Epoca lui Pericle în viziunea istoricilor

Cel mai important om politic al Atenei secolului al V-lea i.H., a fost fiul lui Xantip
(Xantippos), personalitate ateniana de seama, si al Agaristei, nepoata marelui reformator
Clistene. Informatii despre familia si originea sa au fost culese in 461 i.H. in urma anchetei
ordonate de Ecclesia (Adunarea cetatenilor), prilejuite de numirea sa in functia de strateg.
Din randul apropiatilor sai au facut parte figuri de seama ale vietii culturale ale Greciei
clasice:Herodot,Sofocle,Fidias,Hipodamos,Zenon,Anaxagoras.
S-a afirmat in viata politica de la varsta de 30 de ani, prin intreaga sa activitate continuand
democratizarea statului atenian inceputa de Solon si Clistene in veacul anterior. Reprezentant
al partidului democrat, a indeplinit functia de strateg al Atenei timp de trei decenii, pana la
moartea sa, survenita in timpul marii epidemii de ciuma care a afectat profund Atena.
Printre primele masuri adoptate in directia democratizarii vietii politice s-a numarat
limitarea drastica a atributiilor Areopagului, institutie traditionala ateniana (Consiliul
Batranilor), formata din fostii arhonti, membri ai aristocratiei. Supravegherea functionarilor
statului si a legalitatii, exercitata anterior de Areopag, a fost trecuta in sarcina Consiliului
celor 500 (Bl), institutie reprezentativa a demosului atenian. Pericle era un om onest, dar nu în
genul lui Aristide, care îsi facuse din cinste o religie, printre niste compatrioti pungasi carora
le placea sa fie condusi de un gentleman ce-i lasa totusi sa fure în continuare. Pericle era
cinstit din fire. Adevarul e ca a parasit politica având aceeasi avere cu care a intrat în ea; în
privinta altora, însa, a fost mai tolerant. Probabil ca, tocmai din cauza acestui bun simt al sau,
atenienii nu s-au plictisit sa-l tot aleaga, timp de aproape patruzeci de ani fara întrerupere, din
467 pâna în 428, în cele mai înalte functii, recunoscandu-i, în calitatea sa de strategos
autokrator, mai multa putere decât îi acorda Constitutia.

Pericle, ne spune Tucidide ("Războiul ploponesiac", II), conducea poporul și nu se lăsa

condus de el, ba chiar își permitea să-l înfrunte, cînd era cazul, readucându-l pe calea
moderației și echilibrului.

Un aspect important de mentionat este si faptul ca Pericle a venit la conducerea Atenei

într-o perioada dificila, dupa ce societatea cunoscuse regimuri de conducere tiranice si
oligarhice. Despre capacitatea sa de strateg si abilitatile sale politice, despre modul in care a
gestionat si reformat democratia vorbeste si istoricul Dumitru Tudor in lucrarea sa
,,Pericles” ,iar modul acestuia de analiza este argumentat , ceea ce constituie o dovada in plus
ca perioada conducerii lui Pericle isi merita denumirea de ,, epoca de aur”. Autorul face o
comparatie cu perioada tiraniei: ,,În fapt, regimul lui Pericle nu este în multe privinţe foarte
diferit de o tiranie. Esenţial rămâne faptul că, prin perfecţionarea angrenajelor democratice,
Pericle a consolidat definitiv democraţia ateniană, iar prin interesarea tuturor membrilor
corpului civic în administraţia statului, a reuşit să atenueze tensiunea socială în clasa civică.
Pentru el,democraţia însemna egalitatea tuturor în faţa legii, dar şi posibilitatea ca toţi
cetăţenii să ducă o viaţă decentă. Echilibrul instaurat de el se întemeia pe concordanţa de
interese dintre de Toţi marii oameni de stat sunt şi mari constructori.

În Atena, Pericle a întâmpinat oarecare opoziţie ca să-i convingă pe concetăţenii săi în

ridicarea Partenonului, cea mai bogată moştenire arhitectonică şi de artă pe care ne-a lăsat-o
Grecia. Construcţiile necesitau o sumă colosală. Şi atenienii, oricât erau ei de iubitori de
frumos, nu se simţeau dispuşi să cheltuiască atât. E caracteristic pentru Pericle stratagema
folosită ca să-i convingă. ”Bine”, a spus el resemnat, ”atunci fiţi de acord să-l construiesc
eu pe propria mea cheltuială. Adică să scriu pe fronton, în loc de Atena, numele meu,
Pericle”. Aceste informații le gasim relatate in opera lui Indro Montanelli , Istoria grecilor,
unde autorul face o analiza a celor mai insemnate fapte ale lui Pericle, ideile acestuia de a
construi in Atena, de a reforma societatea in sensul aplicarii democratiei cu caracteristicile
sale de libertate si afirmare a cetatenilor.

