământului, ce se menține prin forța gravitațională a Pământului.
Ea se întinde până la 20000 km, 99% din masa ei fiind concentrată
până la altitudinea de 36 km. Masa atmosferei constituie
5,2*1015tone.
Compoziția chimică a atmosferei
Aerul atmoferic este reținut în apropierea Pământului prin
forța gravitațională și reprezintă un aerosol (un sistem coloidal în
mediu gazos ce conține particule solide și lichide). În aer mai
există bacterii, resturi vegetale, praf, particule de sare marină.
Compoziția chimică a atmosferei: azot (78,09 %), O2- 20,95
%, CO2-0,01-0,03% (de cantitatea lui depinde intensitatea
efectului de seră), ozon (O3) – 0,036% (protejează de razele
ultraviolete ale Soarelui), vapori de apă (0-4%), alte elemente
constituind cca 1 %.
Structura pe verticală a atmosferei
Atmosfera are următoarele subdiviziuni:
1. Troposfera - stratul inferior al atmosferei ce concentrează
4/5 din masa atmosferei. Grosimea – 8-10 km în regiunile
polare și 16-18 la ecuator. În troposferă temperatura
aerului scade în mediu cu 0,65˚C la fiecare 100 m
altitudine. Presiunea scade cu 1mm al coloanei de mercur
la fiecare 10,5 m înălțime. În troposferă se conțin practic
toți vaporii de apă și se formează norii, fronturile
atmosferice și masele de aer, precipitațiile, vântul.
2. Stratosfera – grosimea de la tropopauză (1-2 km de la
troposferă) până la 50-55 km; compoziția chimică –
predomină O3 (ozonul), la 20-25 km apar uneori norii
sidefii (din vapori de apă). Temperatura crește de la -80˚C
(lângă tropopauză) până la 0...+20˚C (în straturile
superioare) datorită reflectării razelor ultraviolete. Pentru

68
 stratosferă sunt caracteristice vânturi cu viteza de 80-100
m/s. Stratosfera protejează Pământul de acțiunea
nimicitoare a razelor ultraviolete și parțial arde meteoriții.
3. Mezosfera. Grosimea de la 50-55km (deasupra stratosferei
până la 80 km).Temperatura scade până la minus 20˚C,
conținutul gazelor este relativ constant, se formează nori
argintii. Presiunea este mai mică de 200 ori în comparație
cu presiunea la suprafața Pământului.
4. Termosfera. E situată între 80-1000 km. Temperatura –
1100-1600˚C. Aerul este foarte rarefiat sub formă de ioni.
În termosferă se formează aurore polare. Ionosfera posedă
o conductibilitate electrică mare, unde radio ultrascurte
datorită reflectării se propagă pe distanțe mari, făcând
ocolul Pământului.
5. Exosferă se află între 1000-20000 km. Particulele de gaz
se pierd în spațiul cosmic mișcându-se cu viteze foarte
mari.

Straturile
atmosferei Limita Caracteristici generale

Concentrează 80% din masa

atmosferei. Este concentrată toată
Troposfera 8 - 17 km cantitatea de apă.
Are loc formarea norilor,
precipitațiilor, vântului.
Până la Temperatura este instabilă. Se
Stratosfera atitudinea de formează norii, protejează Pământul
50 km de meteoriți, razele ultraviolete.
Se formează norii sidefii
Temperatura scade o dată cu
Mezosfera 80 - 85 km altitudinea, până la -70 ...-80°C.
Se formează nori argintii.
Termosfera 80 - 1000 km Aerul este mai rarefiat. Temperaturile
(ionosfera) nu se resimt, se formează aurorele
polare.
Exosfera 1000-20000 Se pierd particulele de gaz în spațiul

69
 km cosmic
Tab. 3. Structura pe verticală a atmosferei

Regimul radiativ caloric al atmosferei

Pământul și atmosfera primesc a 2-miliarda parte din energia
solară, care reprezintă sursa principală pentru desfășurarea
proceselor și fenomenelor ce au loc în atmosferă și la suprafața
terestră.
De la Soare radiația vine sub forma undelor ultraviolete,
vizibile, infraroșii.
O parte din radiație ajunge direct la suprafața terestră, altă
parte este modificată de atmosferă (este difuzată, refractată,
reflectată).
Radiația solară directă (S’) reprezintă radiația ce provine
direct de la Soare, fără a suferi modificări la trecerea prin
atmosferă. (Se exprimă în kcal/cm2).
Radiația difuză (D) reprezintă radiația ce este modificată la
străbaterea prin atmosferă de către particulele în suspensie și de
moleculele de gaz. (Constituie cca 25 % din cantitatea radiației
solare). Datorită radiației difuze cerul este albastru în troposferă și
negru-violet în stratosferă, iar când Soarele se află după orizont și
când se află după nori radiația difuză este sursă de lumină.
Radiația globală (Q) este egală cu suma radiației solare directe
și a radiației difuze (Q=S’+D). Când cerul nu e acoperit de nori,
ea capătă valoarea maximă la amiază, iar în decursul anului –
vara.
Radiația reflectantă reprezintă radiația directă și difuză ce se
reflectă de către suprafața terestră.
Albedoul reprezintă raportul dintre radiația reflectată și cea
incidentă (se exprimă în procente).
Pământul după ce se încălzește de la energia solară devine sursă
de radiație.
Radiația terestră reprezintă fluxul de radiație emis de
suprafața terestră în atmosferă (Et).

70
 O parte din radiația terestră atmosfera o transmite în cosmos, o
altă parte o întoarce înapoi Pământului.
Contraradiația atmosferei reprezintă radiația ce o capătă
suprafața terestră de la atmosferă (Ea).
Radiația efectivă reprezintă diferența dintre radiația terestră și
contraradiație (Ee=Et-Ea).
Intensitatea radiației efective depinde de factorii:
 nebulozitate;
 altitudine;
 învelișul vegetal;
 proprietățile fizice ale solului;
 umiditatea aerului;
 stratificarea aerului.
Încălzesc suprafața terestră: radiația solară directă,
contraradiația, radiația solară difuză.
Răcesc suprafața terestră: radiația reflectată, radiația terestră.

Bilanțul radiativ.
Bilanțul radiativ al suprafeței terestre reprezintă diferența
dintre cantitatea de energie radiantă recepționată și cea pierdută.
Se determină după formulele:
B=(S’+D+Ea)-(R+Et).
În cazul bilanțului pozitiv are loc încălzirea suprafeței terestre,
iar când este negativ – răcirea suprafeței terestre.
Rolul bilanțului radiativ al suprafeței terestre:
 determină regimul termic al solului;
 determină regimul termic al stratului de aer de la
suprafața solului;
 controlează procesul de evaporare;
 condiționează procesele vitale ale organismelor (ex. dacă
este negativ animalele trec în hibernare (toamna târziu),
dacă e pozitiv, iese din vizuini (primăvara)).

71
 Regimul termic al troposferei: variaţia temperaturii
aerului pe verticală
Energia solară fiind transformată în căldură de suprafața
terestră activă este transmisă aerului atmosferic prin:
 radiația terestră (radiația terestră este absorbită de către
vaporii de apă și CO2 și apoi transmisă stratului de aer din
apropierea solului);
 conductibilitate termică moleculară (se încălzește pe cale
radiativă un strat, apoi stratul încălzit transmite căldura
primită stratului următor, care, la rândul său, după ce se
încălzește va transmite căldura altui strat s.a.m.d.);
 turbulența (realizează transferul energiei calorice pe
verticală dintre straturile de aer inferioare care sunt mai

calde spre straturile superioare care sunt mai reci);

 convecția (realizează transferul energiei calorice pe
verticală dintre straturile de aer inferioare care sunt mai
calde spre straturile superioare care sunt mai reci; spre
deosebire de turbulență are loc amestecul lent al aerului

72
 rece care coboară din straturile superioare cu cel cald din
cel inferior);
 advecție (deplasarea aerului pe orizontală, iar deplasarea
aerului cald sau rece poate determina creșterea sau
respectiv coborârea temperaturii pe un anumit teritoriu).
Pe verticală temperatura scade cu înălțimea (în medie cu
0,65 ˚C la fiecare 100 m înălțime).

Fig.44.Procesele ce determină încălzirea atmosferei

Repartiția geografică a temperaturii aerului. Pentru a
caracteriza repartiția geografică a temperaturilor medii se
utilizează hărțile izotermelor lunilor ianuarie și iulie, harta
izotermelor anuale.
Utilizând izotermele (linii pe hartă ce unesc valori de
temperatură cu valori egale) lunii ianuarie, se observă:
 în emisfera nordică este iarnă, în cea sudică – vară;
 temperatura scade în emisfera nordică odată cu deplasarea
de la țărmul oceanului (0-...+8 ˚C la minus 40...-48 (în
Siberia);
 temperatura scade de la ecuator (+28˚C) la minus 32˚C (în

73
 regiunile arctice);
 pe ocean izotermele sunt mai rare, ceea ce denotă faptul că
apa se răcește mai puțin;
 în emisfera sudică temperatura este cuprinsă între +28˚C și
+8 ˚C ( în spațiul continental);
 sunt evidențiate 2 zone reci: Groelanda și Siberia și una
caldă (zona centrală a Australiei).
Utilizând izotermele lunii iulie se observă:
 se încălzesc mult continentele din emisfera nordică;
 în emisfera sudică este iarnă, în cea nordică – vara;
 zonele tropicale din emisfera nordică devin cele mai
fierbinți ( +32˚C).
 Izoterma de 0˚C se deplasează dincolo de paralela de 60°
lat nordică.
Amplitudinea termică constituie diferența dintre valorile
extreme ale temperaturii. (A=Tmax – Tmin)
Pe baza analizei hărții izotermelor anuale se observă:
 sunt 2 zone reci, 2 temperate și una caldă;
 temperatura medie anuală (aflată conform formulei de
determinare a amplitudei) scade de la ecuator spre poli;
 din cauza repartiției inegale a apei și uscatului la aceleași
latitudini temperatura aerului este mai mare in emisfera
nordică.

Umiditatea aerului: condensarea şi sublimarea vaporilor

de apă la suprafaţa terestră (roua, bruma, chiciura, poleiul),
condensarea vaporilor în stratul inferior al atmosferei (ceaţa)
În atmosferă sunt 12900 km3 de apă. Vaporii sunt componenta
gazoasă a atmosferei ce se află în diferite proporții (max. 4% din
volum în regiunile tropicale umede). Cei mai mulți vapori provin
în atmosferă în rezultatul evaporației, în timpul căreia se consumă

74
25 % din energia totală ce o primește suprafața terestră de la
soare.
Conținutul vaporilor de apă din aer definesc umiditatea
aerului. Aerul atmosferic tot timpul tinde să absoarbă vapori până
la atingerea punctului de rouă, în urma căruia se condensează
vaporii de apă.
Cantitatea vaporilor de apă ce sunt prezenți la un moment
dat în aer este determinată de mărimile:
 umiditatea absolută (a) – (cantitatea vaporilor de apă ce se
conțin în volumul unui m3 de aer). Se exprimă în g/m3;
 umiditatea absolută maximă (A);
 umiditatea relativă (R) – exprimă gradul de saturație a
aerului cu vapori de apă și este raportul exprimat în
procente dintre umiditatea absolută și umiditatea absolută
maximă R=(a/A)*100%;
 punctul de rouă – temperatura la care un volum de aer
trebuie să se răcească pentru a deveni saturat;
 deficitul de saturație (diferența dintre elasticitatea maximă
a vaporilor de apă (E) și elasticitatea vaporilor (e) din
momentul observației la o anumită temperatură a aerului).
Se determină conform formulei: D=E-e. Se utilizează
pentru a evalua potențialul de evaporație.
Umiditatea aerului se determină cu ajutorul psihrometrului, care
reprezintă un aparat compus din 2 termometre (unul uscat și altul
umed); pe baza umidității aerului se pot prezice înghețurile și
căderea precipitațiilor (roua).
Evaporația constituie procesul de trecere a apei din starea lichidă
în gazoasă în condiții naturale.
Evaporația depinde de factorii:
 temperatura suprafeței de evaporare (cu cât e mai mare
evaporația decurge mai intens);
 deficitul de saturație;
 presiunea atmosferică;

75
  gradul de acoperire a solului;
 viteza vântului (cu cât e mai mare evaporația decurge mai
intens);
 proprietățile fizice și chimice ale solului;
 plante (contribuie prin transpirație la cedarea unei
cantități de vapori de apă în atmosferă).
Cantitatea de apă ce se evaporă (Q) se exprimă în grame sau
mm ai grosimii de apă evaporate într-o unitate de timp.
Repartiția geografică a umidității atmosferice
Asupra repartiției umidității geografice influențează factorii:
 relieful (crește cu altitudinea);
 repartiția uscatului și a apei (descrește pe măsura
depărtării de la ocean spre interiorul continentului);
 temperatura aerului;
 natura covorului vegetal.
Condensarea vaporilor de apă la suprafața terestră
Pentru a se produce condensarea vaporilor de apă din
atmosferă sunt necesare două condiții importante: să scadă
temperatura aerului până la punctul de rouă și să fie prezente în
aer nucleele de condensare.
Astfel, în cazul scăderii temperaturi sub punctul de rouă, aerul
devine suprasaturat, iar surplusul de vapori ce nu poate fi reținut
se condensează sau se sublimează și alcătuiește picături fine de
apă sau fascicule de gheață.
Vaporii se condensează în jurul nucleilor de condensare
(cenușă de la incendii, praf, cristale de sare de pe suprafața
oceanului, cenușă vulcanică etc.).
În contact cu suprafața răcită terestră aerul se poate răci până
la temperatura punctului de rouă formând rouă, brumă, chiciură,
polei.
Roua se formează în timpul nopților senine când se răcește
suprafața terestră, dar temperatura rămâne pozitivă și are loc
contactarea cu aerul. Ea asigură cu umezeală plantele în perioada

76
secetoasă a anului.
Bruma apare în rezultatul sublimării vaporilor de apă la
contactul cu suprafața terestră răcită sub 0˚C. E formată din
fascicule fine de gheață sub forma unui strat albicios. Prezintă un
pericol pentru plante mai ale toamna devreme și primăvara târziu.
 Chiciura reprezintă un fenomen atmosferic de iarnă ce
are consecinţe nefavorabile mai ales în telecomunicaţii.
În dependenţă de condiţiile meteorologice în care se formează
chiciura poate fi moale sau tare. Chiciura moale este o depunere
constituită din granule de gheaţă albicioase ce sunt separate între
ele prin spaţii de aer,ornate de ramificaţii cristaline, ghirlande de
gheaţă pufoase sau frunze de ferigă şi se scutură la cea mai mică
atingere sau vânt cu viteza de 5 m/s. Ea se formează când
temperaturile sunt sub-15˚C. În anii geroşi cu temperatură de
30˚C ea apare şi în lipsa ceţii sau a aerului ceţos.
Chiciura tare sau granulară reprezintă o depunere de gheaţă
mată ce prezintă iniţial aspect de zăpadă sau măzăriche, devenind
apoi compactă şi sticloasă. Se formează la temperatura de minus
2˚C –minus 7˚C, pe timp ceţos şi cu vânt tare. Aceste depuneri de
gheaţă cresc exclusiv pe părţile obiectelor ce se află în direcţia
vântului, fiind mai evidente vârfurile, colţurile şi muchile
acestora. Pe timp favorabil producerii ei, chiciura tare se depune
în jurul conductorilor aerieni, atingând uneori 20-30 cm în
diametru, putând rupe conductoarele de tensiune înaltă, linii
telefonice etc. Impactul. Unele ramuri ale arborilor se pot rupe.
Poleiul reprezintă o depunere de gheaţă omogenă şi
transparentă rezultată prin îngheţarea picăturilor suprarăcite de
ploaie sau burniţă pe sol sau obiectele a căror suprafaţă
înregistrează temperaturi de 0˚C. Înainte de a îngheţa picăturile
căzute pe conductorii electrici, liniile de telefon, ramurile
copacilor se lăţesc formând stratul de polei: Poleiul se formează
când temperatura aerului constituie 0˚C-1˚C şi poate atinge
grosimi de câţiva cm. Impactul. Poleiul aduce pagube şi

77
transportului rutier împiedicând circulaţia transportului.
Condensarea vaporilor în stratul inferior al atmosferei
În cazul condensării vaporilor de apă în stratul de aer aflat
lângă suprafața terestră se formează ceața, smogul, pâcla.
Ceața reprezintă picăturile fine de apă sau cristalele de gheață
ce plutesc în aer și reduc vizibilitatea orizontală până la 1 km.
Pâcla reprezintă acumularea impurităților solide în stratul de
aer aflat lângă suprafața terestră, scăzând vizibilitatea orizontală
între 1-10 km.
Smogul este un amestec de gheață și fum apărând în orașele
mari. Impactul: contribuie la reducerea vizibilității, la îmbolnăviri
de boli respiratorii, de inimă, de ochi. Rolul ceții: protejează
plantele în timpul nopții de îngheț și asigură plantele parțial cu
umezeală; perturbează navigația aeriană, marină și îngreunează
deplasarea transportului rutier.

Condensarea vaporilor de apă în atmosfera liberă

Norii se formează în rezultatul condensării și sublimării
vaporilor de apă din atmosfera liberă la altitudinea de 500-6000
metri, fiind o masă vizibilă de picături de lichid condensat sau de
cristale de gheață.
Ei se formează în timpul condensării vaporilor de apă
invizibili în picături de apă vizibile sau în cristale de gheață prin
trei modalități distincte:
1. Răcirea aerului sub punctul de saturație (aerul intră în
contact cu o suprafață rece sau cu o suprafață ce se răcește
prin iradiere, sau în timpul răcirii aerului prin expansiunea
adiabatică datorată creșterii în altitudine).
Se produce astfel:
- de-a lungul fronturilor calde și reci;
- în timpul când aerul se ridică de-a lungul versantului muntelui și
apoi se răcește;
- prin convecție rezultată expunerii la soare a unei suprafețe;
- în timpul trecerii aerului cald deasupra unei suprafețe mai reci

78
(unei mări, ocean);
2. Amestecarea a 2 mase de aer care sunt ambele sub
punctul de saturație (respirația în timpul rece, procesul de
evaporație deasupra Oceanului Arctic);

3. Aerul își păstrează temperatura constantă, dar absoarbe

mai mulți vapori până atinge punctul de saturație.

Clasificarea norilor
Norii se clasifică după formă, înălțimea de formare,
geneză, starea de agregare a elementelor componente.
Clasificarea norilor după locul de formare și dezvoltare :
 etajul inferior (0-2km); Stratus și Stratocumulus;
 etajul mijlociu (2-6km): Altocumulus, Altostratus;
 etajul superior (6-12km): Cirrus, Cirrostratus,
Cirrocumulus.
Clasificarea morfologică este cea mai utilizată metodă de
determinare a genurilor de nori, cunoscut fiind faptul că, în
analiza acestora, importantă este: forma, înălțimea și structura
microfizică.
Norii se clasifică în 4 familii și 10 genuri:
1. Familia norilor superiori. Cuprinde norii Cirrus,
Cirrocumulus, Cirrostratus. Se formează la altitudini mai
mari de 6000 m. Norii Cirrus prevestesc cu 48 h
schimbarea timpului.
2. Familia norilor mijlocii. Cuprinde norii Altocumulus și
Altostratus. Se formează la altitudinea de 2000-7000m.
Norii Altostratus se află în spatele frontului rece și aduc
precipitații de lungă durată.
3. Familia norilor inferiori. Cuprinde norii Stratocumulus,
Stratus, Nimbostratus. Se formează la altitudinea de 500m-
2000m. Norii Nimbostratus se află în spatele frontului

79
 rece și aduc precipitații de lungă durată.
4. Familia norilor de dezvoltare verticală. Se întind pe
verticală de la 1000m până la 6000m. Cuprinde norii
Cumulus, Cumulonimbus. Norii Cumulus sunt albi și
aproape nu dau precipitații, iar cei Cumulonimbus sunt
cenușii, dau ploi torențiale și grindină.
Clasificarea morfologică împarte norii pe genuri, specii și
varietăți:
1) Cirrus (Ci) – nori separați sub formă de filamente albe, de
bancuri sau benzi înguste albe, sau în cea mai mare parte,
cu aspect fibros sau luciu mătăsos sau cu ambele.
2) Cirrostratus (Cs) – val noros, transparent și albicios, cu
aspect fibros sau neted, acoperind parțial sau total cerul
producând în general fenomenul de halou.
3) Cirrcumulus (Cc) - banc, strat sau pătură subțire de nori
albi, fără umbre, compus din elemente foarte mici având
forma de granule, riduri, blană de miel etc.
4) Altocumulus (Ac) – banc, strat ori pătură de nori albi
cenușii ori în același timp albi și cenușii, având în general
urme proprii (lamele, rulouri, pietre ovoide).
5) Altostratus (As) – pânză sau strat noros de culoare cenușie
sau albăstruie cu aspect striat, fibros sau uniform,
acoperind în întregime sau parțial cerul și prezentând părți
suficient de subțiri pentru a lăsa să se vadă Soarele.

80
6) Nimbostratus (Nb) – pânză noroasă cenușie, adesea
întunecată, a cărei aspect devine difuz din cauza căderilor
de precipitații, mai mult sau mai puțin continue.
7) Stratocumulus (Sc) – banc, strat sau pătură de nori cenușii
sau albicioși, ori în același timp cenușii sau albicioși,având
aproape întotdeauna părți întunecate
8) Stratus (St) – pânză noroasă, în general cenușie, cu baza
destul de uniformă, putând da naștere la burniță, ace de
gheață sau zăpadă grăunțoasă. Uneori prezintă forme de
bancuri sau fragmente destrămate.
9) Cumulus (Cu) – nori separați, în general denși și cu
contururi bine delimitate, dezvoltându-se vertical în formă
de mameloane sau de turnuri.
10) Cumulonimbus (Cu) – nori denși și viguroși, cu o

extindere verticală considerabilă în formă de munți sau

81
 turnuri enorme.
Fig.45.Tipurile de nori la diferite înălțimi în troposferă

Identificarea norilor
Norii Cirrus – prezic cu 48 H înainte schimbarea timpului,
sunt sub formă de pene.
Norii Cumulonimbus – sunt întunecați în partea de sus, sunt
de culoare albă, din ei cade grindina și vin ploi torențiale.
Norii Altostratus sunt albi sau cenușii cu pete albe. Ei
însoțesc fronturile reci și dau ploi lungi.
Norii Nimbostratus de asemenea aduc precipitații de lungă durată
și sunt cenușii.
Cunoscând tipurile de nori, se pot identifica precipitațiile ce
vor cădea.

Hidrometeorii NORI
As Ns Sc St Cu Cb Fără nori
Granule de + +
gheață
Ace de gheață +
Ploaie + + + + +
Burrniță +
Ninsoare + + + + + +
Zăpadă +
grăunțoasă
Măzăriche moale + + +
Grindină +
Măzăriche tare +
Tab. 3. Tipurile de nori și precipitațiile

82
 Precipitaţiile atmosferice: tipurile precipitaţiilor
atmosferice conform stării de agregare (lichide – ploaia, roua,
burniţa; solide – zăpada, grindina, chiciura, bruma; mixte –
lapoviţa); repartiţia geografică a precipitaţiilor.
Precipitațiile atmosferice reprezintă totalitatea particulelor
de apă lichidă sau solidă, ce cad din nori și ajung pe suprafața
terestră.
Clasificarea precipitațiilor atmosferice :
 starea de agregare,
 durată și intensitate,
 geneză.
După starea de agregare sunt precipitații:
 lichide (ploaia, burniță, roua);
 solide (zăpada, bruma, grindina, chiciura);
 mixte (lapovița).
Clasificarea precipitațiilor după durată:
 de lungă durată (însoțesc frontul cald fiind generate de
norii Nimbostratus, altostratus, stratocumulus).
 Averse (torențiale). Cad din norii Cumulonimbus.
 Burnițe (cad din ceață, norii stratus, nimbostratus,
stratocumulus). Au picături cu diametrul mai mic de
0.5 mm și cad cu viteză foarte lentă.

Clasificarea precipitațiilor după geneză:

 de convecție (au caracter de averse căzând din norii
Cumulonimbus);
 frontale (însoțesc fronturile calde, reci, ocluse);
 orografice (se datorează mișcărilor de ascensiune forțată
ale aerului pe pantele reliefului în cazul întâlnirii unui
obstacol).

83
 Deși sunt considerate precipitații, roua, bruma și chiciura au
importanță mai redusă în comparație cu celelalte forme de
precipitații.
Intensitatea precipitațiilor reprezintă cantitatea precipitațiilor
ce cad într-o unitate de timp (mm/min).
Tipul Slab Moderat Puternic
precipitațiilor
Lichid <0,03 0,03-0,8 >0,8
Solid <0,01 0,01-0,1 >1
Tab 4 Intensitatea precipitațiilor (mm/min).
Ploaia – reprezintă precipitațiile solide ce cad din nouri sub
formă de picături cu diametrul de 0,5 mm și mai mult. Se
formează la temperatura mai mare de 0˚C în rezultatul creșterii
picăturilor mari pe seama celor mici prin difuzie.
Zăpada – precipitație solidă formată din cristale hexagonale
(uneori din 3 sau 12 raze) ce cade în anotimpul rece din norii
astratus, stratocumulus, nimbostratus. Se formează la temperaturi
mici negative când cristalele sunt acoperite de o peliculă foarte
subțire de apă, ceea ce duce la formarea unor aglomerări de
cristale (fulgi).
Grindina — precipitație atmosferică alcătuită din particule de
gheață de formă sferică sau neregulată cu diametrul de la câțiva
mm până la 10-20 cm. Cad din norii Cumulonimbus în sezonul
cald, însoțind aversele de ploaie. Aduce pagube mari agriculturii și
se combate prin împrăștierea în nori cu ajutorul rachetelor a
reagenților (iodură de argint, gheață uscată (CO), azot lichid).
Repartiția geografică a precipitațiilor
Utilizând harta climatică, se observă că precipitațiile sunt
răspândite pe Terra neuniform.
Precipitațiile sunt aduse de către masele de aer formate deasupra
oceanului. Se măsoară cu pluviometrul (mm).
Precipitațiile cele mai multe cad în zona ecuatorială (2000-
5000mm/an), în zonele muntoase (500-1000 mm/an), pe țărmurile
oceanului și relativ multe în zonele temperate, în regiunile unde

84
sunt curenți calzi
Foarte puține precipitații sunt la tropice (sub100 mm/an), în
regiunile curenților reci, cantitatea precipitațiilor descrește spre
interiorul continentului (250-500mm), spre poli (100-250mm).
Cantitatea de precipitații căzută depinde de factorii:
 prezența curenților (e mai mare unde sunt curenți calzi);
 depărtarea de ocean (scade pe măsura depărtării de la
ocean spre interiorul continentului);
 altitudine (cad mai multe în munți și mai puține pe
câmpii);
 existența unor bariere naturale (munți);
 prezența unor zone de presiune înaltă (cad foarte puține);
 depărtarea de la ecuator spre poli (scade pe măsura
depărtării de la ecuator);
 prezența pădurilor (cad mai multe).
Coeficientul de umiditate – raportul cantității anuale de
precipitații la evaporația potențială pentru aceeași perioadă de
timp. Se calculează conform formulei: K=H/R, unde K este
coeficientul de umezire, H – cantitatea anuală de precipitații
atmosferice, E – evaporația potențială (cantitatea maximă de apă
ce poate să se evapore de pe o suprafață în condiții naturale). Cu
cât valoarea coeficientul de umiditate este mai mică, cu atât
clima este mai aridă. Când cantitatea anuală de precipitații este
egală cu evaporația potențială, K este aproape de 1.
În cazul când K este mai mic de 1, atunci umezirea este
nesatisfăcătoare, dacă K este mai mic de 0,3 – insuficientă. În
cazul când K>1, atunci se înregistrează surplus de umiditate.
Pe baza coeficientului de umezire se poate argumenta repartiția
zonelor vegetale și de sol, densitatea rețelei hidrografice. Se
folosește împreună cu suma temperaturilor mai mari de 10 ˚C
pentru a identifica posibilitatea de a crește unele soiuri de plante
în anumite regiuni ale globului.

85
 Zona naturală Coeficientul de umiditate (K)
Silvică 1-,5
Silvostepă 0,6-1
Stepă 0,3-0,6
Semideșert 0,1-0,3
Deșert 0,1
Tab. 5. Coeficientul de umiditate pentru zonele naturale din
latitudinile temperate

Variaţia presiunii atmosferice; ciclon şi anticiclon;

vânturile dominante (alizee, vânturi de vest, vânturi polare),
musonii, vânturile locale (brize). Masele de aer: clasificarea
conform criteriului termic, termodinamic şi originii geografice
Din cauza încălzirii inegale a suprafeței terestre se formează
zone diferite de presiune care duc la circulația aerului.
Presiunea atmosferică reprezintă forța ce o exercită masa
atmosferei pe o unitate de suprafață. Se măsoară în mm ai
coloanei de mercur sau milibari (1013,3 mb=760 mm/coloanei de
mercur). Se măsoară cu barometrul sau barograful.
Cu ajutorul barometrului se determină altitudinea punctului de
observație și se prezice timpul probabil.
Determinarea timpului probabil cu ajutorul barometrului:
Interpretarea indicațiilor barometrului:
 Când barometrul începe să coboare în mod brusc și
continuă după o vreme frumoasă, care a durat destul de
mult, sunt semne sigure ca va începe să plouă. Dar dacă
vremea frumoasă a durat mult, mercurul poate scădea cu
două-trei zile mai înainte de a se observa vreo schimbare
în stare atmosferică. Atunci, cu cât va trece mai mult timp
între coborârea mercurului si sosirea ploii, cu atât mai mult
va dura vremea ploioasă.

86
  Dacă, dimpotrivă, pe o vreme ploioasă, care durează de
multă vreme, barometrul începe să se urce încet și regulat,
atunci cu siguranță că va fi timp frumos, și vremea bună va
dura cu atât mai mult, cu cât a trecut un interval mai lung
între începutul timpului frumos și începutul urcării
coloanei de mercur.
I. În amândouă cazurile de mai sus, dacă schimbarea vremii
are loc imediat după mișcarea coloanei barometrice,
această schimbare nu va dura decât foarte puțin.
 Dacă barometrul arată o urcare înceată și continuă timp de
2-3 zile sau chiar mai mult, atunci se anunță vreme bună,
chiar dacă barometrul se ridică două zile sau mai mult, pe
timp de ploaie, și dacă începe vremea bună și el coboară
din nou, vremea bună va ține foarte puțin, și invers.
 Primăvara sau toamna, o coborâre bruscă a coloanei
barometrului anunță vânt. Vara, dacă este foarte cald,
anunță furtuna. Iarna, după un ger de câteva zile, o
coborâre rapidă a coloanei barometrice anunță schimbarea
vântului, însoțită de moină și ploaie; dar o urcare pe timp
geros care a durat mai mult anunță zăpadă.
 Oscilațiile rapide ale barometrului nu trebuie interpretate
ca prevestitoare de vreme uscată sau ploioasă de mai lungă
durată. Asemenea indicații sunt date exclusiv de ridicare
sau coborâre care se face încet și continuu.
 Spre sfârșitul toamnei, dacă barometrul se ridică după o
vreme ploioasă și cu vânt ce ține de mai mult timp, aceasta
arată că vântul va începe să bată dinspre nord și se va lăsa
ger.
Presiunea atmosferică variază în dependență de factorii:
 înălțime (scade cu 1mm al coloanei de mercur la fiecare
10,5 m înălțime);
 latitudine geografică (crește de la ecuator spre subtropice,
apoi scade spre regiunile subpolare – vara);

87
  anotimp;
 natura suprafeței active.
Repartiția presiunii atmosferice condiționează deplasarea
maselor de aer, fronturilor atmosferice, determină direcția, viteza
vântului.
Dacă valorile presiunii constituie:
P < 760 – presiune scăzută (cer noros, vreme instabilă, ploi,
zăpadă, vreme ciclonală);
P > 760 – presiune ridicată (cer senin, vreme stabilă, secetă, iarna
– ger, vara – călduri înăbușitoare, vreme anticiclonară);
Diferența de presiune duce la formarea vânturilor,
cicloanelor și anticicloanelor.
Ciclonul – reprezintă aria de presiune atmosferică scăzută cu
valorile cele mai mici în centru și sistemul de vânturi direcționate
spre centru care în urma forței Corriolis se mișcă contrar acelor de
ceasornic în emisfera nordică și după – în cea sudică. Diametrul
ciclonului – 1-3 mii km (cele tropicale sunt mai mici); răspândirea
– zonele temperate, tropicale; vara aduc răcirea timpului,
precipitații, iar iarna – ninsori abundente și încălzirea timpului; se
deplasează cu 30-50km/h.
Anticiclonul – reprezintă aria de presiune ridicată cu valorile
ridicate în centru și sistemul de vânturi direcționate de la centru
care în urma forței Corriolis se mișcă în direcția acelor de
ceasornic, iar în emisfera sudică – contrar acelor de ceasornic. Se
deplasează cu viteza de 30-40 km/h de la vest spre est (de obicei);
vară aduc secetă, iarna – geruri năprasnice.
Vântul reprezintă deplasarea maselor de aer în direcție
orizontală în raport cu suprafața terestră din cauza diferențelor de
presiune.
Caracteristicile vântului:
 direcția vântului (se determină cu giuruieta folosindu-se
roza vânturilor;

88
  viteza vântului (caracterizează totodată și puterea lui, se
exprimă în metri pe secundă (m/s), în kilometri pe oră
(km/h). 1m/s = 3,6 km/h; 1km/h = 0,278 m/s.). Intensitatea
vântului se determină cu ajutorul scării lui Beafort.
Asupra direcției și vitezei vântului se fac observări
utilizându-se giruete,
anemorumbometrul,
anemometrul,
anemograful.

Fig 46 Roza vânturilor

Clasificarea vânturilor
I. Dominante/permanente:
1. Alizee (suflă spre Ecuator) – vânturi permanente ce au direcția
Nord-Est în emisfera nordică și Sud-Est în cea sudică/dinspre
tropice spre Ecuator, ce se formează datorită diferențelor de
presiune dintre zonele de maximă subtropicală și zona de minimă
ecuatorială (între 25-30 ° latitudine 0).
2. Vânturile de vest – vânturi permanente care bat de la subtropice
spre cercurile polare (între 40-60° latitudine nordică și sudică).;
3. Vânturile polare (de nord-est și sud-vest) – vânturi permanente
care bat în tot timpul anului dinspre poli spre cercurile polare.
II. Periodice

89
Musonii – vânturi periodice ce afectează întinse suprafețe din
zonele subtropicale și tropicale ale globului, determinate de
diferențele de temperatură și presiune ale aerului ce se creează
între uscat și ocean (mare), în sezonul cald și cel rece ale anului ce
suflă vara de la ocean spre uscat, iarna de la uscat spre mare. Apar
din cauza că vara aerul pe uscat se încălzește mai repede și se
obține pe uscat o zonă de presiune scăzută, iarna – invers.
Circulația musonică are consecințe climatice deosebit de
importante. Principalele trăsături distinctive ale unui climat
musonic sunt: contrastul pronunțat între cantitățile de precipitații
și stabilitatea direcției vântului pe sezoane.
III. Vânturi locale – sisteme de vânturi ce iau naștere în
rezultatul influenței factorilor fizico-geografici locali și care
acționează în regiuni geografice mai restrânse. Ele determină în
mare măsură vremea și condițiile climatice locale.
1. Brizele. Brizele de mare și de uscat apar în regiunile de litoral,
pe țărmul mărilor, lacurilor și râurilor când este vreme senină.
Brizele reprezintă vânturile locale, a căror direcție se alternează
de la zi la noapte datorită încălzirii și răcirii diferențiate a
uscatului și apei în timpul zilei și nopții. Mecanismul de formare e
identic cu cel al musonilor, deosebirea fiind nu sezonieră, ci
diurnă, și ocupă de obicei numai câțiva km de țărm.
-Brizele de mare (de zi) – suflă ziua dinspre mare spre uscat.
-Brizele de uscat (de noapte) – suflă noaptea dinspre uscat spre
mare.
- Brizele de vale și de munte – sunt de sens contrar, ce se
alternează în cursul zilei.
Brizele de vale bat ziua în sens ascendent, dinspre vale spre
culmile munților.
Brizele de munte suflă în decursul nopții în sens descendent,
dinspre culmile munților spre văi.
Aerul rece, mai dens, coboară. Aerul cald se ridică.
2. Föhn – vânt descendent, cald și uscat, întâlnit în regiunile
muntoase orientate perpendicular pe direcția dominantă a

90
vânturilor. Se menține mai puțin de 24 h.
3. Suhoveiul – vânt de vară uscat (cu umiditatea aerului mai mică
de 30%) și fierbinte (30°C), care bate în zonele de stepă și
semideșert din Câmpia Rusă și Kazahstan. Este încărcat cu praf,
care absoarbe o cantitate mare de vapori din atmosferă. Aduce
pagube economiei naționale provocând secete.
4.
Crivăț - vânt, adesea
foarte violent, care bate
cu predominare în
sezonul rece în Moldova
și nord-estul Câmpiei
Române, din sectorul
estic și nord-estic. Este
un vânt rece, însoțit de
viscole puternice, și
provoacă scăderea bruscă a temperaturii.

Fig47. Schema repartiției zonale a vânturilor pe suprafața terestră

Vântul reprezintă un exemplu de convecție frontală, consolidând
schimburile de căldură dintre exteriorul și interiorul corpului:

Temperatura ambiantă reală

5 km/h -15 -10 -5 0 5 10 15 20 25 30 35
Vite
10 km/h -18 -10 -7 -2 3 9 14 19 25 31 36

91
 -za 30 km/h -20 -14 -8 -3 2 8 13 19 25 31 37
vânt
50 km/h -24 -18 -12 -6 1 7 12 18 25 32 38
ului
60 km/h -29 -21 -14 -7 0 6 12 18 25 32 38
70 km/h -35 -24 -15 -8 -1 6 12 18 25 32 38
90 km/h -41 -30 -19 -9 -2 5 12 18 25 32 38
Tab. 6. Diferența dintre temperatura ambiantă reală
și viteza vântului
Cu cât convecția e mai puternică, cu atât diferența dintre
temperatura resimțită și cea reală este mai mare, ea rămânând
constantă numai la 25 ˚C.
Mase de aer – volume mari de aer, ce se caracterizează printr-un
grad de omogenitate și continuitate în distribuția elementelor
meteorologice.
În sistemul general al circulației, masele de aer sunt transportate
dintr-o regiune în alta a Globului. Când are loc înlocuirea unei
mase de aer cu alta se schimbă starea vremii în regiunea
respectivă.
Formarea maselor de aer este condiționată de staționarea mai
îndelungată a aerului într-o anumită regiune (deasupra oceanelor,
pe întinderile de gheață ale Arcticii sau Antarcticii, deasupra
deșerturilor, în zona ecuatorială a pădurilor umede), prin care
aerul împrumută caracteristicile regiunii date. Cele mai favorabile
condiții sunt în formațiunile anticiclonare stabile.
Particularitățile termice, umiditatea maselor de aer depind de
natura suprafeței active, deasupra căreia au fost formate, și de
originea geografică a maselor de aer.

Clasificarea maselor de aer

Masele de aer clasifică următoarele criterii: termic, termodinamic

și geografic.
Conform criteriului termic, masele de aer se împart în:
1. Mase de aer cald – provine de la latitudini mai mici și se

92
deplasează spre latitudini mai mari, cauzând o încălzire a vremii.
1. Mase de aer rece – se deplasează dinspre latitudini mari
spre latitudini mai mici, contribuind la răcirea vremii din
acea regiune.
Conform însușirilor termodinamice, masele de aer se
clasifică în două grupe:
1. Mase de aer stabile – se caracterizează prin absența
proceselor de convecție și caracterul stabil al vremii
(provoacă vreme anticiclonală).
2. Mase de aer instabile (mobile) – timpul este instabil, sunt
favorabile condițiile dezvoltării proceselor de convecție,
de condensare și de precipitare (vreme ciclonală).

În dependență de originea geografică tipurile de mase de

aer sunt specifice locului de formare:
1) Mase de aer arctice (A) și antarctice (Aa), (sunt formate
în bazinul arctic și în Antarctida);
2) Mase de aer polare (P), (provenind din regiunile
subpolare si/sau temperate):
3) Mase de aer tropicale (T), (se formează în anticiclonii
subtropicali);
4) Mase de aer ecuatoriale (E), (se formează) în zona
ecuatorială.
În funcție de caracterul suprafeței active pe care se formează,
în cadrul fiecărui tip geografic se disting subtipurile: mase de aer
maritime (m) și mase de aer continentale (c).

Tipuri geografice de Caracteristici

mase de aer
Aerul arctic și antarctic Este cea mai rece masă de aer dintre cele care
se formează în emisfera nordică și se
caracterizează prin temperaturi joase. În
regiunile temperate ale emisferei nordice,
înghețurile timpurii de primăvară și cele
timpurii de toamnă sunt cauzate de
pătrunderea aerului arctic.

93
Aerul polar sau Se formează la latitudini mijlocii, prin
temperat transformarea aerului arctic prin încălzire, în
cadrul anticiclonilor mobili, sau a aerului
tropical prin răcire, în cadrul depresiunilor
barometrice cu caracter stabil.

94
Aerul maritim polar Pătrunzând pe continentul răcit, determină
caracterul vremii și scăderea precipitațiilor.
Vara se formează la latitudini superioare
deasupra Arcticului. Pătrunzând pe
continentul încălzit, provoacă o răcire a
vremii și precipitații bogate. Deplasându-se
spre interiorul continentului, își pierde treptat
proprietățile și devine continental.

95
 Aerul tropical Ia naștere în regiunile dominate de
anticiclonii subtropicali atât pe oceane, cât și
pe continente. Se caracterizează prin
temperatură ridicată și stabilitate mare.
Aerul ecuatorial Este aerul cel mai cald și cel mai umed. Se
formează în zona ecuatorială atât pe
continente, cât și pe oceane. Circulă în
troposfera inferioară de la Ecuator spre
tropice, prin intermediul musonilor
ecuatoriali, care rezultă din alizee, când
acestea se deplasează dintr-o emisferă în alta.
Tab. 7. Caracteristicile maselor geografice de aer

Cauzele circulației generale a atmosferei sunt următoarele:

-Repartiția neuniformă a energiei solare pe suprafața Pământului,
fapt care determină încălzirea neuniformă a acesteia și a
porțiunilor corespunzătoare din atmosferă;
- Mișcarea de rotație a Pământului;
- Neomogenitatea suprafeței active.

