Creatorul celui mai intins imperiu al Antichitatii, Al.

, fiul regelui Filip al II-lea al Macedoniei, ajunge pe tron (336 i.H.), dupa moartea tatalui sau, la varsta de douazeci de ani. El mostenea de la parintele sau stapanirea asupra Traciei, Macedoniei si Greciei dar, mai mult decat atat, indrazneala, luciditatea si clarviziunea politica a acestuia. Personalitate complexa, cu o capacitate de actiune exceptionala si o vasta cultura, Al. a fost educat de marele ganditor Aristotel, mintea fiindu-i hranita in copilarie cu operele lui Herodot, ale lui Euripide sau Pindar. De la varsta de saisprezece ani primeste din partea tatalui sau functia de regent, iar la optsprezece ani, in calitate de comandant al cavaleriei, are o contributie hotaratoare la victoria de la Cheroneea (338 i.H.), care i-a permis lui Filip al II-lea sa ia sub controlul sau intreaga Grecie. Din primii ani de viata i s-a insuflat credinta ca ar fi descendentul indepartat al zeilor Greciei: din Zeus prin tatal sau, din Hercules prin mama sa, Olympia. El insusi avea convingerea originii si misiunii sale divine, ceea ce i-a oferit energia si forta necesare campaniilor sale. Primii ani ai domniei (336 334 i.H.) au fost dedicati pacificarii regiunilor din Tracia si Grecia care, la moartea lui Filip al II-lea, au hotarat ca a venit momentul pentru a-si recapata independenta. Mai intai, a distrus rezistenta Ligii Thesaliene, ai carei soldati reprezentasera un sprijin important pentru armata macedoneana. Ulterior, printr-o campanie militara fulgeratoare, s-a indreptat impotriva tracilor tribali, situati in Muntii Haemus (Balcani). Acestia insa s-au retras in insula Peuce, localizata de istorici fie in zona Deltei Dunarii, fie la varsarea Oltului in Dunare. In timpul incursiunii impotriva tribalilor, Al. trece Dunarea si inainteaza in teritoriul locuit de geti, taind posibilitatea sprijinirii tracilor de catre geti si sciti. In urma acestei campanii, atat Tracia cat si coloniile grecesti de la Marea Neagra au revenit sub controlul Macedoniei. In perioada urmatoare, tanarul rege a fost nevoit sa-i infranga pe ilirii rasculati la vest de Macedonia, iar apoi sa zdrobeasca o noua coalitie a cetatilor grecesti, in frunte cu Teba, secondata de Atena. In toamna anului 335 i.H., Teba a fost rasa de pe suprafata pamantului, iar locuitorii ei au fost vanduti ca sclavi. Celelalte cetati grecesti au acceptat, la randul lor, dominatia macedoneana. Din anul 334, Al. declanseaza campania militara impotriva Imperiului Persan, planuita de tatal sau inainte de a fi asasinat. Obiectivele acesteia erau de a elibera cetatile grecesti de pe coasta Asiei Mici de sub stapanirea persana si de a razbuna suferintele grecilor din timpul razboaielor medice (490449 i.H.). Unii istorici moderni considera, totodata, ca Al. avea in vedere reinvierea faptelor de lupta glorioase ale strabunilor sai legendari, descrise de Homer in Iliada, si poate ideea realizarii, prin unirea Europei cu Orientul, a unei monarhii universale. Al. si armata sa aveau de infruntat un imperiu care continua sa fie o mare putere militara, dar care era minat din interior, in special de permanentele revolte din diversele provincii (satrapii) care doreau sa se elibereze de sub stapanirea lui Darius al III-lea Codomannos, membru indepartat al dinastiei Ahemenizilor, devenit conducatorul imperiului in 338 i.H. Debutul campaniei lui Al. impotriva Persiei are loc in Asia Mica (Anatolia), acesta dispunand de o armata alcatuita din cca 30 000 de pedestrasi si 5 000 de calareti. Trupele persane au fost estimate la cel mult 50 000 de soldati, intre care trupele de mercenari ale grecului Memnon din Rodos (Rhdos).