În continuarea prezentarii motivelor pentru care istoricii considera perioada de conducere a

lui Pericle, epoca de aur a Atenei, ma opresc asupra uui discurs pe care il gasim in opera lui
Tucidide, cuvintele rostite de personajul nostru, strategul si omul politic, despre cum
considera el ca trebuie inteleasa si aplicata democratia: ,, Forma noastra de guvernamânt nu
rivalizeaza cu institutiile altora. Nu-i copiem pe vecinii nostrii, ci suntem un exemplu pentru
ei. Este adevarat ca suntem numiti o democratie, deoarece administratia se afla în mâinile
celor multi, si nu ale celor putini. Dar în timp ce legea asigura dreptate egala tuturor în
disputele lor particulare, este recunoscuta si cerinta de a fi cel mai bun; si atunci când un
cetatean se distinge în vreun fel, el este preferat pentru functii publice, nu ca un privilegiu, ci
ca o rasplata a meritului sau. Saracia nu este o piedica, dimpotriva, un om poate aduce
beneficii tarii sale oricât de obscura ar fi conditia sa”. Daca analizam discursul sau, putem
observa cu usurinta faptul ca Pericle se distinge prin ideile sale politoce fata de predecesorii
sai, ceea ce inseamna ca perioada lui nu a fost denumita epoca de aur fara sa merite.
Pe de altă parte, cuvintele lui Pericle fac referire la tensiunea dintre aristocrati si democrati în
Atena Antica. Aristocratii, în general, credeau ca numai cetatenii înstariti, cei cu proprietati
importante si de familie buna erau într-adevar capabili sa guverneze. Cu toate acestea, Pericle
si democratii erau de parere ca cei mai multi dintre cetateni erau capabili de a guverna cu
conditia sa-si ia din timpul destinat fermelor si muncii lor.

Cu adevărat, era în el ceva care părea să-i vină de sus. Poate felul său de a vorbi să fi lăsat
această impresie. Pericle nu era un orator volubil, îndrăgostit de propriul său glas, ca Cicero şi
Demostene. Discursuri pronunţa rareori, şi le menţinea în limite discrete;se asculta, da, însă
numai pentru ca să se controleze, nu ca să se lase furat de propria-i elocinţă. Disctusurile sale
nu erau făcute pentru a entuziasma, ci doar pentru a convinge. Poseda logica geometrică a
monumentelor şi a arhitecturii acelei epoci. În ele nu exista pasiune. Existau numai fapte,
date, cifre şi silogisme. Democraţia, consfinţită de lege, mai întâmpina încă nişte greutăţi în
aplicarea ei peste denivelările economice dintre clase. Pericle a introdus în armată, , solda”,
pentru ca chemarea sub arme să nu însemne pentru cei săraci ruinarea familiei;şi un mic
stipendiu pentru juraţii din tribunale, tocmai pentru ca această funcţie delicată să nu rămână
un monopol al bogaţilor. A extins cetăţenia asupra unei numeroase categorii de persoane care,
dintr-un motiv sau altul, erau lipsite de acest drept. Dar a impus, sau a lăsat să fie impus, un
gen de rasism, interzicând legitimarea copiilor avuţi cu străinii. Măsură absurdă, pentru care
el însuşi avea să plătească mai târziu. Cea mai însemnată armă politică a sa au fost lucrările
publice. Putea să întreprindă oricâte voia, pentru că, având mările libere, şi cu o flotă ca cea
ateniană, comerţul naviga cu toate pânzele sus, şi vistieria îi era plină de bani. De altfel, toţi
marii oameni de stat sunt şi mari constructori. Dar ceea ce îl deosebea pe Pericle de ceilalţi nu
este atât volumul lucrărilor, cât desăvârşirea tehnică şi gustul artistic care le-au inspirat.