Fig.48.Schema generală a circulației atmosferice

Contactul dintre 2 mase de aer formează fronturile.

Front atmosferic – suprafața care separă două mase de aer cu
caracteristici fizice diferite; zonă de tranziție dintre două mase de
aer.
Treaptă barică – distanța pe verticală în metri în care presiunea
aerului variază cu o unitate, adică 1 mb.
Contactul dintre 2 zone frontale formează zona frontală de circa
400 m care se caracterizează cu diferențe de temperatură,
înnourări și precipitații.
Frontul rece se formează atunci când o masă de aer rece, ce
înaintează, înlocuiește o masă de aer cald. Fronturile reci duc la
formarea norilor Cumulonimbus din care cad precipitații
abundente, iar în spatele frontului se formează norii Nimbostratus,

96
Altostratus, care dau precipitații pe arii extinse de lungă durată,
Frontul cald se formează în timpul înlocuirii unei mase de aer
rece, care se retrage, cu o masă de aer cald, aerul cald se
deplasează cu o viteză mai mare decât aerul rece, alunecând
ascendent pe toată suprafața frontală. Această alunecare este
însoțită de răcirea adiabatică și de condensarea vaporilor.
Front oclus – front complex, rezultat din contopirea fronturilor
rece și cald.
Linia frontului atmosferic – contactul dintre două mase de
aer la nivelul suprafeței terestre.

Vremea și prevederea ei
La 12000 de stații meteorologice se fac observări din trei în
trei ore asupra temperaturii aerului, presiunii atmosferice,
nebulozității, umidității aerului, vântului, precipitațiilor etc.
Datele înregistrate se transmit prin telefon, radio, radiotelefon pe
baza unor coduri speciale la centrul meteorologic, care pe baza
datelor obținute de la alte centre elaborează harta sinoptică.
Harta sinoptică redă repartiția spațială a principalelor date
meteorologice ale unui teritoriu la un moment dat. Pe baza
anumitor elemente meteorologice (nebulozitatea, zonele cu
presiune scăzută și ridicată, zonele cu precipitații, fronturile,
masele de aer etc.) se formează o imagine generală asupra
caracteristicilor vremii.
Importanța practică a prognozării vremii
Datele obținute la stațiile meteorologice au importanță pentru
prognozarea înghețurilor, brumei, grindinei, ceții, viscolelor,
furtunilor, poleiului etc. De datele respective au nevoie fermierii,
construcțiile, telecomunicațiile, transporturile aerian, rutier, naval,
exploatarea rețelei electrice.
Tipurile geografice de climat
Clima reprezintă regimul multianual al vremii într-un anumit
teritoriu.
Clima este determinată de 3 factori de climatogeneză:

97
 1. factorii radiativi (latitudinea geografică, de ea depinde
zonalitatea și modul sezonier de primire a radiației,
bilanțul caloric al Pământului));
2. factorii dinamici (depinde de circulația atmosferică, se
manifestă prin frecvența fronturilor atmosferice, a
cicloanelor, anticicloanelor, durata dominației maselor de
aer);
3. factorii fizico-geografici (altitudinea de la nivelul mării –
de ea depinde zonalitatea pe verticală; distribuția uscatului
și apei – se reflectă în încălzirea neuniformă; relieful
uscatului – permite sau împiedică deplasarea maselor de
aer; curenții maritimi; covorul vegetal, etc.).
Oscilațiile climei reprezintă schimbarea climei de-a lungul erelor
geologice.
Cauzele oscilației climei sunt:
 forțele cosmice: variația intensității radiației solare,
variația înclinării axei Pământului față de planul orbitei
sale etc.

98
  factorii telurici: mișcările orogenetice și epirogenetice,
variația suprafeței uscatului, modificarea aspectului
reliefului, schimbarea direcției și intensității curenților
oceanici, deriva continentelor, variația compoziției
atmosferei.
Omul influențează asupra climei prin:
 intermediul activităților economice;
 modificarea suprafeței active;
 schimbarea compoziției atmosferei;
 degajările de căldură etc.
Datorită formei Pământului, mișcării de revoluție, înclinației axei
se formează Zonele climatice.
Fig.50.Zonele climatice ale Terrei
Zonele climatice de la suprafața terestră se deosebesc una de

alta prin intensitatea iluminării cu razele solare, circulația generală

a atmosferei, schimbul sezonier al maselor de aer.

99
 Sunt 7 zone climaterice: 4 principale (ecuatorială, tropicală,
temperată, arctică sau antarctică în care tot anul predomină masele
de aer respective (ecuatoriale, tropicale, temperate, arctice)) și 3
intermediare (subecuatorială, subtropicală, subarctică – vara
predomină masele de aer ce sun situate mai spre sud (emisfera
nordică), ce sunt mai calde, iar iarna – cele care sunt mai aproape
de nord (cele reci). În cadrul fiecărei zone se disting 4 sectoare
climatice:
 oceanic (predomină aerul maritim);
 continental (predomină aerul continental);
 periferia vestică a continentelor;
periferia estică a continentelor (influențată de musoni).
Clima ecuatorială. Poziția geografică – 3 zone discontinue în
jurul ecuatorului, între 5° lat S –5° lat N. Temperatura – medie
anuală – +24-...+28. Masele de aer dominante – ecuatoriale.
Cantitatea de precipitații – 1000-3000 mm. Este pronunțată
evaporarea și condensarea.
Clima subecuatorială. Poziția geografică – o zonă continue
în emisfera nordică și sudică. Temperatura medie anuală – +24°-...
+30° (vara), +20°-..+25° (iarna). Masele de aer dominante –
ecuatoriale (vara), iarna – cele tropicale. Cantitatea de precipitații
– 700-800 mm. Jumătate de an – sezon secetos, jumătate de an –
ploios.
Clima tropicală. Poziția geografică – 2 zone continue în jurul
tropicelor, temperatura medie anuală – +30°-...+35°. Masele de
aer dominante – tropicale. Cantitatea de precipitații – 100-250
mm. Predomină anticicloanele, alizeele.
Clima subtropicală. Poziția geografică – o zonă continue în
emisfera nordică și sudică. Temperatura medie anuală – +2°-...
+30° (vara), +5°-..+8° (iarna). Masele de aer dominante –
tropicale (vara), iarna – cele temperate. Cantitatea de precipitații –
800-1000 mm, în munți – 1000-2000 mm. Jumătate de an – sezon
secetos, jumătate de an – ploios. În est se resimte influența
musonilor.

100
 Clima temperată. Poziția geografică – 2 zone continue între
zona subtropicală și subarctică. Temperatura medie anuală –
+30-...+35°. Masele de aer dominante – temperate. Cantitatea de
precipitații – 300-400 mm (la sud) și 2000-2500 mm în munți.
Temperatura iarna constituie minus 15...-20˚C. Sunt pronunțate 4
anotimpuri.
Clima subarctică. Poziția geografică – o zonă îngustă în
emisfera nordică și sudică. Temperatura medie anuală variază
între minus 40°C și +10˚C vara.. Masele de aer dominante
subarctice (vara), iarna – cele arctice. Cantitatea de precipitații –
300-100 mm. Jumătate de an – sezon secetos, vara durează 2-3
luni.
Clima arctică. Poziția geografică – 2 zone continue în zona
polilor. Temperatura este sub zero, doar vara trece de 0°C. Masele
de aer dominante – arctice. Cantitatea de precipitații – sub 100
mm.
Clima contribuie la:
- formarea solurilor;
- formează relieful;
- determină regimul râurilor, al lacurilor, mlaștinilor;
- contribuie la formarea vegetației și a lumii animale;
- generează formarea complexelor de rang înalt (complexul
tundrei, deșertului, etc.)
Rolul atmosferei pentru componentele învelișului geografic.
- protejează scoarța terestră de supraîncălzire în timpul zilei și
suprarăcire în timpul nopții;
- protejează scoarța terestră de meteoriți;
- modelează relieful scoarței terestre ((relieful eolian);
- transportă dint-un loc în altul vapori de apă, căldură;
- asigură viața pe Terra.
- pentru irigații, prin care se înțelege aprovizionarea controlată a
solului cu cantități de apă suplimentare față de cele primite în
condiții naturale, astfel încât să se asigure producții agricole
ridicate și constante, de calitate superioară;

101
  pentru transportul mărfurilor și al pasagerilor;
 în alimentația populației;
 în funcționarea întreprinderilor industriale;
 în construcții;
 ca mijloc de transport;
 pentru producerea energiei electrice (la centralele
hidroelectrice);
 pentru extragerea unor săruri;
 pentru tratarea unor boli;
 valoarea recreativă – stațiuni balneare, plaje;
 pentru practicarea pescuitului, turismului, sportului
acvatic.

Capitolul IV. Hidrosfera

Hidrosfera reprezintă învelișul de apă al Pământului ce

include toate apele ce se află in stare lichidă, solidă (zăpada,
gheața) și gazoasă (vaporii de apă).
Volumul hidrosferei – 1miliard 800 ml km3de apă.
Peste 96% din volumul de apă constituie oceanele și mările, cca
2%- apele subterane, cca 2% – ghețarii și zăpezile.
Apa în natură există sub forma: H2O (99,73%) și D2O (apa grea).
Temperatura de fierbere – 100˚C. (101,42˚C – apa grea).
Temperatura de îngheț – 0˚C (0,8 – apa grea și 2˚C – apa marină);
Substanțele dizolvate:
- în apa de ploaie: O2, azot, CO2, nitrați, substanțe organice;
- în apele subterane, apele râurilor: gaze, săruri de calciu, sodiu,
magneziu, nisip, bicarbonat de calciu (în apa dură), mâluri în
suspensie.
- în apa mării: cloruri, bromuri, magneziu, ioduri, sulfat de sodiu
și sulfat de potasiu.
Cantitatea de săruri dizolvată în apă reprezintă salinitatea (se
exprimă în promile, grame pe litru sau %).

102
Culoarea (depinde de substanțele minerale și de microorganismele
conținute) – gălbuie, albastră, verzuie, cafenie, albuie.
Gustul – sărat, acru, amar.
 Circuitul apei în natură reprezintă deplasarea continuă a apei sub
acțiunea energiei solare (evaporație și deplasare în atmosferă) și a
precipitațiilor. Circuitul apei în natură are loc din evaporarea apei
de pe suprafața oceanului (de pe uscat evaporația este asigurată de
plante), deplasarea vaporilor cu ajutorul maselor de aer,
condensarea vaporilor, căderea precipitațiilor, aducerea apelor cu
ajutorul râurilor și apelor subterane în apoi în ocean. Circuitul apei
leagă între ele toate geosferele. În rezultatul circuitului apei în
natură apa se reînnoiește în organisme în decurs de câteva ore, în
atmosferă – 8 zile, în râuri – 12-14 zile, în lacurile cu scurgere –

câțiva ani, in lacurile fără scurgere – 200-300 ani, în ocean – 2,5-

3000 ani și cele subterane – 100 ani-1ml ani.
Fig.51. Circuitul apei în natură
Oceanul Planetar: componentele Oceanului Planetar;
proprietățile chimice și cele fizice ale apelor oceanice:
salinitatea, temperatura; dinamica apelor în ocean: valurile de
origine seismică; mareele; curenții.
Oceanul planetar reprezintă învelișul unitar de apă al Pământului

103
ce înconjoară continentele și insulele. Ocupă ¾ din suprafața
Globului, adâncimea medie – 3790m , cea mai mare – 11516 m.
Oceanul Planetar este constituit din oceanul propriu-zis, 97
mări, strâmtori, golfuri.
Oceanul reprezintă partea majoră a Oceanului planetar ce
posedă toate proprietățile caracteristice Oceanului Planetar. Sunt 4
Oceane: Pacific (50% din suprafața Oceanului Planetar), Atlantic-
25%, Indian-21%, Arctic-4%).
Marea – componentă a oceanului, delimitată de el prin uscat
într-o măsură mai mare sau mai mică și se deosebește de ocean
prin unele proprietăți fizice și chimice (temperatură, salinitate,
densitate, dinamica apei).
Sunt 97 mări.
Clasificarea mărilor după regimul hidric și așezarea geografică:
1. Interioare (continentale) – sunt mările înconjurate de uscat
și care comunică cu oceanul prin strâmtori (Marea Albă, Marea
Mediterană, Marea Baltică, Marea Azov, Marea Neagră, Marea
Roșie).
2. Semideschise – mările ce sunt separate de ocean prin insule și
peninsule (Marea Bering, Marea Nordului, Marea Ohotsk,
Marea Galbenă, Marea Chinei de Sud, Marea Caraibelor etc.).
3. Deschise (mărginașe) – mările care se află la marginea
bazinelor oceanice și au legătură largă cu apele oceanului (Marea
Barents, Marea Weddell, Marea Bellingshausen, Marea Kara,
Marea Laptev, Marea Siberiei de Est, Marea Ross, Marea
Bellingshausen).
4. Interinsulare – sunt înconjurate de insule (Marea Celebes,
Marea Sulu, Marea Banda, Marea Java).
5. Mări relicte (închise) (rămășițele fostei Mări Sarmatice:
Marea Caspică, Marea Aral, Lacul Balhaș și Lacul
Balaton). Nu au comunicare directă cu oceanul.
Clasificarea mărilor după geneză:
 mări de transgresiune;
 mări de ingresiune,

104
 Clasificarea mărilor după regimul termic:
 mări calde;
 mări reci.
Marea este mai rece dacă:
- sunt curenți reci;
- se află mai spre poli;
- sunt ghețari;
- se revarsă mai puține râuri;
- cad mai puține precipitații.
Clasificarea mărilor după salinitate:
- mări salmastre (cu salinitate mai redusă);
- mări sărate
O mare este mai sărată dacă:
- se află mai aproape de Ecuator;
- există curenți calzi;
- se revarsă mai puține râuri;
- nu există ghețari;
- cad mai puține precipitații.

Golfurile sunt părțile oceanului sau ale mării care sunt

separate de acestea datorită configurației țărmurilor și au o
oarecare deosebire de suprafețele acvatice vecine. Exemplu:
golful Aden, Mexic, Finic, Hudson, Persic, California, Biscaya,
Bengal.
Strâmtorile sunt părțile înguste ale oceanului ce despart
continente sau insule (ele leagă oceanele și mările). Cea mai
lungă strâmtoare este strâmtoarea Mozambic (1670 km), iar cea
mai lată (900 km) și mai adâncă (5248m) – strâmtoarea Drake,
situată între insula Țara Focului și Antarctida. Strâmtorile nu
permit schimbul intens de apă din abisul oceanului cu marea.
Proprietățile fizico-chimice ale apelor oceanice:
salinitatea, temperatura.
- Salinitatea. Apa marină conține 96,5% apă pură, 3,5% săruri
dizolvate (NaCl, Na2Cl4, MgCl2, MgSo4, sulf, brom, iod, stronțiu,

105
bor, azot, fosfor). Salinitatea depinde de mai mulți factori, fiind
cea mai mare la ecuator și tropice datorită evaporației, dar scade
în regiunile unde sunt curenți reci, cad precipitații, se varsă râuri
cu debit mare și sunt ghețari.
- Temperatura. Apa oceanului se încălzește primind căldură de la
soare, precipitații, apele râurilor, curenții calzi. Exceptând
caracterele zonale (precipitațiile, apele râurilor, curenții calzi),
temperatura descrește de la ecuator (+28˚C-la poli (-1,7˚C).
Temperatura apei de la suprafață e condiționată de factorii:
 intensitatea energiei solare;
 frecvența vânturilor;
 extinderea oceanelor pe Glob.
 circulația curenților;
1. Cu adâncimea temperatura scade lent până la 300 m
adâncime apoi coboară brusc până la 800 m, ca la fundul
oceanului sa atingă valorile de +2...+3˚C (ecuator și
regiunile temperate) și 0˚C în regiunile polare.
Temperatura apei pe verticală depinde de salinitate,
legătura cu oceanul, de adâncime, latitudinea geografică.
2. Regimul de îngheț. Temperatura de îngheț a apei marine
depinde de salinitate, apa înghețând la -1,4...-1,7˚C. Iarna
îngheață mările ce sunt situate până la latitudinea de 50˚C,
uneori, când sunt geruri puternice, și litoralul mărilor
situate la 40° latitudine. Curenții calzi împiedică
înghețarea mărilor. Vara aisbergurile ajung până la
latitudinea de 40°. Învelișul de gheață are o importanță
majoră pentru viața animalelor polare (ursul alb, foca,
morsa), pentru clima Pământului, iar ghețarii reprezintă
rezerve de apă dulce.
3. Densitatea apei marine. Densitatea apei marine depinde
de temperatură și salinitate, cu cât salinitatea crește apa
capătă o densitate maximă (la minus 3° atinge valoarea
maximă). Densitatea apei crește de la ecuator spre poli.
Densitatea apei crește în timpul răcirii apei, evaporării,

106
 formării gheții.
4. Presiunea – la fiecare 10,06 m presiunea crește cu o
atmosferă, condiționând adaptarea organismelor marine la
presiune (au formă hidrodinamică),
5. Transparența – depinde de fitoplanctonul și zooplanctonul
bogat din regiunile polare și temperate și de substanțele
aduse de fluvii, substanțele dizolvate, variind pe
anotimpuri. În medie este de 40-59 m. Mai jos de 400-500
m lumina solară nu pătrunde fiind întuneric, ceea ce
condiționează acomodarea bentosului și parțial a
nectonului la întunericul veșnic. (e măsoară cu discul
Secchi).
6. Culoarea – apa oceanului are culoarea albastră, datorită
unor alge-verzuie, unor substanțe dizolvate – gălbuie,
cafenie.

Dinamica apelor oceanice: mișcări ondulatorii, mișcări

ritmice, mișcări de translație.
Apa mărilor și oceanelor se află într-o continuă mișcare.
Factorii ce cauzează dinamica apei sunt:
1. mișcările tectonice;
2. factorii hidrometeorologici (vânt, precipitații);
3. factorii cosmici (forța de atracție a Lunii, Soarelui etc.).
In dependență de factorii care au provocat dinamica apelor se
disting:
 mișcări ondulatorii (hula și valurile);
 mișcări ritmice (mareele):
 mișcări de translație marină (curenții).
Mișcările ondulatorii – oscilații ce se manifestă la suprafața
apei, fără deplasarea maselor de apă pe orizontală. Sunt provocate
de valurile formate din cauza apariției vânturilor și cutremurelor
de pământ.
Valurile se clasifică în:
 valuri de origine eoliană;

107
  valuri de origine seismică;
 valuri rezultate din acţiunea altor factori.
Valurile eoliene sunt provocate de vânturi și sunt valuri din
largul oceanului (dacă se manifestă sub formă de paralelă –
hulele, dacă capătă o formă dezordonată având crestele spumoase
datorită creșterii intensității vântului – valuri de furtună. Au
înălțimea medie de 0,6-2m, uneori 11-18m) și valuri de litoral (se
manifestă diferit, depinzând de țărm: malul e abrupt – valuri
violente, malul e jos – șiruri paralele sub formă de apă spumoasă).
Valurile de origine seismică (tsunami) – sunt provocate de
erupțiile vulcanice și cutremurele de pământ. Se răspândesc de la
hipocentru, având în regiunea formării 0,1-5 m și lungimea de
undă 150-300 km. Viteza de deplasare – 50-1000km (cu cât e mai
adânc oceanul, cu atât mai repede se deplasează), la mal ating
înălțimea de 10-50m și mai mult provocând pagube importante.
Valurile tsunami se observă mai mult în regiunea „cercului de foc”
al Pacificului.
Mișcările ritmice.
Mareele – reprezintă fenomenul de ridicare și de coborâre a
nivelului apelor în mări și oceane (flux și reflux), condiționat de
forța de atracție dintre Pământ, Lună și Soare și rotația
Pământului. În largul oceanului, mareele se manifestă prin
mișcarea apei pe verticală, iar în regiunea țărmului apa se mișcă
pe verticală și pe orizontală.
Fenomenul de înaintare a apelor – fluxul, iar de retragere a apelor
– refluxul.
Perioada de la începutul fluxului și până la retragerea lui
reprezintă perioada fluxului (ora portului) În decurs de 24 de ore
au loc două fluxuri și două refluxuri. Fluxurile și refluxurile au loc
la un interval de 6h25min, 12h50min, fluxul maxim și un reflux
minim au loc o dată în 14 zile.
Mare efect mareele îl au în zona de țărm, a golfurilor și a
estuarelor, în rezultatul fluxului malurile sunt erodate, gura
râurilor și golfurile sunt lărgite și adâncite, astfel favorizându-se

108
intensificarea navigației maritime de mare tonaj, permițând
construcția porturilor fluviale în interiorul continentelor. Energia
mareelor constituie o sursă netradițională de energie (s-au
construit 3 centrale electrice ce utilizează energia mareelor).
Fluxul și refluxul se utilizează și pentru pescuit, strângerea
crabilor, scoicilor.
Curent maritim – deplasarea unor mase de apă dintr-o regiune
în alta a Oceanului Planetar sau de la suprafață până la o anumită
adâncime (în mări și oceane), care este datorată diverselor cauze.
Formarea curenților este condiționată de următorii factori:
 vânturile constante și periodice;
 forțele gravitaționale;
 mareice;
 de diferența de nivel dintre apele mărilor și oceanelor.
Clasificarea curenților după geneză:
1. Curenți de derivă – iau naștere în straturile de suprafață ale
apelor din mări și oceane sub acțiunea vânturilor de lungă
durată.
2. Curenți de scurgere – apar datorită repartiției neuniforme
a temperaturii, salinității și densității apei, ce se datorează
precipitațiilor abundente și scurgerilor bogate de apă de pe
uscat. În cazul predominării influenței apelor
continentale, acești curenți se numesc de debit.
Clasificarea curenților după temperatură :
3) Calzi – curenții a căror apă este mai caldă decât cea din
regiunea în care ei ajung.(practic, ei își au începutul în
zona ecuatorului și își duc apele spre regiunile polare).
4) Reci – își duc apele de la poli spre Ecuator.
5) Neutri – au temperatura egală cu cea a apelor în care
pătrund.
Cea mai mare viteză o au curenții ce sunt provocați de undele
mareice (3-8m/s).
Importanța curenților. Curenții oceanici exercită o influență
majoră asupra climatului continental (cei calzi aduc precipitații,

109
cei reci – contribuie la condensarea vaporilor, formându-se cețuri
și rouă), asupra salinității (cei reci micșorează salinitatea),
temperaturii (cei calzi nu permit înghețarea mărilor) și vieții din
apele oceanice; influențează asupra repartiției precipitațiilor pe
continent (în regiunile limitrofe deplasării curenților calzi cad
precipitații abundente, unde se deplasează cei reci – sunt aride);
teritoriile scăldate de curenți calzi au un climat mai umed, au
ierni mai blânde, iar cele scăldate de curenți reci – au clima
uscată, rece, cu condensări a vaporilor și formarea ceții (Deșertul
Namib). Datorită curenților calzi salinitatea apelor este mai mare
(34-37‰) în comparație cu curenții reci care reduc salinitatea
până la 32-34‰. Curenții contribuie la transportarea planctonului
la distanțe importante.
În regiunile de contact ale curenților calzi și reci are loc formarea
unor numeroase turbioane (curenților ascendenți), ridicarea
apelor de adâncime, ce sunt bogate în săruri și CO2, spre
suprafață, favorizând dezvoltarea planctonului și, respectiv , a
ihtiofaunei, regiunile date fiind zone piscicole importante.
Apele uscatului
Apele uscatului cuprind unitățile acvatice: apele subterane,
râurile, lacurile, ghețarii, mlaștinile.
Apa pătrunde în scoarța terestră până întâlnește un strat
impermiabil formând straturi acvifere.
Apele subterane sunt reprezentate de:
 pânzele de apă freatice (apele libere situate deasupra
stratului impermeabil);
 pânzele de apă captive (situate între 2 straturi de apă).
Factorii ce contribuie la distribuția apei în scoarța terestră:
 capacitatea de absorbție a rocilor;
 gradul de compactizare a rocilor (roci afânate – nisipul,
prundișul; compacte – gresiile, calcarul; foarte compacte –
marmora, granitul, gnaisul)
Nivelul apelor freatice depinde de:
 forma reliefului (este mai la adâncimi mari cu cât e mai

110
 înalt relieful);
 covorul vegetal (în păduri apa e mai la suprafață);
 activitate umană (săpând canale și fântâni – scade nivelul,
construind baraje, lacuri de acumulare – crește nivelul
apelor freatice).
Originea apelor subterane. Apele subterane se formează în
rezultatul infiltrării precipitațiilor atmosferice (apele vadozice),
prin condensarea vaporilor rezultați din degazificarea topiturilor
magmatice (apele minerale).
Proprietățile apelor subterane
a) temperatura (depinde de condițiile termodinamice ale regiunii
unde circulă apa). Variază de la 0-20 ˚C (regiunile polare și
temperate) la 100 ˚C (regiunile vulcanice).
b) transparența, culoarea, gustul (depind de cantitatea
substanțelor dizolvate). Astfel, culoarea galbenă și brună arată că
apa conține compuși ai fierului; culoare neagră –oxizi de mangan;
culoare gălbuie și miros urât – conține H2S, gust plăcut – conține
Ca, Mg, Co2 dizolvați în apă; gust amar – MgSo4; gust sărat –
NaCl, acru – conține afine; gust sălciu – substanțe organice și
puține săruri.
d) duritatea (depinde de cantitatea sărurilor de Ca și Mg
dizolvate în apă).
di) Gradul de aciditate (depinde de acizii carbonici,
sulfurici, borici, clorhidrici dizolvați în apă).
Apele minerale
Apele vadozice dizolvă rocile transformând CaCO 3, MgCO3,
FeCo3, NaCl, Kcl, N2So4 în soluție.
Apele ce au săruri dizolvate mai puțin de 0,5g/l sunt ape dulci, ce
au mai mult de 0,5 g/l – ape minerale (sărate). Conținutul chimic
al apelor minerale – săruri de clor, brom, iod, sulfați, fosfor,
bicarbonat, sulfuri de sodiu, calciu, potasiu, magneziu; gaze-O2,

111
Co2, H2S. În dependență de proprietăți fizice apele minerale sunt
sulfuroase, sulfurate, iodurate, feruginoase, clorosodice,
carbogazoase, radioactive.
Modul de captare a apelor minerale: izvor, fântână, fântână
arterziană.
Utilizarea apelor subterane:
 ape potabile;
 industrie;
 scopuri curative;
 irigație;
 energie termină (din izvoarele termale și gheizere);
 extracția sărurilor și metalelor rare.
Râul reprezintă o apă curgătoare, ce s-a format prin unirea mai
multor pâraie și se revarsă datorită înclinației reliefului într-un alt
râu sau mare.
Elementele unui râu sunt: izvorul (locul de unde râul își ia
începutul), traseul, gura râului (locul de vărsare), afluenții.
Izvorul poate fi:
- ghețar;
- alt râu;
- lac;
- mlaștină;
- ape subterane;
- rețeaua de râpi.
Gura de vărsare:
- mare;
- lac;
- alt râu.
Cursul râului e divizat în 3 părți: superior (are viteza mare, debit
mare, eroziune accentuată, sunt repezișuri, praguri, cascade,
cataracte), mediu (se micșorează viteza, se lărgește albia și se
acumulează sedimentele), inferior (are viteză mică, predomină
eroziunea laterală, curge prin câmpie, se acumulează

112
sedimentele).
Rețeaua hidrografică e constituită din toate apele temporale
și permanente de pe un anumit teritoriu. Ea e compusă din mai
multe sisteme fluviale (ce includ fluviul principal și afluenții lui).
Toate râurile aparțin la 5 bazine hidrografice (atlantic, pacific,
arctic, indian, endoreic). Bazinele hidrografice ale râurilor sunt
despărțite unul de altul prin cumpăna de apă – linia ce corespunde
cumpenei munților.
Regimul de alimentare a râurilor.
Depinde de factorii:
 condițiile climaterice;
 condițiile orografice;
 structura geologică;
 vegetație;
 gradul de răspândire a lacurilor și mlaștinilor.
În dependență de acești factori regimul alimentar este pluvial
(Congo, alte râuri din regiunea ecuatorială și subecuatorială,
tropicală (Niger, Zambezi)), nivală, glaciară (regiunile temperate
și reci), din lacuri (Neva, Angara), din ghețari (râurile ce izvorăsc
în regiunile montane – Amudaria), din zăpezi și gheață (regiunile
arctice), mixt (majoritatea râurilor).
Importanța râurilor:
 râurile modelează relieful;
 influențează asupra climei;
 se extrag din râuri aur, diamante, platină (Siberia, Canada,
SUA);
 constituie sursă de apă potabilă;
 sursă de energie hidraulică;
 irigație;
 resurse recreative;
 mediu de trai pentru multe viețuitoare;
 pescuit (ex: nisetrul în Volga);

113
  navigație;
 plutărit;
 influențează asupra solului, nivelului apelor subterane.
Lacurile constituie rezervoarele de apă stătătoare care s-au
acumulat în formele negative de relief.
Ele ocupă 2,7 ml km2 (1,8% din suprafața terestră).
Clasificarea lacurilor:
I) cu cuvetă de geneză endogenă:
- lacurile de origine tectonică (sunt foarte adânci – Baical,
Malawi)
- lacurile de origine vulcanică (cuvetele se află în craterele
vulcanilor – Lonor);
- lacuri relicte (rămășițele fostelor mări – Marea Caspică, Marea
Aral).
II) Cu cuvetă exogenă:
- lacurile formate sub acțiunea apelor curgătoare (apar pe terasele
sau văile râurilor în rezultatul barării meandrelor și brațelor de
aluviuni, aflându-se în cursul inferior al r. Nistru, Dunărea, Nipru,
Volga);
- lacurile rezultate din acțiunea apelor marine (golfurile, lagunele
se barează de cordoanele litorale nisipoase);
- lacurile de tip carstic (s-au format ca urmare a dizolvării apelor);
- lacurile glaciare (s-au format în rezultatul retragerii ghețarilor în
timpul ultimei glaciațiuni – în nordul Canadei, pe peninsula
Scandinavă, în nordul Asiei);
- lacurile eoliene (au apărut în rezultatul acțiunii vântului, au un
caracter temporar fiind specifice deșerturilor Namib, Kalahari,
Arizona, Texas, Nevada);
- lacurile antropice (construite de om).
Dinamica apei din lacuri: pe suprafața lacurilor, în dependență
de factorii care le generează, sunt mișcări permanente (produse
sub influența râurilor ce se varsă în lac), mișcările periodice
(reprezentate de curenți și valuri ce apar în urma vântului), seișele
(mișcări ondulatorii bruște cauzate de schimbările presiunii

114
atmosferice de la suprafața apei lacului).
Bilanțul apei din lacuri: Lacurile se alimentează din
precipitații atmosferice, apele râului, apele subterane. Apa din
lacuri se pierde prin infiltrare, evaporare, scurgere. În dependență
de acești factori lacurile au bilanț hidrologic excedentar (în
regiunile cu umiditate mare), constant, deficitar (în regiunile
aride).
Proprietățile fizico-chimice ale apelor lacurilor:
 temperatura (depinde de așezarea geografică; apa este
încălzită de către radiația solară, căldura iradiantă din
atmosferă, căldura ce e adusă de apa râurilor și izvoarelor,
de precipitații, căldura iradiată de maluri și fundul lacului),
pe verticală temperatura scade în raport cu adâncimea până
la 4˚C.
 Transparența (depinde de particulele aflate în suspensie și
de modul de alimentare cu apă a lacului și constituie de
0,2-0,3 m până la 40 m - în lacul Baical)
 culoarea apei (este determinată de lumina dispersată în
apă și este albastră (în lacurile adânci), verde, galben-
verde (în lacurile mau puțin adânci), străvezie (foarte puțin
adânci); pe timp senin – albastră, pe timp noros-cenușie,
roz – la apusul soarelui).
 Compoziția chimică (este determinată de Coloizi, gaze,
ioni de Co3, Ca++, Mg++, So4-, Cl-, Na, -, K-, aduși în lac
prin intermediul izvoarelor, omului, apelor de șiroire sau
ca urmare a dizolvării sărurilor din roci, descompunerea
mâlurilor și a substanțelor organice). Lacurile cu scurgere
și cele aflate în regiunile cu evaporare redusă și umiditate
excedentară sunt dulci (mineralizarea este sub 1g/litru), iar
cele fără scurgere – sărate (salmastre – mineralizarea 1-
24,7/l și apă sărată – salinitatea mai mare de 24,7g/litru).
Clasificarea lacurilor după compoziția chimică:
bicarbonate (regiunile temperate umede), clorurate, sulfate
(regiunile aride).

115
Importanța lacurilor:
 lacurile marine se folosesc pentru navigație;
 reprezintă resurse de pește (caras, crap etc.);
 contribuie prin evaporație la umezirea climei în regiunile
adiacente;
 alimentează cu apă râurile;
 modifică regimul termic al râurilor;
 influențează asupra umidității și a formării solurilor;
 sursă de irigație;
 extracția unor săruri;
 alimentarea cu apă a întreprinderilor;
 resurse recreaționale;
 confecționarea din vegetația lacustră a obiectelor de uz
casnic.
Mlaștinile.
Porțiunile uscatului cu surplus de umezeală și evaporație
scăzută se numesc mlaștini.
Conținutul: 87-97% apă, 3-13% turbă.
Locul formării: cuvetele lacurilor ce au colmatat, văile
râurilor, terenurile împădurite, pantele dealurilor, suprafața
interfluviilor.
Condițiile formării: acumularea permanentă sau periodică a
apei în sol în rezultatul căderii precipitațiilor abundente,
evaporației scăzute, proceselor reduse de scurgere a apei
acumulate.
Clasificarea mlaștinilor:
1. Mlaștini plane (eutrofe sau joase). Răspândirea: în luncile
râurilor, cuvetele lacurilor. Sursele de alimentare:
precipitațiile atmosferice, apele de suprafață, apele
freatice. Vegetația: stuf, papură, rogoz, trestie.
2. Mlaștinile oligotrofe. Răspândirea: regiunile umede ce au
climatul temperat rece. Sursele de alimentare: precipitațiile
atmosferice. Vegetația: mușchiul spagnum.

116
 3. Mlaștinile mezotrofe. Sunt mlaștini de tranziție dintre
mlaștinile eutrofe și cele oligotrofe conținând trăsături
comune ambelor mlaștini după caracterul vegetativ, al
mineralizării și surselor de alimentare.
Importanța mlaștinilor:
 mlaștinile filtrează apa;
 conțin resurse vegetative (răchițele);
 turba este utilizată în calitate de îngrășământ;
 turba este resursă energetică, fiind folosită în calitate de
combustibil;
 din turbă se obțin materiale de construcție, gudron,
cărbune medicinal, spirt, fibre pentru izolare;
 mâlurile se folosesc în scopuri termale.
Rolul hidrosferei în învelișul geografic.
I) rolul hidrosferei pentru atmosferă:
- vaporii de apă din atmosferă provoacă formarea norilor, a
precipitațiilor, a ceții, a fenomenelor optice și electrice;
- prin condensarea vaporilor se încălzește atmosfera;
II) rolul hidrosferei pentru scoarța terestră:
- apa prin procesele de eroziune, transport și acumulare modifică
relieful;
- apa modifică mecanic, chimic rocile.
III) rolul hidrosferei pentru biosferă:
- apa menține viața;
- este parte componentă a organismelor fiind prezentă în
țesuturi;
- este mediu de trai, înmulțire a unor organisme.
IV) Rolul hidrosferei pentru om:
- alimentație;
- irigație;
- industrie;
- agricultură;
- producerea energiei electrice;
 scopuri curative, balneare, etc.

117
 Capitolul V. Biosfera

Biosfera reprezintă învelișul terestru, format din totalitatea

tuturor organismelor împreună cu mediul lor de viață.
Numărul speciilor: cca 500000 (350000 plante, 100000 ciuperci
etc.), specii de plante și 1500000 animale.
Limitele biosferei: 3 km în litosferă-25 km în atmosferă-11000
m în ocean; 75% viețuiesc în spațiul cuprins de la 200 m
adâncime în ocean și 5000 m în troposferă.
Funcționarea biosferei: se bazează pe schimbul permanent de
substanțe între organismele vii și mediul de viață (circuitul
biochimic):
a) procesul de antrenare a substanței organice în
componența materiei vii (în procesul de fotosinteză se
formează substanțe organice);
b) procesul de mineralizare (transformarea prin intermediul
microorganismelor a compușilor organici în compuși
anorganici).

Domeniile de viață pe Pământ

Organismele în dependență de condițiile de viață pot fi
disociate în domeniul de viață acvatic și domeniul de viață
continental.

118
 Fig.52. Harta zoogeografică a lumii
Factorii ce determină răspândirea organismelor marine:
 Salinitatea (depinde de latitudinea geografică și adâncime.
În dependență de acest factor sunt organisme adaptate la
salinitate redusă, foarte puține viețuiesc în regiunile cu
salinitate mare).
 Temperatura apei (animalele din zona litoralului și cea
pelagică suportă variațiile de temperatură, coralii – nu).
 Luminozitatea.(datorită faptului că lumina nu pătrunde mai
jos de 400 m plantele se dezvoltă până la această
adâncime, mai jos trăiesc animalele și organismele; în
lipsa luminii unele animale au organe fosforiscente ).
 Dinamica apei (pentru a rezista la valuri și curenți unele
animalele au organele de înot puternic dezvoltate, organe
puternice pentru fixarea de substrat, schelete tari sau se
afundă în mâl).

119
  Presiunea (datorită faptului că la fiecare 10 m adâncime
presiunea crește cu 1 atmosferă la 10 m adâncime
animalele au formă hidrodinamică ce le permite să se
afunde sau viețuiesc în straturile de suprafață).
În dependență de adâncime sunt trei tipuri de organisme:
planctonul ((organismele purtate de curenți, de origine animală
(zooplancton) și vegetal (fitoplancton)), nectonul (organisme care
înoată – peștii, crustaceele, unele moluște, balenele, delfinii),
bentosul (animalele ce stau la fund – unele alge, spongierii, peștii
bentonici, moluștele, coralii).
Domeniul continental de viață
Pe uscat asupra răspândirii plantelor și animalelor influențează
factorii:
 climatici ( aerul, lumina, căldura, umiditatea aerului);
 geomorfologici (relieful);
 edafici (solul);
 antropici
 Aerul: O2 – contribuie la respirație, CO2 – sintetizează
substanțele organice în procesul fotosintezei, azotul – îl
fixează unele bacterii; vântul răspândește polenul,
semințele, fructele, datorită vântului arborii sunt strâmbi și
pitici; unele insecte nu au aripi; vântul puternic intensifică
evaporația provocând pierderea apei și pieirea
organismului.
 Lumina: contribuie la fotosinteză, are un rol important în
viața animalelor; unele organisme (sciofitele) au nevoie de
puțină lumină sau deloc;
 Căldura. În lipsa căldurii suficiente unele animale
hibernează, adună grăsime, își schimbă culoarea, plantele
pierd frunzele, unele plante iernează sub formă de spori.
Unele organisme (stenotermele) nu rezistă la variațiile
termice ale temperaturii.

