La cât a ajuns numărul sateliţilor artificiali ai Pământului. Ce rol au cei mai mulţi dintre ei.

TOP 3 ţări de provenienţă

ggg

Rrrrrffffff

REFERATȘ

fff

dddddfffff
 LICEUL TEORETIC NEGRU-VODĂ

REFERAT:

SATELIȚI ARTIFICIALI

ELEV: DUMITRESCU COSMIN-CONSTANTIN

CLASA a-IX-a A

2019
 Sateliții artificiali sunt obiecte create de om, care sunt lansate în spațiu și
orbitează un corp ceresc. Orbita lor trebuie să fie relativ stabilă pe o perioadă
mai mare de timp pentru ca sensul de "satelit" să se păstreze.În marea lor
majoritate, sateliții artificiali sunt nave robotice folosite pentru comunicații,
supraveghere, și orbitează în jurul Pământului.
Orbita satelitilor este diversificata. Alegerea uneia dintre ele depinde de
serviciul pe care trebuie sa il asigure satelitul sau de aria deservita. Astfel, orbita
poate fi joasa, la doar 160 km in timp ce alti sateliti orbiteaza la peste 36.000
km.
Intrucat satelitii se rotesc in jurul Pamantului, ei sunt atrasi de forta
gravitationala. Daca nu ar avea o miscare proprie, ar cadea inapoi pe Pamant,
aprinzandu-se in straturile superioare ale atmosferei. Insa, miscarea de rotatie in
jurul Pamantului are asociata o forta centrifuga care impinge satelitul,
indepartandu-l de Pamant.
Pentru orice orbita data, exista o viteza pentru care aceste doua forte se
echilibreaza. Viteza care trebuie imprimata unui satelit pentru ca acesta sa intre
pe orbita se obtine din egalarea fortei de greutate (kMm/r^2, unde k este
constanta gravitationala) cu forta centrifuga (mv^2/r, unde r este raza orbitei). In
final obtinem v = sqrt(kM/r). Evident, cu cat orbita este mai joasa, atractia
gravitationala este mai mare si satelitul trebuie sa se roteasca in jurul Pamantului
mai repede, pentru a contrabalansa aceasta atractie. La inaltimi mai mari atractia
gravitationala este mai mica si in consecinta si viteza unghiulara trebuie sa fie
mai mica.

Pentru o orbita foarte joasa, aflata undeva la 160 km, este necesara o
viteza in jurul a 21 160 km/h si aceasta inseamna ca satelitul va inconjura
Pamantul in aproximativ 90 de minute. La o altitudine de 36 000 km, este
necesara o viteza de aproape 11 265 de km/h, dand o perioada de rotatie de 24
ore (aceasta valoare – viteza satelitului geostationar – se obtine egaland vitezele
unghiulare ale celor 2 corpuri gravitationale: satelitul si Pamantul).
 Sateliții sunt folosiți pentru un număr mare de scopuri. Există sateliți de
observare a Pământului civili și militari, sateliți de comunicații, sateliți de
navigație, sateliți meteorologici și sateliți de cercetare. Stațiile spațiale și navele
spațiale cu echipaj uman pe orbită sunt, de asemenea, sateliți.
Un satelit primește semnalul de la o stație emițătoare de pe Pământ
(uplink) care amplifică și retransmite semnalul spre o stație de recepție
(downlink), la o frecvență diferită.
Primii sateliți au fost proiectați pentru a opera în mod pasiv, aceștia
serveau doar la a reflecta semnale care erau direcționate spre ei de către stațiile
de pe Pământ. Semnalele erau reflectate în toate direcțiile, astfel încât să poată fi
recepționate de către stațiile aflate la sol.
În prezent, sateliții folosesc exclusiv sisteme de operare active, în care
fiecare poartă propriul echipament transmisie-recepție. Sateliții folosesc benzi
de frecvență de aproximativ 6 GHz.

