Sistemul Solar

Colegiul Tehnic ,,Iuliu Maniu” Carei

Profesor Sabo Emil

VIZIONARE PLĂCUTĂ!!!
 Cuprins
 1. Sistemul Solar
 2. Reprezentarea grafică a Sistemului Solar
 3. Soarele
 4. Mercur
 5. Venus
 6. Pământ
 7. Marte
 8. Jupiter
 9. Saturn
 10. Uranus
 11. Neptun
 12. Pluto
 13. Calea Lactee
 14. Eclipsa de Lună
 15. Eclipsa de Soare
 16.”Roca distrugătoare”
 Sistemul Solar

SISTEMUL SOLAR s-a format acum, aproximativ 4 miliarde de ani şi

constă în SOARE, cele nouă planete care se învârt in jurul lui şi satelitii
lor. Aceste planete sunt: MERCUR, VENUS, PAMANT, MARTE, JUPITER,
SATURN, URANUS, NEPTUN, şi PLUTO. Sistemul solar s-a format,
probabil, dintr-un nor de gaze şi praf care s-a desprins dintr-un nor mai
mare. Forţele gravitaţionale au facut ca norul să se învârteasca şi să se
contracte. Centrul, devenind foarte compact, dens si extrem de fierbinte,
a format SOARELE.
Reprezentarea grafică a Sistemului
Solar
 Soarele
 Soarele este o stea - o sferă de masă
gazoasă incandescentă de la care
întreg sistemul nostru planetar
primeşte lumina şi caldură.
 Depărtarea de la Soare la Pământ
este de aproximativ 150.000.000Km si
este considerată ca unitate
astronomică pentru distanţe în sisteme
planetare.
 Energia totală radiată de Soare, pe
toate lungimile de undă şi în unitatea
de timp, se numeşte luminozitate
solară. Din energia radiată de fotosferă
, învelişul solar de la care primim
lumină s-a determinat temperatura
Soarelui, care aici este de 6000 grade
Kelvin.
 Mercur
 Planeta cea mai apropiată de
Soare, Mercur, este şi cea mai
mică dintre planete (raza:
2439km, masă: 0,056 mase
terestre), fiind puţin mai mare
decât Luna. Acceleraţia
gravitaţională(3,72m/s2) este
de 2,6 ori mai mică decât pe
Pământ.
 Planeta nu are atmosferă, ci
numai un înveliş foarte fin de
heliu. Acest fapt se explică
prin viteza mică de evadare
(4,3km/s) şi prin apropierea
mare de Soare, particulele
atmosferice fiind expulzate in
spaţiu.
 Temperatura (masurată prin
fotometrie în infraroşu) este
de circa 340 grade C.
 Venus
 Suprafaţa planetei Venus nu se poate
observa direct prin instrumete optice,
de aceea problema rotaţiei axiale a
fost multă vreme in discuţie. Ea a
fost lamurită abia în urma
cercetărilor efectuate cu observa ţiile
radio din care s-a determinat c ă
planeta Venus are o perioad ă de
rotaţie de 243 zile în sens retrograd
adică în sensul acelor ceasornicului,
fapt asupra căruia merită insistat
puţin.
 Având în vedere faptul că densitatea
atmosferei planetei Venus este de
circa 50 de ori mai mare dec ât
densitatea atmosferei terestre,
presiunea vânturilor este de 10-15
ori mai mare decât a vânturilor de la
suprafaţa Pământului.
 Pământ
 Atmosfera Pământului este
compusă din azot 78%, oxigen
21%, si apoi alte componente de
mai mic procentaj ca hidrogenul
0.019%, vapori de apă în cantitate
variabilă, argon 0.94%, neon
0.0012%, heliu 0.0004%, iar
bioxidul de carbon este cam
0.03%.
 LUNA este satelitul natural al
Pământului. Ea gravitează în jurul
Pământului la o distanţă medie de
384400Km. Are diametrul de
3473Km.
 Având în vedere faptul că dintre
toate corpurile cereşti naturale,
Luna este la distanţa cea mai mică
faţa de Pământ, ea ridică o serie
de probleme atât observaţionale
cât şi cu privire la călătoriile
cosmice.
 Marte
 A patra planetă a Sistemului
Solar în ordinea distanţei faţa
de Soare, Marte are raza
aproximativ jumătate din raza
Pământului (3392km), iar masa
de circa nouă ori mai mică
decât cea terestră.
 Studiul planetei Marte a
înregistrat progrese remarcabile
graţie cercetarilor efectuate cu
ajutorul staţiilor interplanetare
din seria Mariner (americane) şi
Marte (sovietice). S-au realizat
şi sateliţi artificiali ai planetei
Marte, planeta fiind fotografiată
şi cercetată pe toate feţele. În
anul 1976 două staţii americane
de tip Viking au coborât pentru
prima dată pe solul marţian.
 Jupiter
 Este cea mai masivă dintre
planetele sistemului solar având
masă egală cu 318,36 mase
terestre. Depărtarea medie de la
Soare este de 5,2 unitaţi
astronomice, adică de 778 milioane
km. Această planetă îşi parcurge
orbita în 11,86 ani tereştri.
 Temperatura planetei Jupiter este
mult mai scăzută decât a celorlalte
planete amintite până acum; ea
este de ordinul de marime a -130
grade C. Atmosfera lui Jupiter este
compusă din molecule de hidrogen
(H2) heliu, metan si amoniac.
 Jupiter are 16 sateliţi cunoscuţi,iar
care primii 4 au fost descoperiţi de
către Galileo Galilei în anul 1610 .