120
  Umiditatea. (Apa asigură pătrunderea elementelor chimice
în organism, reglează temperatura organismului). Pentru
micșorarea evapo-transpirației plantele pierd frunzele în
perioada secetoasă, acumulează apa în frunze, au frunze
acomodate (minuscule sau spini), Sunt plante rezistente la
seceta (xerofite), puțin rezistente le secetă (hidrofile) și
care cresc în condiții medii de asigurare cu umiditate
(mezofite). Păsările, insectele, mamiferele suportă
oscilațiile mari ale umidității, altele – nu.
 Relieful. Relieful este zonă de refugiu pentru unele plante
și animale; datorită faptului că temperatura scade cu 0,6 ˚C
la fiecare 100 m altitudine are loc etajarea vegetației, a
lumii animale; poate constitui o piedică pentru răspândirea
dincolo de munți a unor specii de plante și animale.
 Solul. Plantele extrag din sol apa, substanțele nutritive. În
sol trăiesc aproape tot timpul rozătoarele, larvele unor
insecte, microorganismele. Datorită solului se răspândesc
anumite asociații vegetale (coniferele – pe podzoluri, etc.);
unele plante cresc pe soluri sărate, altele pe cele alcaline
sau cu reacție acidă.
 Factorul antropic. Datorită acțiunii omului au dispărut
multe specii de plante și animale, altele sunt pe cale de
dispariție având un areal limitat (345 specii de păsări, 200
specii de mamifere, 20000 specii de plante).
Interacțiunea biosferei cu scoarța terestră, atmosfera,
hidrosfera.
I. Interacțiunea biosferei cu scoarța terestră:
- bacteriile formează pe fundul lacurilor și mlaștinilor zăcămintele
de limonit;
- termitele, furnicile creează forme de microrelief (mușuroaie),
- cârtițele, castorii sapă galerii; castorii mai construiesc diguri din
trunchiuri de copaci în amestec cu argilă;

121
- coralii formează recife de corali și atoli;
- lichenii și rădăcinile copacilor fărâmițează și distrug rocile;
- organismele afânează solul, asigură circuitul apei și a aerului din
sol (mai intensiv);
- râmele participând la descompunerea substanțelor organice
contribuie la fertilizarea solului și la formarea humusului;
- covorul vegetal micșorează evaporația din sol și reglează
temperatura solului.
- leguminoasele absorb azotul din aer contribuind la îmbogățirea
solului cu azot.
II. Interacțiunea biosferei cu atmosfera
- organismele în procesul respirației consumă O2 și elimină CO2;
- organismele contribuie la circuitul azotului și CO2;
- vegetația micșorează viteza vântului;
III. Interacțiunea biosferei cu hidrosfera
- fitoplanctonul, algele, plantele acvatice îmbogățesc apa cu
oxigen;
- organismele asigură precipitarea SiO2 în apa oceanică;
- planele contribuie prin resturile lor la colmatarea lacurilor
transformându-le în mlaștini;
- moluștele, coralii, stelele-de-mare și aricii-de-mare acumulează
în cochilii și scheletele lor calciu extrăgându-l din apa mării;
-resturile organismelor marine se descompun mineralizându-se și
eliminând CO2.
Capitolul VI. Solul
Solul și caracteristicile lui: factorii de formare a solului
Solul reprezintă stratul superficial al suprafeței uscatului în
timp ca urmare a acțiunii apei, aerului și organismelor și are
fertilitate. Un cm de sol se formează în dependență de mai mulți
factori în cca 100 ani.
Factorii de pedogenează:
 Rocile (constituie substratul propice formării solului și
determină intensitatea de formare a solului). In dependență
de roca-mamă sunt soluri: calcaroase, nisipoase, nisipo-

122
 lutoase, lutoase, luto-nisipoase, pietroase (textura). În
dependență de textură se alege adâncimea optimă de
semănare a plantelor.
 Clima (determină intensitatea cu care are loc degradarea,
alterarea rocilor creând o anumită structură mineralogică a
solului);
 Relieful (este suportul pe care are loc dezvoltarea solului;
în dependență de altitudine impune etajarea vegetației și
respectiv etajarea solurilor; versanții cu înclinația pantei
mare contribuie la eroziunea solului, iar cei cu înclinația
mica – la creșterea în profunzime a solului);
 Organismele (plantele dezagreghează și alterează rocile,
iar animalele descompun resturile organice, transfor-
mându-le în humus; prin galeriile și tunelurile săpate
pătrunde mai lesne apa și aerul în sol);
 Omul (prin administrarea corectă a îngrășămintelor
organice – mărește fertilitatea solului; administrând
erbicide, îngrășăminte minerale, pesticide, desecând
solurile sau folosind irigația – schimbă compoziția chimică
a solului și regimul hidric).
Componentele solului:
 Substanțe minerale (provin din rocă - nisipul, argila,
pietrișul). Contribuie într-o oarecare măsură la infiltrarea
apelor pluviale și a celor de la topirea zăpezii în sol).
 Substanțele organice (reprezintă humusul – format din
descompunerea resturilor organice și din resturi de animale
și vegetale).
 Apa (asigură circuitul substanțelor nutritive, dizolvă
gazele, substanțele anorganice, organice din sol, fiind
prezentă tot timpul în sol).
 Gazele (asigură respirația rădăcinilor plantelor, încolțirea
semințelor și rezultă din descompunerea substanțelor
organice, a animalelor, și din absorbția azotului liber din

123
 atmosferă de către leguminoase).
Profilul solului: în aflorimente se observă profilurile solului:
orizontul A (de culoare neagră sau brun-închisă, se acumulează
humusul și au loc procesele principale de formare a solului),
orizontul E (succede orizontul A fiind sărac în humus), orizontul
B (este unul intermediar spre roca-mamă, se acumulează argila),
orizontul C (stratul unde se acumulează carbonații), orizontul D
(roca-mamă).
În dependență de condițiile climatice, hidrologice,
biochimice similare sub aceleași formațiuni vegetale s-au format
750 tipuri de sol.
Tipul zonal de sol Zona naturală Grosimea Conținutul de humus
solului (%)
Arctice, scheletice Deșerturile Cca 1-2 cm Practic lipsește
arctice
Hleice de tundră Tundra 10-12 cm Conținutul de humus
este foarte fix, cu
resturi de plante
nedescompuse
Podzolice Tundra 12- 20 cm Cca 2-4
Podzolice înțelenite Pădurile mixte 12-25 cm Cca 5
Cenușii și brune de Pădurile de Cca 30 cm 2-9
pădure foioase
Cernoziom Silvostepa, stepa 40-120 cm 6-9 % și mai mult
Castanii Semideșerturi, 40-60 cm 1-1,5 în cele deschise
stepe uscate și 2,5-4,5- cele închise
Brune-cenușii de Deșerturile 10-30 Cca 1
deșert temperate
Crasnoziomuri-le, Pădurile tropicale 1-10
solurile galbene umede, pădurile
ecuatoriale
Brune-roșii de Savană
savană
Tab. 9. Tipurile zonele de sol

124
 Capitolul VII. Învelișul geografic
Noțiunea de înveliș geografic

Învelișul geografic reprezintă sistemul natural complex,

deschis (are loc schimbul de substanțe și energie cu Universul),
dinamic. În cadrul învelișului geografic se realizează interacțiunea
reciprocă dintre litosferă, hidrosferă, atmosferă și are loc
transformarea energiei solare luminoase în energie termică.
Limitele învelișului geografic: 50-100 km (până la
discontinuitatea Mohorovici) – 20-25km (statul de ozon).
Părțile structurale ale învelișului geografic:
 troposfera (se formează masele de aer, vânturile, asigură
circuitul substanței);
 hidrosfera (se formează valurile, curenții, se deplasează
apele pe uscat prin intermediul râurilor, pâraielor);
 scoarța terestră (asigură deplasarea substanței în rezultatul
mișcărilor tectonice ale scoarței, al prăbușirilor, surpărilor,
proceselor seismice și vulcanice);
Componentele învelișului geografic: apa, aerul plantele,
animalele, solul, microorganismele, omul, rocile.

Legitățile principale ale învelișului geografic (unitatea și

integritatea, zonalitatea, azonalitatea, ritmicitatea anuală).
 Unitatea și integritatea învelișului geografic. Cu toate că
fiecare componentă a învelișului geografic se dezvoltă
după legile proprii, datorită interacțiunii puternice
componenții și părțile structurale constituie un proces
unitar și integral, oricare schimbare ce se exercită asupra
unei părți structurale provoacă schimbări majore în tot
sistemul (creșterea conținutului de CO2 micșorează
radiația terestră intensificând „efectul de seră, se topesc
ghețarii, crește nivelul oceanului, se pune în pericol
existența faunei din zonele arctice”; reducerea
2
conținutului de CO provoacă extinderea ghețarilor și a

125
 uscatului).
 Zonalitatea. Din cauza formei Pământului, mișcărilor de
rotație a Pământului se determină distribuția zonală a
căldurii (apar zonele termice), din care rezultă repartiția
zonală a presiunii atmosferice, a vânturilor, precipitațiilor.
În munți zonalitatea verticală e condiționată de schimbarea
climei în raport cu altitudinea (temperatura scade cu 6,5°
Celsius la fiecare k înălțime).
Datorită acestor factori se diferențiază 13 zone geografice (fâșiile
alungite latitudinal, ce se caracterizează prin omogenitatea relativă
a bilanțului radiativ, condițiilor termice, caracterului de circulație
a maselor de aer, a predominării în decursul anului a anumitor
mase de aer) și a Zonelor naturale (fâșiile ce se întind în direcție
latitudinală, fiind caracterizate prin raportul dintre căldură
umiditate conform formulei (K=R/Lr, unde K – indicele de
ariditate tradițional, R – valoarea bilanțului radiativ, Lr –consumul
de căldură ce este necesar pentru evaporarea precipitațiilor, L –
căldura de vaporizare, r – cantitatea de precipitații).
 Azonalitatea ( este cauzată datorită reacției scoarței
terestre față de procesele tectonice, seismice, vulcanism
provocând unele trăsături azonale). Astfel s-au format
continentele și oceanele; apariția unor soluri intrazonale
(solonceacuri, solonețuri) este cauzată de apele subterane
sau de suprafață.
 Ritmicitatea (e cauzată de ritmicitatea fluxului de energice
provenit din Cosmos și din interiorul Pământului și de
autoreglarea componentelor învelișului geografic). În
dependență de durată ritmurile sunt:
- diurne (cauzate de rotația Pământului în jurul Soarelui). Ea
condiționează ritmurile brizelor mareelor; ciclurile vitale ale
organismelor vii (fotosinteza, activismul animalelor),
- ritmicitatea anuală (cauzată de mișcarea de revoluți a
Pământului). Determină deplasarea musonilor, regimurile râurilor,
oscilațiile de temperatură etc. Animalele se acomodează la

126
ritmicitatea anuală construind cuiburi, migrând, schimbând
culoarea blănurilor, hibernând etc.).
- ritmurile multianuale (sunt cauzate de schimbarea activității
solare), provocând tulburări asupra comportamentului oamenilor,
animalelor, influentând asupra câmpului magnetic al Pământului.
Sunt cicluri de 11, 30-35, 75-101 ani și seculare.
- ciclurile milenare (450, 650,1800, 2000,18000, 20000, 40000
ani). Se manifestă prin oscilația nivelului apei în lacuri,
succedarea epocilor calde cu cele reci, a variației unghiului de
înclinație a Pământului.
- megaciclurile (cauzate de acțiunea factorilor cosmici). Se
manifestă prin pulsația periodică a câmpului gravitațional al
Pământului, a oscilațiilor câmpului magnetic.

127
 Geografia umană a lumii, clasa a XI-a

Capitolul I. Harta politică a lumii

Evoluția hărții politice a lumii: perioada contemporană

După cel de al II-lea Război mondial au loc schimbările
teritoriale:
 Austria și Germania sunt împărțite în zone de ocupația
sovietică, americană, engleză și franceză;
 insulele Kurile, regiunea Transcarpatică și părți mici din
Estonia, Letonia, Finlanda trec la URSS;
 Polonia obține Silezia (de la Germania) și mici teritorii
adiacente orașului Belostok (de la URSS);
 Se formează Republica Federală a Germaniei din regiunile
de ocupație franceză, engleză și americană și RD Germană
din zona de ocupație sovietică; Berlinul de Vest devine
oraș cu statut special;
 se formează NATO (alianță politico-militară) și Asociația
statelor Pactului de la Varșovia (o alianță dintre URSS și
statele socialiste de la Polonia până la Albania);
 are loc „războiul rece” între NATO și URSS, experții
militari fiind antrenați în timpul conflictelor din Coreea,
Vietnam, Laos, Cuba;
 după 1950 încep să se destrame imperiile francez, englez,
spaniol și portughez; anul 1960 fiind numit ”Anul Africii”-
18 state africane obțin independența;
 în 1975 are loc unificarea Vietnamului, în 1990 a
Germaniei;
 în 1989 se destramă blocul politico-militar Asociația
statelor Pactului de la Varșovia;
 în 1991 se destramă URSS, 15 state componente ale URSS
devin independente;
 apar în anii 90 ai sec. XX regiuni de conflict: Găgăuzia,

128
 Transnistria, Carabahul de Munte, Abhazia, Osetia de Sus,
Cecenia, Confederația popoarelor muntene (în Caucaz);
 începând cu 1991 se începe destrămarea Iugoslaviei
încheindu-se în 1995 cu obținerea independenței a 6 state
după ani de război;
 în 1991 se destramă pașnic Cehoslovacia;
 Uniunea europeană după 1991 începe extinderea spre est
primind în componența sa state din fostul bloc socialist,
atingând în 2016 numărul de 28 state;
 În 2016 Marea Britanie decide retragerea din UE, Tara
Galilor, Scoția doresc organizarea unui referendum pentru
părăsirea Marii Britanii, iar Irlanda de Nord – pentru
reunificarea cu Irlanda.
Actualmente numărul țărilor și teritoriilor a atins numărul de
256, dintre care 194 sunt independente.
Tipologia statelor lumii
Actualmente sunt 265 țări și teritorii, dintre care 194 sunt
independente și membre ale ONU, iar restul sunt colonii și state
nerecunoscute (separatiste).
Țara reprezintă teritoriul delimitat de hotare care se bucură de
suveranitate sau se află sub administrarea altui stat. Statele
suverane sunt independente, celelalte – colonii.
Pe Terra se evidențiază următoarele teritorii:
 teritoriile statelor;
 țările și teritoriile dependente;
 teritoriile în conflict (pretențiile teritoriale);
 apele Oceanului Mondial;
 Teritoriul Antarctidei.
Fiecare stat are teritoriu ce conține:
- uscatul (partea continentală sau insulară, enclavele (teritoriul
care este complet înconjurat de teritoriul altui stat), semienclavele
(teritoriul înconjurat de statul vecin, dar care are o mică ieșire la
mare));

129
- apele interne (râurile, lacurile, canalele, porturile maritime,
strâmtorile);
- apele teritoriale (apele marine din ocean, mări, golfuri cu lățimea
de 12 mile marine (1milă marină =1853 m));
- subsolul uscatului și șelfului continental împreună cu
zăcămintele minerale ce le conțin;
- spațiul aerian până la 20 km care este deasupra uscatului, apelor
teritoriale și interne;
- navele maritime și aeriene ce sunt sub drapelul statului respectiv;
- teritoriul ambasadelor statului respectiv.
Teritoriile dependente au următoarele regimuri juridice:
 coloniile (posesiunile, teritoriile de peste mări,
departamentele, etc.) – nu dețin independență economică și
politică;
 protectoratele (statele ce au o independență relativă ):
Statul protector reprezintă în relațiile externe pe statul care
se află sub protecție. (Monaco, Andora);
 teritorii sub mandat (au fost atribuite sub administrare
unor state independente de către ONU în rezultatul unor
situații politice de conjunctură). Actualmente toate aceste
teritorii sunt independente;
 condominium (teritoriu administrat în comun de 2 și mai
multe state). Apar în zonele de conflict până la
soluționarea definitivă a conflictului. Actualmente acest
statut îl au câteva insule din Golful Persic (Administrate în
comun de EAU și Iran) ;
 Dominion (teritoriu relativ independent ce îl are în fruntea
statului pe monarhul Marii Britaniei care este reprezentat
prin guvernatorul general). Ex: Canada, Australia;
 ”Statele liber asociate” –- state care formează o
confederație neechitabilă cu SUA sau Australia, aceste
state având o autoguvernare destul de largă, de politica
externă și apărare răspunzând SUA sau Australia (Puerto-
Rico, Niue, Statele federale ale Microneziei, Palau, etc.).

130
Clasificarea statelor independente:
I. După ieșirea la mare:
a) insulare – situate pe o insulă (Șri Lanca, Singapore, Irlanda,
Islanda).. Avantajele – dețin zona de ape teritoriale (22,2 km sau
12 mile marine), e dezvoltat pescuitul, transportul maritim și
aerian, extracția zăcămintelor (pieilor, petrolului, gazului din apele
teritoriale). Dezavantajul – perturbează navigația și legăturile
externe în timpul condițiilor meteorologice nefavorabile.
b) state-arhipelag (state ce se află pe insule situate aproape una
de alta și care au aceeași origine tectonică) – Indonezia, Filipine,
Tongo etc. Avantajele – dețin zona de ape teritoriale (22,2 km sau
12 mile marine), e dezvoltat pescuitul, turismul, transportul
maritim și aerian, extracția zăcămintelor (pieilor, petrolului,
gazului din apele teritoriale). Dezavantajul – perturbează navigația
și legăturile externe în timpul condițiilor meteorologice
nefavorabile.
c) maritime – au ieșire la mare, cele 12 mile marine le permit
pescuitul, activitățile turistice și extracția zăcămintelor.
d) peninsulare – sunt situate pe peninsule, fiind foarte întinse,
capitala fiind de obicei departe de periferii. Posedă un litoral vast
permițând activități turistice și piscicole. Ex. India, Italia
e) intercontinentale – nu au ieșire la mare, ele beneficiind de
taxele de tranzit, dar totodată este îngreunat exportul mărfurilor,
iar importul e supus vămuirii și taxelor de tranzit. Ex. Ciad,
Bolivia.
II. După formă:
a) de tip compact – capitala se află aproximativ la centru, statul
având o formă relativ rotundă: România, Lesoto;
b) alungit – se întind pe sute și mii de km, lățimea fiind de cel
puțin 10 ori mai mică ca lungimea (Suedia, Norvegia). Se
manifestă tendințele separatiste.
c) enclave – înconjurate complet de teritoriul altui stat (3 state –
Vatican, Lesoto, San-Marino).
d) Semienclave – înconjurate complet de teritoriul altui stat,

131
 având pe o mică porțiune ieșire la mare (3 state – Gambia,
Monaco, Brunei).
III) După forma guvernării:
- monarhii (sunt conduse de rege, emir, principe, sultan, etc.
puterea transmițându-se de obicei ereditar). În dependență de
puterea pe care o deține monarhul, ele sunt:
a) absolute (puterea monarhului nu este limitată, nu există
constituție, regele guvernează prin decrete, guvernul este supus
numai lui). Ex: EAU, Qatar, Bahrein.
b) dualiste (puterea este divizată între monarh – puterea executivă
și parlament – puterea legislativă). Ex. Kuweit, Iordania, Maroco.
c) teocratice (regele este concomitent și capul bisericii – Vatican,
Arabia Saudită, Brunei).
d) parlamentare („regele domnește, dar nu guvernează” – puterea
executivă reală îi aparține primului ministru și guvernului, regele
având funcții ceremoniale, iar cea legislative – parlamentului);
- republici (state unde organele legislative sunt alese direct pe un
termen limitat, iar președintele este ales de parlament sau de către
populație). În dependență de atribuțiile parlamentului și ale
președintelui ele sunt:
a) parlamentate (puterea reală îi aparține parlamentului, guvernul
e supus direct parlamentului, iar președintele are atribuții foarte
limitate).Italia, Bulgaria
b) prezidențiale (președintele are atribuții foarte largi, el fiind de
obicei șeful guvernului, iar guvernul se supune direct lui). Ex:
SUA, Argentina, Mexic
c)semiprezidențiale (președintele deține puterea executivă
împreună cu primul ministru, guvernul supunându-se atât
președintelui cât și parlamentului, care deține prerogative mai
largi). Ex. Armenia, Franța, Ucraina, Rusia.
IV) După împărțirea administrativ-teritorială:
a) unitare (reprezintă o formă a statului unde există o singură
cetățenie, un singur parlament, guvern, entitățile teritoriale
neavând dreptul de a încheia independent tratate cu alte state).

132
Sunt 164 state unitare.
b) federale (reprezintă o uniune de state ce au autonomie largă
internă ce au transferat o parte din suveranitate guvernului central,
care este responsabil de politica monetară, vamă, politica externă
și apărare). Sunt 23 federații: SUA, Rusia, Canada, Germania etc.
c)confederația – uniune temporară a mai multor state care creată
pe baza unui acord internațional pentru rezolvarea unor chestiuni
majore (apărare, economice, comerț extern, monedă etc., creând
organe speciale care să se ocupe cu domeniile respective, fiecare
stat având suveranitate deplină și de a părăsi confederația. Ex.
Elveția, UE.
V) După gradul de asigurare cu resurse naturale:
a) Statele ce dispun un complex de resurse naturale de
importanță mondială (lemn, cărbuni, minereuri diverse etc.) –
Rusia, SUA, Canada, RSA, Mexic, Brazilia;
b) Statele ce dețin 1-2 resurse naturale de importanță mondială:
lemn – Finlanda, Suedia; cupru – Peru, Chile; cositor: Thailanda,
Bolivia; produse petroliere – Iran, Irak, Libia.
c) State ce dețin resurse naturale de importanță națională sau
regională: Franța, Germania, Belarus, Argentina.
d) Statele slab asigurate cu resurse naturale: Republica Moldova,
Elveția, Lituania; Etiopia, etc.
Statele ce dispun de resurse importante își dezvoltă mai bine
economia pe baza diversificării producției și obținerea valutei ca
urmare a vânzării materiei prime.
VI) Clasificarea Statelor din punct de vedere economic:
1. Grupul celor 7 : SUA ,Japonia,Germania,Franţa, Italia
,Marea Britania,Canada) -Asigură peste 75% din PIB
mondial şi din fluxurile financiare .
2. Ţările înalt dezvoltate din Europa (9 state ): Elveţia,
Austria, Belgia, Olanda, Luxemburg, Danemarca,
Suedia, Finlanda, Norvegia - Au o industrie dezvoltată
pe baza resurselor pe materie prima şi a regimurilor
fiscale.

133
 3. Statele migratoare (4):Australia,Noua
Zelandă,RSA,Izrael
4. Statele noi industriale ,,Draconii asiatici” (4):Coreea
de Sud ,Taivan, Singapori, Siangan.
5. Statele exportătoare de petrol: Kuweit, Arabia
Saudită, Venesuiela, etc .
6. Statele cu nivel mediu de dezvoltare (Spania ,
Portugalia, Belgia , Turcia, Izrael, Cehia, România ,
Ungaria) - folosesc forţa demuncă ieftină şi resursele
naturale proprii.
7. Statele în curs dedezvoltare (India, China, Bulgaria ,
Vietnam etc) - sunt state agrar-industriale.
8. Ţările sub dezvoltare - ţări în care practic lipseşte
industria şi supraveţuiesc prin exportul unor culturi
(cafea, cacao, bumbac şi turismul)-Tonga, Nauru,
Gambia, Tobo,Vanuatu , Burundii, Maldive,etc.

Capitolul II. Resursele naturale mondiale

Resursele naturale sunt componentele naturii pe care omul le

folosește direct în activitatea de producție.
Condițiile naturale sunt componentele naturii pe care omul nu le
folosește direct în activitatea de producție (relief, clima, soluri),
dar ele influențează într-o măsură sau alta activitatea economică
umană.
Fondul funciar reprezintă toate terenurile de la suprafața Terrei,
cu excepția Antarctidei.

Clasificarea resurselor naturale:

1) După criteriul repartiției spațiale (geografic)
a. Resurse extraterestre și atmosferice (energia solară, eoliană,
diferite componente ale atmosferei);
b. Resurse ale hidrosferei:
- care aparțin Oceanului Planetar (resurse energetice,

134
substanțele minerale utile);
- apele continentale (apele subterane, hidroenergetice,
apele folosite pentru industrie, agricultura și apele menajere)
c. Resurse ale litosferei:
- combustibili fosili: cărbune, petrol, gaze;
-. substanțe minerale utile: aur, argint, cupru, plumb, zinc;
- rocile pentru construcții: șisturile cristaline, granit;
- solul (resurse pedologice).
d. Resurse ale Biosferei (de origine vegetală si de origine
animală).
2) După modul de utilizare
a) Resurse energetice: toate resursele producătoare de energie:
combustibili fosili, forța apei, lemnul, forța vântului, energia
solară.
b) Resurse de materii prime industriale:
- minereuri feroase si neferoase;
- lemnul;
- unele gaze din componența atmosferei.
c) Resursele alimentare:
- de natură vegetală;
- de natură animală.
3. După criteriul locului de folosință
- transportabile: lemnul
- netransportabile:: energia mareelor, energia valurilor, solul
4. După criteriul gradului de cunoaștere
1. resursele cunoscute (exploatabile)
2. resurse cunoscute paramarginale și submarginale (exploatarea
lor este nerentabilă datorită costurilor înalte)
3. resurse nedescoperite (presupuse) și presupuse exploatabile;
4. resurse nedescoperite presupuse paramarginale, submarginale
și care sunt indicate prin prospecțiuni geologice și nu sunt
exploatabile;
5. resurse binecunoscute: energia solară, eoliană, săruri;
6. resurse mai slab cunoscute: resursele litosferei, apele subterane

135
 5. După gradul de epuizare:
a. resurse inepuizabile: aerul, apa, energia solară (utilizarea
lor abuzivă poate influența fenomene de criză pentru aceste
resurse (ex. vol. apei, apele continentului);
b. resurse epuizabile (sunt resursele care prin folosire se
distrug: cărbune, petrol, gaze naturale);
6) După gradul de renovare
a) resurse renovabile (vegetația, resursele acvatice);
b) resurse irenovabile (zăcămintele naturale);
7. După geneză (origine):
 resurse funciare (133,9 ml km pătrați). Structura – cca
35% reprezintă terenurile arabile, peste 30% pădurile și
tufișurile, peste 3% teritoriul localităților și al căilor de
comunicații;
 resursele acvatice (cca 3 % din volumul principal al
hidrosferei, o importanță majoră o reprezintă râurile);
 zăcămintele minerale (cca 200 tipuri de resurse de materie
primă pentru industrie: resurse metalifere (fier, aur, cupru),
săruri, petrol, gaz, cărbuni etc.);
 forestiere;
 biologice (vegetale și faunistice);
 resursele Oceanului Mondial;
 recreaționale;
 climatice (resursele de energie solară, resursele energiei
eoliene, aerul atmosferic și resursele agro-climatice (suma
temperaturilor diurne mai mari ca 10˚C și coeficientul de
umiditate));
Resursele climatice reprezintă resursele energiei solare,
eoliene, resursele agro-climatice, aerul atmosferic care pot fi
utilizate pentru satisfacerea necesităților umanității.
 resursele energiei solare sunt utilizate în zona aridă a
globului prin captorii solari (instalații ce transformă
energia solară în cea termică, utilizată la rândul ei pentru

136
 încălzirea caselor, întreprinderilor, serelor, uscarea
fructelor și legumelor, etc.). Pentru construcția centralelor
eoli-electrice sunt necesare următoarele condiții: numărul
zilelor însorite mai mare de 180, durata medie a insolației
timp de o zi să depășească 6 h, valoarea insolației zilnice
să fie minimum 0,6 kcal/cm2/min.
 energia eoliană este rentabilă de utilizat în zonele unde
viteza vântului este de minimum 3-5 m/s pentru
producerea energiei electrice și punerea în funcțiune a
morilor de vânt;
 resursele agro-climatice includ totalitatea elementelor
climatice (suma temperaturilor diurne mai mare ca 10 ˚C și
coeficientul de umiditate, timpul de iarnă) care asigură
dezvoltarea agriculturii.
În dependență de suma temperaturilor diurne mai mari de
10 ˚C teritoriul Terrei e divizat în 4 zone de asigurare cu căldură a
plantelor:
1) Zona tropicală (suma temperaturilor diurne mai mari ca 10 ˚C
este mai mare ca 8000 ˚C), permite creșterea culturilor ce au
perioadă de vegetație neîntreruptă (cafeaua, cacao, arborele de
cauciuc, trestia de zahăr etc.);
2) Zona intertropicală (suma temperaturilor diurne mai mari de
10˚C este cuprinsă între 4000-8000˚C)- cresc culturi ce au
perioada de vegetație lungă sau plantele multianuale (ceai, tutun,
bumbac, bananiere, măslin, curmal);
3) Zona temperată compusă din 2 subzone:
 subzona cu suma temperaturilor diurne mai mari de 10˚C e
cuprinsă între 2200-4000˚C (se cresc culturi ce au perioada
de vegetație medie – grâu, sfecla de zahăr, floarea
soarelui);
 subzona cu suma temperaturilor diurne mai mari de 10˚C e
cuprinsă între 1000-2200˚C (se cresc plante ce au perioada
de vegetație redusă – secară, in, cartofi);

137
4) Zona rece ce are 2 subzone:
 subzona cu suma temperaturilor diurne mai mari ca 10˚C e
mai mică ca 400˚C, permițând doar legumicultura în sere;
 subzona cu suma temperaturilor diurne mai mari de 10˚C e
cuprinsă 400-1000˚C (se cresc culturi care nu necesită
cantități mari de căldură – ridichea, spanacul, cartoful
timpuriu.)
În dependență de coeficientul de umiditate (k=raportul dintre
cantitatea de precipitații căzută/cantitatea de apă evaporată) Terra
e divizată în 4 zone:
1) Umedă (k>1) – corespunde cu zona ecuatorială, a taigalei,
unele zone de litoral și montane;
2) Semiaridă (I)- (k=0,51-1) – zona, stepa, savana, preriile,
silvostepa (k=1);
3) Semiaridă (II)-(k=0,31-0.51) – semideșerturile, sahel, zonele
premontane;
4) Aridă (k<1) – deșerturile temperate și tropicale.
Aerul atmosferic (azotul, oxigenul, hidrogenul, heliul, CO2
se utilizează pentru fabricarea diferitor acizi, îngrășăminte
minerale, electronică).
Resursele de apă ocupă cca 3% din toată hidrosfera, fiind
reprezentate prin ghețari, râuri, lacuri, apele minerale, apele
freatice. Rolul principal în asigurarea cu apă potabilă îl joacă
râurile. În dependență de asigurarea cu resurse de apă statele se
clasifică în:
 state cu surplus de apă potabilă (mai mult de 25000
m3/persoană) – Congo, Rusia, Norvegia, Canada, Brazilia);
 statele asigurate mediu cu apă potabile (25000-5000
m3/persoană) – SUA, Argentina, Finlanda, Iran, Angola;
 statele cu deficit de apă potabilă – restul statelor.

138
 Resursele de substanțe minerale utile reprezintă rezervele
de substanțe minerale utile ce se folosesc sau pot fi folosite în
activitatea de producție. Gradul de asigurare cu resurse se deter-
mină după formulele: Asigurarea cu resurse=rezervele/
cantitatea de resurse (pe câți ani) sau Asigurarea cu resurse =
rezervele/numărul populației (rezerve pe cap de locuitor).
În dependență de modul de utilizare în economie ele se
clasifică în:
a) resurse energetice (combustibili). Au origine sedimentară fiind
formate mai ales în depresiunile tectonice:
- cărbunele de piatră;
- cărbunele brun;
- gaz;
- petrol;
- uraniu;
- șisturi bituminoase;
b) metalifere (metale feroase – Fe, Mn, Cr și metale colorate –
Au, Ni, Ag, Pt, Al, Zn, Pb, Cu, Sn); originea – metamorfică și
magmatică.
c) nemetalifere
 metalurgice;
 chimice;
 tehnice;
 materiale de construcție.
Resursele vegetale reprezintă resursele de origine vegetală pe
care omul le utilizează pentru alimentație, medicină, materiale de
construcție, spații recreaționale, pășuni.
Importanță mare o au resursele forestiere care se întind pe două
brâuri mari :
1) Brâul de nord (zona temperată) – cca 50% din toate
pădurile se află în Rusia, SUA, Canada, Finlanda, Suedia.
Predomină coniferele.

139
 2) Brâul de sud (zona ecuatorială și cea subecuatorială) –
Asia de Sud-Est, bazinul r. Congo și Amazon. Deține peste
50 % din rezervele de lemn.
Resursele faunistice sunt resursele de origine animală pe care
omul le utilizează pentru hrană, muncă (forță de tracțiune – renul,
lama), pentru pene, blănuri, piei, fildeș.
Capitolul III. Populația Terrei
Populația Terrei reprezintă totalitatea oamenilor ce
locuiesc pe Terra sau pe un anumit teritoriu (regiune sau stat).
Sunt peste 7 miliarde de oameni, cei mai mulți locuind în China,
India, SUA, Indonezia, Brazilia.
Mișcarea naturală a populației reprezintă schimbarea
numerică a populației pe cale biologică (în rezultatul nașterilor și
deceselor). Indicii ce descriu mișcarea naturală a populației sunt:
natalitatea, mortalitatea, mortalitatea infantilă, bilanțul natural.
Bilanțul natural al populației reprezintă diferența dintre numărul
persoanelor născute vii și a celor decedate raportat la un anumit
teritoriu într-o anumită perioadă. (Se exprimă în promile).
Valoarea pozitivă a bilanțului natural indică o creștere numerică a
populației, valoarea negativă – o descreștere numerică a
populației. Cea mai mare valoare a bilanțului natural o au Africa
de Nord și Africa centrală, Asia de Sud-West și de Sud, America
Latină, cea mai mică – Europa.
Natalitatea reprezintă numărul persoanelor născute vii raportat
la un anumit teritoriu într-o anumită perioadă. (Se exprimă în
promile). Cele mai mari valori ale indicelui natalității sunt
înregistrate în Africa, statele musulmane, America Latină, cele
mai mici – în Europa, Asia de Nord și America de Nord.
Asupra natalității influențează factorii:
1. Tradițiile (multe popoare își doresc mulți copii);
2. Vârsta la care se căsătoresc tinerii;
3. Condițiile de trai și climatice;
4. Politica demografică;

140
 5. Acordarea îndemnizațiilor pentru nașterea copiilor.
Mortalitatea reprezintă numărul persoanelor decedate raportat
la un anumit teritoriu într-o anumită perioadă. (Se exprimă în
promile). Cele mai mari valori ale indicelui mortalității sunt
înregistrate în Africa, Afganistan și statele fostei URSS.
Asupra mortalității influențează factorii:
1. Discriminarea femeilor;
2. Căsătoriile la 12-14 ani;
3. Condițiile sanitare și de trai;
4. Conflictele militare;
5. Muncile cu grad mare de risc;
6. Accidentele de muncă;
7. Accidentele de transport, etc.
Tipurile de reproducere a populației
Se evidențiază 2 tipuri de reproducere a populație (totalitatea
proceselor de nașteri și decese, raportul cărora determină mărimea
bilanțului natural):
I tip. Se caracterizează prin indici scăzuți ai natalității (până la 12
promile), indici mici ai mortalității; mortalitatea depășește
natalitatea provocând micșorarea numerică a populației. Este
caracteristic pentru statele dezvoltate și statele Europei centrale.
Provoacă crize demografice, fiind necesar de întreprins măsurile:
stimularea natalității prin acordarea îndemnizațiilor la nașteri,
acordarea înlesnirilor pentru părinții singuratici, plata concediului
de maternitate, etc.
II tip. E caracteristic pentru majoritatea statelor în curs de
dezvoltare având indici foarte mari ai natalității (peste15-30
promile), indici mari ai mortalității (10-30 promile), bilanțul
natural este pozitiv, în structura pe vârstă predomină copiii și
tinerii, provocând explozia demografică. Sunt necesare măsurile
demografice: ”o familie - 2 copii”, îmbunătățirea serviciilor
medicale, mărirea cenzului de vârstă pentru încheierea
căsătoriilor, stimularea cuplurilor cu puțini copii, etc.
De tranziție. Este caracteristic pentru Mexic, Egipt, Libia

141
manifestându-se prin indici înalți ai natalității, indici joși ai
mortalității și valori înalte ale bilanțului natural.
Migrația populației: clasificarea migrațiilor populației după
diferite criterii (arie geografică, motiv, mod de desfășurare,
durată); noțiune de exod de intelecte.
Migrația populației reprezintă deplasarea populației de pe un
teritoriu pe altul în legătură cu schimbarea locului de trai sau de
muncă.
Clasificarea migrației:
 după durată
- definitivă;
- temporară;
- cart (în timpul navigației);
- sezoniere (la cules fructe și struguri, la defrișat păduri pentru
lemn, păstoritul la munte, etc.);
- navetismul (ziua lucrează în altă localitate, seara se revine acasă-
specific pentru locuitorii suburbiilor);
 după motive
- economic (lipsa locurilor de muncă bine plătite, falimentarea
întreprinderilor etc.);
- familial (plecarea la muncă a unui membru al familiei și pentru
reîntregirea familiei);
- ecologic (exploziile chimice, de la centralele atomoelectrice,
inundațiile, incendiile, erupțiile vulcanilor);
- repatriere (reîntoarcerea la locul de baștină a familiilor deportate
– tătarii din Crimeea, cecenii, etc.);
- politice;
- religioase.
 după modul de desfășurare
- organizate;
- spontane;
- forțate (în timpul conflictelor armate, calamităților, etc.);
 după aria geografică
- interne (de la sat la oraș și viceversa);

142
- externe (plecarea în alt stat).
Avantajele migrației:
1. Migranții transmit transferuri bănești în țară asigurând
familia;
2. Transferurile bănești contribuie la aprecierea valutei
naționale;
3. Schimb de experiență, cultură, studii performante;
4. Dezvoltarea antreprenoriatului (unii migranți deschid
afaceri);
5. Rezolvarea problemei demografice pentru țara gazdă (când
emigrează familia tânără);
6. Asigurarea statului gazdă cu cadre profesionale, ieftine;
7. Asigurarea statului gazdă cu forță de muncă calificată.
Dezavantajele migrației:
1. Exodul forței de muncă, a cadrelor;
2. Depopularea localităților;
3. Închiderea instituțiilor: școlilor, grădinițelor, etc.;
4. Dezvoltarea sectorului de consum în detrimentul sectorului
de producere, etc.;
5. Creșterea numărului divorțurilor;
6. Rămânerea copiilor fără supravegherea părintească duce la
creșterea abandonului școlar, la creșterea criminalității în
rândurile minorilor;
7. Creșterea urii naționale și a conflictelor între autohtoni și
migranți.
Repartiția și densitatea populației
Densitatea populației reprezintă numărul populației ce locuiesc
pe un anumit teritoriu. (Se exprimă în loc/km2).
Asupra repartiției populației influențează factorii:

1. Naturali: (sunt populate mai dens teritoriile: văile râurilor,

câmpiile, mai puțin - regiunile arctice și deșerturile);
2. Istorici (sunt determinați de dezvoltarea vechilor
civilizații, colonizarea de noi teritorii);

143
 3. Demografici (sunt determinați de trăsăturile specifice ale
creșterii populației pe diferite continente);
4. Sociali-economici (depind de nivelul de valorificare a
teritoriilor)
În dependență de acești factori se evidențiază următoarele
areale cu densitate înaltă a populației:
1. Pen-la Indochina, i-la Java, Estul Chinei, Republica
Coreea, Japonia (densitatea variază între 500-1000
loc/km2);
2. Delta Nilului (densitatea =1000 loc/km2);
3. Pen-la India, delta r. Gange și Brahmaputra – 800 loc/km2;
4. Sudul Marei Britaniei, Estul Franței, Vestul Germaniei,
Belgiei, Olandei – densitatea e peste 300 loc/km2.
5. Zona Marilor Lacuri, țărmul atlantic al Canadei și SUA-
densitatea este peste 250 loc/km2.
Structura populației pe grupe de vârstă și pe sexe.
Cu toate că în majoritatea statelor lumii predomină numeric
femeile, datorită Chinei și statelor arabe în lume sunt cu cca 10-12
ml mai mulți bărbați ca femei.
Bărbații predomină în: China, India, Statele din munții Himalaia,
majoritatea statelor arabe, Bosnia-Herțegovina, în alte 20 state
raportul este aproximativ egal.
Cauzele predominării numerice a bărbaților:
 căsătoriile la vârsta de 12-15 ani a fetelor în statele
musulmane;
 nașterile premature;
 lucrul greu la care sunt supuse femeile în statele arabe;
 discriminarea femeilor.
Femeile predomină numeric în Europa, Asia de Nord, America
Latină, America de Nord, Indochina.
Cauzele predominării numerice a femeilor:
 bărbații lucrează la munci cu un grad mare de traumatism;
 conflictele militare, etnice, religioase;
 modul nesănătos pe care îl practică bărbații (fumatul,

144
 drogurile, bețiile);
 accidentele rutiere (conduc de obicei mijloacele de
transport bărbații).
Conform grupelor de vârstă populația se împarte în:
1. Copii (0-15 ani). Numeric predomină în raport cu alte
grupe de vârstă în Africa, Statele din peninsula Arabia,
Turkmenia, Afganistan, Bolivia, Peru, datorită natalității
înalte și poligamiei (în statele musulmane). (16-65 ani).
2. Populația adultă. Este grupul activ economic care prin
activitatea sa și sistemul de impozitare susține copii și
vârstnicii.
3. Vârstnicii (persoanele ce au mai mult de 65 ani).
Predomină numeric în comparație cu celelalte grupe de
vârstă în America de Nord, Argentina, Australia, Europa,
Asia de Nord. În aceste state se resimte deficit mare de
muncă, povara fiscală este mare și există probleme de
ordin social.
Analiza populației după grupe de vârstă este importantă pentru
prognozarea activității instituțiilor de învățământ, de menire
socială, a instituțiilor medicale, de pregătire a cadrelor pentru
economie.
Resursele umane de muncă reprezintă partea populației care a
atins vârsta prevăzută de legislație pentru a putea lucra legal (15-
65 ani; în Mexic și Portugalia –12-65 ani).
Cca ¾ din resursele umane de muncă sunt antrenate activ în
procesul de producție, reprezentând populația activă economic.
În sfera neproductivă activează cca 30 % din populație, dintre
care 2/3 activează în domeniul învățământului, ocrotirii sănătății,
culturii.
Populația neproductivă cuprinde copii ce au mai puțin de 15
ani, pensionarii și invalizii.
Șomerii sunt persoanele apte de muncă care și-au pierdut
temporar serviciul în rezultatul falimentării întreprinderilor sau ca
urmare a reducerii cadrelor.

145
 Predomină în rândul șomerilor femeile, mai ales în statele slab
dezvoltate, statele din CSI, India, Bangladeș.
Măsuri necesare de întreprins pentru diminuarea șomajului:
 reciclarea șomerilor;
 studierea unor profesii solicitate pe piață;
 antrenarea șomerilor în munci sezoniere;
 stimularea de către stat a deschiderii de noi întreprinderi,
etc.
Structura antrenării populației relatează structura economiei
țării, nivelul de dezvoltare a unor ramuri aparte. Astfel, în statele
dezvoltate în agricultură și industria extractivă lucrează maximul
20 % din populație, în industrie – 25-40%, în sfera neproductivă –
35-40%; în statele în curs de dezvoltare – în agricultură cca 50%,
în industrie – maximum 15%.
Structura rasială a populației:
Societatea umană se împarte în 4 rase mari: europoidă (SUA,
Argentina, Europa, statele Arabe, India);
mongoloidă (Asia, populația amerindiană), negroidă (Africa de
Sud și Centrală ), australoidă (Papa Noua Guinee, aborigenii din
Australia) și în rase mixte: metiși (europoidă+mongoloidă),
mulatrii (negroidă+europoidă), sambos (mongoloidă+negroidă).
Structura etno-lingvistică a populației:
În lume există peste 6400 limbi și dialecte grupate în 17 familii
lingvistice (după criteriul rudeniei de limbă), cele mai mari fiind
familia sino-tibetană, semito-hamită (arabii și evreii), altaică,
familia indo-europeană (include grupa romanică, slavă,
germanică), bantu (popoarele din Africa Centrală).
6 limbi au statut de limbi internaționale (chineza, engleza,
spaniola,, franceza, araba, rusa), 30 limbi au statut de circulație
largă (care se vorbesc în cel puțin 2 state și au peste 20 ml
vorbitori): germana, italiana, româna, portugheza, etc. Majoritatea
statelor sunt multinaționale, state naționale sunt considerate statele
unde peste 90% reprezintă o singură națiune: Italia, Germania,
România, Japonia, Ungaria.