ISTORIC

Satelitul Sputnik 1

Primul satelit artificial, Sputnik 1 a fost lansat de U.R.S.S. la 4 octombrie 1957,

de pe cosmodromul Baikonur, Kazahstan. A efectuat 1410 rotații în jurul Terrei,
timp de 94 de zile, după care a intrat în atmosfera terestră și s-a dezintegrat prin
ardere.

La 3 noiembrie 1957 se lansează Sputnik 2, care o avea la bord primul

animal viu, câinele Laika, prima ființă vie care a ajuns în spațiu. Acest satelit a
stat în spațiu 163 de zile, timp în care a efectuat 2370 de rotații circumterestre.
Primul satelit de comunicații, SCORE (Signal Communications by
Orbiting Relay Equipment), capabil să stocheze și să transmită mesaje vocale cu
ajutorul unei benzi magnetice, a fost lansat de S.U.A. în anul 1958. Prima
transmisiune directă de televiziune, a fost efectuată de satelitul Syncom 3 de
la Jocurile Olimpice de vară din 1964 de la Tokyo.
Telstar1, lansat de compania AT&T în 1962, a fost unul dintre primii
sateliți activi pentru comunicații. A transmis primele emisuni de televiziune în
direct între S.U.A., Europa și Japonia. De asemeni a transmis convorbiri
telefonice și redarea câtorva sute de stații radio.
Astăzi cea mai mare construcție aflată în spațiu este Stația Spațială
Internațională, care este permanent locuită de 3 astronauți și
orbitează Pământul la o altitudine de circa 350 km.
Alte nave spațiale au devenit sateliți artificiali după ce au ajuns la
destinație (sondele de tipul MRO, aflate în orbita marțiană, sonda Cassini
(Saturn), Galileo (până în 2003 a orbitat sistemul jovian) etc.
La momentul actual pe orbita Pământului sunt plasați 975 de sateliti
artificiali funcționali sau nefuncționali.
Satelitul artificial conține sisteme tehnice complexe folosite pentru
mentinerea stației:
a. Sursă de energie electrică
Un satelit își produce puterea necesară pe toată durata misiunii. Cea mai folosită
sursă este o combinație a celulelor solare cu reîncarcarea bateriilor. Panourile
solare fotovoltaice sunt de dimensiuni mari pentru a produce puterea de care are
nevoie satelitul.
b. Control termic
Sateliții folosesc radiatoare în formă de panouri pentru a preveni supraîncălzirea
de la Soare a unor elemente; satelitul se poate roti astfel încât căldura să fie
repartizată pe toată suprafața.
c. Orientare și corectarea traiectoriei
Orientarea unui satelit este direcția spre care sunt îndreptate principalele sale
componente (panourile solare sunt menținute spre Soare, antenele și senzorii
sunt orientați spre stațiile de la sol, telescoapele sunt direcționate spre obiectele
astronomice etc.). Una din metodele folosite pentru orientare este folosirea unor
mici motoare cu reacție, și a unor magneți ce interacționează câmpul magnetic al
Pământului.
d. Protecția de radiațiile cosmice
Sateliții trebuie să suporte efectele unui mediu ostil din spațiul cosmic cum ar fi
efectul radiațiilor și, uneori, impacturile cu micrometeoriți, în special în timpul
misiunilor de durată.
 e. Emițătoare și receptoare radio
Fiecare satelit emite folosind un cod unic PRN (Pseudo Random Noise Code),
de recunoaștere, putându-i-se stabili astfel cu precizie locația. [1]