Prima ciocnire intre cele doua armate se desfasoara pe malurile fluviului Granicos (334 i.H.), armata persana fiind nimicita. Cucerirea Asiei Mici a fost insotita de eliberarea de sub stapanirea persana a cetatilor grecesti de aici (Milet, Efes, Halicarnas s.a.) in care regimurile politice aristocratice, favorabile supunerii fata de Persia, au fost inlaturate. In Lydia, Al. a taiat cu spada celebrul nod gordian, alcatuit din fasii de scoarta de copac si care fusese folosit, potrivit traditiei, la jugul carului de razboi al regelui Gordias. Dezlegarea nodului prevestea, conform oracolelor, intrarea Asiei in stapanirea celui ce reusea aceasta fapta. In anul urmator (333 i.H.), Al. a trecut la cucerirea regiunilor aflate la sud de Asia Mica, incepand cu Siria. Aici, la Issos, Darius Codomannos a fost infrant si silit sa-si lase in mana lui Al. atat tezaurul, cat si familia. Pana in 332 i.H., cucereste Siria, Fenicia si Palestina, indreptandu-se apoi spre Egipt. Regatul faraonilor intrase sub stapanirea persana inca din anul 525 i.H. iar acum prezenta lui Al. era un bun prilej de a se elibera de sub jugul persan, ceea ce a usurat actiunea regelui macedonean. Ajuns la Memfis (stravechea capitala a tarii), se incoroneaza cu dubla coroana a faraonilor egipteni, aduce jertfe zeilor Egiptului, apoi in oaza de la Siwah, preotii il proclama fiu al marelui zeu Amon. In nordul tarii, la varsarea Nilului in Marea Mediterana, in fata insulei Pharos, intemeiaza celebrul oras Alexandria. Dintre cele 34 de orase pe care, potrivit traditiei istorice, le-a intemeiat pe cuprinsul imperiului sau si care-i poarta numele, Alexandria din Egipt a avut cel mai maret destin, devenind nu numai cel mai mare port al Mediteranei de rasarit, dar si cel mai mare centru cultural si stiintific al Antichitatii. In anul 331 i.H., Al. paraseste Egiptul pentru a cuceri Mesopotamia si a se indrepta astfel spre centrul Imperiului Persan. Aici, in campia de la Gaugamela, a avut loc a treia mare infruntare militara a campaniei sale in Orient. Darius Codomannos a fost infrant din nou si obligat sa se retraga. In urmarirea sa, Al. a ajuns la Babilon, care s-a predat fara lupta tanarului rege, apoi la Susa (una din capitalele Imperiului Persan), unde a capturat tezaure de aur si argint ale casei regale a Persiei. Dupa ocuparea Persepolisului (principala capitala persana), cucerirea imperiului era, practic, incheiata. Darius s-a refugiat in Media, la Ecbatana, apoi in Bactria unde a fost prins si ucis de satrapul (guvernatorul) acestei provincii, Bessos, care urmarea, de altfel, sa se incoroneze ca rege al Persiei. Dupa moartea lui Darius, armata acestuia s-a destramat, iar posesiunile teritoriale ale regelui au intrat sub stapanirea lui Al. In anii urmatori (330327 i.H.), Al. a cucerit zona din sudul Marii Caspice, teritoriu controlat de satrapul Bessos, ajungand apoi in Gedrosia, in Bactria, in masivul Hindukush (pe teritoriul de azi al Afghanistanului), apoi in Sogdiana, unde s-a casatorit cu fiica unui nobil local, Roxana (327 i.H.). Dupa aceasta casatorie, dezaprobata violent de catre unii dintre apropiatii sai, care au platit cu viata pentru nemultumirea lor, Al. a trecut masivul Hindukush, patrunzand in nord-vestul Indiei. Aici a intrat in conflict cu unul dintre regii locali, Paros, care a fost nevoit sa recunoasca protectia macedoneana. In timpul acestei campanii, Al. a strabatut actualele provincii Punjab si Sind, ajungand pana la Oceanul Indian. Revolta soldatilor sai, istoviti de lungile si chinuitoarele campanii militare, si vestea rascularii unora

dintre satrapiile asiatice il vor determina pe Al. sa faca drumul inapoi, catre Babilon, traversand cumplitul desert al Gedrosiei. In paralel cu acest traseu, la ordinul sau, o expeditie maritima condusa de Nearchos a explorat drumul maritim de-a lungul coastelor Oceanului Indian. Jonctiunea trupelor sa realizat la Carmania, de unde Al. a ajuns la Babilon prin Susa si Ecbatana. Dupa aproape treisprezece ani de domnie, Al. a murit la Babilon, in 323 i.H., cel mai probabil in urma unui acces de malarie. Rege macedonean si monarh oriental, Al. s-a straduit sa imbine traditiile grecesti cu cele orientale, institutiile politice ale Greciei cu cele ale Imperiului Persan. Contopirea celor doua civilizatii a vizat, practic, toate domeniile: de la armata pe care imperiul sau se baza, formata atat din greci, cat si din orientali, la administratie, in care a pastrat vechiul sistem al satrapiilor, conduse insa de macedoneni sau greci, si la scolile de traditie greaca intemeiate mai ales in orasele care ii purtau numele, adevarate oaze de elenism in Orient. Evenimentul care a simbolizat in cel mai inalt grad fuziunea intre Occident si Orient a fost marea ceremonie de nunta, organizata dupa intoarcerea din India, la Babilon, in timpul careia peste 10 000 de soldati si generali macedoneni si greci s-au casatorit cu femei din Orient. Exemplul dat de Al. era graitor: pe langa Roxana din Sogdiana, a mai luat de sotie pe fiica lui Darius Codomannos si pe fiica unui inalt dregator persan. Imensul imperiu constituit de Al. nu a supravietuit mortii creatorului sau. Dupa lupte crancene intre diadohi (urmasii sai, generali in armata macedoneana), imensul stat euro-asiatic s-a impartit in mai multe structuri statale distincte intre care cele mai puternice si mai stabile au fost: Egiptul, condus de Ptolemeu, Siria, condusa de Seleucos, si Macedonia, care i-a revenit lui Antigonos. Statele succesorale Imperiului Macedonean sunt denumite state elenistice, iar perioada cuprinsa intre disparitia imperiului si cucerirea de catre romani a acestor teritorii poarta numele de epoca elenistica.