146
Structura religioasă a populației:
Structura religioasă a populației este foarte variată, existând multe
religii și secte, ce se grupează în religii primitive (șamanismul,
totemismul, animismul, etc.), regionale (hinduismul, iudaismul,
șintoismul, confucianismul) și mondiale (creștinismul, islamul și
budismul).
Religiile primitive sunt răspândite la popoarele și triburile din
Africa Centrală și de sud, la popoarele din Extremul Orient și
nordul Asiei.
Hinduismul – în India, iudaismul — la evrei, șitoismul – în
Japonia, confucianismul – în China.
Creștinismul are trei ramuri: ortoxoxismul – Rusia, Ucraina,
Serbia, Bulgaria, Grecia, Moldova, România; catolicismul-
predomină în Europa de West, America Latină, Nordul
arhipelagului Filipinelor; protestantismul (anglicanii, luteranii,
baptiștii, adventiștii ș.a.) – SUA, Marea Britanie, Europa Nordică.
Sunt peste 2 miliarde de creștini.
Islamul are cca 880 ml adepți fiind răspândit în statele arabe,
Albania, Bosnia Herțegovina, Asia Mijlocie, la tătarii, calmâcii
din Rusia.
Budismul are între 200-250 ml adepți, fiind răspândit în Tibet,
Indochina, Mongolia, Nepal, Butan, Bureatia, Calmâcia, Tuva
(Federația Rusă).
Așezările umane
Toată populația locuiește la sate și în orașe. Principalul factor ce
deosebește orașul de sat îl constituie activitatea umană.
Funcțiile satelor (în ordine ierarhică):
1) Agricultura, mai puțin industria extractivă;
2) Industria de prelucrare a materiei prime (oloinițe, mori,
mici fabrici de conserve) – nu există în fiecare localitate;
3) Sectorul serviciilor (deservirea populației, magazine,
baruri, bodege, etc.) – slab dezvoltat.
Funcțiile orașelor (în ordine ierarhică):
1. Industria (uzine, fabrici de confecții, de prelucrare a

147
 materiei prime);
2. Sectorul serviciilor (instituții de învățământ, instituții
medicale, comerțul, etc.);
3. Agricultura (de obicei în orașele mici și numai la periferii).
Urbanizarea reprezintă procesul de creștere a rolului orașelor în
dezvoltarea societății. Urbanizarea mai reprezintă procesul de
creștere numerică a populației orașelor, a lărgirii funcției lui.
”Urbanizarea falsă” o reprezintă procesul de creștere numerică
a populației urbane, care nu este însoțită de creșterea locurilor de
muncă. Drept rezultat populația nou venită completează rândurile
șomerilor și locuiește în cocioabe la periferii în condiții
antisanitare.
Aglomerațiile urbane reprezintă concentrarea unor grupuri de
orașe-satelit în jurul unui mare oraș. (Ex: Moscova, zona RUHR,
Dombas).
Megapolis reprezintă aglomerații urbane mari ce s-au contopit
din mai mult de 35 localități, formând aglomerații urbane foarte
mari, componentele cărora sunt legate între ele economic. (Ex:
Toqaido (Toquo-Osaka); Londra-Liverpool; SanSan (San
Fransisco-San-Diego).).

Clasificarea satelor după numărul de locuitori:

I) (>10000 locuitori) – se află deseori lângă capitale și
municipii:
II) mari (5000-10000 locuitori), dispun de o infrastructură
bogată, străzi pavate, iluminare stradală etc.;
III) medii (3000-5000 locuitori).
IV) mici (1000-3000 locuitori). Dispun de obicei de 1-2
întreprinderi de prelucrare a materiei prime sau cariere;
V) foarte mici (500-1000 locuitori);
VI) minuscule (100-500). Sate care rămân depopulate din
cauza emigrării, numeric populația lor crește vara (datorită
turismului);
VII)cătune (<100 locuitori). Nu dispun practic de nici o

148
instituție de menire socială.

Clasificarea orașelor după numărul de locuitori:

1. Orașe-milionare (>1 ml locuitori); Dispun practic toate de

metrou, cale ferată, aeroport.
2. 500000-1 ml locuitori. Sunt situate în nodurile de
transport, dispun de multe întreprinderi industriale;
3. Foarte mari (2500000-500000 locuitori).
4. Mari ((100000-250000 locuitori (municipiile));
5. Medii ((50000-100000 locuitori (centrele administrative)).
Joacă un rol important prin atragerea populației de la sate
pentru distribuția producției agricole.
6. Mici (< 50000 locuitori (în dependență de legislația
statelor, de la 250 locuitori).
Funcțiile orașelor:administrative (crentrele de județ, regiuni),
comerciale, politice (New York), culturale (Viena), port (Odesa),
nod de transport (Bălți), industriale (Deitroit), etc.
Capitolul IV. Economia mondială
Economia mondială reprezintă totalitatea economiilor naționale
ale tuturor statelor lumii și relațiilor între ele, pe baza diviziunii
internaționale a muncii, fiind constituit din:
 comerțul exterior;
 circulația finanțelor;
 migrațiile resurselor umane;
 întocmirea contractelor economice;
 crearea organizațiilor internaționale;
 schimbul de informație științifico-tehnică;
 relații economice reciproce.
Economia mondială are următoarea structură ramurală:
 sectorul primar (produce materie primă pentru industrie).

149
 Are următoarele subramuri: agricultura, silvicultura,
pescuitul și industria extractivă.
 Sectorul secundar (prelucrează materia primă). Include
subramurile: industria, transporturile (în cadrul ciclului de
producție), construcțiile;
 sectorul terțiar (sectorul serviciilor – asigură conexiunea
interramurală și deservește populația): sectoarele de
producție (unitățile financiare, centrele de calcul, birourile
de construcție, instituțiile de cercetări științifice) și
sectoarele sociale (transportul de pasageri, ocrotirea
sănătății, știința, cultele, educația, justiția, etc.).

Sectorul Avantaje Dezavantaje

economic
Sectorul - dacă terenul  dependența roadei de
primar este prelucrat condițiile agroclimatice;
eficient se pot  posibilitatea impunerii unor
obține recolte embargouri de către statele
bogate; importatoare de producție;
- asigură piața  munca în acest sector este
cu materii sezonieră;
prime;  surplusul de mărfuri duce la
- este vital scăderea prețurilor;
pentru existența  majoritatea roadei se obține
omului pe după 9 luni de la plantare.
Pământ.

Sectorul - antrenează 1. poluarea mediului;

secundar populația în 2. consumul larg de resurse
prelucrarea energetice;
producției 3. existența riscului de
agricole; supraproducție;
- asigură 4. multe servicii sunt sezoniere.
populația cu
mărfuri de
consum;
- bunele ramuri
(industria.

150
 textilă și
industria de
confecții) oferă
posibilitatea de
a lucra la
domiciliu.
Sectorul - nu necesită  necesită licență;
terțiar mari cheltuieli;  birocrația;
- pot fi făcute  concurența neloială;
pauze
 insuficiența clienților.
neformale;
- în sectorul
bancar și
financiar se pot
obține averi
considerabile;
- persoanele din
acest sector pot
lucra la mai
multe instituții
concomitent și
la distanță.
Tab 10. Caracteristicile sectoarelor ramurale ale economiei
naționale

Diviziunea geografică internațională a munci reprezintă forma

superioară de diviziune a muncii. Ea se exprimă prin specializarea
unor țări în producerea unor anumitor tipuri de producție,
acordarea unor servicii și a schimbului ulterior cu ele.
Principalii factori ce contribuie la diviziunea geografică
internațională a muncii:
 poziția economico-geografică a unor state (exemplu:
specializarea în pescuit a statelor maritime);
 baza de resurse (determină specializarea statelor în
anumite ramuri ale industriei extractive, în silvicultură,
agricultură, turism, odihnă );
 condițiile social-economice (dezvoltarea unor ramuri sub
influența condițiilor istorice, religioase, naționale,

151
 mărimea capitalului, etc.);
 Statul care participă la diviziunea internațională a muncii
trebuie să dispună de condiții prioritare comparativ cu alte
state pentru a produce mărfuri ce sunt destinate
schimbului;
 existență țărilor care au nevoie de producția respectivă;
 cheltuielile și transportul mărfurilor către consumator
urmează să fie convenabile pentru producător.

Agricultura mondială
Agricultura reprezintă totalitatea ramurilor care se ocupă cu
creșterea culturilor agricole și creșterea animalelor. Agricultura
asigură populația cu produse alimentare, iar industria cu materie
primă. În agricultură se evidențiază 2 ramuri – fitotehnia si
zootehnia, ce asigură 99% din producție; vânatul. Piscicultura,
pescuitul în mări și oceane constituie mai puțin de 1%. Se
caracterizează printr-o productivitate mare a muncii – un muncitor
asigură cu produse alimentare 85 persoane.
Asupra dezvoltării agriculturii influențează factorii:
 naturali (favorizează sau frânează dezvoltarea agriculturii)
– solul (asupra productivității influențează bonitatea și
fertilitatea solului), relieful (planele se cultivă până la 3-4
mii m altitudine, cerealele – pe câmpii, plantațiile
multianuale – pe podișuri, importanță are și expoziția
plantelor pe versanți – vița de vie necesită expoziție
sudică), clima (datorită temperaturii înalte sau joase
agricultura este inegal repartizată pe suprafața Terrei,
regiunile aride și cele din zonele polare nu sun prielnice
creșterii plantelor), hidrografia (posibilitate folosirii
irigației sporește producția obținută la hectar);
 tehnici ;
 social-economici (in dependență de dotarea tehnică și de
factorii social-economici în lume sunt 2 tipuri principale
de agricultură: agricultura tradițională, caracterizată prin

152
 dotarea slabă cu tehnică, utilizarea slabă a îngrășămintelor
minerale și a culturilor de selecție, predominarea
monoculturii, și agricultura intensivă – cu aplicarea
cercetărilor științifice, tehnologiilor moderne, concentrarea
terenurilor in mâinile latifundiarilor și marilor fermieri).
În dependență de dotarea tehnică și de modul de a obținere a
produselor sunt evidențiate 2 tipuri de agricultură: agricultura
tradițională (de consum), predomină în statele în curs de
dezvoltare, și agricultura modernă de tip comercial (predomină în
statele înalt dezvoltate). Caracteristicile acestor tipuri de
agricultură sunt prezentate în tabelul de mai jos:
Agricultură modernă de tip Agricultura tradițională (de
comercial consum)
Utilizarea asolamentului, utilizarea Utilizarea mijloacelor primitive în
tehnicii agricole moderne; lucrarea pământului;
Creșterea intensivă a animalelor cu Pășunatul pe pășuni naturale,
utilizarea nutrețurilor combinate; pășunatul nomad sau seminomad ;
Practicarea pomiculturii, Culesul plantelor
legumiculturii;
Pășunatul pe pășuni naturale; Vânatul și pescuitul;
Folosirea unor cantități mari de Îngrășămintele minerale aproape că
îngrășăminte minerale; nu se folosesc;
Obținerea unor recolte mari la Recoltele de culturi la hectar sunt
hectar și a unei productivități înalte joase și productivitatea animalelor
a creșterii animalelor; este redusă;
Este controlată și dirijată de marile Practicarea agriculturii de
monopoluri; monocultură;
Procentul populației ocupate în Cota populației active în agricultură
agricultură este redus; este înaltă;
Cea mai mare parte a terenurilor Diversitatea mare a relațiilor agrare.
agricole se află în proprietatea
gospodăriilor mici fermiere și a
marilor companii, care practică
munca salariată.

153
 Tab. 11. Caracteristicile agriculturii moderne și ale celei tradiționale
Principalul mijloc de producție în agricultura mondială îl
constituie resursele funciare.
Structura fondului funciar:
 Terenuri agricole;
 Pășuni și fânețe;
 Fondul forestier;
 Alte terenuri.
Metodele principale de creștere a producției de alimente sunt:
 Sporirea fertilității solului pe terenurile existente (are loc
pe baza administrării îngrășămintelor organice, utilizarea
râmilor, plantelor din familia leguminoaselor, etc.);
 Intensificarea procesului de producție în agricultură
(mecanizarea procesului de producție, ameliorarea
terenurilor agricole, folosirea rațională a îngrășămintelor
chimice, a mijloacelor de protecție a plantelor etc.).
Cauzele degradării terenurilor agricole și micșorării suprafețelor
lor sunt:
 Eroziunea solului, înmlăștinirea și sărăturarea lui;
 Alunecările de teren;
 Creșterea numărului de localități urbane și rurale, lărgirea
ariilor celor existente;
 Înaintarea deșerturilor;
 Construcția căilor terestre de comunicații, întreprinderilor
industriale, lacurilor de acumulare etc.
Soluționarea problemei insuficienței de terenuri agricole:
- mărirea etajării edificiilor locative și industriale;
- extinderea construcțiilor subterane (centre comerciale, muzee,
săli de expoziție, gări auto, magistrale, laboratoare și instituții
științifice, centrale electrice etc.).
Fitotehnia reprezintă subramura agriculturii ce se ocupă cu
creșterea plantelor. Are următoarele subramuri:
 cultura cerealelor (grâu, orez, secară, porumb, orz, miei,

154
 sorg, ovăz, alte cereale (2% din toată producția de boabe));
 culturile tehnice (plantele textile – bumbacul, inul, cânepa,
yuta; plantele zaharoase – sfecla de zahăr, trestia de zahăr,
culturile oleogenoase – floarea-soarelui, soia, rapița,
arahidele, măslinul, palmierul de ulei, arborele de cocos,
plantele etero-uleioase — trandafirul, menta, salvia,
levănțica etc., planele narcotice – macul, tutunul. );
 pomicultura;
 viticultura;
 leɡumicultura;
 creșterea plantelor leɡuminoase (bobul, mazărea, )
 viticultura;
 creșterea cartofului;
 creșterea plantelor furajere.
R.Ș.T. a contribuit la:creșterea unor soiuri timpurii ce permit
obținerea a 3-4 recolte pe an, s-au extins suprafețele agricole și se
utilizează tehnică modernă, îngrășăminte minerale, mijloace
chimice și biologice de protecție a plantelor
Zootehnia reprezintă subramura agriculturii ce se ocupă cu
creșterea animalelor pentru asigurarea populației cu hrană, haine
și a industriei cu materie primă.
Zootehnia asigură forță de tracțiune (cai, cămile, reni, măgari,
catâri), produse alimentare și materie primă pentru industrie
(lapte, carne, ouă, miere, pește), materie primă pentru industrie
(piei, blănuri, lână, puf, pene, păr), medicamente (venin de albine,
propolis,), furaje (făină din oase), gunoiul de grajd servește ca
materie primă pentru obținerea biogazului și este utilizat în
calitate de îngrășăminte organice. Există zootehnie intensivă
(creșterea productivității are loc prin asigurarea calității
alimentației, obținerea selecției, folosirea pășunilor și fânețelor
existente) și extensivă (creșterea producției are loc pe baza
creșterii numărului șeptelului și a extinderii suprafețelor de
pășuni).

155
 Subramurile zootehniei:
 creșterea bovinelor (cu precădere în zona de silvostepă,
păduri de foioase, pe arealuri mici și în taiga). Producția
principală finită – carne, lapte;
 creșterea ovinelor și caprinelor (în munți, stepă,
semideșert). Producția – lapte, lână.
 Creșterea iepurilor, nutriilor. Producția – carne, blănuri,
puf.
 Avicultura (creșterea păsărilor – găini, gâște, rațe, curci,
etc.). Se cresc pentru carne, pene, puf.
 Sercicultura (viermii de mătase). Produc mătase pentru
industria textilă.
 Creșterea porcilor (în statele producătoare de cereale).
Producția principală – carnea.
 Creșterea cailor (pentru forță de tracțiune, sport, mai puțin
pentru carne).
 Creșterea peștelui (se folosesc iazurile și lacurile naturale).
 Creșterea renilor (în tundră și silvotundră pentru tracțiune,
piei, carne).
 Apicultura. Producția – miere, propolis, polen, lăptișor de
matcă, contribuie la polenizarea plantelor.
Zootehnia asigură cca 70 % din toată producția agricolă (30%-
fitotehnia). Asupra dezvoltării zootehniei influențează factorii:
condițiile climaterice, existența sursei de hrană, a pieței de
desfacere a producției finite și materiei prime, perioada de
pășunat, a condițiilor de întreținere a animalelor.
Anual se pescuiesc peste 130 ml tone pește, ¾ din peștele
pescuit provine din ocean și mări, iar ¼ din apele continentale.
Există 6 zone de pescuit în largul Oceanului Planetar:
 partea de NW a Oceanului Pacific;
 partea de NE a Oceanului Atlantic;
 zona centrală est-pacifică;

156
  zona indo-pacifică;
 partea de NW a Oceanului Atlantic;
 zona de SE a Oceanului Atlantic.
Industria – ramura de baza a economiei mondiale, componența
ramurală a industriei.
Industria reprezintă ramura producției materiale ce exercită o
influentă majoră asupra nivelului dezvoltării economice a
societății. Industria este divizată în industria extractivă (extrage
zăcămintele minerale) și industria de prelucrare (prelucrează
materia primă în producție finită).
Componența ramurală a industriei:
I. Industria grea:
 energetică;
 metalurgică;
 constructoare de mașini și de prelucrare a metalelor;
 chimică;
 de prelucrare a lemnului;
 a materialelor de construcție.

II. Industria ușoară:

- textilă;
- a confecțiilor;
- a tricotajelor;
- a covoarelor;
- a blănurilor;
- a pielăriei și încălțămintei.

III. Industria alimentară:

- a panificației;
- a cărnii;
- a laptelui și produselor lactate;
- a zahărului;
- a conservelor;

157
 - a uleiurilor;
- a vinului;
- a tutunului.
Trăsătura ce determină dezvoltarea industriei la etapa actuală
este creșterea ponderii tehnologiilor de vârf pe baza cărora se
obțin producții performante.
Energetică este ramura de bază a industriei ce include 2
subramuri: industria combustibililor (se ocupă cu extracția
surselor primare de energie) și electroenergetica (producția
energiei electrice). Energetica contribuie la dezvoltarea social-
economică a țărilor lumii pe baza vânzării materiei prime, a
energiei electrice și prin accelerarea progresului tehnic.
Pentru producerea energiei se folosesc:
3. cărbunele superior: (antracitul are putere calorică (7800-
9350 kcal/kg) 89,5-96,6% C; huila — are putere calorică
de 7000-9000 kcal/kg, 76-90% C. Huila și antracitul
reprezintă 75% din rezervele mondiale de cărbune.);
4. cărbunele brun (cărbunele brun are putere calorică de
5600-7600 kcal/kg, 6,5-7,5% C, se utilizează pentru
fabricarea cocsului și în termoenergie, lignitul – conține
30-65% C, are o putere calorică mică, de 2600-4100
kcal/kg.)
5. petrolul (petrol parafinos, semiparafinos, aromatic,
asfaltic (naftenic).);
6. gazele naturale (au putere calorică între 5.000-13.500
kcal/mc, având multiple întrebuințări în industrie, există
gaz metan și gaz de sondă (are între 5500-6000 kcal/mc));
7. șisturile bituminoase;
8. nisipurile asfaltice;
9. minereurile radioactive.
Electroenergetica reprezintă ramura industriei, ce include

158
producția diverselor tipuri de energie, transportarea ei, centralele
termice, cazangeriile și alte obiecte.
În funcție de sursele de materie primă centralele electrice sunt
de următoarele tipuri:
 termocentrale (materia primă: combustibili fosili –
cărbuni, gaz, păcură; turbă, șisturi bituminoase, produse
finite – energie electrică, abur, apă caldă);
 hidrocentrale (materia primă: energia apei curgătoare;
produse finite – energia electrică);
 centrale atomo-electrice (materia primă – uraniu, finite –
energia electrică);
 alte tipuri de centrale (mareice, eoliene, etc.). Folosesc
drept materie primă energia valurilor, fluxului, refluxului,
a soarelui, vântului, etc. Produse finite – energia electrică,
finite – energia electrică.
Termocentralele sunt de două tipuri:
- CTE (centrală termoelectrică), amplasate lângă fabrici de zahăr,
uzine, resurse de materie primă. Folosesc materie primă: gaz,
păcură, cărbuni. Produs finit – energie electrică.
CET (centrală electrică de termoficare), amplasate lângă
consumator. Se deosebesc de CTE prin faptul că mai produc pe
lângă energie electrică și apă fierbinte, ce se transportă prin
conducte până la 20 km, și aburi transportați până la 3 km.
Hidrocentralele se construiesc de obicei pe râurile cu
potențial hidroenergetic mare (în munți). Necesită investiții
inițiale uriașe, dar energia electrică este una din cele mai ieftine.
Factorii amplasării – fluviile cu debit mare. Avantajele : producția
de energie ieftină, lacurile de acumulare create ca urmare a
construcției hidrocentralelor pot fi utilizate pentru pescuit, irigație.
Dezavantajele: depind de variațiile de debit ale râurilor, împiedică
migrarea peștelui, împiedică navigația.
Centralele atomoelectrice. Factorii amplasării – consumatorii
mari de energie electrică, sursele bogate în apă pentru răcirea

159
reactoarelor. Avantajele: energia electrică produsă e cu 60% mai
ieftină în comparație cu cea produsă de termocentrale,
dezavantajele:măsuri sporite de securitate, investiții mari la
construcția centralelor.
Centralele geotermice utilizează energia câmpurilor
geotermale, care există la limita plăcilor tectonice ce sunt situate
pe țărmul estic al Asiei, în insulele din 'Cercul de Foc' al
Pacificului din zona mediana a Atlanticului, în partea de NW a
Africii.
Astfel de centrale au fost construite în SUA, Filipine,
Islanda, Rusia (Kamceatka), Noua Zeelanda, Mexic.
Centralele eoliene folosesc energia vântului, unde viteza e mai
mare de 4, 5 m/s. S-au construit centrale eoliene în Crimeea
(Ai-Petri), SUA, Marea Britanie (Kararvon).
Centralele maree-motrice folosesc energia valurilor
mareice ce au amplitudinea mai mare m de 5-12 m. În unele
regiuni ale Terrei aceasta energie poate constitui o sursa însemnată
de energie.
Există 2 centrale importante: în Franța și Rusia.
Centralele solare utilizează energia solara în regiunile
unde numărul zilelor însorite sunt peste 180. Panourile solare
produc energie electrică și încălzesc apa.
Sunt mici centrale în Franța (la Odeillo), în Marea Britanie
(Bouzarea), Japonia și SUA .
Metalurgia — subramurile industriei care obține metale, aliaje.
Metalurgia constă din industria extractivă, siderurgia și metalurgia
neferoaselor.
Siderurgia include extracția, prelucrarea materiei prime,
producția fontei, oțelului, lianților și aliajelor din fier.
Materii prime: minereu de fier, fer vechi, cocs, gaze naturale,
mangan, crom (la înnobilarea oțelului), fondanți.

160
În scoarța terestra se găsesc zăcăminte sub forma de oxizi,
carbonați, silicați, sulfați de fier, în ocean se întâlnesc concrețiuni
fero-manganifere.
Factorii amplasării: sursele de materii prime, sursele de cărbune
cocsicabil, în porturile maritime, amplasarea laminoarelor poate fi
și în apropierea centrelor constructoare de mașini, în porturi.
Tipurile de întreprinderi:
 cu ciclu complet de producție ( Fe-Fontă-Oțel-Laminate);
 cu ciclu incomplet de producție (Fe-Fontă; Fontă-oțel;
oțel-laminat; Fe-fontă-oțel):
Producția finită: oțel (conținutul de carbon este mai mic de 2%)
și fontă (conținutul de carbon este mai mare de 2%).
Produse: fonta, oțelul si produsele laminate.
Metalele folosite la înnobilarea oțelului sunt cele feroase
(manganul, cromul, nichelul) și cele refractare (molibdenul,
vanadiul, cobaltul, titanul etc.).
Principalele centre: Wuhan, Belo Horizonte, Ruhr, Celeabinsk.
Siderurgia include extracția, înnobilarea minereurilor metalelor
colorate, producția metalelor colorate și aliajelor lor, prelucrarea
materiei prime secundare.
Materii prime: Al, Cu, Sn, Pt, Au, Ag, Pb, Zn, Ni, mercurul, etc.
Modul de obținere a minereului: Fiecare tip necesită anumite
procedee specifice, dar cele mai multe minereuri trec prin
următoarele stadii principale:
- aglomerarea (se face în apropierea minei pentru evitarea
transportului minereului steril) ,
 topire,
 rafinare.
Factorii amplasării: cu excepția Cu, Au, Sn (factorul
amplasării îl constituie sursa de materie primă), topirea minereului

161
are loc în regiunile unde există surse de energie electrică ieftină
(hidraulică sau atomică).
Produse: laminat (256 varietăți).
Producția cuprului:
Materia primă: cupru nativ, sulfuri, oxizi, minereuri complexe.
Utilizarea: electronică, în aliaj cu zincul (alama) – fabricarea
cartușelor, armaturilor și a pieselor de mașini; bronzul (aliaj cu și
cositor) – fabricarea armaturilor, resorturilor, a sârmei, la sudare.
Factorii amplasării: sursa de materie primă.
Modul de obținere a minereului: cele mai multe minereuri trec
prin următoarele stadii principale:
- aglomerarea,
- topirea (după topire se obține metalul de cupru care conține 95-
99% cupru pur); - - -rafinarea.
Principalele centre de producere a cuprului: Potrerilos
(America de Sud), Kabwe (Africa), Cloncurry (Australia)
Producția aluminiului:
Materia primă: minereul de boxită.
Utilizarea: electronică, industria aeronautică, industria
constructoare de mașini.
Factorii amplasării: sursele de energie electrică ieftină.
Modul de obținere: Producerea aluminiului are loc prin trei
operații distincte:
a. Exploatarea minereului de boxită;
b. Prelucrarea tehnologică a boxitei până la pulbere albă
(alumină);
c. Reducerea sau topirea aluminei pentru a produce metalul.
Țări exportatoare de minereu de boxită: Republica Domini-
cană, Indonezia, Australia.
Țări importatoare de boxită: SUA, Japonia, țările vest-
europene (Germania, Franța – în rezultatul limitării producției
proprii prin închiderea unor mine și a creșterii necesarului de
consum), Italia, Marea Britanie, Olanda, Norvegia, Austria,
Suedia, Spania).

162
 Principalii producători: SUA, Norvegia, Marea Britanie,
Franța.
Principalele țări exportatoare de aluminiu sunt: Olanda,
Norvegia, Rusia
Țări importatoare de aluminiu: Japonia, SUA, Belgia și Italia.

Industria constructoare de mașini și prelucrare a metalelor

Industria constructoare de mașini reprezintă o ramură
complexă a industriei (225 de subramuri), întreprinderile căreia
produc utilaj, tehnică pentru sectorul apărării, de producție și
pentru uz casnic. Această ramură include peste 35% din valoarea
industriei și are peste 80 ml angajați.
Structura ramurală:
 producția utilajului pentru agricultură și sectorul silvic;
 producția utilajului pentru industria extractivă;
 construcția de automobile;
 industria avio-rachetară;
 construcții navale;
 electronică;
 electrotehnică;
 radiotehnică;
 robototehnică;
 industria materialului rulant, etc.
Materia primă: metalul (fonta, oțelul, laminatul), materia primă
secundară (piei, lână, cauciuc, masă plastică, metale rare, etc.).
Producția finită: utilaje, echipamente, mijloace de transport,
mașini agricole etc.
Factorii amplasării:
 apropierea de resursele de materie primă (ramurile ce
consumă mult metal) – industria utilajelor industriale
(centrele Ruhr, Boston);

163
  apropierea de consumator: utilajul agricol (centrele Minsk,
Chicago), producția mărfurilor de larg consum (centrele
Berlin, Atena);
 resursele umane de muncă calificată și centrele mari
științifice: industria automobilelor (centre – Milano,
Hanovra), industria electronică (centre – Madrid, Taipei,
Hon Kong), mecanica de precizie.
Industria chimică reprezintă o ramură complexă care
împreună cu industria constructoare de mașini determină nivelul
progresului tehnic științific și asigură toate ramurile economiei cu
tehnologiile chimice și materiale, precum și produce materiale de
larg consum.
Structura industriei chimice:
 chimic-extractivă (extracția și prelucrarea sărurilor de
natriu și kaliu, a fosforitelor, apatitelor, salpetrului, a
sulfului, etc.);
 industria chimiei de bază:
 producția îngrășămintelor minerale (azotate, pe baza
fosforului, kaliului);
 producția acizilor, bazelor, sărurilor
 chimia sintezei organice:
 producția maselor plastice;
 producția fibrelor sintetice;
 producția cauciucului sintetic;
 industria farmaceutică;
 industria petrochimică.
Materia primă: fosforite, săruri de potasiu, apatite, săruri de
natriu, salpetru de Chile, sulf, petrol, gaze, cărbune, latexul
arborelui de heveia, lemn, stuf, trestie de zahăr, plante medicinale,
paie, grăsimi, oase, sânge, etc.
Produse finite: îngrășăminte chimice, produse farmaceutice și
cosmetice, vopsele, lacuri, detergenți, săruri, baze, acizi, rășini

164
sintetice, mase plastice, erbicide, pesticide, etc.
Factorii amplasării:
 sursele de materie primă (întreprinderile pentru producția
îngrășămintelor azotate și potasice, a celulozei și hârtiei, a
sodei calcinate);
 lângă consumator (producția îngrășămintelor fosfatice,
producția vopselelor, lacurilor și a detergenților);
 bazinele acvatice și centralele electrice (producția
polimerilor, a producției sintezei organice);
 resurse umane de muncă de înaltă calificare și centrele
mari științifice (industria chimico-farmaceutică, producția
coloranților, erbicidelor, pesticidelor, industria cosmetică
și industria de parfumerie).
Centrele:
 Chicago, Shanghai, Berlin, Kazan (producția acizilor,
bazelor, a substanțelor clorosodice);
 Santiago, Denver, Linz, Bur Safaga (producția
îngrășămintelor minerale);
 Roma, Madrid, New York, Krasnoiarsk, Beijing (producția
cauciucului sintetic, a maselor plastice și rășinilor
sintetice);
 Moscova, București, Boston, Roma (producția vopselelor,
a produselor farmaceutice și obiectelor de uz casnic);
 Riad, Baku, Roma, Dallas (rafinarea petrolului).
Industria ușoară reprezintă ramurile industriei ce produc
produse de larg consum (țesături, mărfuri tricotate și textile,
încălțăminte, etc.), cât și producție specială pentru industria
mobilei, aviație, a automobilelor, chimice, electronice, alimentare,
agricultură, transportului, etc.
Materia primă: in, bumbac, iuta, cânepa, blănuri, lâna, fibre
sintetice, uleiuri.
Produse finite: țesături, îmbrăcăminte, încălțăminte, producție
specială pentru industria mobilei, aviație, a automobilelor,

165
chimice, electronice etc.
Structura industriei ușoare:
 textilă (½ din valoarea producției):
- industria bumbacului (China, India, SUA – lideri mondiali);
- industria inului (Rusia, Belarusi, Cehia, Ucraina);
- industria lânii (China, Italia, Japonia);
- industria mătăsii (SUA, Japonia, China);
- industria tricotajelor.
 Industria confecțiilor
- producția confecțiilor;
- repararea produselor de confecții;
 industria blănurilor, a încălțămintei:
- producția pielii naturale;
- industria marochinăriei (pielii special tăbăcite pentru lustru și
finețe);
- producția blănurilor și a produselor din blănuri;
- producția încălțămintei;
 alte ramuri:
- producția nasturilor;
- industria tricotajelor;
- industria covoarelor;
Factorii amplasării întreprinderii:
 sursele de materie primă (industria lânii, iutei, a inului,
mătasei, a pielii naturale, a cânepei);
 piața de consum (industria bumbacului, producția filaturii,
țesăturilor, a covoarelor, încălțămintei, a confecțiilor și
tricotatelor);
 resursele de muncă ieftine și calificate (industria
confecțiilor și tricotatelor).
Principalele centre:
 Cairo, Mumbay, Ciudad de Mexico – industria
bumbacului.
 Nagoya, Moscova, Beijing – industria lânii;

166
  Calcuta, Beijing, Fukui – industria iutei, Budapesta, Lodz
– industria inului;
 Lyon, Fukui, Sofia –industria mătasei,
Industria alimentară reprezintă ramurile industriei ce se
specializează în producția produselor alimentare și a
semifabricatelor.
Materia primă: producția agricolă de origine vegetală (fructe,
legume) și animală (carnea, laptele, grăsimea), unele săruri.
Produse finite: conserve de fructe și legume, vin, rachiu, produse
de panificație, sucuri, dulceață, magiun, gem, etc.

Structura industriei alimentare:

Subramu Factorii Materia Producți Alte Principalele
-ra amplasării primă a finită produse centre
industriei principa- principa finite
alimentar lă lă
e
Industria Sursele de Sfecla de zahăr Spirt, Brazilia,
zahărului materie primă zahăr, melasă, Cuba (din
trestia de rom, trestie de
zahăr sucuri zahăr)
Ucraina,
Franța (din
sfeclă de
zahăr)
Industria Piața de Laptele unt India, Franța,
untului consum Pakistan,
SUA
Industria Piața de Laptele brânză Cașcaval, SUA, Franța,
brânzeturi consum urdă, Germania,
-lor înghețată Olanda
Industria Sursele de Carnea Conser- Slănină China, SUA,
cărnii materie primă ve din afumată, Brazilia
carne șuncă
Industria Sursele de Strugurii Vin Struguri, Franța, Italia,
vinului materie primă oțet de vin Spania,

167
 pectină, Republica
spirt Moldova
Industria Sursele de Peștele Conser- Untură de Norvegia,
peștelui materie primă ve de pește Estonia,
pește, Lituania,
pește Letonia,
congelat Suedia
Industria Sursele de Fructe și Conserv Oțet de Ucraina,
conservel materie primă legume e de mere Republica
or de fructe și Moldova
fructe și legume
legume
Industria Piața de Cerealele, Pâine, Torte,mac Germania,
panificați consum sarea, colaci, aroanele, Ucraina, etc.
ei drojdia covrigi spaghete,
napoletane
, biscuiți
Industria Sursa de Semințele Ulei Halva, Spania,
uleiurilor materie primă de floarea semințe Italia, Turcia,
soarelui, prăjite, Grecia (ulei
de palmier etc. de măsline),
de ulei, Indonezia,
soia, Nigeria (ulei
fructele din palmier
măslinului de ulei),
arahide, Turcia, SUA,
bumbac, Ucraina (ulei
măsline, din semințe
porumb, de floarea-
rapiță, in, soarelui)
susan,
ricin, mac
Industria sursele de Orzoiaica; berea Germania,
berii materii prime, fasolea, Cehia
lângă hameiul
consumator (pentru
aromă)
Industria Sursele de Laptele Lapte Iaurt, zer. SUA,

168
 laptelui și materie primă pasteri- Canada,
a zat Noua
produselo Zeelandă,
r lactate Franța

Industria Piața de Frunzele Țigări, Medica- SUA,

tutunului consum de tutun țigarete mente Republica
Moldova
Industria Piața de Frunzele Ceai India, China,
ceaiului consum, ceaiului Sri Lanca,
sursele de Kenia
materie primă
Tab. 12. Structura industriei alimentare

Sectorul serviciilor
Sectorul serviciilor (terțiar) reprezintă totalitatea activităților
economice ce sunt destinate deservirii producțiilor agricole și
industriale, inclusiv pentru deservirea necesităților populației.
Structura ramurală a sectorului serviciilor:
1. transportul și comunicațiile;
2. turismul și serviciile hoteliere;
3. comerțul și alimentația publică;
4. serviciile comerciale moderne;
5. asigurarea socială, asigurarea medicală, instruirea și
educația.
Factorii repartiției serviciilor:
 asigurarea financiară a teritoriului, agenților economici și a
venitului pe care îl obține populația;
 numărul potențialilor consumatori (întreprinderi sau
locuitori);
 localizarea diferitor categorii de consumatori.
Sectorul serviciilor asigură mobilitatea mărfurilor și a populației
constituind un flux economic internațional ce consumă mari
resurse valutare.
Principalele forme de relații economice internaționale:

169
1. Comerțul exterior (exportul, importul, barterul). Exportul
aduce valută în țară când este excedentar și contribuie la
aprecierea valutei naționale, iar importul duce la scoaterea
rezervelor de valută din țară. Statele în care importul
depășește cu mult exportul se confruntă cu deprecierea
valutei naționale și cu dezvoltarea economică precară.
2. Relațiile internaționale financiare și de creditare. Se
manifestă prin acordarea de credite statului de către
instituții financiare: FMI, BIRD, BERD sau de guvernele
altor state și prin activitățile de asigurări-reasigurări între
companiile de asigurări; mai sunt și operațiunile de
decontare (clearing) între bănci, activitățile de procurare a
acțiunilor și obligațiunilor la Bursele de valori
internaționale.
3. Cooperarea tehnico-științifică – are loc utilizarea largă a
tehnologiilor moderne în folosirea rațională a resurselor
naturale, ocrotirea sănătății, etc. (pe baza comerțului cu
brevete, schimbului de informație tehnico-științifică și de
specialiști).
4. Serviciile internaționale (constau în deservirea navelor
maritime, montarea instalațiilor industriale,deservirea
turiștilor străini, etc.).
5. Migrația forței de muncă. Este un factor foarte important
aducând venit țării gazdă prin asigurarea cu forță de muncă
calificată și relativ ieftină, schimb de specialiști, iar pentru
țara de origine devize (bani și transferuri). Totodată poate
fi un factor perturbant prin tensionarea relațiilor între
băștinași și migranți, iar migrarea în masă duce la
depopularea localităților și la grave probleme demografice
6. Turismul. Constă în acordarea serviciilor de organizare,
transportare, cazare și deservire a turiștilor. Creează multe
locuri de muncă și aduce valută în țară.
7. Cooperarea internațională de producție (construcția unor
obiecte în comun, etc.). Firmele străine ce au acordat

170
 credite pentru construcția unor obiective mari economice
(industriale sau agricole) după punerea în funcțiune a
întreprinderilor respective primesc drept recompensă
pentru banii investiți producție de la firmele construite.
Turismul cuprinde activitatea omului prin care el călătorește
peste hotare sau în țară cu scopul de tratament, îmbogățire a
cunoștințelor generale, distracție, odihnă, sport, etc., precum și
industria turistică – totalitatea ramurilor din sfera productivă și
neproductivă, activitatea cărora este îndreptată spre satisfacerea
necesităților turiștilor pentru organizarea odihnei. În sfera
turismului sunt încadrate cca 50 ramuri, turismul creează noi
locuri de muncă (un turist asigură cu loc de muncă cca 10
persoane), veniturile din turism constituie 30% din comerțul
internațional de servicii.
Pentru dezvoltarea turismului este necesar de creat o
infrastructură bună: rețele de drumuri, transport confortabil și
ieftin, rețele de cazare (cabane, moteluri, hoteluri), servicii de
alimentație publică, rețele comerciale, personal bine pregătit.
Clasificarea turismului:
 după intensitatea torentelor de turiști:
- permanent;
- sezonier (de iarnă, de vară, intersezonier);
 după obiectivele principale:
- cultural-de cunoaștere;
- de afaceri;
- ecologic;
- cosmic;
- religios;
- festivalier;
- etnic;
- rural;
- științific;
- de avengură (călătorii și sport);
- de întremare a sănătății (montan, balnear, plajă-sanatorial).

171
  După arealele de răspândire:
- montan (munții Himalaya, Alpi, Pirinei, Carpați);
- maritim (Zona Coasta de Azur, insule Baleare, Canare, Mamaia,
etc.);
- urban (orașele medieval – Soroca, Paris, Veneția);
- rural (San-Marino, Andora).
Principalele regiuni turistice mondiale:
1. Europa (Marea Mediteraniană, regiunea Munților Alpi,
Regiunea Munților Carpați);
2. Asia (munții Caucaz și munții Himalaya);
3. America de Nord (Regiunea litoralului atlantic – peninsula
Florida și Boswash);
4. America Latină (regiunea turistică a Anzilor, Mexicul,
insulele Antile Mari și insulele Antile Mici);
5. Africa (regiunea Nilului, Africa centrală, parcurile
naționale, arta populară, etnografia naturală africană).
Măsuri pentru dezvoltarea turismului național și internațional:
 Valorificarea obiectivelor naturale (forme de relief, râuri,
lacuri, țărmuri maritime, vegetație și faună etc.) și
diversificarea celor antropice (monumente istorice,
arhitecturale și de artă, muzee, obiective etnografice și de
folclor etc.).
 Ridicarea calității și creșterea numărului transporturilor și
căilor de comunicație;
 Dezvoltarea rețelei hoteliere și a obiectivelor comerciale
(îndeosebi de alimentație publică), care să corespundă
cerințelor internaționale și să fie deservite de un personal
bine instruit.

Transporturile și căile de comunicații

Prin intermediul transporturilor se realizează legături strânse între
industria extractivă și cea prelucrătoare, între agricultură și
industrie, sfera de producție și cea de consum.
Transportul este a treia ramură după industrie și agricultură, o

172
ramură importantă a sferei materiale și infrastructurii ce asigură
deplasarea mărfurilor și a pasagerilor.
Clasificarea transportului:
 după destinație:
- transport comun (pentru deservirea populației și sfera circulației
mărfurilor);
- transport special (ramural, ce deservește ciclul închis al
întreprinderii);
 transport pentru uz individual (autoturisme, motociclete,
yahte, bărci, avioane, etc.)
 terestru;
 feroviar;
 rutier;
 de tracțiune animală.
 Acvatic;
 fluvial;
 maritim.
 aerian;
 prin conducte.