Proprietar al unor domenii intinse in Attica, Pericle a incredintat administrarea bunurilor

sale unui servitor, Evanghelos. In viata publica procedeaza cu iscusinta, fiind un politician
subtil si ager. Pentru a-si pastra ascendentul asupra poporului, a carui fire schimbatoare ii este
cunoscuta, urca foarte rar la tribuna, lasand prietenilor sai sarcina de a-i sustine parerile. De
fapt, el este cel care conduce, nu poporul. Aceasta autoritate suprema o datoreaza faptului ca
este considerat o „gura de aur”, fiind supranumit „Olimpianul”. Ajuns ulterior si sef al
partidului democrat, el era si un mare protector al stiintelor si artelor, in vremea sa Atena a
cunoscut perioada cea mai infloritoare atat din punct de vedere cultural cat si politico – militar
in raport cu celelalte polisuri grecesti si alte state din regiune.
In timpul sau, democratia ateniana de tip sclavagist atinge cel mai inalt nivel de dezvoltarre
politica; un nivel care nu se regasea in nici un stat din Antichitatea Clasica. In timpul sau s-au
initiat numeroase reforme democratice, care au transformat orasul intr-un centru politic,
cultural si artistic al lumii grecesti.

Dupa cum am mentionat, Pericle a excelat in domeniul vietii politice ateniene, iar reformele
sale s-au deosebit prin viziunea sa asupra societatii, pe care a incercat si a reusit sa o schimbe.
Pentru a sustine aceste afirmatii, aduc in continuarea prezentarii, argumentele lui Stelian
Brezeanu, pe care le-am gasit intr-un manual de istorie si care mi se par relevante:
Democraţia ateniană atinge forma clasică în vremea lui Pericle, ales de 15 ori consecutiv
strateg. Puterea aparţine adunării poporului, formată din totalitatea cetăţenilor, în număr de
40.000. Ea decide în chestiuni de pace şi război, are putere legislativă şi desemnează
principalii magistraţi prin tragere la sorţi. Rolul areopagului, format din descendenţii
eupatrizilor, devine pur decorativ. Legile sunt pregătite de un consiliu (bulé), format din 500
de membri, desemnaţi şi ei prin tragere la sorţi. Toţi magistraţii primesc indemnizaţii pe
timpul mandatului, fapt ce îngăduie oricărui cetăţean să poată lua parte la actul puterii.

Democraţia ateniană este una directă, nu reprezentativă. Ea este exercitată de toţi cetăţenii,
nu prin reprezentanţii lor. Oricât de mare este distanta dintre democraţia ateniană şi oligarhia
Spartei, regimul politic al Atenei are limitele inerente epocii în care a apărut. Cetatea avea în
secolul al V-lea î.Hr. 420.000 de locuitori, dintre care jumătate (c. 220.000) erau sclavi, lipsiţi
de drepturi politice. Nici străinii (metecii), în număr de circa 70.000, nu se bucură de
cetăţenie. Prin urmare, aproximativ 140.000 de atenieni, în care intră şi membrii familiilor lor,
aparţin corpului civic, demosul. În fapt, mai puţin de 40.000 de atenieni sunt cetăţeni care se
bucură efectiv de dreptul de a alege şi de a fi aleşi.

Cu toate acestea, Atena rămâne simbolul democraţiei în lumea greacă. Ea oferă exemplul
unui sistem politic apropiat de nevoile omului şi ale cărui instituţii sunt apărate de cetăţenii
lui, deoarece ei se identifică cu destinele sistemului. De aici decurg spiritul lor civic şi
abnegaţia, ce au mers până la sacrificiul suprem, dovedite admirabil în războiul împotriva
perşilor pe câmpul de luptă, la Maraton şi Salamina.

Pericle simte că este sortit unui viitor deosebit; de aceea el se pregătește minuțios înainte
de a se lansa în "arena politică". Așteaptă să împlinească treizeci de ani, puțin înainte de
alegerile din 461 î.Hr., pentru a milita, cu trup și suflet, în partidul democrat, contrar tuturor
tradițiilor familiale.

Pericle este sincer convins că în felul acesta pregătește viitorul strălucit al Atenei. Ancheta îi
este favorabilă, iar alegerea sa ca strateg este neîndoielnică. De altfel, timp de cincisprezece
ani, poporul va reînnoi votul de încredere acordat celui care avea să-l conducă pe culmile
gloriei.