TIPURI DE SATELIȚI ARTIFICIALI

Sateliții artificiali pot fi clasificați după tipul orbitei pe care o au în
jurul Pământului:
a. Sateliți artificiali cu orbită joasă (LEO – Low Earth Orbit)
Aceștia orbitează deasupra Pământului la distanțe cuprinse între 150 și 2000
Km. O rotație completă este efectuată în 90 minute, iar timpul în care un punct
aflat pe Pământ are vizibilitate directă cu satelitul este de 15 minute. Întârzierea
și atenuarea semnalelor transmise, sunt reduse. Timpul de viață se limitează de
la câteva luni, la maxim un an. În prezent, se află 470 sateliți cu orbita joasă.
b. Sateliți artificiali cu orbită medie (MEO – Medium Earth Orbit)
Orbitează pe orbite eliptice dispuse deasupra polilor sau deasupra Ecuatorului la
distanțe cuprinse între 10.000 și 20.000 Km. Timpul în care un punct aflat pe
Pământ are vizibilitate directă cu satelitul este 120 ... 360 de minute. Întârzierea
și atenuarea semnalelor transmise prin acest tip de sateliti, sunt destul de mari.
Sunt utilizați în special în rețele GPS și pentru comunicații de voce și date. La
momentul actual pe orbita Pământului se află 69 sateliți cu orbita medie.
c. Sateliți artificiali cu orbită geostationară (GEO – Geostationary
Earth Orbit)
Sateliții geostaționari sunt plasați pe orbite situate deasupra Ecuatorului la
distanța fixă de 35.786 Km. Se rotesc cu aceeași viteză și în același sens cu
Pământul. Un satelit geostationar poate acoperi în orice moment 42,2% din
suprafața planetei. Timpul în care un punct aflat pe Pământ are vizibilitate
directă cu satelitul este de 24 de ore. Întârzierea și atenuarea semnalelor
transmise, sunt foarte mari, iar costurile de plasare a acestor sateliți pe orbită
sunt de asemenea foarte mari. Sunt utilizați în general pentru comunicații de
orice tip, supravegherea militară sau meteorologică. Pe orbita Pământului se afla
423 sateliți cu orbita geostaționară.
 d. Sateliți artificiali cu orbita polară
Sateliții cu orbite polare orbitează Pământul la unghiuri de 90° față de Ecuator și
față de poli. Doi astfel de sateliți aparținând National Oceanic and Atmospheric
Administration (NOAA), furnizează informații despre vreme pentru toate zonele
la fiecare 6 ore. Aceștia realizează hărți ale nivelului de ozon al atmosferei,
incluzând și zonele de deasupra polilor. De asemenea, sunt utilizați pentru a
studia defrișările forestiere.

Orbita de sincron solară

e. Sateliți artificiali cu orbita de sincron solară

Un satelit cu o astfel de orbită trece pe deasupra unui punct al Pământului în
același moment în care Soarele este în aceeași poziție pe cer. Acesta are o orbită
retrogradă (în sensul acelor de ceasornic), la un unghi de aproximativ 98° față de
Ecuator. Această orbită este folosită de către sateliții care fotografiază diferite
zone ale Terrei, deoarece Soarele va fi mereu la același unghi față de locul fixat
pe sol.
 State capabile să lanseze singure sateliți

Data primei
Order Țara Racheta Satelitul
lansări

Uniunea 4 octombrie
1 Sputnik-PS Sputnik 1
Sovietică 1957

Statele 1 februarie
2 Juno I Explorer 1
Unite 1958

26 noiembrie
3 Franța Diamant-A Astérix
1965

11 februarie
4 Japonia Lambda-4S Ōsumi
1970

Long
5 China 24 aprilie 1970 Dong Fang Hong I
March 1

Regatul 28 octombrie Black

6 Prospero
Unit 1971 Arrow

7 India 18 iulie 1980 SLV Rohini

19 septembrie
8 Israel Shavit Ofeq 1
1988
 State capabile să lanseze singure sateliți

Data primei
Order Țara Racheta Satelitul
lansări

21 ianuarie
— Rusia[1] Soyuz-U Kosmos 2175
1992

— Ucraina[1] 13 iulie 1992 Tsyklon-3 Strela

2 februarie
9 Iran Safir-1 Omid
2009

Coreea de 12 decembrie Kwangmyŏngsŏng-3

10 Unha-3
Nord 2012 Unit 2

Coreea de 30 ianuarie
— Naro-1 STSAT-2C
Sud 2013

Primul satelit lansat de fiecare stat sau cu ajutor străin.