Transpor Descrierea Mărfurile Avantaje- Dezavantajele

tul tipului de transportate le
transport
Feroviar. Este asigurat de Predomină - Puțin - Construcția
locomotive minereurile, depinde de căilor ferate
Diesel, cu abur, materialele de condițiile necesită mari
electrice și construcție, meteorolo cheltuieli, mai
vagoane de 60, animale, gice; ales în regiunile
80, 125 tone lemnul, - este deluroase și
care transportă cărbunii, relativ muntoase;
mărfuri și petrolul, ecologic; - ecartamentul
pasageri. sfecla de - cel mai diferit necesită
Utilizează zahăr, sigur în transbordarea
ecartament cerealele, domeniul vagoanelor;
normal și zahărul. securității; - Deseori marfa

173
 ecartament Pentru - prețul nu este livrată
îngust. mărfurile ușor pentru direct
Lungimea totală alterabile transportul consumatorului..
a căilor ferate- (fructe și mărfurilor
1.13 ml km. Căi legume) descrește
ferate au 140 există odată cu
țări. ”coridor distanța;
Principalele verde”- trasee - este
magistrale: speciale și avantajos
BAM, dispun de la trans-
Transsiberianul, refrigeratoare. portarea
Bagdad-Berlin. Importanța mărfurilor
Există feriboturi transportării la distanțe
ce permit pasagerilor a mari
trecerea scăzut.
vagoanelor
peste mări.
Rutier Este asigurat de Predomină - este - depinde mult de
automobile, pasagerii, cât flexibil, condițiile
camioane, și mărfurile rapid la meteorologice;
autobuse. diverse care transportul - poluează aerul
Lungimea nu sunt mărfurilor atmosferic;
autostrăzilor - voluminoase, și pasa- - necesită
peste 32, 5 ml însă e gerilor pe întreținerea în
km. Sunt peste avantajos distanțe stare bună a
700 ml numai pe scurte și rețelei de
automobile și distanțe scurte medii; drumuri.
camioane. și medii. - transpor-
Caracteristica tă marfa
principală este direct la
transportarea consuma-
mărfurilor ”din tor.
poartă până la
poartă”- direct
la destinatar,
are o
manevribilitate
mare.
Principalele
magistrale:

174
 Șoseaua
europeană
Londra-Paris-
Viena-Istanbul-
Golful Persic,
șoseaua
”Panamericana”
- din Alasca-
Chile, șoseaua
Antwerpen-
Berlin-Minsk-
Moscova.
De Este asigurat de Se transportă - Este - cantitatea
tracțiune reni, lame, diferite practic mărfurilor
animală cămile, cai, mărfuri pentru unicul transportate este
catâri, măgari, uz casnic, mijloc de mică, de aceea
elefanți în predomină transport prețul de cost al
regiunile alimentele, în anumite mărfii este mare.
arctice, sarea, regiuni.
muntoase, de blănurile
deșert, junglă.
Este indispen-
sabil în nordul
Rusiei, nordul
Canadei, în
regiunile
munților Anzi,
în Sahara, cât și
în Nepal,
Mianmar,
Fluvial Este asigurat de Cereale, - este unul - viteza mică de
feriboturi, nave materiale de din cel transport a
de croasieră, construcție, mai ieftin; mărfurilor;
bărci, nave pe lemn, - poate fi - depinde mult de
perne de aer și minereuri, folosit regimul
vapoare cu pasageri. Este pentru hidrologic al
capacitatea de utilizat excursii; râului;
până la 5000 deseori și - transpor- - necesită lucrări
tdw (tonă pentru tă mărfuri inginerești de
registru excursii, volumi- adâncire și

175
 brut=2,7m3).. croasiere. noase; curățire a albiei
Se utilizează poate fi râului;
pentru folosit - este îngreunat
transportul pentru pe râurile care au
mărfurilor și transport baraje.
pasagerilor atât intern cât
în interiorul și pentru
statului, cât și transporta-
pentru rea
transporturi mărfurilor
internaționale. spre
Se folosește porturile
mai mult pe străine;
lacuri și râuri - deseori
mari navigabile. încasează
Importanța lui ”frahtul”-
este mai mare plată
pe râurile unde suplimenta
există canale ră pentru
navigabile. marfa ce
Principalele se ia de
râuri ocazie la
navigabile- marfa de
Dunărea, Rin, bază care
Lena, Obi, este trans-
Misisipi, Luara, portată.
Sena, Amazon,
Yantsi.
Maritim Este asigurat de Petrol, gaze, - asigură - are viteza mică
nave tanker cereale, comerțul de transport;
(30%), balkere mărfuri internațio- - depinde de
(25%), nave conteiner, nal al dotarea navelor și
conteiner, nave metalele, mărfurilor; a porturilor cu
pentru pasageri, minereurile, - mărfurile utilaje de
etc. Există nave lemnul, aduse pe încărcare-
de linie care cărbunii, cale descărcare a
urmează stric îngrășăminte maritimă mărfurilor;
traseul și nave minerale nu sunt - depinde parțial
”vagabond”- supuse de condițiile
care circulă taxelor de meteo (furtuni,

176
 unde este tranzit; valuri înalte,etc.)
necesar de - cel mai
transportat ieftin
marfă. Au mijloc de
capacitatea de transport.
la 6000 tdw
-250000 tdw.
Asigură 80%
din transportul
de mărfuri; sunt
peste 2,2 mii
porturi și 80000
nave comerci-
ale. 2/3 din
porturi sunt
concentrate pe
țărmul Ocea-
nului Atlantic.
Specific este
înregistrarea
navelor sub
pavilion străin.
Aerian Este asigurat Poșta, - este cel - prețul de
prin aviația pasagerii, mai rapid; transport al
sanitară, produsele - este cel mărfurilor și
avioane, scumpe, mai pasagerilor este
elicoptere, mărfurile de universal mare;
dirijable, valoare și modern; - consumă mult
aeroporturi. (metalele - avantajos oxigen;
Sunt 11,2 ml prețioase, la trans- - depinde de
km de linii medicamente- portarea condițiile
aeriene, pe care le) pasageri- meteorologice
anual se lor și (ninsori, ceață)-
transportă peste mărfurilor se amână
800 ml pasageri urgente pe cursele.
distanțe
mari.
- relativ
sigur
(după cel

177
 feroviar și
naval);
Prin Lungimea Gaz, petrol, - asigură - poate fi folosit
conducte conductelor de apă, cărbunii transporta- în calitate de
petrol-760 mii (în SUA, rea rapidă șantaj economic
km, conductelor fosforiți, și ieftină a prin închiderea
de gaz-1200 mii oxigen. petrolului, conductei;
km. gazului, - scurgerea
apei la gazului
distanțe
mari;
- asigură
securitatea
energetică;
- se
încasează
plata
pentru
tranzitul
gazului pe
teritoriul
statului
respectiv
(pentru
fiecare
100 km)
Telecomu Asigurat de Informația - se - instalarea
nicațiile telegraf, radio, audio, transmite utilajului prin
telefonie, video informația cablu și fără fir
televiziune, la distanțe necesită prețuri
radio, internet. mari înalte
Transpor- Asigură Energia - asigură - cheltuieli mari
tul transportarea electrică securitatea la montarea
electronic energiei energetică; utilajului
electrice prin
linii de tensiune
de 110-220 kw
(până la 200
km), la distanțe

178
 mai mari - de
1500kw
Tab. 13. Caracteristicile diferitor tipuri de transport.

Organizațiile de integrare economică

În scopul asigurării circulației fără taxe vamale a mărfurilor,
asigurarea unor politici protecționiste față de statele terțe,
circulației libere a capitalului și forței de muncă unele state se
unesc formând uniuni vamale sau organizații de integrare
economică.
Principalele uniuni vamale:
1. Uniunea Vamală Euroasiatică (Rusia, Belarus, Kazahstan,
Kârgâzstan, Tadjikistan) – creată în scopul circulației fără
taxe vamale a mărfurilor între aceste state, a capitalului și
forței de muncă. Nu e viabilă pentru că în ultimul timp
s-au pus obstacole pentru a împiedica afluxul de migranți
și pentru a proteja piața autohtonă.
2. Uniunea vamală și poștală Elveția-Lihtenștein Este o
uniune ce funcționează cu succes câteva decenii.
3. BENELUX – uniune vamală între Belgia, Olanda,
Luxemburg. Asigură circulația liberă între aceste state a
mărfurilor, capitalului și a forței de muncă, față de alte
state se aplică taxe vamale protecționiste comune.
Organizații de integrare economică:
1. Uniunea Europeană. A fost creată în 1957 la inițiativa a 6
state, care doreau să creeze o ”Piață comună”, piață unică
fără bariere vamale, deplasarea liberă a forței de muncă și
a capitalului. Ulterior au fost extinse funcțiile creându-se
Parlamentul European, Banca Europeană, moneda EURO,
numărul statelor aderente ajungând la 28 (în 2016 în
rezultatul unui plebiscit Marea Britanie a decis să se
retragă din Uniune); Republica Moldova și Georgia au
statut de ”state asociate Uniunii Europene. UE reprezintă
de facto actualmente o confederație. Statele din UE dețin

179
 1/3 din rezervele valutare ale statelor înalt dezvoltate și 1/3
din comerțul mondial, 1/5 din cheltuieli pentru cercetări
științifice.
2. OPEC (”Organizația statelor exportatoare de petrol”) – a
fost creată de 11 state în curs de dezvoltare ce au resurse
importante de petrol. Scopul este unificarea strategiilor
statelor membre în domeniul de extracție și de export cu
petrol, apărarea intereselor acestor state. Este de facto un
cartel, deciziile cărora deseori au provocat scăderi sau
creșteri bruște ale barilului de petrol, provocând crize
energetice. Importanța organizației a scăzut datorită
retragerii Indoneziei care a devenit importator de petrol și
faptului că nu toate statele exportatoare de petrol fac parte
din organizație.
3. A.S.E.A.N (Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est).
Include statele: Indonezia, Laos, Brunei, Filipine,
Vietnam, Myanmar, Singapore, Malayezia, Tailanda și are
drept scop cooperarea în domeniul economic, cultural,
social între statele membre, menținerea stabilității și a
păcii în regiune și de a accelera progresul economic. Este
una din principalele organizații economice și politice
regionale de succes.
4. N.A.F.T.A. (Acordul de Comerț Liber Nord American).
Reprezintă un acord între SUA, Canada și Mexic de
comerț liber fiind cea mai mare zonă mondială de comerț
Liber și o piață analogă UE.

180
 Capitolul V. Descrierea economico-geografică
a statelor
Marea Britanie
Suprafața - 244,1mii km2;
Populația – 62,7 mil oameni;
Orînduirea de stat – Monarhie Constituțională, stat unitar cu
acordarea de autonomii unor regiuni;
Trăsături principale ale poziției economico-geografice:
Este situată – pe insulele Marei Britanii în nord-estul Europei;
Are hotare terestre cu Irlanda;
Se afla la intersecția căilor maritime;
Are în componența sa 11 teritorii în oceanul Indian și Atlantic.
Resurse naturale și condțiii naturale
- Resurse minerale: carbune, petrol, gaz,fier,caolin, sare de kaliu.
- Resurse reacreationale: istorico culturale, parcuri naționale.
- Acvatice: Râurile bogate în apă unite prin canale.
- Pedologice: Podzolice, brune de pădure, aluviale;aduc roade
bogate.
- Forestiere: Ocupa 10% din teritoriu,au rol recreational.
- Relieful: În nord și în nord-vest munți și sud-est câmpii.
- Climatice: Climă temperat maritimă, cad 600-3000 mm/an.
Structura populatiei din punct de vedere al sectoarelor economiei
naționale:
- Agricultura sector primar:2%
-Industrie:26,4%
-Sectorul serviciilor:71,6%
Economia naționala:
- Energetica: Resurse importante de cărbune în bazinul York;
asigurare cu resurse proprii de gaz; 76% din energie este obținută
la centralele termice, 23% atomice, restul la centralele
hidroelectrice.
- Metalurgia: întreprinderile industriei feroase s-au amplasat la
litoral , folosind materia primă de import; industria metalelor
colorate se orientează la prelucrarea metalelor brute.

181
- Industria chimică- orientată la materia proprie pe baza
hidrocarburilor și de import; rolul 7-a în lume la producția de
cauciuc sintetic; lider la producția de fibre sintetice și substanțe
pirotehnice.
- Constructoarea de mașini -ramură importantă a economiei ,
principale fiind electrotehnice și de transport , aviorachetară;
declin în industria navală.Factorii amplasării întreprinderilor-
existența centrelor tehnico-științifice și a forței de muncă
calificată.
- Industria alimentară – 12% din volumul industriei lucrează prin
materie primă cît și prin import.
-Industria ușoară- predomină industria textilă (producție din
lână ,bumbac, fibre sintetice , in, industria tricotată);industria de
confecție și de încălțăminte. Factorii amplasării întreprinderilor-
majoritatea sunt lângă forța de muncă ieftină.
Agricultura:
-zootehnia - 2/3 din producția agricolă; în ordine ierarhică
predomină creșterea bovinelor pentru lapte , avicultura, creșterea
porcilor, a oilor și pescuitul.
-fitotehnia- cereale (grîu și orz, ovăz),culturi tehnice (sfecla de
zahăr), pomicultura , legumicultura, creșterea florilor.
Transportul:
-maritim (locul 2 în Europa, 2/3 din toate mărfurile transportate) ;
-rutier (4,5 din transportul intern și pasageri );
-feroviar -1/10 din transportul intern de pasageri și mărfuri,
lungimea căilor ferate se micșorează;
-fluvial-1,7% din mărfurile transportate;
-prin conducte – 23% din petrol și gaz din Marea Nordului se
aduc prin conduct.
Exportul:
- automobile, avioane, rachete, produse sintetice, postav, petrol,
încălțăminte, înbrăcăminte, capital, armament.

182
 Importul:
- materie primă și semifabricate, produse alimentare, mase
plastice, lemn, celuloză.

Republica Federală a Germaniei

Suprafaţa- 357,0 mii km2
Populaţia-81,8 ml locuitori;
Forma de stat: Republică parlamentară, Stat Federal.
Principalele caracteristici ale poziţiei economico geografice
 E situată în centrul Europei;
 Are hotare 9 state dezvoltate și mediu dezvoltate;
 2 State sunt neutre (Elveția și Austria), restul- membre
NATO;
 La Nord are ieșire la Marea Baltică și la Marea Nordului;
 Este situată la intersecția unor importante magistrale auto,
feroviare, gazoducte, aeriene de tranzit ce leagă Europa de
Nord cu Europa Sudică și cea de Est cu cea de Vest;
 Are ieșire la fluviul Dunărea și la Canalul Dunărea -Main
ce asigură legătura fluvială directă de la Marea Neagră la
Marea Nordului și Marea Baltică.
Condiţii naturale și resursele naturale
 Resurse minerale:cărbune brun și superior (Bazinul Saar),
minereu de fier, uran, pertol, gaz, cupru, sare de natriu și
kaliu- în mare parte iepuzitate;
 Resurse recreaționale-istorico-culturale (Munhen, Berlin),
alpinism (munții Alpi);
 Resurse acvatice (canalul Dunărea-Main, Kill, râurile Rin,
Dunărea, Elba, Oder-utilizate mult în navigație); există
deficit de apă potabilă;
 Resurse pedologice (soluri brune și cenușii de pădure);
 Resurse forestiere (Ocupă 29% din suprafața tării,
predomină pădurile de foiose și cele de conifere);

183
 Relieful (în Nord-Câmpia Germaniei de Nord, în Nord
Podișul Bavariei și Munții Alpii de Est);
 Clima (clima temperată, precipitații 600-900 mm/an).
Structura populaţiei active :
 70%- sectorul serviciilor;
 29%-industrie;
 1%- agricultură.
Economia națională:
 Sectorul terțiar- 68%;
 industrie-30%;
 agricultură-2%.
Agricultura
 zootehnia (70%din valoarea producției agricole): creșterea
bovinelor pentru lapte, creșterea porcinelor (locul IV în
lume după șeptel-factorul principal fiind existența
produselor derivate din prelucrarea cerealelor).
 Fitotehnia (30%): creșterea cerealelor (grâu, orz); culturi
tehnice (sfeclă de zahăr, hamei);pomicultura, viticultura
(în regiunile sudice); legumicultura, creșterea cartofului
(locul III în lume).
Structura industriei
 Energetica.Rolul principal îl are petrolul și gazul
important, 1/3 din energie este asigurată de cărbunele
autohton;64% din energie electrică este produsă la
centralele termice (amplasate lângă resursele de materie
primă), 32% la centralele atomice (amplasate lângă
centrele ce consumă multă energie și obligatoriu lângă
râuri-pentru răcirea reactoarelor), 4% la hidrocentrale
(amplasate pe râurile cu debit mare de apă și cu potențial
energetic mare).
 Metalurgia (Metalurgia feroaselor -folosește materia primă
proprie, ocupând locul VII în lume după volumul
producției fiind aplasată lângă resursele de materie primă

184
 (Zona Ruhr), metalurgia neferoaselor folosește materia
primă de import fiind amplasată în deosebi lângă sursele
de energie electrică ieftină);
 Industria chimică (Locul I în lume după volumul
producției exportate), un rol important îl au producția
acizilor si sărurilr minerale, lacurilor și vopselelor
(amplasate în regiunea Rein-Westfalia);
 Industria constructoare de maşini ((producția
automobilelor (locul V în lume)), industria aerocosmică,
navală (amplasate în porturile adânci), electrotehnică,
optică, mecanică (factorii-amplasării-existența forței de
muncă calificate și a bazelor tehnico-științifice).
 Materialelor de construcții (utilizează materia
primălocală-calcarul, nisipul, etc);
 Prelucrarea lemnului(utilizează materia primă locală);
 Industria ușoară (utilizează materia primă de import,
factorii amplasării-forța de muncă ieftină și calificată);
 Indusria alimentară (un rol important îl are industria
berii).
Transportul:
 Rutier-locul I după volumul mărfurilor transortate și locul
I după numărul pasagerilor transportați, pe teritoriul țării
trec magistrale importante de tranzit, existe multe
autobane;
 Feroviar-asigură transportarea materii prime și a
mărfurilor voluminoase, asigură transportul mărfurilor de
tranzit spre portul Roterdam (Olanda); principala
magistrală: Berlin-Istanbul-Bagdad;
 Fluvial-toate râurile mari sunt navigabile, cel mai
important este Rinul, un rol imortant este Dunărea și
sistemul de canale care unifică toate bazinele fluviale; este
foarte important în transportul intern de mărfuri, mai puțin
la export;

185
  Maritim-asigură relațiile economice cu alte țări, în deosebi
folosinu-se la importul materiei prime (minereuri),
principalul port fiind Hamburg și țara având o flotă
comercială de 1146 corăbii.
Comerțul extern
 Importul:materie primă, mașini și utilaj, produse chimice,
produse alimentare, lemn, forță de muncă;
 Exportul:mașini, automobile, produse alimentare, capital,
servicii, armament..
Franța
Suprafaţa-551,6 mii km2 ;
Populaţia-65,3 ml locuitori;
Forma de stat: republică semiprezidențială, stat unitar.
Principalele caracteristici ale poziţiei economico geografice
 Situată în Europa de West;
 Are hotare cu state dezvoltate;
 Are ieșire largă la Oceanul Atlantic și Marea Mediterană
facilitând accesul la resursele de petrol și gaz din Nordul
Africii;
 Pe teritoriul țării trec rute feroviare, auto, fluviale
importante de tranzit;
 Prin sistema de canale ce unifică râurile principale este
asigurat tranzitul mărfurilor pe cale navală din Marea
Mediterană direct spre Marea Mânicii și Oceanul Atlantic;
 Are teritorii depentente (”teritorii de peste mări”) în
America de Sud, Marea Carabilor, Oceanul Atlantic și
Oceanul Pacific (Noua Caledonie și Polinezia Franceză).
Condiţii naturale și resursele naturale
 Resurse minerale:Cărbuni (în Lorena), uraniu (Masivul
Central), petrol, gaz, fier, bauxită, săruri de natriu și caliu,
materiale de construcții;
 Resurse recrețaionale:plaje, monumente istorico-culturale,
munții Alpi;

186
 Resurse acvatice:Râurile Sena, Ronhe, Ganone posehă un
potențial hidroenergetic, sunt unite între ele prin canale
navigabile; este utilizată energia mareelor;
 Resursele pedologice — predomină solurile brune și
podzlice ce necesită lucrări de ameliorare;
 Resursele pedologice-ocupă 27% din teritoriu, predomină
pădurile de foioase;
 Relieful:50% din suptafțaa țării e ocupată de câmpii:
Câmpia franceză de Nord, Câmpia Acvitană,; 50%- munții
și podșiur:Vosci, Masivul Central, m.Alpi, Pirinei;
 Clima:în Nord- temperat-maritimă, în sudul țării-
subtropicală; precipitații: 600-700 mm/an.

Structura populaţiei active :

 73%- în sectorul serviciilor;
 31%- în industria;
 3%-în agricultură.
Economia națională:
 75,1%- sectorul terțiar;
 21,3%- industria;
 3,6%-agricultura.
Agricultura
 zootehnia (53% din costul producției agricole):creșterea
bovinelor pentru carne și lapte (utilizează baza furajeră
proprie pe baza materiei prime locale); creșterea porcinelor
(locul VII în lume după șeptel- un factor important îl
constituie resursele mari de cereale);creșterea ovinelor (pe
pășunele montane);avicultura;
 fitotehnia (47% din costul producției agricole): creșterea
cerealelor (grâu, porumb, orh, ovăs, secară, orez);
viticultura (în sudul țării); legumicultura, sfeclă de zahăr,
culturi oleagenoase (floarea-soarelui, măslinul);
pomicultura.

187
 Structura industriei
 Energetica: utilizează materia primă locală și cea de
import (în raport de cca 49%/51%);extracția cărbunelui
este într-o criză profundă; ¾ din energie e produsă la
centralele atomice (amplasate în apropierea resurselor de
uraniu, consumatorilor mari); 17% la centralele
hidroenergetice (amplasate pe cursurile superiare ale
râurilor cu debit mare și potențial hidroenergetic mare);5%
la centralele termice, restul la centralele mareemotice și
eoliene;
 Metalurgia-Metalurgia feroaselor utilizează materia primă
locală, intreprinderile fiind amplasate în apropierea
resurselor de materie primă; după producția aluminiului,
plumbului și zincului este situată în primele 10 state
producătoare de lianții respectivi (întreprinderile sunt
amplasate în apropierea surselor de energie ieftine);
 Industria constructoare de mașini — este ramura
principală a industriei fiind peste 6500 de întreprinderi,
evidențiindu-se producția automobilelor (existența bazelor
tehnico-științificeși a forței de muncă înalt calificate),
avioanelor, locomotivelor;
 Industria chimică- se produc îngrășăminte minerale,
cauciuc sintetic, mase plastice, detergenți, medicamente,
produse cosmetice și parfumuri (utilizează în deosebi
materia primă locală);
 Industria ușoară — în nordul țării industria textilă,
industria tricotajelor (Paris), de confecții (Paris)- utilizează
forța de muncă ieftină și calificată;
 Industria alimentară-Industria cărnii, industria lactatelor,
industria morăritului, conservelor, panificației, producția
vinurilor și coniacurilor, industria brânzeturilor, de
cofetărie.

Transportul:

188
  Rutier — asigură peste 50% din transportul intern de
pasageri și 40% din volumul mărfurilor transportate;
 Feroviar- 8,2% din volumul mărfurilor transportate în
cadrul transportului intern de mărfuri și cca 50% din
numărul pasagerilor transportați;
 Transportul prin conducte- asigură transportul petrolului și
gazului spre rafinării și consumator;
 Maritim- asigură 90% din transportul mărfurilor în cadrul
exportului;
 Aerian-asigură transportul pasagerilor spre alte state;
 Naval- liniile interne navale folosesc 5000 km din cei
8300 km navigabile, importanța acestui tip de transport
este în continuă scădere, se transportă în deosebi minereuri
și materiale de construcție, cereale.

Comerțul extern.
 Importul-produse chimice;mărfuri de larg consum,
mijloace de transport, minereuri și materie primă agricolă;
 export-automobile, avioane, produse chimice, haine,
parfumuri, vinuri, stuguri, cereale.

România
2
Suprafaţa-237,5 mii km .
Populaţia-21,9 mln locuitori.
Forma de stat: Republică parlamentară, stat unitar..
Principalele caracteristici ale poziţiei economico geografice
1. Situată în sud-estul Europei, în bazilul Dunării, la
intersecția unor importante căi tereste ce asigură legătura
dintre nordul Eupoi cu sudul Europei.; pe teritoriul țării
trece magistrala feroviară Murmansk-Sofia;
2. Are acces in estru țării la Marea Neagră prin porturile
Constanța, Sulina, Mangalia (80 % din comerțul exterior
se face prin aceste porturi);

189
 3. Ieșirea largă la Dunăre asigură transportul materiei prime
spre centrele industriale care sunt aplasate pe malul
fluviului;
4. Are hotare terestre cu statele ex-socialiste;
Condițiile naturale și resursele naturale:
I. Relieful:Cămpia Dunării, Platoul Dobrogei,Podișul
Transilvaniei, munții Carpați;
II. Clima: temperat-continental;
III. Resursele minerale:Petrol, gaz, minereu de fier, cupru,
aluminiu, aur, argint, ura, plumb, sare, ghips, calcar;
IV. Resurse acvatice:râurile Dunărea, Siret, Prut cu un
potențial mare hidroenergetic.
V. Pedologice:cernoziomuri, castaniii, brune și cenușii de
pădure;
VI. Forestiere:28% din suprafața tării, au un rol recreațional și
econimic (în industria lemnului, celulozei și hârtiei);
VII.Recreaționale:Transilvania, mun.București, munții
Carmați.

Economia națională:
Agricultura — 18%, industria -37%, sectorul serviciilor -45% din
PIB.
Industria: Extractivă, metalurgia, industria metalelor colorate, de
prelucrare a petrolului, constructoare de mașini (transport, mașini
agricole, electronică), chimică (producția de acizi, îngrășăminte
minerale), industria lemnului, celulozei și hârtiei, industria
mobilei, textilă, ușoară și alimentară.
Agricultura: Fitotehna (71%)- creșterea cerealelor (porumb, grâu,
orz), sfeclei de zahăr, floarea-soarelui, tutun, mac, cartof;
legumicultură, viticultură, pomicultură (mere, prune). Zootehnia
(29%)- creșterea vitelor cornute mari, porcilor, apicultura,
piscicultura.
Transportul: Sunt dezvoltate toate tipurile, un rol important în
transportul de mărfuri și pasegeri îl are transportul feroviar, în

190
comerțul extern- cel maritim și parțial cel fluvial (Tulcea, Brăila,
Galați sunt porturi fluvialo-maritime), pentru transportul gazului
și petrolului se folosesc peste 6000 km de conducte; pe treitoriul
țării trec 2 magistrale auto și feroviare transnaționale: Șoseaua
Murmansk-Sofia-Atena și Calea ferată Murmansk-Sofia-Atena.
Export:
- mijloace de transport, produse chimice, produse petroliere, lemn,
produse textile, ciment, sticlă, lianți.
Import:
 mașini, utilaje, minerale, confecții, produse chimice.

Federaţia Rusă
2
Suprafaţa-17075 mii km .
Populaţia-141 mln locuitori.
Forma de stat: Republică semiprezidenţială, Stat Federal.
Principalele caracteristici ale poziţiei economico geografice
 Situată pe două părţi ale lumii; cel mai mare stat;
 Are hotare terestre cu 14 ţări; hotare maritime cu Japonia
si SUA;
 E scăldată de 13 mări ce aparţin la 3 oceane;2/3 din hotare
sunt maritime.
Condiţii naturale
 Relieful: ¾ din teritoriu sunt cîmpii, multe lanţuri montane
si vulcani;
 Clima: e situată în 4 zone climatice,1/2 e acoperită mai
mult de 6 luni pe an de zăpadă;
 Resurse minerale: cărbuni, petrol si gaz, turbă şi sisturi
bituminoase, uran, fier, polimetale, săruri, fosforiţi, sulf,
diamante, materiale de construcţie;
 Recreaţionare: balniare (ţărmul mării Caspice, Azov,
Negre); turizm montan (Caucaz şi Altai), parcuri naţionale,
istorico culturale.
Resurse naturale

191
  Acvatice (peste 120 mii rîuri cu potenţial hidrologic şi
energetic, peste 2000 lacuri cu resurse pescicole);
 Pedologice -solurile fertile predomină în partea europeană
a ţarii;
 Forestiere (1/4 din resursele mondiale de lemn -2/3 din
teritoriu e ocupat de paduri );
Structura populaţiei active :
-66%-sectorul serviciilor;
-24%-industrie ;
-10%-agricultură;
Agricultura (10 % din suprafaţa arabilă a lumii)
 Zootehnia (44%): Cresterea bovinelor, oilor, porcilor,
renilor, avicultura, vînatul animalelor cu blană preţioasă;
 Fitotehnia (56%)- ceriale, sfeclă de zahăr, plante
olegenoase, in, locul doi la cresterea cartofului,
pomicultura.
Structura industriei
 Energetica.Utilizează materia primă locală, sunt 28 zile de
prelucrare a petrolului, 61% din energie se obţine la
centralele termice,19 %-hidrocentrale, 15%-atomice, 5%
-restul;
 Metalurgia feroaselor- foloseşte materia prima locală
principalele centre fiind în Ural,centrul, Siberia;anual
extrage 130 de tone ;
 Industria constructoare de maşini-este o ramură
importantă, predomină industria grea (lîngă bazele
metalurgice, producţia de locomotive şi vagoane (Ural şi
Caucaz), construcţia navală, automobile .
 Industria chimică -predomină chimia de bază şi polimere
care sunt amplasate lîngă centrele metalurgice ;
 Industria extractivă-antrenează 23 % din populaţie activă;
 Forestieră-e reprezentată prin toate stadele de prelucrare a
lemnului, principalele regiuni fiind Uralul, Siberia şi

192
 Extremul Orient ;
 Industria usoară - predomină industria textilă ce foloseste
practic deplin materia primă importată .
Transportul :
 Terestru- locul 7 în lume după lungimea drumurilor,
calitatea nesatisfăcatoare a drumurilor, majoritatea sunt
concentrate în partea europeană a ţării;
 Feroviar-ocupă 149 mii km, locul 1 după volumul de
mărfuri transportate şi pasageri;
 Prin conducte - transportul gazului şi petrolului, locul 2 la
transportul de mărfuri;
 Acvatic-sunt 11 porturi maritime mari ,15%din volumul de
mărfuri transportate;
 Aerian-30%din pasageri sunt trecute prin aeroporturile de
la Moscova , cel mai important mijloc de transport de
marfuri şi pasageri la distanţe mari şi in locuri greu
accesibile.
Exportul:
 Gaz, petrol, minerale, lemn, utilaj, mașini, produse
chimice, pește, cereale, armament, tehnică militară.
Importul:
 Mașini și utilaj, produse alimentare, produse textile.

Japonia
Suprafaţa-372,8 mii km2;
Populaţia-127, 5 ml locuitori;
Forma de stat: monarhie constituțională, stat unitar.
Principalele caracteristici ale poziţiei economico geografice
 Este situată pe Arhipelagul Japoniei și 1000 insule ale
Arhipelagului Hansei, în Asia de Est;
 Se ală la intersecția căilor maritime dintre Asia, Australia,
America;
 E scăldată de apele Oceanului Pacific, are hotare maritime

193
 cu Rusia, RDCoreiană, Republica Coreia, China;
 Se află în zonele temperate, subtropicală, musonică;
 are pretenții teritoriale față de Rusia în privința la 4 insule
din arhipelagul Kurile;
 Are conflicte teritoriale cu China și Coreia (referitor la cca
20 insule);
Condiţii naturale și resursele naturale
 Resurse minerale: resurse limitate de cărbuni, petrol și
gaz, sulf, calcar;
 Resurse recrețaionale: istorico-culturale (castele, temple,
palate);ecologice (peizaje natunale), munții (Regiunea
Nagano, Sapporo);
 Resurse acvatice-multe râuri montane cu potențial
hidroenergetic mare (r.Sinano), lacuri (l.Tovada)
 Resursele pedologice- predominăbrune de pădure,
crasnoziomurile;
 Resursele forestiere:70% din teritoriul țării e acoperit de
păduri;
 Relieful: pe 3/4 din teritoriul țării este muntos cu
altitudinea medie 1600-1700 m, sunt 200 vulcani (40
activi), statul e situat într-o zonă seismică activă;
 Clima: vara predomină musonii, iarna-ninsorile, cad peste
1000 mm/an.
Structura populaţiei active :
70% din populație e antrenată în sectorul serviciilor, 24%-în
industrie, 6%-în agricultură.
Economia națională:
 70% din PIB constituie sectorul terțiar;
 28%-industria;
 2%-agricultura.
Agricultura
 zootehnia- (72% din valoarea producției
agricole):creșterea porcinelor, avicultura (ambele ramuri

194
 importă cea mai mare parte din furaje); pescuitul (locul I
în lume după cantitatea peștelui prins); creșterea perlelor;
 fitotehnia (28%): 50% din terenurile cultivate sunt ocupate
de orez;alte cereale (grâu, porumb, ovăz); sfeclă de zahăr,
trestie de zahăr, ceai; legumicultura; pomicultura (mere,
pere, piersici, portocale); creșterea algelor.
Structura industriei
 Energetica: Orientată pe importul petrolului (57%) și
gazului (10%), 58% din energia electrică se obține la
termocentrale, 12% la hidrocentrale (amplasate pe râurile
repezi montane cu potențial hidroenergetic mare), 28% la
centralele atomice, 2%- la sursele de energie alternative;
 Industria constructoare de mașini: ocupă ponderea de 10%
din producția mondială de mașini, ¼ din producție este
exportate; rolul principal îl joacă ramurile de cercetare
tehnicoștiințifică;
 Metalurgia: locul II în lume după producția oțelului
(întreprinderile sunt concentrate în porturi folosind materia
primă de import);
 Industria chimică: locul II în lume după volumul
producției; sunt 16 rafinării de petrol; ramura e
specializată la prelucrarea petrolului, producția cauciucului
sintetic, a maselor plastice, fibrelor sintetice;
 Industria lemnului — întreprinderile sunt amplasate relativ
uniform funcționând atât pe baza materiei prime locale cât
și a celei de import, deservesc practic numai piața
autohtonă.
 Industria ușoară-întreprinderile sunt amplasate relativ
uniform funcționând atât pe baza materiei prime locale cât
și a celei de import, deservesc practic numai piața
autohtonă.
 Industria alimentară-întreprinderile sunt amplasate relativ
uniform funcționând atât pe baza materiei prime locale cât

195
 și a celei de import, deservesc practic numai piața
autohtonă.
Transportul:
 Rutier-are ponderea de 52% din volumul mărfurilor
transportate și 60% din numărul pasagerilor transportați;
 Feroviar-rețeaua feroviară deține o sistemă Sinkahsen de
circulație cu trenuri rapide;
 Maritim- are 120 porturi cu statut internațional prin care se
realizează majoritatea relațiilor economice externe, după
numărul navelor ocupă locul IX în lume;
 Aerian- 45 ml de pasageri sunt transportați prin aeroportul
Narita (Toqyo);
Comerțul extern.
 Importul-minereuri și materie primă textilă; petlol,
semifabricate, produse chimice, utilaj, produse alimentare;
 export- nave, compiutere;automobile, aparate tele-,
radio-,ceasuri, aparate de fotografiat, produse textile,
investiții.

China
2
Suprafața: 9,6 ml km ;
Populația:1,34 md locuitori;
Orânduirea de stat: stat unitar, republică populară socialistă.
Principalele trăsături ale poziției economico-geografice:
 Teritoriul statului este scăldat de oceanele Pacific ce
permite explotarea șelfului, pescuitul, extracția
zăcămintelor (petrol și gaz);
 Ocupă 1/4 din Teritoriul Aiei;
 Este situată în Asia de Est, are hotare terestre cu 13 state;
 Situată în apropiere de Japonia cu care are conflicte
teritoriale din cauza unor insule;
 Există problema cu Taiwanul (Republica China);
 Situată în zona temperată, subtropicală, tropicală; la est-

196
 tip musonic, în Tibet- continental;
 Are în componența 2 teritorii cu statut special- Macao și
Honkong;
 Relieful muntos îngreunează relațiile economice cu vecinii
din sud și de west;
 are conflicte teritoriale cu Vietnamul și India.

Resursele și condițiile naturale:

 Relieful- Câmpii (în est): Marea Câmpia Chineză,; munți și
podișuri (în west): Tibet, Tianshan ;
 Clima:În deosebi continental-musonic, ¾ din teritoriu se
află în condiții relativ favorabile;cantitatea de precipitații
variază de la 2000 mm (sud) până la 400 mm (nord).
 Resurse minerale:locul I la rezervelele de wilfram, cositor,
titan și metale rare;rezerve mari de aur;cărbuni, petrol, gaz,
fier;
 Recreaționale: Monumente de cultură (marele zid Chinez,
mănăstiri budiste), parcuri naționale, plaje, turism montan
(m. Himalaia, podișul Tibet);
 Acvatice:r. Misisipi cu afluenții săi, râurile montane cu
potențial mare hidroenergetic, Marile lacuri (irigație și
navigație), ghețari;
 Pedologice — există practic toate solurile din Asia;
 forestietre:ocupă 1/8din suprafața țării (păduri mixte și de
foiase, păduri subtropicale, tropicale);

Economia:
10,3% -agricultura, 46,3%- industria, 43,4 % Sectorul serviciilor.
 Energetica: Orientată la producția de cărbune;75% din
energie se produce centralele termice, 20% la centralele
hidrologice, restul 5% la 3 centrale atomice și alte tipuri de
centrale, locul 2 în lume la producția de energie electrică;

197
 Industria constructoare de mașini- asigură necesitățile țării
în proporție de 75%;cele mai multe întreprinderi sunt
concentrate în orașele mari de pe țărmul maritim; locul I
pe glob la producția de biciclete, telivizoare, automobile.
 Metalurgia-lider mondial la producția de oțel, wolfram
(25%), 50 de metale colorate se exportă, tara are materie
primă locală;
 Industria chimică- lider mondial la producția de
îngrășăminte minerale; se produce cauciuc, anți,
medicamente
 Industria materialelor de construcții:sunt 12000
întreprinderi, locul I în lume la producția cimentului;
 Industria ușoară-are cele mai mari tempouri de dezvoltare,
rolul primordial îl are industria textilă.(întreprinderile sunt
concetrate mai ales lângă forța de muncă ieftină și
calificată);
 Industria alimentară — are peste 40 de subramuri,
producția este obținută la peste 70000 de întreprinderi.
Transportul:
 feroviar-24% din transportul de mărfuri;
 rutier — realizează 28% din volumul de mărfuri
transportate; 10% din localități nu au căi de acces ;
 acvatic- realizează 19% din volumul de mărfuri, sunt
110000 km de rute navigabile, 116 poruri marine;
 prin conducte- (se transportă gaz, petrol,)-în total 5% din
volumul dă mărfuri;
 aerian-33 linii aeriene internaționale, se folosește mai ales
pentru exportul mărfurilor existând 3000 de rute aeriene.
Agricultura:
 zootehnia (40%)-creșterea porcilor (90% din șeptelul
mondial);animale de tracțiune, avicultura, creșterea
ovinelor, creșterea porcinelor, pescuitul, acvacultura,
sericicultura

198
  Fitotehnia (60%)-creșterea cerealelor ( orez,porumb, grâu,
orz);culturi oleagenoase (arahide), bumbac, trestie și sfeclă
de zahăr, ceai; pomicultura, legumicultura.
Exportː
 cărbuni, metale, mașini, petrol, ceai, arahide, carne, pește,
produse textile, haine, încățălminte, jucării.
Importul:
 Mașini și utilaje, mijloace de transport, avioane, produse
chimice, investiții.

India
Suprafața:3165,6 mii km2;
Populația:1189 ,l locuitori;
Orânduirea de stat:republică parlamentară, stat federal;
Principalele trăsături ale poziției economico-geografice:
 Este situată în Asia de Sud, aproape simetric Tropicului de
Nord;
 Este scăldată de mările Oceanului Indian, în apropiere de
țărmurile sudide trec căile maritime ce leagă Marea
Mediterană cu Oceanul Pacific;
 Are o serrie de conflicte teritoriale nesoluționate cu
Pakistanul (Kashmir) și ci China (în Assam și Himalaia),
ceea ce îngreunează relațiile între state;
 Relieful muntos îngreunează relațiile economice cu vecinii
nordici.
Resursele și condițiile naturale:
 Resurse minerale:cărbuni, petrol, minereu de fier, metale
colorate, grafit, pietre prețioase;
 Recreaționale:monumente arhitecturale din ere diferite,
parcuri naționale, munții Himalaia;
 Acvatice:r. Ind, Gange,Brammaputra; în sezonul secetos se
resimte deficit de apă potabilă în regiunile interne ale țării;
 Pedologice: predomină solurile aluviale, crasnoziomurile;

199
 Forestiere:20% din teritoriul țării e ocupat de păduri;
 Relieful-Munții Himalaia cu altitudinea medie de 3000-
4000 mîn nordul țării; podișul Decan și câmpia Indo-
Gangelui (20% din suprafața țării)
 Clima- statul e situat în zona tropicală și subtropicală cu
influența climatului musonic; precipitații cad 2000-3000
mm/an.

Structura populației active economic:

 53%- antrenată în agricultură;
 14%- activează în industrie;
 34%- în sfera serviciilor.
Economia națională:
 52% din PIB- sectorul serviciilor;
 26% din PIB- industria;
 22% din PIB- agricultura.
Agricultura:
 zootehnia (22% din costul producției agricole):15% din
șeptelul montial de bovine (forță de tracțiune);avicultura,
creșterea porcilor, piescuitul;
 fitotehnia (78%) -creșterea cerealelor (orez, porumb);
leguminoaselor (fasole și arahide); plantelor tehnice
(bumbac, yută, ceai, trestie de zahăr, tutun, rapiță);
condimentelor (piper negru,cuișore, scorțișoară etc);
bananelor și ananasului (locul I pe glob).
Industria:
 Energetica: principalul combustibil-cărbunele (7,1% din
extracția mondială);petrolul (locul 21 după volumul
extracției mondiale);72% din energie electrică e produsă la
centralele termice (amplasate în apropierea resurselor de
cărbuni ), 26% la hidrocentrale (amplasate pe rîurile repedi
cu potențial hidroenergetic mare, mai alei în zonele

200
 montane), 2%- la centalele atomice.
 Metalurgia:exportă 60% din minereul de fier extras, ocupă
locul V în lume la producția de oțel (Rourkela, Durgapur,
Bokaro);
 Industriaconstructoare de mașini:mltiramurală (producția
automobilelor, locomotivelor, navelor maritime, industria
aviorachetară, producția aparatelor de precizie);
 Industria ușoară: produce 20% șin volumul mondial al
țesăturilor de bumbac, producția yutei, o cotă importantă o
deține producția articolelor de artizanat și de manufactură;
 Industria bijuteriilor: cel mai mare producător de bijuterii
din lume; locul I în lume la exportul și extracția
diamantelor;
 Industria chimică: producerea îngrășămintelor minerale,
cauciucului sintetic, polimerilor.
Transportul
 Feroviar- lungimea căilor ferate este de 62000 km (10500
km sunt electrificați),cel mai utilizat mijloc de transport la
transportul intern de pasageri și mărfuri; majoritatea
liniilor au ecartament îngust, sunt frecvente accidentele
feroviare;
 Rutier:lungimea totală a drumurilor- 1600000 km; peste
30000 km sunt autostrăzi;
 Maritim- asigură peste 80% din importul și exportul de
mărfuri, 90% din mărfuri sunt transportate prin 8 porturi,
cel mai mare fiin Mumbay;
 Aerian- asigură deservirea liniilor aeriene locale și externe;
deservește liniile de tranzit din Europa spre Asia de SE și
spre Australia;
 Fluvial- din cauza regimului instabil al Râurilor se practică
sporadid pe r. Gange, rolul lui fiind neînsemnat.
Relațiile economice externe:
 importul: mașini, utilaj; avioane, automobile, produse

201
 chimice, produse alimentare, investiții;
 Export:produse textile; cărbuni, minereu de fier; ceai,
cafea, yută; pietre prețioase și semiprețioase; condimente,
fructe tropicale, banane.

