Sunteți pe pagina 1din 19

LEGEA

ATRACTIEI
UNIVERSALE.
SATELITI.
~ STANESCU BRY DACIANA
INTRODUCERE
Încă din antichitate savanții știau de atracția
Încă din antichitate
gravitațională savanții
dintre știaușidePământ,
corpuri atracția gravitațională
dintre
dintreLună
corpuri
și Pământ, dintre Soare și planete.dintre
și Pământ, dintre Lună și Pământ,
Soare și planete.
SIR ISAAC NEWTON
A evoluţionat ştiinţa când a presupus că forţa gravitaţională
care atrage un corp, spre exemplu, un măr, spre Pământ s-ar putea
manifesta şi asupra Lunii, prin intermediul câmpurilor gravitaţionale ale
celor două corpuri cereşti.
Prin observaţii şi calcule, el a ajuns la concluzia că forţele
de gravitaţie exercitate de Pământ fie asupra Lunii, fie asupra unui măr
aflat liber în vecinătatea Pământului, depind atât de distanţa dintre aceste
corpuri şi Pământ, cât şi de masele lor.
Newton a generalizat această ipoteză, aplicând-o oricăror
două corpuri din Univers, ale căror dimensiuni pot fi considerate mici în
raport cu distanţa dintre centrele lor.
Legea atracţiei gravitaţionale, enunţată de Newton şi
publicată în anul 1687, a fost confirmată prin studierea mişcării
planetelor în jurul Soarelui şi a sateliţilor în jurul planetelor.
Două corpuri cu masele m1 și m2, considerate punctiforme față
de distanța dintre ele, se atrag reciproc printr-o forță direct
proporțională cu produsul maselor corpurilor și invers
proporțională cu pătratul distanței dintre ele, orientată pe direcția
dreptei ce unește centrele de greutate ale celor două corpuri.
EXPRESIA MATEMATICA
a legii este:

în care:

 F este magnitudinea forței gravitaționale


dintre cele două corpuri punctiforme,
 G este un coeficient de proporționalitate
numit constanta atracției universale,
 m1 este masa primului corp,
 m2 este masa celui de al II-lea corp,
r este distanța dintre cele două corpuri.
In sistemul international:

F se măsoară în newtoni (N)

m1 și m2 se masoara kilograme (kg)

r se masoara în metri (m)

constanta G este aproximativ egală cu


6,674 × 10−11 N m2 kg−2
Vectorial, expresiile matematice sunt:
OBSERVATIE:
Valoarea constantei K a atracţiei universale a fost determinată experimental,
pentru prima oară, în anul 1798, de Sir Henry Cavendish.

El a folosit o balanţă de torsiune.

A fost prima verificare experimentală, în laborator, a teoriei gravitației, la 111


ani după ce Isaac Newton publicase Principiile matematice ale filozofiei
naturale și la 71 de ani după moartea lui Newton.

Constanta atracției universale este numeric egală cu forța cu care se atrag două
corpuri punctiforme, fiecare cu masa de 1 kg, aflate la distanța r = 1 m unul de
celălalt.
Sateliți artificiali.Viteze
cosmice.
Din legea atracției universale putem determina viteza
minimă care trebuie imprimată unei nave cosmice sau
unui satelit artificial pentru a se plasa pe o orbită circulară
în jurul planetei sau chiar de a părăsi sistemul nostru
solar.
SATELITII ARTIFICIALI AI
PAMANTULUI
Un punct material de masa m se afla la inaltimea r fata de suprafata
pamantului in punctul A. daca este lasat sa cada liber, ajunge pe suprafata
Pamantului in punctul P1, iar lansat cu o viteza v1, ajunge in puctul P2.

Cand corpul este lansat cu viteza v, el devine un satelit artificial, care descrie o
miscare circulara in jurul pamantului. Acceleratia centripetal a satelitulu
este imprimata de forta gravitationala a Pamantului.