Anul primei Pe orbită în

Țara Primul satelit
lansări ianuarie 2013

Uniunea
1957 Sputnik 1
Sovietică 1457
(1992) (Cosmos 2175)
( Rusia)

Statele Unite 1958 Explorer 1 1110

 Primul satelit lansat de fiecare stat sau cu ajutor străin.

Anul primei Pe orbită în

Țara Primul satelit
lansări ianuarie 2013

Regatul Unit 1962 Ariel 1 30

Canada 1962 Alouette 1 34

Italia 1964 San Marco 1 22

Franța 1965 Astérix 57

Australia 1967 WRESAT 12

Germania 1969 Azur 42

Japonia 1970 Ōsumi 134

China 1970 Dong Fang Hong I 140

Olanda 1974 ANS 4

Spania 1974 Intasat 9

India 1975 Aryabhata 50

Indonezia 1976 Palapa A1 12

 Primul satelit lansat de fiecare stat sau cu ajutor străin.

Anul primei Pe orbită în

Țara Primul satelit
lansări ianuarie 2013

Cehoslovacia 1978 Magion 1 4

Intercosmos Bulgaria
Bulgaria 1981 1
1300

Arabia Saudită 1985 Arabsat-1A 12

Brazilia 1985 Brasilsat A1 13

Mexic 1985 Morelos 1 7

Suedia 1986 Viking 11

Israel 1988 Ofeq 1 11

Luxemburg 1988 Astra 1A 5

Argentina 1990 Lusat 9

Pakistan 1990 Badr-1 3

Coreea de Sud 1992 Kitsat A 11

Portugalia 1993 PoSAT-1 1

 Primul satelit lansat de fiecare stat sau cu ajutor străin.

Anul primei Pe orbită în

Țara Primul satelit
lansări ianuarie 2013

Thailanda 1993 Thaicom 1 7

Turcia 1994 Turksat 1B 8

Ucraina 1995 Sich-1 6

Malaezia 1996 MEASAT 6

Norvegia 1997 Thor 2 3

Filipine 1997 Mabuhay 1 2

Egipt 1998 Nilesat 101 4

Chile 1998 FASat-Bravo 2

Singapore 1998 ST-1 3

Taiwan 1999 ROCSAT-1 8

Danemarca 1999 Ørsted 4

Africa de Sud 1999 SUNSAT 2

 Primul satelit lansat de fiecare stat sau cu ajutor străin.

Anul primei Pe orbită în

Țara Primul satelit
lansări ianuarie 2013

Emiratele
2000 Thuraya 1 6
Arabe Unite

Maroc 2001 Maroc-Tubsat 1

Algeria 2002 Alsat 1 1

Grecia 2003 Hellas Sat 2 2

Cipru 2003 Hellas Sat 2 2

Nigeria 2003 Nigeriasat 1 4

Iran 2005 Sina-1 1

Kazahstan 2006 KazSat 1 2

Columbia 2007 Libertad 1 1

Mauritius 2007 Rascom-QAF 1 2

Vietnam 2008 Vinasat-1 3

Venezuela 2008 Venesat-1 2

 Primul satelit lansat de fiecare stat sau cu ajutor străin.

Anul primei Pe orbită în

Țara Primul satelit
lansări ianuarie 2013

Elveția 2009 SwissCube-1[4] 2

Polonia 2012 PW-Sat-1 1

Ungaria 2012 MaSat-1 [5] 1

România 2012 Goliat [6] 1

Belarus 2012 BelKA-2 N/A

Kwangmyŏngsŏng-3
Coreea de Nord 2012 1
Unit 2

Azerbaijan 2013 Azerspace 1

TUGSAT-
Austria 2013 2
1/UniBRITE

Ecuador 2013 NEE-01 Pegaso 1

Estonia 2013 ESTCube-1 1

Primele satelite lansate care au eșuat

 Statele Unite a eșuat la o primă lansare în 1957, reușind în 1958.