SUA
Suprafața: 94 ml km2;
Populația:313 ml locuitori;
Orânduirea de stat: stat federal, republică prezidențială.
Principalele trăsături ale poziției economico-geografice:
 Teritoriul statului este scăldat de oceanele Pacific, Atlantic,
Arctic ce permite explotarea șelfului, pescuitul, extracția
zăcămintelor (petrol și gaz);
 Ocupă 1/3 din Teritoriul Americii de Nord, are hotare cu
Mexic și Canada (importul de forță de muncă și
exportul/importul de materie primă și produse finite);
 Are în componența sa teritorii în West India, Oceanul
Pacific, Puerto- Rico;
 Apropierea față de resursele de materie primă a Americii
Latine și Canadei;
 48 state din 50 se află în partea centrală a Americii de
Nord, Alasca- în SW continentului, i-le Haway- în Oceanul
Pacific.
Resursele și condițiile naturale:
 Resurse minerale:cărbuni, petrol, gaz, fier, polimentale,
fosforite, sulf, săruri, aur;
 Recreaționale: Monumente de cultură, parcuri naționale,
plaje, turism montan (m. Cordilieri, Stâncoși);
 Acvatice: r. Misisipi cu afluenții săi, râurile montane cu
potențial mare hidroenergetic, Marile lacuri (irigație și
navigație), ghețari;
 Pedologice- cernoziomuri, crasnoziomuri, soluri castanii,
podzolice;

202
  Forestiere:ocupă 25% din suprafața țării (păduri mixte și
de foiase);
 Relieful- Câmpii: Câmp. Misisipi, Centală; munți:
Cordilieri, Stâncoși (vulcanism, cutremure);
 Clima:În deosebi temperat și subtropical; în Alasca-
subarctic, în Hawai- tropical; cantitatea de precipitații
variază de la 250-500 până la 2000 mm.
Economia:
1% -agricultura, 20%- industria, 79 % Sectorul serviciilor.
 Energetica: 25% din consumul mondial de petrol, industria
petrochimică este foartedezvoltată, locul II în lume la
extracția de gaz, 25% din rezervele mondiale de cărbuni;
lider mondial la producția de energie electrică produsă în
proporție de 69% la centralele termice (amplasate lângă
consumatorii mari și lângă resursele de materie primă),
22% de centralele atomice, 9% de centralele hidroelectrice
(amplasate pe râurile cu potențial hidroenergetic mare),
0,2%- de alte surse alternatice (predomină energia
eoliană);
 Metalurgia-lider mondial (locul III) la producția de oțel,
aluminiu (16%), cupru (18%);
 Industria chimică- lider mondial la producția de produse
chimice; se produce cauciuc, fibre sintetice, smoală (la
întreprinderile petrochimice), producția tazelor tehnice
(O2, Azot, hidrogen); majoritatea sunt amplasate în partea
sudică a țării;
 Industria constructoare de mașini- industria constructoare
de automobile, aviorachetară (pe țărmul Oceanului
Pacific), electronica și electrotehnica (în aglomerațiile
mari din NW și nordul țării); constructoare mașini (ramuri
diverse)- regiunea Marilor Lacuri;
 Industria lemnului, a hârtiei și celulozei-locul I în lume
(amplasate lângă sursele de materie primă, lângă ape);

203
  Industria ușoară-mai dezvoltate sunt industria textilă,
pilăriei, a încălțămintei, tricotetelor.(întreprinderile sunt
concetrate mai ales lângă forța de muncă ieftină și
calificată);
 Industria alimentară — producător important de conserve
de carte, produse lactate, produse de cofetărie.
Transportul:feroviar-1/2 din transportul de mărfuri, lungimea
căilor ferate se micșorează; rutier -locul 1 după numărul de
automobile, 85% din numărul pasagerilor transportați; prin
conducte- (se transportă gaz, petrol, cărbune, calcar, fosforite)-în
total 25% din volumul dă mărfuri; fluvial- 50000 km pe Marile
Lacuri și r. Misisipi; maritim-locul I mondial după volumul
mărfurilor transportante, porturile principale fiind Los Angeles,
Noul Orlea, New York; aerian- transportă 40% din numărul
pasagerilor în lume (prin Chicago, Atlanta, Dallas);
Agricultura:
 zootehnia (68%)-creșterea bovinelor (locul IV în lume),
creșterea porcilor, avicultura, creșterea ovinelor,
piscicultura, creșterea cabalinelor;
 Fitotehnia (32%)-creșterea cerealelor (grâu-12% din
volumul mondial, porumb-45% din producția mondială de
porumb, orez ); soia, sorg, culturi tehnice (sfecla de zahăr,
trestia de zahăr, tutun, arahide), culturi textile (bumbac);
legumicultura, creșterea cartofului; pomicultura,
viticultura.
Exportul:
 Mașini și utilaj, automobile, producție chimică, producție
agricolă,investiții, servicii (financiare, tehnice, turistice).
Importul:
 Combustibil, materie primă (minerale), semifabricate,
mașini și utilaj, produse alimentare, produse textile.

204
 Geografia mediului, clasa a XII-a

Capitolul I. Mediul geografic

Mediul geografic reprezintă un macrosistem alcătuit dintr-

o serie de componente (relief, apa, aer, sol, viețuitoare, omul) în
care există o serie de relații, ce se observă în peisajul geografic.
Mediul înconjurător reprezintă spațiul geografic în care
componenta de baza este omul, fiind alcătuit din:
 mediul natural (componentele sale nu au fost modificate
de om);
 mediul antropizat (componentele omului au fost
modificate parțial de om – parcurile naționale, rezervațiile,
etc.
 mediul antropic (componentele mediului au fost
modificate complet de om – infrastructura, localitățile,
etc).

205
Fig. 54. Tipurile de medii geografice

206
 Capitolul II. Tipologia mediului geografic

Tipul mediului: Mediul ecuatorial

Localizarea, condițiile climaterice: Se află pe ambele părți ale
ecuatorului între 5° lat N –5° lat S. Predomină masele de aer
ecuatoriale, temperatura medie este de 24° C, precipitațiile sunt
peste 2000 mm.
Solul: Soluri rosii-galbene lateritice
Principalele plante: Sunt etajate înregistrându-se peste 10000
specii de plante: palmierul de ulei, arborele de cafea, arborele de
ciocolată, licheni, ferigi, orhideea, liane, arborele de cauciuc,
arborele de cacao, palisandrul, arborele de chinină.
Acomodarea plantelor. Plantele cresc etajat.
Principalele animale: maimuțele, leopardul, leul, păsări, ocapi,
mistrețul, șerpi
Acomodarea animalelor: Sunt adaptate la traiul arboricol: au
gheare lungi, pot plana, cozile le permit echilibrul etc.
Valorificarea umană: Se colectează seva cauciucului, colectarea
plantelor medicinale, extracția zăcămintelor, defrișarea arborilor
prețioși, izolat se practică agricultura de subzistență.

Tipul mediului: Mediul subecuatorial (de savană)

Localizarea, condițiile climaterice:
Solul: Brun-roșii de savană
Principalele plante: salcâmi, eucalipți, graminee, copaci cu tulpina
sub forma de sticlă
Acomodarea plantelor. Ierburile se usucă în sezonul secetos, unele
specii de plante dispun de ghimpi pentru protecție, baobabul
adună apa în tulpină pe timpul ploios, iar pe timp uscat leapădă
frunzele.
Principalele animale: zebra, antilopa, lei, leoparzi, girafe, elefanți,
gheparzi, păsări.

207
Acomodarea animalelor: Migrează în timpul săcetos, zebrele au
culoare protectoare.
Valorificarea umană: Creșterea vitelor mari cornute pe pășuni,
cultivarea cafelei, cacao, cerealelor, trestiei de zahăr.

Tipul mediului: Mediul tropical (de deșert)

Localizarea, condițiile climaterice: Este situat de-a lungul
Tropicului Racului și a Tropicului Capricornului în Africa,
Australia, America de Sud între 15-300 latitudine. Predomină
masele de aer tropicale. Clima se caracterizează prin mari variații
de temperatură diurne, cantitatea de precipitații e sub 200 mm.
Solul: Soluri cenușii-brune.
Principalele plante: agava, harbuzul sălbatic, ierburi efemere,
cactusul, spinul cămilei.
Acomodarea plantelor: Au frunze în loc de spini sau frunze
înguste și mici pentru a minimaliza evaporația, au sistem radicular
pivotant ce le permite să absoarbă apa din pânzele freatice mai
adânci (spinul cămilei), au o perioadă de vegetație redusă,
semințele sunt rezistente la perioada de secetă.
Principalele animale: cămila, scorpionul, șarpele, antilopa,
reptile, șacalul.
Acomodarea animalelor: cămila și antilopa sunt rezistente la sete
și foame și parcurg distanțe mari; reptilele au corpul acoperit de
solzi ce nu permite evaporarea apei, ziua multe viețuitoare se
ascund in galerii și vizuini din nisip și duc un mod de viață
nocturn.
Valorificarea umană: Extracția petrolului, gazului, în oaze se
cresc plante, se practică creșterea nomadă a animalelor.

Tipul mediului: Mediul subtropical (mediteranian)

Localizarea, condițiile climaterice: Africa de Sud, sudul
Bulgariei, etc. între 30-45° latitudine. E caracterizat prin
predominarea în anotimpul de vară a maselor de aer tropical, cu
temperaturi de 20-25˚ C, iar iarna – a celor temperate. Iarna cad

208
precipitații, vara foarte rar și sub formă de averse. Cantitatea de
precipitații variază între 400-800 mm.
Solul: Roșcate-castanii, roșcate-brune, pe arii izolate – terra rossa
(sol format pe calcar).
Principalele plante: măslinul sălbatic, stejarul de plută, cedrul de
Liban, pinul de Alep, stejarul veșnic verde, plante veșnic verzi,
eucaliptul, salcâmul.
Acomodarea plantelor. Copacii sunt scunzi, au tulpina groasă,
frunzele sunt acoperite cu peri și spini pentru a micșora
evaporația.
Principalele animale: șacalul, șerpi, lupi, urși, broaște țestoase,
capra neagră, magotul, capre sălbatice.
Acomodarea animalelor: scorpionul și vipra sunt acoperiți cu
solzi, sunt rezistente la apă.
Valorificarea umană: Creșterea măslinului, viței de vie, a
citricelor, culturilor tropicale.

Tipul mediului. Mediul temperat-oceanic (pădurile de foioase).

Localizarea, condițiile climaterice. Este situat între 40-55˚
latitudine, având o extindere mai mare pe podiș și câmpii și mai
mică în regiunile muntoase. Predomină masele de aer temperate.
Temperatura medie anuală variază între 10-150 C, cantitatea de
precipitații este de la 500-1000 mm
Solul: Cenușii, brune de pădure
Principalele plante: arțarul, teiul, stejarul, fagul, frasinul, cornul,
ghiocelul, lăcrimioara, ulmul, frasinul, carpenul.
Acomodarea plantelor. Toamna plantele își leapădă frunzele,
plantele ierboase își adună rezervele în bulbi (ghiocelul,
lăcrimioara).
Principalele animale: ursul brun, jderul, bufnița, gangurul,
mistrețul, pisica sălbatică, păsări, bursucul, cerbul, vulpea
Acomodarea animalelor. Unele păsări migrează, bursucul și
ursul brun hibernează, vulpea năpârlește.

209
Valorificarea umană: defrișarea pădurilor pentru practicarea
agriculturii, vânatul animalelor cu blană prețioasă
Tipul mediului: stepă și silvostepa (mediul temperat-
continental)
Localizarea, condițiile climaterice. Se află la distanțe mari de
ocean, predomină masele de aer temperat-continentale, iarna cele
arctice, precipitații – sub 500 mm, t=15-20 ° Celsius vara, iarna –
sub 0° Celsius.
Solul: castanoziomuri (în stepele aride), cernoziomuri (silvostepă)
Principalele plante: păiuș, negară, pelin, graminee.
Acomodarea plantelor. Unele plante sunt acoperite cu perișori,
altele au sistem radicular pivotant, altele au frunzele înguste
pentru a micșora evaporația și a capta apele din straturile mai
adânci.
Principalele animale și păsări: țistarii, hârciogii, bursucul,
iepurele, dropia, prepelița, cârtița; în silvostepă – lupul, iepurele,
vulpea.
Acomodarea animalelor. Vara trăiesc în vizuini, unele păsări au
culori de protecție, bursucul hibernează, unele păsări migrează.
Valorificarea umană: se valorifică în proporție de peste 70% sub
formă de terenuri arabile și pășuni.

Taigaua
Tipul mediului: Taigaua
Locarizarea, condițiile climaterice: Ocupă partea de Nord a
Eurasiei și Americii de Nord între 40 ° lat Nord și Cercul polar de
Nord, în regiunele scăldate de curenții calzi - dincolo de Cercul
polar de Nord, în Eurasia de la 44-45 ° lat Nordică până la Cercul
polar de Nord. Clima este temperat continentală, continentală;
temperatura vara crește spre măsura depărtării de ocean, iarna
scade.
Sol: Podzolice, soluri înghețate de taiga.
Principalele plante: Pinul, bradul, molidul, în Siberia zada,
cedrul.

210
Acomodarea plantelor: Zada leapădă iarna frunzele celealte
conifere au frunzele sub formă de ace, arborii nu sunt mult
pretențioși față de caldură, sunt rezistenți la îngheț (suportă geruri
de până la 50 °C.
Principalele animale: Hermelia, elanul, lupul, bursucul, ursul
brun, cocoșul de pădure, aușelul, găinușa de alun, burunducul,
samurul.
Acomodarea animalelor: Ursul brun și bursucul hibernează,
samurul are blană deasă, elanul are copite late fapt ce îi permite să
meargă prin zăpadă, găinușa de alun noaptea se cufundă în
zăpadă, veverița își adună hrană, o parte de păsări migrează.
Valorificarea umană: Tăierea lemnului, pe sectoare izolate
creșterea inului, cartofului, secarei; vânatului animalelor prețioase,
extracția gazului și a petrolului.

Tipul mediului: Tundra (mediul subpolar).

Localizarea, condițiile: iarna durează minimum 8 luni, cantitatea
de precipitații sub 250 mm.
Solul: hitosoluri.
Principalele plante: mușchi, licheni, lichenul renilor, salcia pitică,
mesteacănul pitic, afin, merișor.
Acomodarea plantelor: Plantele se întind la pămînt, în timpul
iernii sunt la adăpost sub straturi de zăpadă.
Principalele animale: Renul, vulpea polară, bufnița polară,
lemingul, boul moscat, lupul, potîrnichea albă.
Acomodarea animalelor: În dependență de anotimp animalele îți
schimbă blana .
Valorificarea umană: Activitatea umană este limitată la extracția
gazului și a petrolului,la creșterea renilor și vânat.

Tipul mediului: deșerturile arctice ( mediul polar).

Localizarea, condițiile: ocupă teritoriile Antarctidei, țărmul nordic
al Eurasiei și Americii de Nord , Arhipelagul Nord Canadian și
insulele Oceanului Artic . Clima este aspră: iarna temperatura

211
variază între minus 32° C și minus 40 ° C , vara în jurul valorii de
0° C , precipitații sunt sub 100 mm.
Solul: Scheletice, soluri ale deserturilor arctice .
Principalele plante: Sunt puține și numai în locurile dosite de vînt
- alge, mușchi, licheni.
Acomodarea plantelor: Mușchii și lichenii rezistă la temperaturi
scăzute crescând în locurile dosite de vînt .
Principalele animale: Ursul polar , foca, morsa, pinguinii, ( în
Anctartida ), vara sunt multe păsări – rațe , gîști , lișițe, etc.
Acomodarea animalelor: Păsările migrează, ursul polar , foca ,
morsa au strat gros de grăsime, culoarea albă le permite focilor
tinere să nu fie observate, iar ursului să nu fie văzut de departe .
Valorificarea umană: Există doar stații de cercetări științifice

Geosistemul și sociosistemul: noțiuni de geosistem și

sociosistem.
Geosistemul reprezintă unitatea teritorială ce cuprinde
ansamblul componentelor geografice (apa, aerul, rocile, solul,
omul, vegetația, animalele), între care sunt legături complexe și
dinamice, care are funcționalitatea bine marcată și concretizată
într-un anumit mediu (peisaj).
Sociositemul reprezintă expresia spațială a unui complex
natural omogen, care a fost influențat de activitatea umană.
Spre deosebire de landșaft și învelișul geografic, geosistemul
predominant este constituit din elemente variabile (lumea vegetală
și animală, climă, relief, ape și acțiunea antropică)
Funcționalitatea și integritatea geosistemului le asigură
continuitatea fluxului de energie și substanță, limitele spațiale ale
geosistemului corespunzând cu limitele de desfășurare a fluxurilor
menționate.
Geosistemul are următoarele proprietăți:
 Integritatea (capacitatea fiecărui sistem de a fi integrat în
cadrul unui suprasistem. Ex: Învelișul de apă în cadrul
învelișului geografic);

212
  Caracterul istoric (se păstrează unele structuri relicte care
au supraviețuit condițiilor de mediu Ex: Plante relicte,
ehidna, ornitoringul, etc.);
 Caracterul informațional (capacitatea geosistemului de a
recepționa, acumula, prelucra și transmite informații altor
sisteme. Ex: desecările în lunca Răutului și barajele pe râu
introduc noi condiții de desfășurare a relațiilor dintre sol-
vegetație-elemente climatice, care joacă un rol de
informații pentru respectivul geosistem);
 Autostabilitatea (capacitatea sistemului pentru ași menține
parametrii de funcționalitate prin intermediul propriilor
procese în cazul solicitărilor mediului. Ex:Pădurea
reprezintă un reglator al apei care circulă în cadrul
geosistemului, datorită funcției sale de intercepție);
 Autoreglarea (capacitatea geosistemului pentru adaptarea
proceselor la stimulii care amenință echilibrul interior și
relațiile cu mediul înconjurător (Ex.Circuitul apei în
natură);
 Ierarhizarea (particularitatea geosistemelor de ordonare
pe nivele de organizare, fiecare geosistem fiind
concomitent și subsistem pentru ansamblul din care face și
suprasistem pentru componentele care îl compun);
Tipuri de relații în mediul geografic: spațiale, temporale,
cauzale, statice și aparent statice, dinamice, funcționale.
În dependență de spațiu și timp se disting următoarele tipuri de
relații în mediu geografic:
 relații spațiale (au loc în teritoriu între 2 sau mai multe
componente geografice. Ex:rezultatul dintre gheață și rocă
în domeniul montan alpin, în rezultatul cărora relieful
capătă următoarele forme specifice:pisc, circ glaciar,
creastă alpină, văi sub forma literei U, văi suspendate);
 relațiile temporare ((au durată diferită și consecințe
diverse; astfel putând provoca mișcări seismice pe baza
energiei acumulate în litosferă, care afectează arii afectate;

213
 iar mișcările tectonice care se desfășoară pe timp de sute
milioane de ani determină mișcări lente ale mediului
geografic, care însă au caracter global (deriva plăcilor
litosferice)).

Capitolul III. Domeniile de degradare a mediului. Măsurile de

protecție

Degradarea mediului reprezintă procesul de scădere sau de

pierdere a calității unui component al mediului sau al mediului
general în rezultatul fenomenelor naturale sau a intervenției
umane, care nu ține cont de puterea de regenerare a naturii.
Ea se manifestă prin degradarea fizică (folosirea nerațională a
pășunatului și a tăierilor abuzive a pădurilor și prin impurificare
— furtunile de praf în zonele aride) și poluare (chimică, termică,
bacteriologică, radioactivă).
- Măsuri de protecție a mediului: acțiuni de protejare a mediului.
Degradarea mediului aerian
Domeniul aerian reprezintă stratul gazos compus din azot
(78%), oxigen (21%), CO2 (0,01-0,3%), alte gaze necesare vieții.
Degradarea pe cale naturală a mediului aerian se face prin:
incendii provocate de autoaprinderea turbăriilor, incendiilor
provocate de fulgere, erupțiile vulcanice.
Consecințele: se eliberează în atmosferă cantități mari de CO2,
sulf, gaze toxice. Degradarea pe cale chimică a mediului are loc în
cazul când concentrația de un element nociv depășește un nivel
admisibil de substanță pe o unitate de masă care poate avea un
efect poluant.
Degradarea pe cale antropică a mediului aerian se face prin:
utilizarea transportului, arderea combustibililor fosili la
cazangerii, termocentrale, dezvoltarea industrială, arderea
miriștilor etc.
Consecințele pentru om a poluării aerului atmosferic: boli
respiratorii, alergii.

214
 Consecințele pentru mediu a poluării aerului atmosferic:
micșorarea arealului unor specii de plante, mutații, dispariția unor
specii din zona respectivă.
Măsuri de protecție a mediului aerian:
 plantarea arborilor;
 utilizarea benzinei cu cifră octanică mare;
 utilizarea biocombustibilului (spirtului, uleiului de rapiță,
biogazului);
 utilizarea transportului electric și public;
 interzicerea arderii frunzelor și miriștilor;
 instalarea filtrelor pentru captarea cenușii și a gazelor
nocive;
 producerea de acid sulfuric, a stingătoarelor de incendii pe
baza CO2, etc.

Degradarea mediului acvatic.

Domeniul acvatic reprezintă domeniul în care se realizează
transportul, autoepurarea și diluarea multor substanțe cu efect
nociv pentru fauna și flora acvatică precum și pentru om.
Degradarea pe cale naturală a mediului acvatic se face prin:
eutofizarea apelor, erupțiile vulcanice (impurifică apa cu sulf),
pieirea peștelui, colmatarea lacurilor, ploile acide,
microorganismele.
Degradarea pe cale naturală a mediului acvatic se realizează prin:
 în apele de suprafață și subterane: utilizarea gunoiștilor,
grajdurilor la o distanță mai mică de 25 m, pătrunderea
apelor uzate radioactiv de la centralele nucleare; de la
apele provenite de la navele fluviale; de la pătrunderea
apelor de la stațiile de epurare, de la apele uzate menajere
și cele industriale, utilizarea pesticidelor, erbicidelor.
 în apele marine: transportul marin, extracția petrolului,
avariile de pe tankere, explorarea zăcămintelor de la
fundul mării, scurgerea apelor de pe terenurile agricole.

215
Consecințele: se schimbă compoziția chimică a apei, se înmulțesc
unele plante provocând dispariția unor specii de animale.
Consecințele pentru om a poluării apei: boli gastrointestinale,
holera, scabia, boli de piele, distrugerea smalțului de pe dinți,
imposibilitatea folosirii apei pentru uz casnic și alimentație.
Consecințele pentru mediu a poluării apei: poluarea cu nitrați a
lacurilor duce la înmulțirea algelor care consumă oxigenul
provocând dispariția peștilor, pier peștii și animalele acvatice, se
micșorează arealul unor plante și habitatul animalelor.
Protecția mediului acvatic:
 plantarea pădurilor (ridică nivelul apelor freatice din sol,
protejează râul de înămolire);
 tratarea biologică a plantelor;
 utilizarea ”zonelor umede”- sistemelor biologice de
epurare a apei, nămolul fiind apoi utilizat ca
îngrășământ;tratarea apei cu clor și ozon;
 utilizarea bacteriilor în procesul de epurare a apei;
 dotarea corespunzătoare a gunoiștilor autorizate;
 utilizarea unde e posibil a mijloacelor biologice de tratare
a plantelor și a celor mecanice (evitând pesticidele și
erbicidele);
 interzicerea utilizării gunoiștilor și fermelor la o distanță
mai aproape de 25 m de fântâni; dotarea corespunzătoare a
navelor pentru înlăturarea petrolului scurs ca urmare a
avariilor, etc.
 curățirea fântânilor și tratarea lor cu var stins sau cu clor.
Degradarea vegetației naturale
Căile de degradare a vegetației pe cale naturală: incendiile,
înmlăștinirea, erupțiile vulcanice, invaziile de lăcuste, invaziilor
fluturilor alb-americani și a altor insecte,apariția plantelor-parazit,
înmulțirea ciupercilor-iască,epidemiile cauzate de diverși viruși și
bacterii patogene etc.
Căile de degradare a vegetației pe cale antropică: colectarea

216
plantelor exotice și a celor medicinale, arderea pădurilor pentru
mărirea terenurilor arabile, pășunatul toamna târziu și primăvara
devreme, extinderea spațiului industrial, locativ și a infrastructurii
de comunicații, mărirea terenurilor arabile.
Consecințele pentru mediu a degradării vegetației: are loc
schimbarea unui tip de vegetație cu altul (în rezultatul incendiilor
și înmlăștinirii), dispar plante și animale din fauna regiunii
respective, plantele se îngălbenesc și se usucă, etc.
Consecințele pentru om a degradării vegetației: creșterea
spațiilor aride din cauza pășunatului, pierderea unor specii
valoroase de plante.
Măsuri de protecție a vegetației naturale:
 înscrierea unor plante în Cartea Roșie;
 crearea de rezervații naturale, peisagistice;
 limitarea duratei pășunatului;
 limitarea duratei și a numărului plantelor medicinale
colectate;
 interzicerea comerțului cu plante decorative rare, etc.;
 lupta cu lăcustele, alți dăunători prin mijloace chimice,
biologice, mecanice.
Degradarea lumii animale
Căile de degradare a lumii animale pe cale naturală: invaziile de
lupi, de animale prădătoare; creșterea numerică a răpitorilor;
incendiile; epidemiile cauzate de diverși viruși și bacterii
patogene, etc.
Căile de degradare a lumii animale pe cale antropică: vânatul unor
animale în afara sezonului de vânătoare sau a celor interzise de
vânat; braconajul, comerțul cu animale exotice; micșorarea
habitatului animalelor datorită extinderii teritoriilor ocupate de
localități și întreprinderi, pescuitul industrial și în timpul depunerii
icrelor, bararea râurilor prin construcția hidrocentralelor, poluarea
râurilor a solurilor cu substanțe chimice, etc.
Consecințele pentru mediu a degradării lumii animale: se
micșorează habitatul unor specii, unele animale capătă mutații sau

217
pier, se schimbă echilibrul ecologic
Consecințele pentru om a degradării lumii animale: pierderea unor
specii de animale prețioase și a unor specii de pești; animalele de
pradă atacă animalele domestice, pierderea unor zone importante
de pescuit, etc.
Măsuri de protecție a lumii animale:
 înscrierea unor animale în Cartea Roșie;
 crearea de rezervații naturale, peisagistice;
 interzicerea comerțului cu animale rare;
 limitarea vânatului unor animale periclitate numeric;
 limitarea timpului pentru vânatul unor specii;
 limitarea numerică a răpitorilor în cazul înmulțirii a lor
peste măsură;
 creșterea artificială a perlelor;
 creșterea puietului de pește; lupta cu braconajul, etc.;
Degradarea solului
Degradarea solului are loc în rezultatul proceselor de gleizare,
eroziune, săturare sau poluare cu substanțe și petrol în jurul
zonelor de extracție sau pe traseul conductelor de petrol.

Căile de degradare a degradare a solului pe cale naturală:

inundațiile, ploile abundente, furtunile de praf.
Căile de degradare a degradare a solului pe cale antropică:
 pe cale chimică: utilizare îngrășămintelor minerale, a
erbicidelor, pesticidelor, gunoiștile și fermele;
 pe cale biologică:pășunatul intensiv, creșterea unor plante
tehnice: rapița, mărarul, floarea-soarelui, sfecla de zahăr;
practicarea monoculturii;
 pe cale mecanică: prelucrarea incorectă a solului, folosirea
tehnicii grele, aratul longitudinal, etc.
Consecințele pentru mediu a degradării solului: dispariția unor
specii de plante și animale, secătuirea solului, scăderea bonității și
fertilității solului.

218
- Degradarea solului: categorii de procese de degradare-poluare a
solului (fizică, chimică, biologică,
complexă).
Prevenirea și combaterea degradării-poluării solului:
 împădurirea versanților;
 plantarea cu culturi perene și vii a versanților cu pantă
înclinată tare;
 evitarea irigației folosind apa din fântânile arteziene
(provoacă salinizarea solului);
 folosirea asolamentului;
 utilizarea îngrășămintelor organice;
 utilizarea aratului transversal;
 folosirea metodelor mecanice și biologice de nimicire a
buruienelor și tratare a plantelor;
 plantarea fâșiilor de protecție (atrag ploile și opresc
furtunile de praf).

Conservarea mediului natural și al patrimoniului cultural;

ariile protejate: tipologia categoriilor de arii
protejate; parcurile naționale; Patrimoniul Cultural și Natural
Mondial.
Cea mai utilă metodă de protecție a elementelor naturale
împotriva distrugerii și dispariției o constituie delimitarea unor
perimetre în care elementele naturale să fie incluse și protejate
prin lege.
Există 28442 arii protejate (850 ml ha, ceea ce constituie 6,4%
din suprafața Terrei).
În conformitate cu decizia Uniunii Internaționale pentru
Ocrotirea Naturii au fost stabilite 6 categorii de protecție:
I. Categorie.(a) Rezervațiile strictei destinate cercetărilor
științifice ce cuprind elemente importante ieșite din
comun; accesul vizitatorilor este stric interzis; I categorie
(b).Ariile sălbatice. Cuprind teritoriile nelocuibile și care

219
 nu sunt afectate de intervenția omului.
II. Categorie. Parcurile naționale-teritoriile mari ce cuprind
multe ecosisteme, accesul turiștilor este permis, sunt create
pentru educație, scopuri recreative și cercetări. Sunt
permise serviciile turistice (cazarea și alimentația);
III. Categorie. Monumentele naturii (sunt destinate
conservării a elementelor naturale sau culturale
importante, mai ales a celor fizico-geologice). Se permit
vizite cu scop științific, educativ și recreațional;
IV. Categorie. Ariile habitatelor naturale (create pentru
conservarea biodiversității). Se permit intervenții umane
pentru conservarea și menținerea elementelor biotice,
precum și vizite, care să nu ducă la perturbarea
ecosistemelor;
V. Categorie .Peisajele protejate sau parcurile naturale. Sunt
create pentru conservarea locurilor atrăgătoare. Sunt
locuiri permanente cu explorarea resurselor naturale
regenerabile;
VI. Categorie. Ariile destinate utilizării durabile a resurselor
natural. Se permite de a utiliza resursele naturale de către
populațiile locale cu scopul de a menține biodiversitatea în
armonie cu necesitățile populației.
În afară de rezervațiile ce sunt desemnate de fiecare țară mai
există și Rezervațiile Biosferei (368 rezervații ce au suprafața de
264 ml ha), Rezervațiile Patrimoniului Natural Mondial (149
rezervații ce au 142700 ha și sunt desemnate de UNESCO),
Rezervațiile de zonă umedă (1019 rezervații Ramsar ce însumează
73000 ha). Fiecare rezervație desemnată obligă statul să asigure
conservarea și administrarea eficientă a ariei protejate.
În Republica Moldova sunt 3 rezervații științifice (Codrii,
Iagorlâc și Pădurea Domnească), 33 de rezervații peisagistice15
monumente geologice și paleontologice, o serie de rezervații
silvice, botanice și hidrologice care sunt create pentru a conserva
biodiversitatea și totodată constituie surse de destinație turistică.

220
 Capitolul IV. Problemele actuale ale mediului și ale lumii
contemporane

- Hazardurile naturale: noțiune de hazard; hazardurile

geomorfologice (alunecările de teren), meteo-climatice
(uraganele, secetele), hidrologice (inundațiile, valurile tsunami);
hazardurile tehnologice (nucleare, legate de mijloacele de
transport).
 Protecția mediului în condițiile dezvoltării durabile.
Modificările climatice globale
Modificările climatice globale sunt definite ca modificări ale
climei și sunt atribuite direct sau indirect activităților umane ce
alterează compoziția atmosferei globale și care se adaugă
variabilității climatice observate de-a lungul unor perioade de
timp comparabile. (Conform Convenției Cadru a Națiunilor Unite
privind Modificările Climatice). Principalele modificări climatice
sunt: furtunile, secetele prelungite, inundațiile de proporții,
dereglarea caracteristicilor termice ale anotimpurilor, etc.
Cauzele modificărilor climatice: S-a stabilit că principala cauză
a schimbărilor climatice o constituie activitatea umană:
 arderea combustibililor fosili au dus la emanarea în
atmosferă a CO2, a oxizilor de azot, CO, metanului, multe
provocând ”efectul de seră”;
 Despădurirea prin arderea lemnului a dus la creșterea
concentrației de CO2 în atmosferă;
 Creșterea orezului, fermele, minele de cărbuni produc
metan (contribuie cu 30% la încălzirea globală);
 aerosolii, deșeurile toxice și producerea energiei nucleare
contribuie într-o măsură mai mică la încălzirea globală.
Consecințele modificărilor climatice globale:
 are loc deplasarea zonelor climatice spre zonelor polare;
 scad cantitățile de precipitații în zonele aride, iar în cele de

221
 la latitudini mari – crește cantitatea de precipitații;
 sunt puse sub pericolul inundației insulele mici (atolii);
 locuitorii din zonele aride și semiaride se confruntă cu
secete îndelungate, părăsindu-și locurile natale;
 prelungirea sezonului de vegetație în Canada și Europa
aduc roade mai bogate.
Combaterea efectelor de la modificările climatice: Reducerea
emisiilor de substanțe nocive în straturile atmosferei. A fost
încheiat Protocolul de la Kyoto, la care au aderat peste 120 state și
reglementează cantitatea emisiilor în atmosferă pentru fiecare stat.
Despăduririle
În anul 2000 pădurile ocupau 4000 milioane de ha (25% din
suprafața uscatului), cca 50% fiind pădurile din regiunile tropicale
și subtropicale, iar restul cele din ținuturile temperate.
Despăduririle constituie tăierea sau distrugerea pădurilor pentru
a da terenurilor alte utilizări (pentru culturi, pășuni sau
infrastructură).
Cauzele despăduririlor:
 extinderea agriculturii de subzistență în Africa și Asia
pentru căutarea unor noi terenuri pentru cultivare;
 politicile guvernamentale de dezvoltare a zonelor izolate
(construcția șoselei transamazoniene);
 dezvoltarea activităților de extragere a materiilor prime
destinate exportului prin defrișarea suprafețelor de pădure;
 procurarea de marile companii multinaționale a pădurilor
cu scopul de creștere a arborilor de cauciuc, plantațiilor de
trestie de zahăr și pentru creșterea vitelor în cadrul
fermelor mari.
Consecințele defrișării pădurilor:
 dispariția habitatului unor animale;
 sădirea fertilității solului în rezultatul eroziunii pluviale;
 reducerea cantității de O2 din atmosferă și creșterea
cantității de CO2;

222
  sădirea ponderii numerice a speciilor prețioase de lemn;
dispariția unor substanțe ce servesc ca materie primă pentru
medicamente, etc.
Soluții pentru rezolvarea problemei despăduririlor:
 interzicerea exportului unor specii de lemn;
 extinderea suprafețelor protejate;
 implicarea organismelor guvernamentale, etc.;
 folosirea controlată a lemnului pentru foc și în scopuri
industriale;
Deșertificarea
Deșerificarea constă în degradarea solurilor din zonele aride,
semiaride și a celor din stepele temperate, datorită unor factori,
principalii fiind variațiile climatice și activitatea umană. (Conform
definiției acordate de CNUED).
Cauzele deșertificării:
 modificările climatice (scăderea cantității de precipitații și
fenomenul încălzirii globale);
 creșterea presiunii umane asupra solului (cultivarea
intensivă, suprapășunatul, despăduririle, etc.).
Consecințele defrișării:
- sădirea productivității solurilor, sărăcirea covorului vegetal;
- părăsirea localităților și creșterea numărului migranților;
- apariția epidemiilor, înrăutățirea sănătății populației;
 scăderea producției agricole, apariția focarelor de
foamete; reducerea rezistenței ecosistemelor în raport cu
schimbările climatice;
 apariția conflictelor sociale;
 secarea apelor de suprafață și a fântânilor, etc.
Soluții pentru rezolvarea problemei deșertificării:
 împădurirea terenurilor aflate în stare avansată de
degradare;
 împiedicarea suprapășunatului;
 împădurirea terenurilor în pantă;

223
  crearea fâșiilor de protecție;
 înlocuirea practicilor agricole agresive.
Problema apei pe Pământ.
La nivel global apa nu ridică probleme, ea constituind
1338984610 km3, dintre care 97,4% apa Oceanului Mondial și
2,6% ape dulci.
Problema importantă o constituie repartiția apelor dulci (2,6%),
dintre care 76,6% sunt reprezentate de ghețari, restul constituind
apele râurilor, apele subterane, apele lacurilor, din atmosferă și
apa biologică.
Repartiția spațială a apelor dulci: Cea mai mare parte sunt
distribuite neuniform: în Nordul Eurasiei și Americii de Nord, în
zona Ecuatorială, unde populația este foarte rară, în schimb în
regiunile tropicale și cele temperate se simte un deficit de apă
dulce; totodată rezervele de ape subterane se micșorează datorită
populației.
Consecințele deficitului de apă dulce:
 utilizarea apelor freatice a permis infiltrarea apelor marine
în fântâni scoțând fântânile din uz (în regiunile marine);
 creșterea sinecostului unui m3 de apă;
 poluarea apelor freatice și a celor subterane a scos apa din
circuit și a distrus fauna acvatică.
Soluții pentru rezolvarea problemei apei:
 cunoașterea și administrarea resurselor de apă de
suprafață și subterane prin forarea apei, săparea fântânilor
și captarea apei pluviale;
 reutilarea apei uzate prin epurarea de mai multe ori;
 provocarea ploilor artificiale prin împrăștierea în nori a
nucleelor de condensare;
 desalinizarea apei de mare (se aplică în Arabia Saudită și
Kuweit);
 economisirea apei;
 stocarea apei cu ajutorul barajelor hidraulice pentru

224
 folosirea la nevoie (sunt 5000 de baraje);
Problema alimentară
În contextul creșterii numerice a populației apare necesitatea de
a asigura populația cu alimente (la sporul de 90 milioane de
locuitori pe an sunt necesare 78000 t de alimente /zi). Sursa
principală de alimentație o constituie produsele obținute din
cereale – sursa de hrană pentru popoarele din zona temperată;
secara – pentru Europa Nordică, orezul – Asia și meiul – Africa. O
parte din populația Terrei suferă de malnutriție datorită
războaielor, secetelor îndelungate, inundațiilor provocate de
musoni, etc. (25% din populație dispun de de 75% din producția
globală de hrană și duce un trai eficient, iar 75% din populație este
înfometată). Scăderea fertilității solului ca urmare a eroziunii,
folosirii monoculturii de asemenea reprezintă o cauză a scăderii
recoltei la hectar.
Rezolvarea problemei alimentare:
 extinderea suprafețelor irigate;
 folosirea îngrășămintelor, a noilor soiuri de plante și rase
de animale pentru a spori cantitatea de roadă și respectiv
producție animalieră;
 recultivarea terenurilor care au fost explorate ca cariere
sau au fost scoase temporar din circuitul agricol;
 recuperarea terenurilor de sub fundul mării (Olanda);
 utilizarea eficientă a terenurilor agricole, etc.
 stoparea eroziunii solurilor;
 folosirea asolamentelor;
 folosirea eficientă a pescuitului și a resurselor marine
(alge, crabi, etc.).
Asigurarea omenirii cu resurse naturale
Baza dezvoltării civilizației umane o constituie metalele, pe care
omul le prelucrează în folosul lui transformându-le în folosul lui și
în deșeuri (material steril). Existența minereurilor în cantități
limitate și cerințele industriei au dus la epuizarea treptată a unor

225
resurse de minereuri obligând omul la cătarea altor resurse de
minereuri și la găsirea unor înlocuitori.
Căile de soluționare a deficitului de resurse naturale:
 utilizarea deșeurilor obținute la dobândirea metalelor;
 colectarea metalului uzat (cantități importante se obțin
după topirea navelor vechi);
 explorarea de noi zăcăminte;
 explorarea zăcămintelor cu conținut mic de minereu
(implică costuri ridicate);
 economisirea substanțelor neregenerabile;
 reciclarea completă a deșeurilor;
 înlocuirea metalelor cu substanțe sintetice (s-a realizat
pentru unele piese la motoare);
 folosirea concrețiunilor feroase de la fundul oceanului.
Criza resurselor energetice
Energia este unul din factorii esențiali pentru dezvoltarea
civilizație, civilizația modernă dezvoltându-se pe baza resurselor
geologice de combustibili fosili (cărbunii, petrolul, gazul).
Dezvoltarea industriei și necesitățile populației au rezultat în
epuizarea unor zăcăminte din unele regiuni și la creșterea
sinecostului de explorare a altor zăcăminte, totodată epuizarea
continuă a dus la majorări de preț la combustibil apoi la energia
electrică obținută. Cărbunii fiind foarte poluanți ai mediului
ambiant ajung omenirii pe cca 1200 ani – în Asia, 167 – în
Europa; petrolul și gazul – pe cca 50 ani, uraniul -– pe 200 ani.
Soluții pentru rezolvarea problemei energetice:
 utilizarea gazului de sondă (este mai ieftin dar explorarea
lui poate provoca cutremure și probleme ecologice);
 explorarea petrolului din platforma continentală;
 recuperarea petrolului din zăcămintele deja utilizate (mai
sunt cca 30%);
 explorarea petrolului greu, asfaltului, șisturilor
bituminoase;

