Pericle s-a născut în anul 495 î. Hr.

, dintr-o familie de aristocrati,

avându-l ca tată pe Xanthippos (ofițer de marină) și mamă pe
Agariste(nepoata marelui remormator Clistene, cel ce dăruise Atenei
o structură democratică).
Pericle s-a bucurat de condiții cu totul deosebite în ceea ce privește
educația pe care a primit-o. Orator înnăscut, intelectual rafinat,
acesta s-a format la școala filozofului Anaxagoras din Clazomenai și
a muzicianului Damon din Oa. S-a afirmat in viata politica de la varsta
de 30 de ani, prin intreaga sa activitate continuand democratizarea
statului atenian inceputa de Solon si Clistene in veacul anterior.
Pericle a fost ales strateg, adică general, ceea ce i-a întărit influența
în luarea deciziilor. Strategii erau aleși anual și se ocupau de
treburile interne și externe ale statului atenian. În următorii 30 de ani,
a fost reales constant în această funcție. A deținut o putere la fel de
mare ca un tiran dar n-a depășid niciodată limitele legalității.
Aristotel l-a numit ,,înțeleptul’’. Pericle nu era un orator volubil,
îndrăgostit de propriul său glas, ca Cicero şi Demostene. Discursuri
pronunţa rareori, şi le menţinea în limite discrete; Discursurile sale
nu erau făcute pentru a entuziasma, ci doar pentru a convinge.
Pericle a fost, inițial, căsătorit, conform
obiceiului atenian, cu una dintre rudele
sale. Nu se cunoaște numele soției. A
avut doi fii, Paralus și Xanthippus, care
au murit de ciumă. Pericle a divorțat și a
trăit până la moartea sa cu Aspasia din
Milet care i-a dăruit un fiu. Insă Pericle
era autorul legii care interzicea
legitimizarea şi acordarea cetăţeniei
copiilor rezultaţi din uniuni cu străinii.
Acum îi căzuse el însuşi victimă, şi a
fost una plină de demnitate. Aspasia era
considerată o femeie educată. Aceata
nu scria poezii, dar era o intelectuală
care lupta pentru emanciparea femeii,
voind s-o sustragă gineceului şi s-o
facă părtaşă la viaţa publică, egală în
drepuri cu bărbatul.
După ostracizarea lui Cimon, Pericle a dus o politică populistă.
• A propus un decret care prevedea ca săracii să nu mai plătească bilet la
reprezentațiile teatrale. Costurile urmau să fie suportate de către stat.
• Pericle a dat o puternică lovitură Areopagului (Consiliu și tribunal suprem în Atena
antică.) Au dispărut toate prerogativele acestuia legate de supravegherea
adminisitrației de stat și a modului de trai al particularilor. Areopagul a rămas doar
cu dreptul de a judeca procesele criminale și de a supraveghea proprietățile cultului
zeițelor de la Eleusis. Învinuirile de trădare urmau să fie judecate de tribunalele
cetățenești.
• Pericle a modificat și sistemul electoral. Orice cetățean eligibil putea candida la
magistraturile ateniene fără o selecție prealabilă. Pericle a revizuit cu severitate
listele de cetățeni cu drepturi depline în stat. Astfel, a restrâns numărul celor care
puteau candida la aceste funcții.
• Una dintre cele mai importante legi a fost cea privind dreptul la
cetățenie. Conform legii lui Pericle, era cetățean atenian persoana cu
ambii părinți atenieni. Până la legea lui Pericle, era suficient ca tatăl
să fie atenian.
• Pericle a hotărât ca membrii Consiliului celor cinci sute și arhonții
să fie plătiți pentru serviciile aduse statului. Heliaștii, adică jurații din
cadrul proceselor, au fost și ei plătiți pentru îndeplinirea acestei
funcții.
•Pericle a imprimat mai profund decât predecesorii săi obligația,
pentru cetățenii bogați, de a deveni choregi, adică organizatori ai
marilor festivaluri religioase. Choregia a fost una dintre instituțiile
ateniene care a contribuit decisiv la constituirea artei dramatice în
Grecia antică.
• Cetățenii bogați sau foarte bogați trebuiau să devină trierarchi,
adică să contribuie la construirea de corăbii pentru flota ateniană.
• Pericle s-a concentrat pe păstrarea Atenei ca mare putere maritimă. A
strămutat cetățeni săraci în diferite regiuni controlate de Liga ateniană. Pericle s-
a ocupat personal de colonizarea Chersonesului și a redus contribuția acestuia
la tezaurul Ligii.

• In planul politicii externe, Pericle a urmarit intarirea legaturilor Atenei cu cetatile

membre ale Ligii de la Delos, impotriva Spartei, Atena atingand momentul
culminant al evolutiei sale ca hegemon al lumii grecesti. Armata greaca a fost
implicata in lupte (victorioase) impotriva Eginei si Corintului, dar si in ajutorarea
Egiptului aflat sub ocupatia Imperiului Persan. Cu aceasta ocazie, tezaurul Ligii
de la Delos (alianta a cetatilor grecesti in frunte cu Atena) a fost mutat la Atena,
sub pretextul asigurarii securitatii sale.

• In 449 i.H., prin Pacea lui

Callias, conflictul cu Persia a fost
inchis, Liga ateniana fiind
recunoscuta de catre Imperiul
Persan
In anul 431 i.H. a izbucnit razboiul peloponesiac, confruntare cu efecte
devastatoare pentru Atena, care va fi infranta de Sparta in 404 i.H. Situatia Atenei a
fost agravata de izbucnirea epidemiei de ciuma din 429 i.H. careia i-au cazut victime
cei doi fii legitimi ai lui si, in cele din urma, chiar el insusi. Perioada in care a dominat
prin personalitatea sa Atena este considerata Secolul de aur al acestei cetati.
Dragostea sa pentru cetate si locuitorii sai a fost redata de istoricul antic Tucidide
(Thukydides), care a consemnat cuvintele rostite de Pericle: Singura cetatea
noastra, dintre cetatile de astazi, se dovedeste in actiune mai presus de faima pe
care o are si ea singura nici nu se indigneaza cand o ataca cineva, gandindu-se la
cine sufera, nici nu face pe supusii sai sa se manie ca sunt condusi de oameni
nevrednici. Manifestandu-ne puterea prin mari dovezi, putere care nu-i lipsita nici de
martori, vom fi admirati si de contemporani, si de posteritate si nu vom avea nevoie
nici de un Homer, care sa ne laude, nici de altul mai mare in prezent sa ne desfete
prin versuri, caci adevarul va inlocui fictiunea faptelor, ci noi am fortat toate marile si
tarile sa fie accesibile indraznelii noastre si peste tot am temeinicit monumente
nepieritoare ale faptelor noastre rele si bune.