 China a eșuat la o primă lansare în 1969, reușind în 1970.
 Irakul lui Saddam îndepliniște în 1989 o lansare neconfirmată de focoase
pe orbită de pe un vehicul irakian dezvoltat, intenționând să pună pe orbită
mai târziu primul satelit național Al-Ta'ir, de asemenea, dezvoltat.
 Chile eșuează să lanseze în 1995 primul său satelit, FASat-Alfa.
 Coreea de Nord eșuează în lansarea unor sateliți în 1998, 2009 sau 2012.
 Belarus eșuează în lansarea primului satelit, BelKA, în 2006.

Primul satelit planificat

 Afganistanul a anunțat în luna aprilie 2012, care este planificare pentru a

lansa primul său satelit de comunicații pentru slotul orbital acordat. Este de
așteptat ca satelit să fie lansat de către o societate comercială.
 Bangladesh anunță că intenționează să lanseze primul satelit până în
2011.
 Belgia anunță că nano-satelitul OUFTI-1 din cadrul Universității
Europene pentru programul CubeSat QB50 pentru protocolul de radio de
testare în spațiu este în construcție la Universitatea din Liege.
 Bolivia anunță că lansa un satelit din 2012 sau mai târziu cu ajutor din
partea Chinei.
 Cambodgia plănuiște să cheltuiască 250-300 de milioane de dolari pentru
a lansa un satelit de telecomunicații la începutul lui 2013.
 Croația va construi un satelit din 2013-2014.
 Finlanda Aalto-1, satelit cu panouri solare, este un proiect al Universității
Aalto și Institutului meteorologic finlandez. Când va fi lansat (probabil
2013), acesta ar fi primul satelit finlandez.
 Irlanda Echipa de la Institutul de Tehnologie din Dublin intenționează să
lanseze primul satelit irlandez în cadrul programului Universității Europene,
CubeSat QB50.
 Laos Primul satelit va fi de telecomunicații și va fi construit și lansat în
2013 pentru 250 milioane dolari de China Asia-Pacific Mobile
Communications Company (China-APMT).
 Lituania va lansa Lituanica-1 cu ajutorul Rusiei.
 Republica Moldova intenționează să înceapă în 2013 la Universitatea
Tehnică Națională.
 Mongolia inteționează să lanseze primul satelit, Mongolsat, cu ajutor
american.
 Myanmar plănuiște să cheltuiască 200 de milioane de dolari pentru un
satelit de telecomunicații.
 Peru a dezvoltat primul satelit cu Universitatea Națională de Inginerie,
numit Chasqui 1. Planificarea nano-satelitului pentru a lansa pe orbită în
 2012 sau mai târziu, cu o durată de viață de 60 de zile. Sarcina utilă include
două camere mici VGA cu filtre NIR.
 Serbia Organizațiile neguvernamentale au proiectat, dezvoltat și asamblat
primul satelit sârb Tesla-1 din 2009, dar nu este lansat.
 Tunisia este în curs de dezvoltare primul său satelit, ERPSat01. Constând
dintr-o CubeSat de 1 kg de masă. ERPSat satelit este planificat a fi lansat pe
orbită în 2013.

