Cercul poeților dispăruți este un film dramatic din anul 1989, cu un scenariu scris de

Tom Schulman și regizat de Peter Weir. În rolul principal joacă Robin Williams. Acțiunea are
loc în anul 1959 la o școală de elită ficțională, numită Welton Academy, și urmărește povestea
unui profesor ce predă limba engleză și care își inspiră elevii prin metodele sale de predare a
poeziei.

În anul 1959, timidul Todd Anderson începe studiile la liceul Welton Academy, o școală de
pregătire de elită. El ajunge să fie coleg de cameră cu Neil Perry, unul dintre elevii
promițători ai liceului Welton, și este acceptat rapid de Neil și prietenii săi: romanticul Knox
Overstreet, silitorul Richard Cameron, prietenii la cataramă Steven Meeks și Gerard Pitts, și
nonconformistul Charlie Dalton.

În prima zi, ei sunt surprinși de metodele neortodoxe ale noului profesor de limba engleză,
John Keating, și el, la rândul lui, absolvent al liceului Welton, care își încurajează studenții să
"își facă viețile extraordinare", un sentiment pe care îl asociază cu expresia din latină, carpe
diem ("trăiește clipa"). Orele ulterioare includ statul pe propriile bănci pentru ca băieții să
învețe că trebuie să privească viața din perspective diferite, ruperea paginilor ce conțin
introducerea cărții cu poezii, în care se folosește o formulă matematică pentru a se ierarhiza
poeziile, și invitarea lor în curtea liceului pentru ca fiecare să se plimbe în propriul fel, cu
scopul de a-și dezvolta individualitatea. Metodele sale îi atrag atenția directorului Gale Nolan.

După ce află că Keating a fost membru al unui grup interzis, numit Cercul Poeților Dispăruți,
în timp ce învăța la Welton, Neil reînvie clubul, iar el și prietenii săi se furișează afară din
campus spre o peșteră, unde citesc poezii și poeme, inclusiv pe ale lor. Pe vreme ce anul trece,
băieții sunt încurajați din ce în ce mai mult să își trăiască viața după bunul plac. Knox își
încearcă norocul cu Chris Noel, o fată ce se întâlnește cu un jucător de rugby și a cărei familii
este prietenă cu cea a lui Knox. Neil își descoperă pasiunea pentru teatru și primește rolul
principal într-o producție locală a piesei Visul unei nopți de vară, în ciuda faptului că tatăl său
dorește ca el să ajungă doctor. Keating îl ajută pe Todd să iasă din propria carapace și își dă
seama de potențialul său atunci când acesta se exprimă liber în fața clasei, ceea ce rezultă în
compunerea spontană a unei poezii.

Charlie publică un articol în revista școlii, în numele Cercului Poeților Dispăruți, cerând ca
fetele să fie admise la Welton. Nolan folosește pedeapsa corporală pentru a-l convinge pe
Charlie să spună cine mai face parte din Cercul Poeților Dispăruți, dar el nu spune nimic.
Nolan vorbește și cu Keating, avertizându-l că ar trebui să-și descurajeze elevii din a pune la
îndoială autoritatea.

Tatăl lui Neil descoperă implicarea fiului său în piesă și îi spune să o abandoneze în ajunul
spectacolului de deschidere. Devastat, Neil se duce la Keating, care îl sfătuiește să-și spună
opinia și să-i demonstreze tatălui său că pasiunea pentru actorie e ceva de luat în serios. Tatăl
lui Neil apare neașteptat la spectacol. El îl duce pe Neil acasă și îl forțează să urmeze școala
pentru a deveni doctor. Neavând curajul să-și spună opinia în fața tatălui său, Neil, obidit, se
sinucide.

Nolan investighează moartea lui Neil la cererea familiei Perry. Richard îl învinuiește pe
Keating pentru a scăpa de pedeapsă, și spune care au fost membrii Cercului Poeților
Dispăruți. Confruntat de Charlie, Richard îi îndeamnă pe ceilalți să-l facă pe Keating țapul
ispășitor. Charlie îl lovește pe Richard și este exmatriculat. Fiecare dintre băieți este chemat în
biroul lui Nolan pentru a semna o scrisoare prin care se atestă afirmațiile lui Richard, cu toate
că ei știu că sunt false. Când îi vine rândul lui Todd, el ezită să semneze, dar o face după ce a
văzut că și ceilalți au făcut la fel.

Keating este concediat, iar Nolan preia clasa. Keating întrerupe ora pentru a-și lua lucrurile
personale; înainte de a pleca, Todd îi spune că au fost obligați să semneze scrisoarea prin care
a fost demis și moartea lui Neil nu a fost din vina lui. Todd se ridică pe banca sa și îl salută pe
Keating cu "O Captain! My Captain!". Peste jumătate din clasă face la fel, ignorând ordinele
lui Nolan de a sta jos. Keating este profund emoționat de gestul lor, după care le mulțumește
băieților și pleacă.