Un satelit artificial care are traiectoria in imediata vecinatate a


Pamantului trebuie sa aiba o viteza –prima viteza cosmica– :

Ca o sonda spatiala sa evadeze din campul gravitational al Pamantului si


sa poata exploraalte planete din sistemul solar, trebuie sa fie lansata cu
o viteza –a doua viteza cosmica – :

unde r este altitudinea corpului fata de suprafata Pamantului


OBSERVATIE:
Pentru ca o rachetă să evadeze din câmpul
gravitațional al Soarelui pentru a explora
alte sisteme solare din galaxia noastră
trebuie să fie lansată cu o viteză, numită
a treia viteză cosmică, de 42 km/s.

Viteza necesară părăsirii galaxiei noastre,


numită a patra viteză cosmică, este de
290 km/s.
TIPURI DE SATELITI ARTIFICIALI:

Sateliți artificiali cu orbită Sateliți artificiali cu orbită


02
.

01 joasă (LEO – Low Earth


Orbit)
medie (MEO – Medium Earth
Orbit)

Sateliți artificiali cu orbită


.

03 geostationară (GEO –
Geostationary Earth Orbit) .
Sateliții artificiali cu orbită joasă (LEO – Low Earth Orbit)

Aceștia orbitează deasupra


Pământului la distanțe cuprinse între
150 și 2000 Km. O rotație completă
este efectuată în 90 minute, iar timpul
în care un punct aflat pe Pământ are
vizibilitate directă cu satelitul este de
15 minute. Întârzierea și atenuarea
semnalelor transmise, sunt reduse.
Timpul de viață se limitează de la
câteva luni, la maxim un an. În
prezent, se află 470 sateliți cu orbita
joasă.
Sateliți artificiali cu orbită medie (MEO – Medium Earth
Orbit)
Orbitează pe orbite eliptice dispuse
deasupra polilor sau deasupra
Ecuatorului la distanțe cuprinse între
10.000 și 20.000 Km. Timpul în care un
punct aflat pe Pământ are vizibilitate
directă cu satelitul este 120 ... 360 de
minute. Întârzierea și atenuarea
semnalelor transmise prin acest tip de
sateliti, sunt destul de mari. Sunt utilizați
în special în rețele GPS și pentru
comunicații de voce și date. La
momentul actual pe orbita Pământului se
află 69 sateliți cu orbita medie.
Sateliți artificiali cu orbită geostationară (GEO –
Geostationary Earth Orbit)
Sateliții geostaționari sunt plasați pe orbite situate
deasupra Ecuatorului la distanța fixă de 35.786 Km.
Se rotesc cu aceeași viteză și în același sens cu
Pământul. Un satelit geostaționar poate acoperi în
orice moment 42,2% din suprafața planetei. Timpul în
care un punct aflat pe Pământ are vizibilitate directă
cu satelitul este de 24 de ore. Întârzierea și atenuarea
semnalelor transmise, sunt foarte mari, iar costurile de
plasare a acestor sateliți pe orbită sunt de asemenea
foarte mari. Sunt utilizați în general pentru
comunicații de orice tip, supravegherea militară sau
meteorologică. Pe orbita Pământului se afla 423
sateliți cu orbita geostaționară.
PROBLEMA
REZOLVATA
1. Calculează perioada de rotație (revoluție) a unui satelit artificial
care are traiectoria în imediata vecinătate a suprafeței Pământului și
care a fost lansat cu prima viteză cosmică v = 7,9 km/s.

 Considerăm că înălțimea (r) de la care a fost lansat satelitul este foarte mică comparativ cu raza
Pământului (R0) și vom considera raza orbitei circulare egală chiar cu R0, adică R0 + r ≅ R0.

 Perioada mișcării circulare uniforme este intervalul de timp în care mobilul realizează o rotație
completă, parcurgând circumferința cercului, de lungime 2πR. În acest interval de timp spațiul
unghiular descris de poziția inițială și cea finală este de 2π radiani (360°). Prin urmare, viteza
unghiulară este:
 Scriem relația care face  Înlocuim datele numerice pentru a calcula
legătura între viteza perioada de revoluție a satelitului, considerând
tangențială v și viteza raza Pământului de 6400 km:
unghiulară ω:

 Satelitul artificial încheie o rotație


completă în jurul Pământului la fiecare
85 min.
MULTUMESC!!
!

S-ar putea să vă placă și