 Saturn
 Este planeta cu inele, la o
depărtare de 9,5 unitaţi
astronomice, adicaă la
1.427.000.000 km în raport cu
Soarele. Are perioada de
revoluţie de 29.5 ani tereştri,
perioada de rotaţie axială fiind
de 10 ore 14 minute la ecuator
şi din această cauză, planeta
este turtită la poli. Raza
planetei este de 60 de mii de
km, este de 95 ori mai masivă
decât Pământul.
 Temperatura la suprafaţa
planetei este de aproximativ -
113 grade C în timp ce pe
satelitul Titan al acesteia,
temperatura este de -180
grade C.
 Uranus
 Este prima planetă
descoperită prin telescop.Fiind
la limita vizibilitaţii cu ochiul
liber, planeta Uranus a fost
observată pentru prima dată
de către William Herschel în
anul 1871.
 Are 15 satelţti: Cordelia,
Ofelia, Bianca, Cressida,
Desdemona, Julieta, Portia,
Rosalinda, Belinda, Puck,
Miranda, Ariel, Umbriel,
Titania şi Oberon.
 Neptun
 Este descoperită teoretic de
către astronomul francez Le
Verrier în anul 1846 care a
examinat anumite
neregularităţi observate în
mişcarea planetei Uranus.
Neptun se mişca în jurul
Soarelui la o distanţa de 30
unitaţi astronomice, adică 4
miliarde şi jumătate de km si
îşi parcurge orbita în 165 ani
tereştri.
 Are 8 sateliţi: Naiad,
Thalassa, Despina, Galatea,
Larissa, Proteus, Triton şi
Nereid.
 Triton este cel mai rece corp
cunoscut în Sistemul Solar.
 Pluto
 A fost considerată cea mai
îndepărtată planetă cunoscută în
Sistemul Solar până la recenta
descoperire a Institutului de
Tehnologie din California şi
anume a celui mai mare corp
ceresc, descoperit în Sistemul
Solar în ultimii 72 de ani, numit
Quaoar având un diametru de
aproximativ 1300Km.
 Pluto a fost prevăzută teoretic
de Percival Lowell în anul 1914
şi este observatp pentru prima
datp ăn anul 1930. Ea este cea
de-a 9-a planetă a sistemului
nostru planetar.
 Are un singur satelit cunoscut,
Charon, descoperit în 1978 de
americanul Jim Christy.
 Calea Lactee
Există peste 150 de roiuri stelare
care orbitează în jurul Căii Lactee,
iar galaxiile mai mari, precum
Andromeda au si până la 500.
Astronomii au început să observe
roiul Messier 12 in 1999 sperând că
este un roi neperturbat tipic. Ei
doreau să observe cum evoluează
roiurile de stele în condiţii normale.
După ce au inspectat peste 16
000 de stele dintre cele 200 000
cate sunt în acest roi, cercetătorii
au descoperit că lipsesc stelele cele
mai mici si mai comune. Prin
urmare, fie Messier 12 s-a format
fără a asemena stele mici ceea ce
l-ar face unic fie orbita să se
apropie de centrul galactic mai tare
decât s-a crezut până acum.
 Eclipsa de Lună
 O eclipsă de Lună are loc
atunci când Luna, în mişcarea
sa în jurul Pământului, intră în
umbra acestuia.Aceasta se
întâmplă când
Soarele,Pământul şi Luna sun
aliniate exact sau foarte
apropiat(eclipsă parţială)cu
Pământul în mijloc.
Întotdeauana faza Lunii la o
eclipsă de Lună este de Lună
Plină. Tipul şi durata ei
depinde poziţia relativă şi
poziţia de pe linia nodurilor.
Cea mai recentă eclipsă de
Lună a fost ce din noapte de
pe 3 spre 4 Martie 2007.
Ultima a avut loc pe 28
august 2007.
 Eclipsa de Soare
 O eclipsă de Soare se produce când
Luna trece între Pamânt şi Soare, prin
faţa Soarelui. Văzut de pe Pământ, discul
Lunii e mai mare decât cel al Soarelui şi,
dacă se interpune între privitor şi Soare,
îi "blochează" lumina, aruncând o umbră
circulară pe Pământ. Când discul Lunii
acoperă în întregime discul Soarelui,
pentru un anumit loc de observaţie,
lumina este blocată complet şi clipsa
este totală.
 O eclipsă de soare se poate vedea doar
dacă te afli în locul potrivit de pe glob.
 “Roca distrugătoare”
 O bucată de rocă care a fost lăsată de
caţiva ani într-un sertar la Universitatea
Aberdeen s-a dovedit că a aparţinut unui
asteroid ce a lovit Terra în urmă cu 140
de milioane de ani.
Rămăşiţa străvechiului corp ceresc a fost
descoperit de Dr. Gordon Walkden în
Bristol în urmă cu câţiva ani, dar a pus-o
aşa, fără să o examineze, în sertarul
biroului său. Se spune că este prima
dovadă a existenţei unui asteroid cu un
diametru de peste trei kilometri.

 Corpul ceresc a intrat in atmosferă

terestră în urmă cu 140 de milioane de
ani, iar în urma impactului s-a produs o
explozie de 40 de milioane de ori mai
puternică decât cea nucleară de la
Hiroshima.
 Eşantioane din acea rocă vor fi expuse la
Natural History Museum din Edinburgh si
la Universitatea Aberdeen.
 Bibliografie
 Mica mea enciclopedie,editura RAO
 Lumea cosmică,editura AQUILA ’93