DESTINAȚIA SATELIȚILOR
Sateliții sunt realizați pentru a servi unui anumit scop sau misiune.
a. Sateliți de comunicații
Sateliții de comunicații sunt cei mai numeroși; sunt utilizați pentru a transmite
semnale audio-video și telefonice pe distanțe mari fără a fi
necesare cabluri sau relee de microunde. Din 1957 au fost lansați peste 500
sateliți de comunicații.
Principalele flote de sateliți de comunicații sunt cele care
aparțin Intelsat (telecomunicații generale), Inmarsat (comunicații
maritime), Eutelsat, SES S.A., Arabsat.
b. Sateliți de navigare și localizare
Sateliții de navigare și localizare permit cunoașterea poziției navelor,
automobilelor, rachetelor etc, echipate cu receptori radio speciali. Un asemenea
satelit emite continuu semnale radio către stația de recepție de la sol, care conțin
informații despre poziția satelitului. Cele mai cunoscute sisteme de navigație
prin satelit sunt GPS (S.U.A.), GLONASS (Rusia), Galileo (sistem de
poziționare) (Europa).
c. Sateliți meteorologici
Sateliții meteorologici furnizează informații despre prognoza meteorologică și
avertismente în legatură cu instabilitatea vremii. Sateliții meteorologici sunt o
componentă importantă a meteorologiei și climatologiei, dând posibilitatea
observării în timp real a fenomenelor atmosferice.
d. Sateliți militari
Majoritatea sateliților militari sunt similari celor civili, dar
transmiterea datelor se face codificat și decodificate de receptoare speciale aflate
la sol. Există diferite tipuri de sateliți militari conform misiunilor:
 recunoaștere, care utilizează tehnici de infraroșu, imagini optice radar pentru
instalații militare strategice, câmpuri de luptă
 comunicații pentru conexiuni militare, ascultarea telecomunicațiilor și
semnale radar
 monitorizare a flotelor marine, și identificarea navelor de război
 avertizare timpurie, echipați cu senzori pentru a detecta căldura emisă de
lansarea unei rachete balistice
 navigație, pentru orientare precisă a rachetelor de croazieră și poziționarea
unităților militare
 informații meteo destinate misiunilor militare.

e. Sateliți științifici
Sateliții științifici pot furniza date privind Terra, mărimea și forma sa, dinamica
mărilor și oceanelor și a atmosferei. De asemenea, pot cerceta Soarele, Luna,
alte planete, comete, stele și galaxii. Telescopul spațial Hubble este un tip de
satelit științific, lansat în anul 1990. Unii sateliți științifici (sonde spațiale)
orbitează și în jurul altor corpuri cerești decât Pământul.
Numărul total al sateliţilor artificiali a ajuns, în 2017, la 1.738, cea mai
mare parte a lor având scop comercial şi provenind din Statele Unite, China şi
Federaţia Rusă, arată statisticile centralizate de UCS (Union of Concerned
Scientists) Satellite Database.

Din totalul de 1.738 de sateliţi, 476 au scop comercial, 159 au rol militar,
150 au rol guvernamental, 18 sunt sateliţi civili, iar restul de 935 au diverse alte
roluri (educaţional, de cercetare sau de meteorologie) sau chiar roluri încă
nedezvăluite. Un număr de 803 sateliţi provin din Statele Unite, 204 din China,
142 din Federaţia Rusă şi restul de 589 din diferite state - Marea Britanie,
Japonia, Australia, Spania, Franţa, Germania, Coreea de Sud, Turcia, Lituania,
Malaezia, Mongolia, Belgia şi altele.

În concluzie, sateliții au devenit o parte indispensabilă a tehnologiei de

azi. Ei sunt folosiți pentru diverse scopuri, de la asigurarea legăturilor telefonice
la mare distanță, la difuzarea directă a emisiunilor de televiziune și radio,
obținerea de informații geologice, meteorologice sau pentru alte facilități.
BIBLIOGRAFIE
1. https://www.descopera.org/satelitii-artificiali
2. https://www.mediafax.ro/economic/la-cat-a-ajuns-numarul-satelitilor-
artificiali-ai-pamantului-ce-rol-au-cei-mai-multi-dintre-ei-top-3-tari-de-
provenienta
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Satelit_artificial