226
  reutilarea centralelor termice la consumul de cărbuni;
 utilizarea biogazului, a brichetelor din lemn, din materii
organice;
 producerea biocombustibilului (din ulei de rapiță, a
spirtului etilic din porumb, etc.);
 utilizarea pentru încălzirea apei și a energiei electrice a
surselor de energie alternative (a mareelor, geotermale,
solare, a vântului, a energiei din hidrogen pentru
producerea electricității, etc.).
Hazardurile naturale
Hazardurile naturale sunt fenomene naturale sau de origine
antropică care prin declanșarea lor provoacă daune impunătoare.
Clasificarea hazardelor naturale:
 hazardurile geomorfologice (Alunecările de teren,
avalanșele de zăpadă, torentele de noroi)
Alunecările de teren se produc în regiunile cu pantă înclinată ca
urmare a supraîncărcării substratului de sol și a căderii
precipitațiilor abundente, accelerându-se mult în zonele cu puțini
arbori sau în zonele defrișate. Impactul: scoaterea din circuitul
agricol a terenurilor, distrugerea infrastructurii de drumuri și a
localităților. Măsuri de atenuare a efectelor alunecărilor de teren:
 drenarea apei;
 plantarea arborilor;
 astuparea ravenelor.
Avalanșele au loc în munți, provocând deplasarea rapidă a zăpezii
pe pantele mari ca urmare a activității umane sau a timpului rău ce
provoacă dereglarea echilibrului zăpezii. Impactul: provoacă
daune localităților turistice, cauzează distrugeri și se soldează cu
pierderi de vieți omenești. Măsuri de atenuare a efectelor
avalanșelor:
 monitorizarea stratului de zăpadă și a stării timpului;
 instalarea diferitor obstacole care să micșoreze efectul
avalanșelor;

227
  monitorizarea drumurilor unde este pericol de avalanșe,
etc.
Torentele de noroi se formează în rezultatul îmbibării cu apă a
rocilor vâscoase până ce formează o masă vâscoasă ce se
deplasează cu viteze mari de-a lungul pantei. Impactul: se distrug
sau acoperă localități, căi de comunicații, se scot din uz terenuri
agricole. Măsuri de atenuare a efectelor torentelor de noroi:
- atenționarea populației în cazul unor precipitații îndelungate
despre pericol;
- plantarea versanților cu arbori;
- evacuarea populației.
 hazardele climatice (seceta, tornadele, ciclonii tropicali,
grindina, poleiul, chiciura, furtunile de praf, etc.). (a se
vedea anexa.)
 hazardele hidrice (inundațiile și valurile tsunami).
Inundațiile se produc ca urmare a topirii bruște a zăpezii sau a
căderii precipitațiilor bogate în cursul superior al râului. Impactul:
provoacă inundarea terenurilor arabile, perturbează navigația și
inundă localitățile. Măsuri de atenuare a efectelor inundațiilor:
 construcția digurilor,
 fărâmițarea gheții cu ajutorul explozibilului;
 reglarea debitului apei cu ajutorul hidrocentralelor;
 monitorizarea regimului hidric cu înștiințarea populației și
evacuarea bunurilor în caz de necesitate;
 adâncirea albiei râurilor.
Valurile tsunami se formează ca urmare a erupției vulcanilor și a
cutremurelor puternice din largul oceanului. În larg valurile nu
ating mai mult de 2m, în apropierea țărmului ajung la câțiva zeci
de metri. Impactul: provoacă mari distrugeri, pierderi mari de vieți
omenești. Măsuri de atenuare a efectelor valurilor tsunami:
 evacuarea navelor în largul oceanului;
 evacuarea populației;
 monitorizarea cutremurelor de pământ de către servicii

228
 speciale.
 hazardele biologice, biofizice și astrofizice;
Hazardele biologice (invaziile de lăcuste și epidemiile).
Epidemiile-sunt îmbolnăvirile în masă ale populație în rezultatul
infectării cu viruși și bacteri (Ciuma, gripa aviară, gripa porcină,
holera)i. Efectele: decesele în număr mare a populație, instituirea
stării de carantină: Măsuri de atenuare: monitorizarea focarelor de
epidemie, stârpirea șobolanilor, instituirea efectelor de carantină.
Invaziile de lăcuste-distrug mii de ha în anii cu condiții favorabile
înmulțirii lăcustelor afectând regiuni întinse din nordul Africii,
sudul Eurasiei și Americii de Nord. Măsuri de atenuare: nimicirea
lăcustelor cu ajutorul pesticidelor, monitorizarea numărului de
lăcuste.
Clasificarea hazardelor antropice:
 incendiile; Au loc din neglijența omului sau sunt provocate
intenționat;Cauzele: incendierea frunzelor, ierbii în savană,
a deșeurilor. Impactul: Distrugerea locuințelor, habitatului
natural, decese: Măsuri de atenuare: stingerea incendiilor,
înăsprinea legislșației și a normelor de securitate
antiincendiară.
 războaiele.Produc pagube materiale și pierderi de vieți
omenești care pod afecta comunitatea națională; pe lângă
aceasta urmează degradarea mediului și contaminarea
mediului cu substanțe radioactive. Pate provoca și urmări
adverse: înmulțirea lupilor, a urșilor și a altor animale de
pradă cu impact negativ asupra mediului.
Clasificarea hazardelor tehnologice:
 accidentele nucleare; În rezultatul avariilor la centralele
nucleare (Windscale-Cumbria, Cernobîl, Hudjiama) au
avud degajări de substanțe radioactive (Ce, U,
Plutoniu,etc) cu impact negativ ale populației (strămutarea
populației, depopularea regiunilor, contaminarea

229
 radioactivă) și a mediului (dispariția unor specii și mutații
de genă).Măsuri de atenuare:monitorizarea zonelor
contaminate, închiderea treptată a centralelor atomice.
 accidentele miniere. In rezultatul exploziei metanului din
mine și datorită incendiilor se pot produce surpări,
blocările galeriilor provocînd pagube materiale și piederi
de vieți omenești (Au loc cel mai frecvent în Africa de
Sud, Ucraina, China, Rusia). Măsuri de atenuare: măsuri
sporie de securitate, monitorizarea concentrației metanului
în mine.
 accidentele la construcții hidrotehnice. În urma
cutremurilor sau din cauza presiunii apei, defectelor de
construcție pot avea avarii la centralele hidroelectrice
analoage cu efectele produse de avaria de la Malpasset
(Franța), care în 1949 în urma unei ploi a cedat barajul de
65m și a provocat peste 420 morți, 100 case distruse, 700
case avariate, 30 md franci pagube: Măsuri de atenuare:În
caz de pericol de anunat și evacuat populația, treptat de
evacuat apa pentru a micșora presinea asupra barajelor,
monitorizarea stării tehnice a barajelor etc.
 accidentele de transport. Au loc cel mai des în Rusia,
Bolivia, Peru (accidente auto), în India (acidente
feroviare ), precum și pe mare ș în aer. Cauze: depășirea
vitezei, condițiile meteo nefavorabile, problemele tehnice,
furtunile, eroarea umană, etc.Impactul: Piederi de vieți,
schilodiri, pierderi materiale. Măsuri de atenuare:
monitorizarea stării meteo, înăsprirea legislației rutiere,
presărarea drumurilor cu sare, dezăpezirea drumurilor, etc.
 accidente industriale. Reprezintă hazardele ce apar în
rezultatul unor neglijențe, a cutremurilor de pământ, a unor
defecte tehnice neînsemnate.Ex. În urma cedării iazului de
la Baia Mare s-a intoxicat cu cianură peștele din Tisa.

230
 PROBLEME LA GEOGRAFIE

I. Probleme cu folosirea punctului de rouă.

Pentru atenuarea efectelor îngheţurilor târzii de primăvară şi a
celor devremi de toamnă o mare importanţă are prezicerea lor.
Mai jos sunt indicate două metode de prezicere a înghețurilor cu
un anumit grad de aproximaţie, metode ce pot fi folosite pentru că,
ştiind probabilitatea de apariţie a îngheţurilor, să fie luate toate
măsurile necesare de protecţie a culturilor agricole şi să fie
atenuate efectele lor negative.
Desigur că asupra faptului dacă vor fi sau nu îngheţuri mai
influenţează şi gradul de nebulozitate, dar se observă cu mare
probabilitate că îngheţuri pot avea loc.
Metoda ce permite determinarea „punctului de rouă” foloseşte
un psihrometru format din două termometre: unul uscat şi altul
umed.
Psihrometrul serveşte pentru aflarea punctului de rouă
(temperatura la care umezeala din atmosferă este într-un fel de
echilibru, gata să formeze roua sau să se evapore, după cum
temperatura va creşte sau va scădea (după caz). Cunoscând
punctul de rouă, se poate prevedea apropierea unui îngheţ ce
poate dăuna plantelor şi totodată putem lua măsurile necesare de
protecţie ce se cuvin.
Pentru a afla temperatura punctului de rouă se utilizează
tabelul de mai jos, în partea stângă a căruia este trecută
temperatura ce o indică termometrul uscat, iar în partea dreaptă
sunt indicatorii corespunzători, calculaţi:

Temperatura Indicator Temp. uscată (C) Indicator

uscat.
Sub –4,5˚C 8,5 +1°C 3,0
-4˚C 6,9 +1,5˚C 2,8
-3,5˚C 6,5 +5˚…7˚C 2,5
231
 -3,0˚C 6,1 +7˚…10˚C 2,2
-2,5˚C 5,6 +10˚...12,5˚ 2,1
-2,0˚C 5,1 +13˚…15,5˚ 2,0
-1,5˚C 4,6 +16˚…21˚ 1,9
-0,5˚C 3,8 +21°…26,5° 1,8
-1,0˚C 4,2 +21°…26,5° 1,7
0,0˚C 3,4
Se aplică următorul procedeu: din temperatura arătată de
termometrul uscat se scade temperatura termometrului umed.
Diferenţa obţinută se înmulţeşte cu factorul ce corespunde
temperaturii indicate de termometrul uscat. Produsul ce se obţine
se scade din temperatura arătată de termometrul uscat şi se află
punctul de rouă (dacă are valori negative atunci este pericol de
îngheţ).
Problemă: Să se determine probabilitatea înghețului dacă
temperatura indicată de termometrul uscat este de +10°C, iar cel
umed indică +5°C?

Date inițiale: Rezolvare:

Temperatura 1) Scădem din temperatura arătată de
termometrului termometrul uscat temperatura termometrului
uscat=+10°C; umed:
Temperatura 100C-5°C=5°C;
termometrului 2) Diferenţa obţinută o înmulţim cu factorul ce
umed= +5°C corespunde temperaturii indicate de termometrul
uscat (vezi tabelul):
5°C*2,1=10,5°C;
3) Produsul ce îl obţinem îl scădem din
temperatura arătată de termometrul uscat
şi se află punctul de rouă (dacă are valori
negative atunci este pericol de îngheţ):
10° C-10,5° C=-0,5°C;
Probabilitatea Concluzie: există pericol de îngheț.
înghețului-?

232
 II. Probleme cu utilizarea gradientului termic vertical:
Temperatura scade în troposferă cu 0,65 0 C la fiecare 100 m (cu
6,5° C la fiecare km). Cunoscând acest gradient termic se poate
determină altitudinea reliefului, prezența stratului de zăpadă și a
ghețarilor etc.
Problemă: Să se determine înălțimea unui munte dacă la
altitudinea de 300 m este înregistrată T=+18° C, iar în vârful
muntelui temperatura este de minus 3° C? Utilizați gradientul
termic vertical.

Date inițiale: Rezolvare:

T1=+18° C; Notăm prin T1 temperatura la altitudinea de
T2=-3° C; 300m, prin h2-?
h1=300 m;
T2=-30 C
T2 temperatura în vârful muntelui și h1-
altitudinea la 300 m.
H1=300 m;

T1=+18° C
1) Determinăm diferența de temperatură:
ΔT=T1-T2=18-(-3) =21°C;
2) Determinăm diferența de altitudine
(înălțime):
pentru Δh avem:
100m= 0,65° C; (gradient termic vertical)
Δh =21° C; <=> Δh
=(100*21)/100=3230m;
3) Determinăm înălțimea muntelui:
h2=h1+ Δh=300m+3230m=3530m
h2=? Răspuns: Înălțimea muntelui este de 3530m

233
Problemă: Să se determine la ce înălțime se află baza de
observație meteo dacă în vârful muntelui cu altitudinea de 5000 m
este înregistrată temperatura de -100 C, iar la baza de observație
meteo temperatura înregistrează valoarea de +9 0 C?

Date inițiale: Rezolvare:

T1=+9° C; 1) Determinăm diferența de
T2=-10° C; temperatură:
h2=5000 m ΔT=T1-T2=9°0 C
- (10°C)=19°C;
2) Determinăm diferența de altitudine
(înălțime):
pentru Δh avem:
100m= 0,65° C; (gradient termic vertical)
Δh =19°C; <=> Δh
=(100*19)/0.65=2923m
3) Determinăm la ce înălțime se află bază:
h1=h2- Δh=5000-2923m=2077m . (Am
scăzut fiindcă baza se află la o altitudine mai
joasă în comparație cu înălțimea de
observație)
h1-? Răspuns: baza meteo se află la altitudinea de
2077m de la nivelul mării.

Problemă: Să se determine dacă există zăpadă în vârful unui

munte cu altitudinea de 4500 m dacă la altitudinea de 1200 m sunt
înregistrate + 12°C? Să se aplice gradientul termic vertical.
Date inițiale: Rezolvare:
T1=+12°C; 1) Determinăm diferența de altitudine:
h1=1200m; Δh =h2-h1=4500-1200=3300 m;
h2=4500 m; 2) Determinăm diferența de temperatură:
pentru Δ T avem 100m= 0,65°C; (gradient

234
 termic vertical)
3300m =Δ T ; <=>
ΔT=(3300*0,65)/100=21,45°C;
3) Determinăm temperatura în vârful
muntelui:
T2=T1-Δ T =12-21,45=-9,45°C.
T2-? Va fi Răspuns: temperatura în vârful muntelui este
zăpadă? de -9,45°C, zăpadă fiind prezentă la această
temperatură.

Problemă: Să se determine temperatura la altitudinea de 700 m

dacă în vârful muntelui cu altitudinea de 3600 m sunt +2°C? Să se
aplice gradientul termic vertical.

Date inițiale: Rezolvare:

h1=700 m; 1) Determinăm diferența de altitudine:
h2= 3600m; Δh =h2-h1=3600-700=2900 m;
T2= +2°C 2) Determinăm diferența de temperatură:
pentru Δ T avem 100m= 0,65°C; (gradient
termic vertical)
2900m= Δ T ; <=> ΔT=(2900*0,65)/100=
18,85°C;
3) Determinăm temperatura la altitudinea de
700 m:
T1=T2+ Δ T=2 0 C+18,85 0 C=20,85°C.
(se adună pentru că la coborâre are loc
încălzirea aerului cu 0,65°C la fiecare 100
m)

T1-? Răspuns:T1=20,65°C.

235
 I. Probleme cu utilizarea gradientului baric vertical:
În atmosferă presiunea scade la fiecare 10,5 m cu 1 mm al
coloanei de mercur (gradient baric vertical). Cunoscând acest
gradient baric vertical, putem determina înălțimea reliefului,
altitudinea la care zboară avioanele, etc.
Problemă: Să se determine la ce înălțime zboară un avion dacă
aparatele de bord indică 500 mm/coloanei de mercur, aeroportul
se află la altitudinea de 235m de la nivelul mării, presiunea la
aeroport este de 765 mm/coloanei de mercur? Utilizați gradientul
baric vertical.

Date inițiale: Rezolvare:

P2= 500 1) Determinăm diferența de presiune:
mm/coloanei de Δ P=P1-P2=765 mm/coloanei de mercur-500
mercur; mm/coloanei de mercur=265 mm/coloanei de
P1= 765 mercur;
mm/coloanei de 2) Determinăm diferența de înălțime:
mercur; 10,5 m=1 mm/coloanei de mercur (gradient baric-
h1=235 m presiunea scade cu 1 mm/coloanei de mercur la
fiecare 10, 5 m înălțime;)
Δ h=265 mm/coloanei de mercur;
<=> Δh=(10,5*265)/1=2782 m
3) Determinăm înălțimea la care zboară avionul:
h2=h1+ Δh=235 m+2782=3017m

h2-? Răspuns: avionul zboară la înălțimea de 3017 m.

Problemă: Să se determine înălțimea unui deal dacă la

altitudinea de 50 m de la nivelul mării presiunea este de 743
mm/coloanei de mercur, iar în vârful dealului presiunea este de
700 mm/coloanei de mercur.
Date inițiale: Rezolvare:
P1=743 1) Determinăm diferența de presiune:
mm/coloanei de Δ P=P1-P2=743 mm/coloanei de mercur-700
mercur; mm/coloanei de mercur=43 mm/coloanei de mercur.
236
 P2= 700 2) Determinăm diferența de înălțime:
mm/coloanei de 10,5 m=1 mm/coloanei de mercur (gradient baric -
mercur; presiunea scade cu 1 mm/coloanei de mercur la
h1=50 m. fiecare 10, 5 m înălțime;)
Δ h=43 mm/coloanei de mercur;
<=> Δh=(43*10,5)/1=451,5 m
3) Determinăm înălțimea dealului:
h2= h1+Δh=50+451,5=551,5m
h2-? Răspuns: Înălțimea dealului este de 551,5 metri.

Problemă: Să se determine la ce înălțime se află bază de

observație meteorologică dacă altitudinea absolută a unui munte
este de 3500 m, presiunea este 510 mm/coloanei de mercur, iar la
baza de observație meteorologică presiunea înregistrată este de
680 mm/coloanei de mercur. Utilizați gradientul baric vertical.

Date inițiale: Rezolvare:

h2=3500 m; 1) Determinăm diferența de presiune:
P1=680 Δ P=P1-P2=680-510=170 mm/coloanei de mercur;
mm/coloanei de 2) Determinăm diferența de înălțime:
mercur; 10,5 m=1 mm/coloanei de mercur (gradient baric -
P2=510 presiunea scade cu 1 mm/coloanei de mercur la fiecare
mm/coloanei de 10, 5 m înălțime;)
mercur Δ h=170 mm/coloanei de mercur;
<=> Δh=(170*10,5)/1=1123,5 m
3) Determinăm înălțimea la care se află baza:
h1=h2- Δh=3500-1123,5=2376,5m
H1-? Răspuns: bază de observație meteorologică este
situată la altitudinea de 2376,5 metri.

Problemă: Să se determine presiunea în vârful unui munte cu

altitudinea de 4500 m dacă la altitudinea de 1200 m presiunea
înregistrată este de 690 mm/coloanei de mercur? Utilizați
gradientul baric vertical.

237
 Date inițiale: Rezolvare:
h1=1200 m; 1) Determinăm diferența de înălțime:
h2 =4500 m; Δh=h2-h1=4500m-1200m=3300 m;
P1= 690 2) Determinăm diferența de presiune:
mm/coloanei de 10,5 m=1 mm/coloanei de mercur (gradient baric -
mercur; presiunea scade cu 1 mm/coloanei de mercur la fiecare
10, 5 m înălțime;)
3300 m=ΔP;
<=> ΔP=( 3300*1)/10,5=314 mm/coloanei de mercur;
3) Determinăm presiunea în vârful muntelui:
P2=P1- ΔP=690 mm/coloanei de mercur-314
mm/coloanei de mercur =376 mm/coloanei de mercur.
P2-? Răspuns: Presiune atmosferică în vârful muntelui
constituie 314 mm/coloanei de mercur.
Problemă: Să se determine presiunea la aeroport ce se află la altitudinea de
300 m de la nivelul mării dacă aparatele de bord al unui avion ce zboară la
înălțimea de 4000 m indică 480 mm/coloanei de mercur. Utilizați gradientul
baric vertical.

Date inițiale: Rezolvare:

h1=300 m; 1) Determinăm diferența de înălțime:
h2=4000 m; Δh=h2-h1=4000 m-300 m=3700 m;
P2=480 2) Determinăm diferența de presiune:
mm/coloanei de 10,5 m=1 mm/coloanei de mercur (gradient baric -
mercur. presiunea scade cu 1 mm/coloanei de mercur la fiecare
10, 5 m înălțime;)
3700 m= ΔP;
<=> ΔP= (3700*1)/10,5=352 mm/coloanei de mercur;
3) Determinăm presiunea la aeroport.
P1= P2+ ΔP=480 mm/coloanei de mercur+352
mm/coloanei de mercur=832 mm/coloanei de mercur.
P1-? Răspuns: presiunea la aeroport constituie 832
mm/coloanei de mercur.

238
 I. Probleme cu utilizarea căldurii interne a pământului (a
gradientului geotermic):
În straturile izotere ale Pământului temperatura Pământului
crește cu 1 0 C la fiecare 33 m adâncime (gradient geotermic).
Cunoscând acest gradient geotermic, putem determina adâncimea
minelor, temperatura în straturile izotere a Pământului, etc.
Problemă: Calculați temperatura în interiorul unei mine la
adâncimea de 185 m dacă la adâncimea de 5 metri temperatura
constituie +7 0 C. Aplicați gradientul geotermic.

Date inițiale: Rezolvare:

0
T1=7 C; 1) Determinăm diferența de adâncime:
h1=5 m; Δh= h2-h1=185 m-5 m=180 m;
h2=185 m; 2) Determinăm diferența de temperatură
ΔT:
33 m=1 0 C; (gradientul geotermic)
180 m = ΔT;
<=> ΔT=(180*1)/33=5,45°C;
3) Aflăm temperatura la adâncimea de 185
m:
T2=T1+ ΔT=7°C+5,45°C=12,45°C.
T2-? Răspuns: temperatura în mină la adâncimea
de 185 m constituie 12,45°C.

Problemă: Determinați adâncimea unei mine dacă la

suprafață sunt înregistrate + 17°C, iar în stratul cel mai adânc al
minei temperatura este de +58°C? Aplicați gradientul geotermic.
Date inițiale: Rezolvare:
T1=17° C; 1) Determinăm diferența de temperatură
T2=56° C; ΔT:
h1=0m; ΔT=T2-T1=56°C-170 C=39°C;
2) Determinăm diferența de adâncime Δh:
33 m=1° C; ( gradientul geotermic)
Δh= 39°C.

239
 <=> Δh=(33*39)/1=1287m;
3) Aflăm adâncimea minei:h2=h1+
Δh=0m+1287m=1287m.
H2-? Răspuns: adâncimea minei este de 1287 m.

I. Probleme utilizând variația presiunii în hidrosferă

(lacuri, râuri, mări etc.)
Presiunea în mări crește cu o atmosferă la fiecare 10 m
adâncime. Cunoscând această proprietate, se poate afla adâncimea
mării, lacului etc.
Problemă: Să se determine adâncimea unui lac dacă presiunea
la fundul lacului constituie 6 atmosfere:

Date inițiale: Rezolvare:

h1=0m; 1) Determinăm diferența de presiune:
P1=0 atmosfere; ΔP=P2-P1=6 atmosfere-0atmosfere=6
P2=6 atmosfere; atmosfere;
2) Determinăm diferența de adâncime Δh:
10 m=1atmosferă (presiunea crește cu o
atmosferă la fiecare 10 m adâncime);
Δh=6 atmosfere;
<=> Δh=(10*6)/1=60 m.
H2-; Răspuns:Adâncimea lacului este de 60 m.
Problemă: Sa se determine presiunea la adâncimea de 6725 m
în Oceanul Pacific?

Date inițiale: Rezolvare:

P1=0 atmosfere; 2) Determinăm diferența de adâncime Δh:
h1=0 m; Δh=h2-h1=6725m-0m=6725m;
h2=6725 m; 1) Determinăm diferența de presiune ΔP :
10 m=1atmosferă (presiunea crește cu o
atmosferă la fiecare 10 m adâncime);
6725m=ΔP;
<=> ΔP=(6725*1)/10=672,5 atmosfere;
3) Aflăm presiunea la adâncimea de
6725m:
240
 P2=P1+ΔP=0+672,5=672,5 atmosfere.
P2-? Răspuns: Presiune exercitată de apă la
adâncimea de 6725 m este de 672,5
atmosfere.

VI. Probleme pentru determinarea întinderii exprimate în grade și

km de-a lungul unui meridian:
Un arc de un grad de-a lungul unui meridian are în mediu
111km. Această proprietate permite de a măsura distanța în grade
și în km a diferitor forme de relief, teritorii etc.
Se procedează conform următorului algoritm:
a) Se determină punctele extreme de nord și de sud (latitudinea
geografică) de-a lungul meridianului indicat în problemă (pentru
câmpii ele reprezintă punctele unde se întâlnesc cu alte forme de
relief, pentru uscat – locul unde are loc joncțiunea uscatului cu
apa (mare, ocean, lac);
b) În cazul când punctele extreme se află în aceeași emisferă le
scădem, când se află în emisfere diferite, le adunăm;
 Rezultatul se înmulțește cu 111 km determinând distanța în
km.(1º=111 km)
Problemă: Utilizând Harta fizică a Americii de Sud, determinați
distanța exprimată în grade și de-a lungul meridianului de 40º
longitudine vestică. Efectuați toate calculele în scris.
Rezolvare:
1) Determinăm punctele extreme de-a unghiul meridianului de
40º longitudine vestică:
America de Sud, 40º longitudine vestică:
Punctul extrem de Nord – 3º lat S;
Punctul extrem de Sud – 20º lat S;
1. Determinăm distanța exprimată în grade, ambele puncte
fiind în aceeași emisferă, scădem valorile punctelor
extreme:
20º -3º =17º ;
3) Calculăm distanța exprimată în km:

241
 1º=111 km; 17º=17º*111km/1º=1887 km.
Răspuns: distanța exprimată în grade de-a lungul meridianului de
40º longitudine vestică în America de Sud este de 17º și 1887 km.

Problemă:Utilizând Harta fizică a Africii, determinați distanța

exprimată în grade de-a lungul meridianului de 40º longitudine
estică. Efectuați toate calculele în scris.
Rezolvare:
1) Determinăm punctele extreme de-a unghiul meridianului de 40º
longitudine estică:
Africa, 40º longitudine estică:
Punctul extrem de Nord – 15º lat N;
Punctul extrem de Sud – 4º lat S;
2) determinăm distanța exprimată în grade, ambele puncte fiind în
aceeași emisfere adunăm valorile punctelor extreme:
15º+4º=21º;
3) Calculăm distanța exprimată în km:
1º=111 km; 21º=21º*111km/1º=2331km.
Răspuns: distanța exprimată în grade de-a lungul meridianului de
40º longitudine estică în Africa este de 21º și 2331 km.

VI. Probleme pentru determinarea întinderii exprimate în

grade și km de-a lungul unei paralele.
Problemă:Utilizând Harta fizică a Africii determinați distanța
exprimată în grade de-a lungul paralelei de 30º Latitudine sudică.
Efectuați toate calculele în scris.

Rezolvare:
- Determinăm punctele extreme de-a lungul paralelei de 30 º
latitudine sudică:
1) Punctul extrem de Vest pe paralela de 30º latitudine sudică=17 º
long E;
2) Punctul extrem de Est pe paralela de 30º latitudine sudică=31º
long E.

242
3) un arc de un 1º pe paralela de 30 º latitudine sudică=96,5km
(conform tabelei).
- Determinăm distanța exprimată în grade, ambele puncte fiind în
aceeași emisfere scădem valorile punctelor extreme:
31-17 =14º (distanța exprimată în grade);
1º =96,5 km; 14º=14*96,5=1351 km.(distanța exprimată în km).
Răspuns: distanța exprimată în grade de-a lungul paralelei de 30º
latitudine sudică în Africa este de 14º și 1351 km.

VII. Probleme privind determinarea distanțelor pe hartă

Harta poate fi folosită pentru determinarea distantelor. Liniile
curbe se măsoară folosind curbimetru, iar pe linie dreaptă –
compasul și/sau rigla.
Pentru a determina distanțele se procedează în modul următor:
1) Se alege harta cu scara cea mai mare posibilă:
2) Se transformă scara numerică exprimată în cm în scară
nominală exprimată km tăind 5 de zerouri: ex:1:5500000
=>1cm=55km;1:3765000=>1cm=37,65km
3) Se măsoară distanța pe hartă din mijlocul transonului
(orașului) până la celălalt oraș, distanța obținută se înmul-
țește cu scara hărții, rezultatul obținut se exprimă în km.

Problemă: Calculați distanța pe linie dreaptă dintre orașele Kiev

și Kazan. Efectuați toate calculele în scris.
Rezolvare:
1) Alegem harta cu scara cea mai mare: Atlasul fizico-geografic
cl V-XII, Europa. Harta fizică, scara 1.25000000 (1cm=250 km)
 Transformăm scara numerică în scară
nominală:1:25000000 =>1cm=250 km.
 Măsurăm distanță dintre Kiev și Kazan:
Distanța Kiev-Kazan măsurată pe hartă =5,6 cm;
5,6cm*250km=1400 km.
Răspuns: Distanța Kiev-Kazan pe linie dreaptă este de 1400
km.

243
 II. Probleme privind determinarea orei locale
Pământul face o rotație completă în 24 h. Împărțind unghiul de
360º la 24h obținem unghiul de 15º=1h, 1º=4min, 1´=4sec. Ora
locală are o mare importanță pentru determinarea longitudinii, în
navigație etc. Există două metode de determinare a orei locale:
I metodă:
a) Se determină longitudinea punctelor de reper (a orașelor)
folosind o hartă cu scara cât mai mare; se fixează ora în
localitatea cunoscută
b) Dacă ambele orașe se află în aceleași emisferă, se scade
valoarea gradelor de longitudine, dacă se află în emisfere
diferite, se adună gradele.
c)Calculăm diferența de timp: Comparăm diferența gradelor de
longitudine cu unghiul de 15º, dacă este mai mică se înmulțește cu
4, obținem diferența de minute. Dacă diferența de grade este mai
mare de 15º, se împarte în coloniță la 15º, câtul reprezentând
diferența de ore, restul se înmulțește cu 4 și se obține diferența de
minute. (Se folosește tabelul Conversia unităților de grad în
unități de timp):
d)Dacă un oraș se află mai la est de orașul în care se cunoaște ora
adăugăm diferența de timp la ora cunoscută, dacă se află mai la
vest – se scade diferența de timp la ora cunoscută.
Metoda II:
a) Se determină longitudinea punctelor de reper (a orașelor)
folosind o hartă cu scara cât mai mare; se fixează ora în
localitatea cunoscută.
b) Dacă ambele orașe se află în aceeași emisferă, se scade
valoarea gradelor de longitudine, dacă se află în emisfere diferite
- se adună gradele.
c) Calculăm diferența de timp înmulțind diferența gradelor de
longitudine cu 4, apoi se împarte rezultatul la 60.
d) Dacă un oraș se află mai la est de orașul în care se cunoaște
ora, adăugăm diferența de timp la ora cunoscută, dacă se află mai
la vest – se scade diferența de timp la ora cunoscută.

244
NB. Se recomanda de folosit I metodă.
Problemă: Să se determine ora locală în orașul Berlin, dacă la
Kiev este ora 15h25min?
Date inițiale Rezolvare.
Berlin-13º long E; Utilizând harta Europa. Harta fizică, determinăm
Kiev-31º long E; longitudinea orașelor Berlin și Kiev.
h(Kiev)=15h25mi 1) Calculăm distanța exprimată în grade de
n longitudine dintre aceste orașe:
31º-13º=18º; (ambele orașe se află în aceeași
emisferă)
2) Aflăm diferența de timp dintre aceste 2 orașe:
18º îi mai mare ca 15º;
18º:15º=1h12min; (1h- diferența de ore, 12 min
este obținută la înmulțirea restului de la împărțire
cu 4 min (1º=4min))
3) Calculăm ora locală în orașul Berlin:
h(Berlin)=15h25min-1h12min=14h13min (or
Berlin se află mai la west de orașul Kiev unde se
cunoaște ora, de aceea scădem diferența de ore).
h(Berlin)-? Răspuns: În momentul când la Kiev este
15h25min la Berlin ora locală este 14h31min.

Problemă: Calculați ora locală în orașul Vladivostok, dacă în

orașul Riga este 15h32min?
Date inițiale Rezolvare.
Riga-24º long E; Utilizând harta Europa. Harta fizică, și Asia.
Vladivostok-132º Harta fizică, determinăm longitudinea orașelor
long E; Riga și Vladivostok.
h(Riga)-15h32min 1) Calculăm distanța exprimată în grade de
longitudine dintre aceste orașe:
132º -24º=108º ; (ambele orașe se află în aceeași
emisferă).
2) Aflăm diferența de timp dintre aceste 2 orașe:
108º îi mai mare ca 15º;
108º:15º=7h 12min; (7h- diferența de ore, 12 min
este obținută la înmulțirea restului de la împărțire
cu 4 min (1º=4min))
3) Calculăm ora locală în orașul Vladivostok:

245
 h(Vladivostok)=15h32mn-7h12min=8h20min.

h(Vladivostok)-? Răspuns: În momentul când la Riga este

15h32min la Vadivostoc ora locală este 8h20min.

Problemă: Să se determine ora locală în orașul Brasilia, dacă

la Varșovia este ora 16h40min? Efectuați toate calculele în caiet.
Date inițiale Rezolvare:
Varșovia-21º long Utilizând harta Europa. Harta fizică, și America
E; de Sud. Harta fizică, determinăm longitudinea
Brasilia-48ºlong orașelor Varșovia și Brasilia.
W; 1) Calculăm distanța exprimată în grade de
h(Varșovia)- longitudine dintre aceste orașe:
16h40min. 21º+48º=69º; (orașele se află în emisfere diferite)
2) Aflăm diferența de timp dintre aceste 2 orașe:
69º este mai mare ca 15º;
65º:15º=4h36min (diferența de timp);
3) Calculăm ora locală în orașul Brasilia:
h(Brasilia)=16h40min-h36min=12h04min

h(Brasilia)-? Răspuns: În momentul când la Varșovia este

16h40min, la Brasilia ora locală este 12h04min.

VIII. Probleme privind determinarea albedoului, radiației

solare, bilanțului radiativ:
De calculat albedoul pentru sol, dacă:

Date inițiale Rezolvare:

Q = 3,63 j/(cm² x min.)
R = 0,79 j/(cm² x min.)

246
A-? Răspuns: Albedoul constituie 4,59
IX Probleme cu utilizarea Hărții Agroclimatice:
Utilizând harta agroclimatică, se determină suma temperaturilor
active mai mari ca 10º C (asigurarea plantelor cu căldură),
coeficientul de umiditate (k) care arată gradul de asigurare a
plantelor cu umezeală și culturile ce se cultivă într-o zonă sau alta.
Se recomandă de folosit harta politică (pentru identificarea
hotarelor unor teritorii), hartă zonelor naturale și harta
agroclimatică, harta fizică.
Problemă: Utilizând Harta Agroclimatică, descrieți Grecia
indicând:
a) Suma temperaturilor active mai mari ca 10º C?
____________________________
b) Zona de căldură din care face parte teritoriul țării?
_________________________
 Asigurarea plantelor cu umezeală?
______________________________________
d) Principale culturi ce se cultivă în zona respectivă?
Rezolvare:
Determinăm teritoriul Greciei folosind Harta Politică a
Europei și prin suprapunerea cu Harta Resursele Agroclimatice
determinăm datele cerute în condiția problemei:
a) Suma temperaturilor active mai mari ca 10º C pe
peninsula Pelopones și în partea centrală a Greciei, pe insule și
litoralul scăldat de marea Egee constituie 4000º C- 8000º C; în
partea nordică a țării (2200º C-4000º C) – la hotar cu Bulgaria și
Macedonia.
b) Partea nordică a țării e situată în zona temperată, restul
țării în zona intertropicală.
c) În tot teritoriul țării k (coeficientul de umiditate) este cuprins
între 0,51-1.
d) În partea nordică a țării se cultivă grâu și orz, porumb,
în restul tării – măsline, citrice.

247
 X. Probleme privind analiza climogramelor.
Climogramele se folosesc pentru indicarea mersului anual al
precipitațiilor și al temperaturilor. Se folosesc adăugător harta
zonelor climatice și harta climaterică.
Problemă: Utilizând climograma or. Moscova (Atlasul cl V-
XI, pag 19) descrieți:
a) Temperatura lunii celei mai calde __________________
b) Temperatura lunii celei mai reci ___________________
 Amplituda temperaturii _________________________
d) luna când au căzut maximum de precipitații și
cantitatea de precipitații în mm _______________
f) luna când au căzut minimum de precipitații și
cantitatea de precipitații în mm ________________________;
g) cantitatea medie anuală de precipitații
__________________________________________________;
h) Tipul de climă ________________________________.

Rezolvare:
a) Pe baza climogramei vedem că cea mai caldă a fost luna
iulie (+17º C);
b) Cea mai rece a fost luna ianuarie (-11 º C);
c) Amplituda se determină scăzând temperaturile lunilor mai calde
din cele ale lunilor mai reci: A=+17º C-(-11º C)=28º C;
d) Cele mai multe precipitații au căzut în luna a VI-a: 60 mm;
f) Cele mai puține precipitații căzură în ianuarie: 26 mm.
g) Folosind Harta Europa. Harta climatică, determinăm
cantitatea de precipitații: 500-1000 mm anual;
h) Utilizând Harta Zonele și regiunile climatice, determinăm
tipurile de climă: temperat-continentală

XI. Probleme privind determinarea coordonatelor geografice

248
 Pentru determinarea poziției oricărui

punct pe suprafața terestră se folosesc coordonatele geografice:

Latitudinea

reprezintă distanță măsurată în grade de la ecuator spre poli.

Latitudinea are valori cuprinse între 0º-90º lat N, dacă punctele de
observație sunt la nord de ecuator, și 0º-90º lat S, dacă punctele
de observație sunt la sud de ecuator.
Cunoscând latitudinea, se poate determina întinderea teritoriilor
de-a lungul unui meridian.
Longitudinea reprezintă distanță măsurată în grade de la
meridianul 0º spre 180º.
Longitudinea are valorile cuprinse între 0º și 180º longitudine
estică (vestică).

Cunoscând longitudinea, se poate determina ora locală și ora

fusului orar.

249
 Algoritmul de determinare a coordonatelor geografice:
1. Se alege harta cu scara cea mai mare;
2. Se fixează trapezul cuprins de paralelele și meridianele
unde se află orașul ale cărui coordonate urmează a fi
determinate;
3. Se măsoară cu rigla distanța de la paralela cea mai mică
pînă la punctul de reper (ea reprezentînd Δ φ ) ;
4. Se scade distanța dintre valorile paralelelor și se
echivalează cu distanța în grade (prin punctul de reper) ;
5. Se face proporția, rezultatul obținut adunîndu-se cu
valoarea paralelei cele mai mici (vezi exemplul de mai
jos) ;
6. La fel se procedează și pentru determinarea longitudinii
(λ).
Problemă: Să se determine coordonatele geografice ale
orașului Minsk.
1) Orașul Minsk se află între paralelele de 50º-60ºlat N și
20º-30º long E;
2) Determinăm latitudinea:
 măsurăm cu rigla distanța de la paralela de 50º până la 60º
lat N, apoi de la paralela de 50º până în orașul Minsk:
pentru Δ φ avem 44mm=10º (60º-50º) ; 13mm=Δ φ;
<=> Δ φ=(10*13)/44=2,9545=2º
0,45*60=27'';
0,95*60=57'
Δ φ=2º57'27''
-- determinăm latitudinea or Minsk adunând la valoarea paralelei
de 50º valoarea Δ φ:
Δφ=50º+ Δ φ=50º+2º57'27'' =52º57'27'' lat N;
250
 3) Determinăm longitudinea:
- măsurăm cu rigla distanța de la meridianul de 20º până la 30º
long E apoi de la meridianul de 20º până în or. Minsk:
pentru Δ λ avem:
26mm=10º (30º -20º )
20mm= Δ λ;
<=> Δ λ=(20*10)/26=7,6923=7º41'13''
0,23*60=13''
0,69*60=41'
- determinăm longitudinea or Minsk adunând la valoarea
meridianului de 20º valoarea Δ λ:
λ=20º+ Δ λ=20º+7º41'13'' =27º41'13'' long E;
Răspuns: Coordonatele or. Minsk sunt: 52º57'27'' lat N,
27º41'13'' long E;

Mărimea rotungită a unui arc de un grad pe diferite paralele

Latitudi Lungi- Latitudi- Lungimea Latitu- Lungi-

nea mea nea arcului in dinea mea
arcului km arcului
in km in km
0-1 111,3 32 94,5 62 52,4
2-3 111,2 33 93,4 63 50,7
4 111,0 31 92,4 64 48,9
5 110,9 35 91,3 65 47,2
6 110,7 36 90,2 66 45,4
7 110,5 37 89,0 67 43,6
8 110,2 38 87,8 68 41,8
9 109,9 39 86,6 69 40,0
10 109,6 40 85,4 70 38,2
11 109,3 41 84,1 71 36,3
12 108,9 42 82,8 72 34,5
13 108,5 43 81,5 73 32,6
14 108,0 44 80,2 74 30,8
15 107,5 45 78,8 75 28,9
16 107,0 46 77,5 76 27,0
17 106,5 47 76,0 77 25,0
251
18 105,9 48 74,6 78 23,2
19 105,3 49 73,2 79 21,3
20 104,7 50 71,7 80 19,4
21 104,0 51 70,2 81 17,5
22 103,3 52 68,7 82 15,4
23 102,5 53 67,1 83 13,6
24 101,7 54 65,6 84 11,7
25 100,9 55 64,0 85 9,7
26 100,1 56 62,4 86 7,8
27 99,3 57 60,8 87 5,8
28 98,4 58 59,1 88 3,9
29 97,4 59 57,5 89 1,9
30 96,5 60 55,8 90 -
31 95,5 61 54,1 - -

252
 Hazardele climatice. Clasificarea fenomenelor climatice de
risc:
I. Fenomenele climatice de risc din perioada rece a anului
II. Fenomenele climatice de risc din perioada caldă a anului
III. Fenomenele climatice de risc ce au loc tot anul

I. Fenomenele meteorologice de risc din perioada rece a anului

I.1 Valurile de frig

Valurile de frig reprezintă scăderea bruscă a temperaturii ca
urmare a pătrunderii maselor de aer arctice şi a celor continentale
(din Siberia).
Având în principiu puţine precipitaţii, ele determină
menţinerea unui timp cu presiune ridicată ce se menţine un
timp îndelungat.
Impactul: Temperaturile scăzute influenţează negativ asupra
creşterii şi rodirii pomilor fructiferi.
În urma acestor geruri la pomii tineri au degerat creşterile
anuale, la cei în vârstă au îngheţat parţial formaţiunile de rod şi
baza mugurilor fructiferi; la pomii la care cambiul nu s-a
maturizat complect au degerat scoarţa, lemnul de pe baza
ramurilor de schelet şi de pe trunchi, pomii ce erau în depresiuni
au suferit puternic de îngheţ. Mai puternic au fost vătămate
speciile pomicole iubitoare de căldură: piersicul, gutuiul, caisul,
părul şi cireşul. Vişinul, prunul şi mărul sunt relativ rezistenți la
temperaturile scăzute.
Pagubele aduse de valurile de frig sunt foarte însemnate,
mai ales când ele se succed moinele sau când există un strat foarte
mic de zăpadă. În acest caz suferă foarte mult culturile de toamnă
ce sunt afectate în proporţie de peste 80% (ele sunt rezistente pe
câmp neacoperit de zăpadă doar până la minus15˚ C.
De asemenea suferă pomii fructiferi, mai ales piersicii, caișii, iar
în 1963 au îngheţat nucarii.
Măsuri de atenuare (prevenire): Măsurile de protecţie contra

253
 efectelor valurilor de frig: crearea rezervelor de cereale, pregătirea
nutreţurilor şi paielor pentru animale, pregătirea combustibilului
de foc (lemne, cărbuni), acoperirea plantelor ce pot fi afectate de
frig (a agrişului, coacăzului, persicului, caisului) cu ciocleji şi
paie, casele să fie bine izolate pentru a împiedica pătrunderea
frigului şi cedarea căldurii etc.
Se recomandă plantarea unor soiuri de viţă-de-vie cu rezistenţă
mare la îngheţ: astfel în nordul Republicii Moldova rezistă la
temperaturi de-23˚C…-25˚C soiurile Caberne, Risling Reinschii,
Rcaţiteli. Soiul “Amurschii” poate rezista temperaturi negative de
la minus 40°C…-45°C.
Pentru executarea măsurilor de vindecare a pomilor ce au suferit
de gerurile de iarnă se pot utiliza diverse metode în dependenţă de
gradul de afectare: înlăturarea părţilor vătămate la pomii tineri, în
cazul când au îngheţat complet livezile, ele se vor defrişa,
primăvara devreme şi toamna se vor vărui cu lapte de var amestecat
cu argilă şi bălegar de vacă, iar rănile de pe ramurile groase trebuie
curăţite şi unse cu mastic de livadă. Se recomandă de administrat
îngrăşăminte minerale şi organice, să se combată dăunătorii, bolile
şi să se lucreze calitativ solul, să se păstreze umezeala în sol şi
aceste măsuri vor ajuta la refacerea pomilor fructiferi vătămaţi de
îngheţurile de toamnă.
Spre a micşora sau evita acţiunea dăunătoare a temperaturilor
joase în timpul iernii trebuie să se aplice pe o scară largă reţinerea
zăpezilor în livezi, văruitul trunchiurilor şi al ramurilor de schelet,
stropirea pomilor cu lapte de var etc., încălzirea livezilor în timpul
înfloririi, muşuroirea plantelor altoite pe portaltoi sensibil la ger,
dirijarea creşterii şi rodirii cu ajutorul tăierilor şi altor operaţii,
alegerea formelor mai potrivite de coroană, în special cu tulpini
joase.
Sistemul radicular al pomilor fructiferi este mai puţin rezistent la
temperaturi scăzute decât partea aeriană şi este atacat de ger la
temperaturi sub -12˚C, de aceea este necesar de adunat zăpada în
livezi

254
 I.2. Stratul de zăpadă.
Stratul de zăpadă în Moldova se depune la sfârşitul lunii
noiembrie-începutul lunii decembrie şi se menţine până la
începutul lunii aprilie constituind o sursă importantă de umezeală
şi nepermiţând îngheţarea solului la adâncimi mari, având şi în rol
de protector al culturilor de toamnă.
Impactul. În anii când sunt viscole puternice stratul de zăpadă
este spulberat de pe câmpurile deschise şi adunat în locurile
adăpostite, punând în pericol culturile de toamnă, iar în locurile
adăpostite, punând în pericol culturile de toamnă, iar în locurile
adăpostite fiind adunat în cantităţi mari (1-3m) poate împiedica
transportul, rupe crengile arborilor etc.
Optimal pentru plantele de toamnă (grâu, orz) este un strat cu
grosimea de 30-60cm, ceea ce permite menţinerea unei
temperaturi normale, chiar şi când la suprafaţă sunt minus 30˚C.
Un strat mai mare de 1m poate dăuna culturilor de toamnă prin
excesul de greutate si umiditate.
Se observă rolul mare al statului de zăpadă ce protejează culturile
cerealelor de toamnă de îngheţ, de aceea se recomandă ca să fie
transportat din locurile ce s-a acumulat ca urmare a viscolelor
(troiene), să fie transportat pe câmpuri pentru ca să constituie o
sursă importantă de umezeală.
Transporturile de asemenea suferă din cauza statului mare de
zăpadă circulând cu dificultate pe anumite sectoare.
Măsuri de atenuare (prevenire). Pentru a împiedica depunerea
statului de zăpadă pe drumuri, căi ferate se recomandă de plantat
fâşii forestiere, de instalat parazăpezi şi de curăţit drumurile cu
tractoarele, maşini speciale etc. De pregătit rezerve de hrană,
energie.
I.3 Moina
Moina reprezintă încălzirea temperaturii aerului la valoarea de
peste 0˚ C, cauzată de influenţa maselor de aer sudice, ce
provoacă încălzirea atmosferei pe o perioadă îndelungată.
255
 Moinele cu temperaturi cuprinse între +5˚C…+6˚C iarna cu durata
de trei zile şi mai ales cele de şapte zile sunt periculoase pentru
plantaţiile viţei-de-vie. Îngheţurile după moine cu durata scurtă cu
temperaturi de la +2˚C…+6˚C au un caracter de restaurare, iar
după moine cu durata mai mare de şapte zile capacitatea de
regenerare mult scade, iar îngheţurile după moine cu temperaturi
cuprinse între +8˚C…+13˚C sunt foarte periculoase pentru
majoritatea soiurilor europene.
Încălzirile îndelungate de 10-12˚C din octombrie-noiembrie,
deseori în decembrie şi până în prima jumătate a lunii ianuarie, la
umiditate înaltă a solului şi a aerului, cu ploi îndelungate şi ceţuri
încalcă mersul normal al călirii plantelor, care întâmpină
îngheţurile nepregătite, de la care în măsură mare se afectează.
Impactul. Ele reprezintă un pericol mare când se alternează cu
gerurile, provocând pagube esenţiale, căci plantele în timpul
moinelor îşi încep procesele vegetative.
Moinele aduc pagube prin faptul că se începe perioada de
vegetaţie a plantelor, iar îngheţurile ce survin după aceasta
îngheaţă mugurii, rămân dezăpezite lanurile cu culturi de toamnă
şi în cazurile îngheţurilor puternice, ele fiind lipsite de stratul de
zăpadă protector, sunt distruse parţial sau total.
Moinele cu temperaturi cuprinse între +5˚C…+6˚C iarna cu durata
de trei zile şi mai ales cele cu durata de şapte zile sunt foarte
periculoase pentru plantaţiile viţei-de-vie. Îngheţurile după moine
cu durată scurtă cu temperaturi de la +2˚C…+6˚C au un caracter
de restaurare,i ar după moine cu durată mai mare de şapte zile.
Măsuri de atenuare (prevenire). Combaterea efectelor negative
ale moinelor: se recomandă pregătirea rezervelor de cereale, hrană,
de nu semănat timpuriu în sere legume, măsuri agrotehnice etc.
I.4. Depunerile complexe de gheaţă
1.4 Chiciura reprezintă un fenomen atmosferic de iarnă ce are

256
consecinţe nefavorabile mai ales în telecomunicaţii.
În dependenţă de condiţiile meteorologice în care se formează,
chiciura poate fi moale sau tare.
1.4.1 Chiciura moale este o depunere constituită din granule de
gheaţă albicioase ce sunt separate între ele prin spaţii de aer,
ornate de ramificaţii cristaline, ghirlande de gheaţă pufoase sau
frunze de ferigă şi se scutură la cea mai mică atingere sau vânt cu
viteza de 5 m/s.
Ea se formează când temperaturile sunt sub -15 ˚C. În anii geroşi
cu temperatură de –30 ˚C ea apare şi în lipsa ceţii sau a aerului
ceţos.
I.4.2 Chiciura tare sau granulară reprezintă o depunere de gheaţă
mată ce prezintă iniţial aspect de zăpadă sau măzăriche, devenind
apoi compactă şi sticloasă. Se formează la temperatura de minus
2˚ C –minus 7 ˚C, pe timp ceţos şi cu vânt tare.
Aceste depuneri de gheaţă cresc exclusiv pe părţile obiectelor ce
se află în direcţia vântului, fiind mai evidente vârfurile, colţurile şi
muchile acestora.
Pe timp favorabil producerii ei, chiciura tare se depune în jurul
conductorilor aerieni, atingând uneori 20-30 cm diametru, putând
rupe conductoarele de tensiune înaltă, linii telefonice etc.
Impactul Unele ramuri ale arborilor se pot rupe.
Datorită acestui fenomen ramurile multor copaci s-au rupt, o
parte din arbori au fost doborâţi, cei ce au rezistat îşi păstrară doar
fusul şi o parte neconsiderabilă a coronamentului.
Măsuri de atenuare (prevenire). Măsurile de prevenire a efectelor
negative constau în proiectarea minuţioasă a liniilor de curent,
acelor de telefon, precum şi plantarea unor pomi rezistenţi.
I.4.3 Poleiul
Poleiul reprezintă o depunere de gheaţă omogenă şi transparentă,
257
 rezultată prin îngheţarea picăturilor suprarăcite de ploaie sau
burniţă pe sol sau obiectele a căror suprafaţă înregistrează
temperaturi de 0 ˚C.
Înainte de a îngheţa picăturile căzute pe conductorii electrici,
liniile de telefon, ramurile copacilor, se lăţesc formând stratul de
polei. Poleiul se formează când temperatura aerului constituie 0˚C-
1 ˚C şi poate atinge grosimi de câţiva cm.
Impactul. Poleiul aduce pagube şi transportului rutier
împiedicând circulaţia transportului.
Măsuri de atenuare (prevenire). Măsuri de prevenire şi înlăturare
a efectelor poleiului: presărarea sării, înserarea de-a lungul
drumurilor a materialelor antiderapante etc.
I.5 Viscolul
Viscolul reprezintă spulberarea puternică a zăpezii de către vânt
astfel încât vizibilitatea scade mult şi aprecierea privind căderea
concretă a ninsorii este imposibilă.
Se observă că cele mai mari cantităţi de zăpadă sunt când
viscolele suflă din direcţie nord-vest şi nord.
Impactul. Pagubele aduse de viscole sunt: spulberarea zăpezii de
pe locurile înalte, punând în pericol culturile de toamnă .
Măsuri de atenuare (prevenire). Instalarea parapetelor, crearea
fâșiilor de protecție.
II.2. Furtunile cu grindină
Deplasările formaţiunilor ciclonice provoacă ploi cu vânt puternic
şi descărcări electrice.
Grindina reprezintă precipitaţii ce constau din sferule sau
fragmente de gheaţă cu diametrul de 5-50 mm şi mai mult ce se
asociază uneori în blocuri a câte 2 sau 3 sferule.
Grindina se formează în norii Cumulonimbus ce constau din fulgi
de zăpadă, măzăriche în partea superioară, iar în partea inferioară
din picăturile de apă suprarăcite, grindina ce formează la

258
deplasarea prin nori în partea superioară.
Formarea grindinei decurge complicat. Diametrul bobului atinge
uneori 10-15 mm, prin excepţie până la 100 cu masa până la 700
grame. Ea se formează în norii cu echilibrul instabil, cu viteze
mari de la 15-20 m/s şi mai mult. Formarea grindinei se începe
cu căderea unor cristale, pe care prin sublimare se formează un
strat de gheaţă, ce este înconjurat de aer încălzit de la energia ce
se degajă în procesul sublimării. Curentul ascendent ridică bila de
aer şi pe bobul de gheaţă mai sus, unde aerul cald se răceşte şi
căderea reîncepe din nou, acest proces se repetă de mai multe ori.
Formarea grindinei are loc numai în norii ce conţin multă apă
(vapori), formaţi în aer cald.
Măsuri de atenuare (prevenire). Combaterea grindinei. Se ştie că
grindina se formează în norii Cumulonimbus în zilele toride.
Pentru a împiedica formarea grindinei de dimensiuni mari se
împrăştie cu ajutorul rachetelor bromură de argint ce formează
grindină de dimensiuni mici, care, ajungând la pământ, reuşesc să
se topească.
La combaterea artificială a grindinei se foloseşte următorul
fenomen: când în nouri nimeresc substanţe hidroscopice, ele încep
să atragă vapori formând picături de ploaie. În nouri se
pulverizează iodură de argint, ceaţii uscate (din CO2), a azotului
lichid şi a altor reagenţi.
Reagentul se împrăştie în nouri cu ajutorul avioanelor sau a
rachetelor antigrindină. Împrăştierea
reagentului în nori trebuie începută doar atunci, când procesul de
formare abia a început.
Detaşamentele de combatere a grindinei dispun de aparate de
radiolocaţie, ce supraveghează formarea, evoluţia şi mişcarea
nourilor şi detectează momentul când se începe a forma grindina.
De cele mai multe ori grindina cade pe terenurile ce au relieful
accidentat cu multe râpi. De cele mai multe ori căderea grindinei
este legată de trecerea unor fronturi reci.
Cu toate acestea, utilizarea unor reagenţi este dăunătoare pentru

259
mediul ambiant (din 1962 până în anul 1982 se utilizau diverşi
compuşi pirotehnici ce conţineau 40% de iodură de plumb).
Unele efecte negative ale utilizării rachetelor antigrindină: când
grindina se topeşte cu ajutorul rachetelor, apa începe să cadă ca o
avalanşă spălând solul fertil.

II. Fenomenele climatice de risc din perioada caldă a anului

II.1 Valurile de căldură
Valurile de căldură reprezintă ridicarea temperaturii aerului cu
valori înalte şi conţinut redus de vapori de apă şi scăderea
umidităţii relative a aerului până la 50-25%.
Aceste valuri de căldură sunt influenţate de Maximul Azoric, ce
se manifestă în Moldova prin intermediul maselor de aer tropicale
ce se formează deasupra Saharei.
Impactul. Valurile de căldură aduc daune mari prin faptul că
contribuie la evaporarea intensă a apei din sol şi la uscarea
plantelor. Din sol se evaporă până şi apa moleculară, contribuind
la formarea crustei. În timpul menţinerii acestor valuri de căldură
un timp îndelungat scade nivelul apelor freatice.
Măsuri de atenuare (prevenire). Pentru diminuarea efectelor
negative trebuie păstrată umiditatea în sol prin distrugerea crustei
(prăşirea şi cultivarea terenurilor), irigarea pe timp de seară a
plantelor (se recomandă irigarea plantelor la rădăcină şi dacă
există posibilitate de utilizat irigarea prin picurare, etc.).
II.3 Ploile torenţiale
Ploile torenţiale reprezintă căderi de precipitaţii într-o perioadă
nu prea mare de timp şi se caracterizează prin începerea şi
sfârşirea bruscă.
Aversele de ploaie cad de cele mai multe ori din norii Cumulus şi
Cumulonimbus şi sunt însoţite de descărcări electrice, uneori şi
de grindină.
Impactul. Aduc pagube importante căci deseori norma lunară de
precipitaţii cade în câteva ore.
Ploile torenţiale aduc pagube însemnate agriculturii,

260
transporturilor şi economiei prin distrugerea recoltei, a caselor,
înnămolirea acareturilor, a terenurilor arabile, inundarea fântânilor
provocând apariţia unor epidemii, ruperea digurilor iazurilor etc.,
alunecări de teren.
Măsuri de atenuare (prevenire). Combaterea efectelor ploilor
torenţiale: plantarea arborilor pe versanţi, protecţia digurilor,
îngrijirea şi menţinerea în bună funcţionare a instalaţilor
ce permit scurgerea apelor prin canalele de-a lungul şoselelor,
crearea sistemelor de scurgere; după căderea precipitaţiilor –
tratarea chimică (cu clor) a fântânilor; asigurarea culturilor
agricole. Totodată se recomandă plantarea arborilor cu sistem
radicular pivotant, care menţin solul mai bine ca plantele cu regim
fasciculant.
II.4 Îngheţurile timpurii de toamnă şi îngheţurile târzii de
primăvară
Îngheţurile reprezintă coborârea temperaturii aerului pe suprafaţa
solului sub 0 0 C, în condiţii atmosferice şi locale avantajoase.
Se datorează în principiu influenţei maselor de aer arctice.
Pe Platoul Moldovei de Nord ultimele îngheţuri de primăvară în
mediu la suprafaţa solului se manifestă mai târziu de 5 mai, în aer
se manifestă în jurul datei de 20 aprilie; pe Podişul Nistrului,
pe cea mai mare parte, ultimele îngheţuri de primăvară la
suprafaţa solului au loc între 30 aprilie – 5 mai, şi doar în parte de
NE a Podişului Nistrului au loc mai târziu de 5 mai.
Îngheţurile de la –10˚C…-16˚C se divid în slabe (-1˚C…-3˚C), cu
putere medie (-4˚C…-7˚C) şi puternice (-8˚C…-10˚C).Valorile
mai mari reprezintă valuri de frig.
Îngheţuri până la -7˚C de obicei apar după 15-20 octombrie, iar
îngheţurile ce au loc în primele zile ale lunii octombrie – o dată în
20-30 ani.
Impactul. Îngheţul reprezintă fenomenul meteorologic ce frânează
dezvoltarea plantelor, determinând încheierea ciclului lor de
vegetaţie, iar uneori moartea totală sau parţială.
După cauzele ce le provoacă, îngheţurile sunt de trei tipuri:

261
advectiv radiativ, mixt.
Îngheţul advectiv reprezintă rezultatul invaziilor aerului rece de la
latitudini mari. Temperaturile negative, ce sunt caracteristice
aerului respectiv, se menţin şi în timpul zilei, fiind mai frecvent în
prima jumătate a primăverii şi afectează teritorii vaste durând de
obicei 1-3 zile.
Îngheţul radiativ se datorează pierderilor intense de căldură pe
care le suportă suprafaţa solului ca urmare a emisiilor radiative ce
sunt caracteristice nopţilor senine şi calde sau cu vânt slab.
Cumularea pierderilor face ca intensitatea maximă a îngheţului
radiativ să se înregistreze către sfârşitul nopţii, cu puţin înainte de
răsăritului soarelui. Durata şi intensitatea îngheţului radiativ
sunt puternic influenţate de umezeala aerului, starea suprafeţei
solului şi forma reliefului etc.
Îngheţul mixt (advectiv-radiativ) ia naştere datorită invaziilor
aerului rece de la latitudinile superioare, ce continuă să se
răcească prin procesul răcirii radiative nocturne. În astfel de
situaţii sinoptice, temperatura poate să coboare noaptea până la –
4˚C…-6˚C, cu toate că ziua temperatura poate să urce la +20˚C.
În mod frecvent, îngheţurile timpurii de toamnă şi cele târzii de
primăvară sunt mixte şi iau naştere în condiţiile unor temperaturi
medii zilnice ce sunt relativ ridicate. Ele sunt resimţite în stratul
de aer inferior (sub doi metri înălţime) la începutul şi la sfârşitul
perioadei de vegetaţie a plantelor, când mediile termice diurne la 2
metri înălţime sunt pozitive. Din această cauză, cunoaşterea
exactă a fenomenului de îngheţ impune măsurarea temperaturii în
adăposturile meteorologice şi pe suprafaţa solului, în adâncimea
solului, unde se dezvoltă plantele în fazele incipiente (când sunt
foarte vulnerabile) şi de unde se extrag substanţe nutritive.
Momentele apariţiei, frecvenţa şi perseverenţa îngheţurilor depind
de înălţimea Soarelui deasupra orizontului, de circulaţia generală a
atmosferei, precum şi de înălţimea, expoziţia şi forma reliefului,
de vecinătatea bazinelor acvatice, de natura solului etc.
Relieful influenţează activ îngheţul. Favorizând producerea

262
inversiunilor termice, văile bine închise sunt formele de relief cu
cele mai mari frecvenţe şi persistenţe ale îngheţurilor. Mai
afectate de îngheţ sunt porţiunile cele mai joase, urmate într-o
măsură ceva mai mică de părţile superioare ale versanţilor. Drept
consecinţă, cele mai favorabile porţiuni pentru culturile pomicole
şi cele legumicole sunt cele din treimea de mijloc a versanţilor.
Formele de relief pozitive (culmile, vârfurile de deal) nu
favorizează îngheţurile, fapt pentru care acestea sunt mai puţin
frecvente şi mai puţin persistente ca în văi.
În nordul Podişului Nistrului şi a Platoului Moldovei de Nord sunt
mai puternic afectate de îngheţ pantele estice şi sud-estice din
cauză că radiaţia le găseşte mai reci, iar trecerea la temperaturi
mai ridicate se face mai rapid în comparaţie cu pantele vestice şi
sud-vestice, de aceea plantele ce sunt cultivate pe versanţii estici
şi sud-estici se resimt mai mult şi se refac mai greu de pe urma
îngheţului nocturn.
Mai severe sunt îngheţurile timpurii de toamnă şi târzii de
primăvară pe versanţii ce au expoziţie nordică, unde încălzirea
este mai slabă, lentă din cauza absenţei radiaţiei solare o mare
parte din timp.
Îngheţul mai este influenţat, în cazul solurilor, şi de unele însuşiri
fizice ale acestuia (culoarea, căldura specifică şi conductibilitatea
calorică). Solurile ce sunt mai închise la culoare (ce au un conţinut
mai înalt de humus) îngheaţă mai greu decât cele deschise (ce au
un conţinut mare de calcar), din cauza albedoului redus, care le
permite să absoarbă, în decursul zilei, o cantitate mai mare de
energie radiantă solară.
Solurile uscate şi afânate îngheaţă mai uşor decât cele umede şi
bătătorite, fiindcă aerul înglobat în spaţiile lor lacunare are căldura
specifică mică şi conductibilitatea calorică redusă. Aceste însuşiri
fac ca încălzirea din timpul zilei să cuprindă numai stratul
superficial care se răceşte rapid noaptea, favorizând îngheţul.
Prezenţa apei în sol sau în vecinătatea lui reduce pericolul de
îngheţ prin creşterea căldurii specifice şi conductibilităţii calorice

263
a solurilor ce determină o răcire nocturnă cu mult mai lentă, ce
este întârziată de fluxul de căldură, ce este orientat dinspre
straturile mai adânci spre suprafaţă, prin conductibilitate calorică.
Astfel se explică faptul că în luncile râurilor, pericolul de îngheţ
este mai mic decât pe terase şi în câmp. Recoltele sunt mai bune,
nu doar pentru că solurile au o rezervă constantă de apă pentru
procesele vitale, ci şi pentru că apa din râurile învecinate
constituie o sursă de căldură iarna şi un termoregulator primăvara
şi toamna, când diminuează şi pericolul prezentat de brume.
Regimul termic al aerului şi solului mai este influenţat şi de
covorul vegetal. Preluând rolul de suprafaţă activă principală,
covorul vegetal absoarbe cea mai mare parte a radiaţiei solare,
atenuând ziua, încălzirea solului comparativ cu suprafeţele fără
vegetaţie, în schimb noaptea, radiaţia calorică încrucişată a
frunzelor şi tulpinilor, viteza redusă a vântului, umezeala mai
mare a aerului determină creşterea minimelor termice şi
micşorează implicit pericolul de îngheţ.
Factorii agrofitotehnici influenţează şi ei fenomenul de îngheţ.
Orice lucrare ce modifică structura stratului superficial al solului,
influenţează pozitiv ori negativ pierderile de căldură radiative;
astfel aratul, grăpatul şi lucrările care afânează solul la suprafaţă,
făcându-l să înglobeze o mai mare cantitate de aer în spaţiile
lacunare mai numeroase şi mai încăpătoare, contribuie la răcirea
lui mai intensă (aceasta se datorează, în mare măsură, reducerii
conductibilităţii calorice şi, deci, la micşorarea afluxului de
căldură dinspre staturile mai adânci.
Culturile de câmp sunt mai puţin afectate de îngheţurile timpurii
de toamnă şi târzii de primăvară fiindcă au o rezistenţă mai mare
decât culturile viticole şi pomicole, şi pentru că momentele critice
ale ciclului lor vegetativ (diferenţierea organelor de reproducere,
înflorirea, fructificarea etc.) au loc în afara pericolelor de îngheţ.
Toamna primele îngheţuri la suprafaţa solului pe toată suprafaţa
Platoului Moldovei de Nord şi cea mai mare parte a Podişului
Nistrului au loc mai devreme de 30 septembrie, în partea centrală

264
şi sudică a Podişului Nistrului, intre 30 septembrie şi 5 octombrie,
şi doar pe o mică suprafaţă din extremitatea sudică a Podişului
Nistrului au loc între 10 octombrie -15 octombrie.
În unii ani îngheţurile de toamnă au loc pe 6 septembrie şi cel
mai târzie dată înregistrată, când a avut loc primul îngheţ de
toamnă – 12 noiembrie.
Îngheţurile de toamnă devremi aduc pagube prin faptul că
afectează roada ce nu este colectată de pe câmpuri. Suferă mult de
pe urma lor mai ales legumele, fructele (după îngheţuri ele pot fi
parţial folosite la sucuri sau ca hrană animalelor), scade
productivitatea recoltării viţei-de-vie, ce se scutură şi nu mai este
bună de pus la păstrare pe un termen îndelungat, etc.
În ultimii 10 ani se observă o tendinţă când îngheţurile de toamnă
au loc în luna octombrie, noiembrie (primele), ceea ce permite ca
o bună parte din roadă să fie salvată prin faptul că este parţial
recoltată şi depozitată. Totodată temperatura la suprafaţa solului şi
în aer rareori depăşeşte valorile de 00C…-30 C.
Măsuri de atenuare (prevenire). Pentru atenuarea efectelor
îngheţurilor târzii de primăvară şi a celor devremi de toamnă o
mare importanţă are prezicerea lor. Mai jos sunt indicate două
metode de prezicere a înghețurilor cu un anumit grad de
aproximaţie, metode ce pot fi folosite pentru ca, ştiind
probabilitatea de apariţie a îngheţurilor, să fie luate toate măsurile
necesare de protecţie a culturilor agricole şi să fie atenuate
efectele lor negative.
O metodă ce permite determinarea “punctului de rouă” foloseşte
un psihometru format din două termometre: unul uscat şi altul
umed.
Psihometrul serveşte pentru aflarea punctului de rouă (temperatura
la care umezeala din atmosferă este într-un fel de echilibru, gata să
formeze roua sau să se evapore, după cum temperatura va creşte
sau va scădea (după caz). Cunoscând punctul de rouă, se poate
prevedea apropierea unui îngheţ ce poate dăuna plantelor şi
totodată putem lua măsurile necesare de protecţie ce se cuvin.
265
Pentru a afla temperatura punctului de rouă se utilizează tabelul de
mai jos, în partea stângă a căruia este trecută temperatura ce o
indică termometrul uscat, iar în partea dreaptă sunt indicatorii
corespunzători, calculaţi:

Tab.1

Temperatura Indicator Temp. uscată Indicator

uscat. (C)
Sub –4,5˚C 8,5 +10C 3,0
-4˚C 6,9 +1,5˚C 2,8
-3,5˚C 6,5 +5˚…7˚C 2,5
-3,0˚C 6,1 +7˚…10˚C 2,2
-2,5˚C 5,6 +10˚...12,5˚ 2,1
-2,0˚C 5,1 +13˚…15,5˚ 2,0
-1,5˚C 4,6 +16˚…21˚ 1,9
-0,5˚C 3,8 +210…26,50 1,8
-1,0˚C 4,2 +210…26,50 1,7
0,0˚C 3,4

Se procedează în modul următor: din temperatura arătată de

termometrul uscat se scade temperatura termometrului umed.
Diferenţa obţinută se înmulţeşte cu factorul ce corespunde
temperaturii indicate de termometrul uscat. Produsul ce se obţine
se scade din temperatura arătată de termometrul uscat şi se află
punctul de rouă (dacă are valori negative atunci este pericol de
îngheţ).
Exemplu: termometrul uscat indică +100C, cel umed indică +50C,
se socoate: 100C-50C=50C; 50C*2,1=10,50C; 100 C-10,50 C=-0,50C;
deci pericol de îngheţ.
Pentru protejarea culturilor agricole şi a livezilor, viilor de
efectele negative ale îngheţurilor de primăvară şi de toamnă se pot
utiliza următoarele metode: creşterea unor culturi cu rezistenţă

266
relativă la îngheţ, îngroparea butaşilor de viţă-de –vie în pământ,
folosirea termenului optim de plantare a plantelor în câmp,
acoperirea serelor, răsadniţelor, recoltarea roadei în termeni
optimi, fumegaţia (are efect dacă temperatura aerului nu este mai
mare de minus 20C), împrăştierea aerului cu elicopterul etc.
Aceste măsuri de prevenire şi combatere a îngheţurilor pot fi
grupate în cinci categorii mari. Mai jos vor fi expuse şi descrise
aceste măsuri:
1) Măsurile de prevenire anterioare plantării sau însămânţării.
Ele au o importanţă foarte mare fiind eficiente şi nu necesită
implicarea unor sporuri mari de investiţii. Măsurile sus menţionate
constau în alegerea ca loc de cultivare a plantelor sensibile la
îngheţ, a pantelor cu expoziţie sudică şi sud-estică, unde riscul de
îngheţ este inexistent sau foarte redus. Sunt preferabile pantele
care întârzie înmugurirea, care se va produce dup trecerea
pericolului de îngheţ. Când se plantează, pomii se vor distribui
astfel, încât s permit scurgerea uşoar a aerului rece spre vi.
Totodată este necesară evitarea formării de liziere compacte care
ar duce la stagnarea aerului rece în interiorul plantaţiei.
2) Măsurile de atenuare a răcirii radiaţiei nocturne
Se vor utiliza fumigaţia, adăpostirea şi perdelele de protecţie.
Fumugaţia urmăreşte realizarea temporar a unui ecran protector
de fum, care micşorează radiaţia efectiv împiedicând sau
diminuând într-o oarecare măsură răcirile radiative prea mari.
Pentru ca ea s fie eficient, fumigaţia trebuie să îndeplinească o
serie de condiţii. Dac materialul fumigen arde prea repede, iar
fumul nu reuşeşte să formeze un strat suficient de dens şi de
persistent, eficienţa acţiunii va fi minim. Evitarea substanţelor
fumigene cu efecte toxice pentru culturi şi cultivatori este o altă
condiţie de care este necesar s se ţin seama. Acţiunea de fumigaţie
se va întreprinde numai pe timp cald sau cu vânt slab, fiindc
vânturile puternice împrştie fumul şi o fac inutil.
Se utilizează urmtoarele materiale fumigene ieftine: gunoiul şi
brichetele din praf de crbune. Ele au îns dezavantajul c au un

267
volum mare şi este imposibil de deplasat în funcţie de schimbrile
direcţiei vântului. Pentru parcelele de circa 400 hectare de teren
sunt dispozitive de producere a fumului alb şi greu de sulfit de
amoniu.
Pentru aplecarea msurilor de protecţie este necesar ca în ntervale
cu pericol de îngheţ şi de producere a brumei s se organizeze un
sistem de avertizare. Pentru aceasta în fiecare sear la ora 20˚˚ se
va msura temperatura la suprafaţa solului. Când temperatura
respectiv va coborî sub 10˚ C, iar cerul va fi senin, viteza vântului
nu va depşi 4m /s, se va lansa prima avertizare, iar determinările
termometrice se vor face din or în or. Când temperatura va coborî
sub 5˚C msurtorile se vor face din sfert în sfert de or, iar când va fi
mai mic de 2˚C, în condiţii de cer senin şi vânt sub 4m/s, se va da
alarma şi declanşa acţiunea de fumigaţie, care va continua şi o
oră-dou dup ce va rsări soarele. Fumigaţía este, îns o metod
eficientă doar numai pentru suprafeţe de minimum 20 hectare.
Pentru culturile de legume şi zarzavaturi este practicată
adăpostirea. Cele mai rspândite construcţii de adpostire sunt
rsadniţele, care fiind acoperite cu sticl ce permite ptrunderea
radiaţiilor luminoase, dar nu las s ias radiaţia caloric, ele asigur o
creştere oarecare a temperaturii, dar cu mult timp înainte ca
valorile respective s se produc în afara lor. Important este faptul că
rsadniţele asigur protecţia plantelor împotriva îngheţurilor şi
brumelor târzii de primvar.
Sunt rsadniţe ce au înclzire termică pe baza gunoiului de grajd,
aburi, ap cald, aer cald sau electricitate.
Pentru a proteja plantele în câmp se practic adpostirea temporar cu
folii de polietilen (a harbujilor, zămoşilor etc.)
Un alt mijloc de protecţie îl constituie perdelele de protecţie, care
sunt fie perdele vegetale din specii forestiere, fie perdele
artificiale, ce sunt construite din scânduri, trestie etc., ce sunt
permanente sau temporare şi orientate întotdeauna perpendicular
pe direcţia vântului. În cazul când culturile sunt în pant. Perdelele
de protecţie se amplaseaz la partea lor superioar şi nu la cea

268
inferioar, unde ar favoriza îngheţul prin acumularea aerului rece.
Alte msuri de protecţie sunt msurile destinate creşterii
temperaturii solului şi aerului. Suprafaţa solului se înclzeşte cu
ajutorul apei calde sau a aburilor ce au rmas neutilizaţi la diferite
sere ori întreprinderi industriale. Aburii sau apa se dirijeaz prin
ţevi cu drenuri de azbociment la adâncimi de 30-50 cm în sol.
I. Fenomenele meteorologice de risc ce au loc tot anul
1. Seceta şi uscăciunea
Seceta reprezintă un fenomen natural ce apare atunci când suma
precipitaţiilor atmosferice depuse este mai mică decât media
multianuală, fapt ce condiţionează un deficit în regimul hidrologic
ce negativ influenţează productivitatea culturilor agricole.
O perioadă cu durata de 10-15 zile fără ploi şi cu
temperaturi ridicate poate fi considerată un interval de secetă.
Anul este cu atât mai secetos cu cât aceste intervale sunt mai
îndelungate şi se repetă mai des.
Secetele sunt cauza predominării în anotimpul cald a maselor de
aer aride tropicale continentale.
Impactul. La umiditatea aerului coboară până la 20-30%, se
evaporă apa moleculară. După gradul de amploare seceta poate să
se manifeste la sol, în aer şi mixt. Cele mai periculoase sunt
secetele ce se manifestă mixt, căci contribuie la evaporarea
intensă a apei din sol şi la uscarea plantelor.
Secetele se pot produce în oricare anotimp, cele mai
dăunătoare fiind cele de primăvară cu o durată mare (ex. anul
2000). Efectele lor negative nu pot fi compensate complect
niciodată, chiar dacă în lunile ce urmează ploile sunt abundente.
Măsuri de atenuare. Combaterea efectelor dăunătoare ale
secetei.
Efectele negative pot fi diminuate sau prevenite prin aplicarea
unui complex de lucrării agrotehnice raţionale. Impactul secetelor
asupra agriculturii este foarte mare, fiindcă roada se micşorează
cu 30-60 %.
De aceea pe tot parcursul anului trebuie să fie create condiţiile
269
necesare, înmagazinarea a cât mai multe precipitaţii atmosferice.
Pentru aceasta solul trebuie afânat bine. Trebuie nimicite
buruienile care consumă apă multă.
În regiunile unde secetele au o frecvenţă mare se
recomandă cultivarea următoarelor culturi rezistente la secetă:
meiul, sorgul, iarba de sudan, secara, floarea-soarelui, orzul, viţa-
de-vie. O rezistenţă medie la secetă o au grâul, porumbul şi orzul
de toamnă. Ovăzul, sfecla, fasolea, mazărea, bobul nu suportă
secetă. Ne mai poate ajuta să diminuăm efectele secetei irigaţia,
respectarea termenelor de însămânţare, rotaţia culturilor în
asolament, utilizarea îngrăşămintelor. Pentru a păstra umiditatea
în sol se recomandă semănarea îndesită a culturilor de câmp.
Îngrăşămintele chimice trebuie aplicate în doze mici şi la
adâncime mai mare a straturilor de sol. Se mai recomandă
excluderea aratului cu întoarcere a brazdei pe timp de 2-3 ani,
plantarea perdelelor forestiere, utilizarea raţională a erbicidelor.
2. Excesul de umiditate
Excesul de umiditate reprezintă acumularea unei cantităţi mari de
umezeală în sol ca urmare a unor ploi abundente sau a unor căderi
de zăpadă.
Se înregistrează în toate anotimpurile.
Impactul. Excesul de umiditate stânjeneşte funcţiile rădăcinii; apa
ocupă toţi porii din sol, înlocuind aerul necesar pentru respiraţia
rădăcinilor, rădăcinile active la urma urmei mor, aprovizionarea
pomilor cu substanţe hrănitoare încetează şi pomii se usucă.
Între anii 1951-1963 a avut loc o tendinţă de sporire a umidităţii.
Dacă surplusul de umezeală din anotimpul de iarnă poate servi ca
sursă de umezeală pentru plante primăvara, atunci precipitaţiile
abundente din celelalte anotimpuri pot provoca daune esenţiale
prin: putrezirea seminţelor în sol primăvara sau toamna,
împiedicarea efectuării lucrărilor de semănare, împiedicarea sau
îngreunarea recoltării cerealelor după ploile dese; multe legume
încep să se altereze când cad precipitaţii (crapă, apar pete pe
fructe, frunze etc.), ele fiind bune doar pentru consum imediat sau

270
prepararea sucurilor, excesul de umiditate contribuie la creşterea
puternică a mohorului şi a altor buruiene care în timp secetos sau
relativ umed nu se prea dezvoltă etc.
Măsuri de prevenire şi atenuare. Măsuri de prevenire şi atenuare
a efectelor excesului de umiditate: cea mai sigură metodă este
efectuarea drenajului ce înlătură o parte din excesul de umiditate,
recoltarea legumelor la timp pentru a nu pierde din roadă,
folosirea la maximum a timpului potrivit pentru recoltare etc.
Concluzie: Analizând datele din această lucrare se observă că
teritoriul Republicii Moldova, fiind situat într-o zonă cu climă
temperată de tranziţie spre clima aspră continentală, este afectată
de diferite calamităţi ale naturii. Prin poziţia sa fizico-geografică
ea este lipsită de influenţa deplină a unor mase de aer, totodată ea
este supusă uneori unor mase de aer ce provoacă. Astfel munţii
Carpaţi reţin o parte din masele de aer ce vin dinspre Marea
Mediterană şi Oceanul Atlantic. Totodată liber pătrund fără a avea
vreo barieră naturală masele de aer arctice ce provoacă îngheţuri
tardive primăvara şi îngheţuri devremi toamna, pricinuind mari
daune agriculturii şi economiei naţionale.
Cataclismele naturale produc mari daune, mai ales secetele, care
în ultimele două decenii au avut o frecvenţă destul de mare, şi
ploile torenţiale ce contribuie la erodarea puternică a solului, la
distrugerea semănăturilor, impurificarea apelor din fântâni şi la
decese omeneşti. Daune însemnate aduc şi îngheţurile de
primăvară sau de toamnă.
În prezentul ghid au fost expuse metode eficiente de prezicere a
îngheţurilor de primăvară şi de toamnă, măsuri necesare pentru
protecţia plantelor, precum şi diferite metode de prevenire şi
combatere a efectelor dăunătoare ale cataclismelor naturale,
măsuri necesare ce pot într-o oarecare măsură salva roada
culturilor agricole şi preîntâmpina epidemiile şi cazurile de
foamete. Prezentarea acestor măsuri s-a efectuat pe baza datelor
ştiinţifice.

271
Harta fizică a lumii

272
273
Harta zoogeografică a lumii

274
275
 BIBLIOGRAFIE
1. Г.Д. Довгань, А.И. Сиротенко‚ А. Г.Садник ”СТРАНОВЕДЕНИЕ,
Справочник 2007”
2. БОЛЬШАЯ иллюстрированная энциклопедиа ”СТРАНЫ МИРА
2009”
3. И.Р. Гилецкий‚ Р.Р.Сливка‚ М.Н. Богович ”ГЕОГРАФИА
справочник 2009”
4. Annie CARNAT,Pascal CLERC”GÉOGRAPHIE seconde 2000”
5. А.Е. Менъчуков. ”В МИРЕ ОРИЕНТИРОВAНИЯ, 1966”
6. ИГОРЪ МОЛОДАН ”УЧЕБНИК ПО ВЫЖИВАНИЮ В
ЭКСТЕМАЛЬНЫХ СИТУАЦИЯХ 2016”
7. О.Є. Шматько‚ В.Ф.Вовк ”Повний курс географии в теkстах
2014”
8. ”БОЛИШОЙ АТЛАС МИРА Болеe15 000 географических
названий, 2013”
9. J.M. Country ”LEGILE LUMII. Mediul înconjurător explicat cu
ajutorul fizicii”.
10. Sezont Ciubară, Zinaida Calanda ” GEOGRAFIE. Manual pentru cl a
XI”.
11. Ion Zăvoneanu, Doina Ciurgea ”GEOGRAFIA MEDIULUI
ÎNCONJURĂTOR.PROBLEME FUNDAMENTALE ALE LUMII
CONTEMPORANE”.
12. A.A. Calenda, Z.F. Calanda ”Geografia prezentată grafic”.
13. Elisa Bonilla Rius ”Atlas de geografia universal”.
14. A. Lungu, N.Volontir ” GEOGRAFIE. Manual pentru cl a X”.
15. Лазаревич К. ГЕОГРАФИЯ 6-10 класы”
16. http://geografia.ru

276