De acum înainte Pericle pune în concordanță felul său de a trăi cu idealul său, precum și cu
funcțiile sale: grav, cam trufaș, este stăpân pe el în toate ocaziile, nu izbucnește în hohote de
râs și plânge rareori. El nu-și irosește timpul cu vorbăria fără rost sau cu hoinăreli: om de stat,
muncind cu îndârjire. Nu se lasă corupt, nu își neglijează problemele personale și este cam
strâns la mână. Proprietar al unor domenii întinse în Attica, Pericle a încredințat administrarea
bunurilor sale unui servitor, Evanghelos.

În viața publică procedează cu iscusință, fiind un politician subtil și ager. Pentru a-și păstra
ascendentul asupra poporului, a cărui fire schimbătoare îi este cunoscută, urcă foarte rar la
tribună, lăsând prietenilor săi sarcina de a-i susține părerile. De fapt, el este cel care conduce,
nu poporul. Această autoritate supremă o datorează faptului că este considerat o „gură de
aur”, fiind supranumit „Olimpianul”. Mare orator și om politic al Greciei Antice, conducător
al Atenei între 443 - 429 î.Hr. (timp în care Atena a atins o mare dezvoltare, devenind centrul
comercial, politic și cultural al întregii Greciei antice), șef al partidului democrat, mare
protector al științelor și artelor, s-a stins din viață în anul 429 î.Hr. Pentru strălucirea
intelectuală pe care a dat-o Greciei, secolul în care a trăit (secolul V î.Hr.) a fost supranumit
"Secolul lui Pericle". Aceste informatii ne sunt oferite de Dumitru Tudor in lucrarea sa
Pericles, care vine in sustinerea ideii principale a temei referatului, si anume importanta
perioadei lui Pericle pentru Atena si argumentele pentru care aceasta a fost denumita,,epoca
de aur’’. In 451 sau 450 i. Hr., la propunerea sa, a fost adoptata o lege care prevedea ca
cetatenia poate fi acordata doar celor care au ambii parinti atenieni. Multe dintre functiile
cetatii erau trase la sorti. Acestea erau platite, pentru ca orice cetatean sa poata avea aces la
ele. Cu banii stransi in timpul lui Pericle s-au realizat marile constructii ale Atenei. Un decret
votat in 450-449 autoriza Atena sa scoata din tezaurul Ligii de la Delos sumele necesare
pentru reconstruirea templelor distruse in timpul razboaielor cu persii. Acestia lasasera in
urma lor, cand plecasera in 479 i. Hr. , numai ruine pe Acropole. Temistocle si Cimon,
conducatori ai Atenei, ridicasera ziduri pentru a proteja cetatea. Pericle se gandeste sa faca din
Acropole o bijuterie, care sa arate lumii puterea Atenei. Aceste informatii le putem regasi intr-
o expunere istorica despre viata lui Pericle in revista Historia, aspectele surprinse aici
comporta o abordare interesanta deoarece autorii fac o comparatie intre modul de guveranare
al lui Pericle si ceilalti oameni politici ai vremii.

Secolul al V-lea î.Hr., cunoscut drept „secolul de aur” al Greciei, a fost marcat pentru
cetatea Atenei de ilustra figură a lui Pericle. Locul său istoric e statornicit de contribuția adusă
dezvoltării democrației, de deciziile politice și militare care au adus un timp de pace și tihnă,
de stimulii ce au făcut să strălucească viața culturală a Atenei. Pericle a fost un conducător al
cetății și pentru cetate, reușind într-un mod inteligent să îmbine respectul față de opinia
publică cu aspirația educării și îndrumării ei. Importanța educației cetățeanului ține de
înălțarea demnității caracterului, de regăsirea identității și de afirmarea omului într-un mod
autentic. Un om bun și liber e cheia spre un stat prosper!

Mare orator și om politic al Greciei Antice, conducător al Atenei între 443 - 429 î.Hr. (timp în
care Atena a atins o mare dezvoltare, devenind centrul comercial, politic și cultural al întregii
Greciei antice), șef al partidului democrat, mare protector al științelor și artelor, s-a stins din
viață în anul 429 î.Hr.

Pentru strălucirea intelectuală pe care a dat-o Greciei, secolul în care a trăit (secolul V î.Hr.) a
fost supranumit "Secolul lui Pericle".

Întocmit,

Enache Ionuț
BIBLIOGRAFIE:

1. Tucidide, Războiul peloponesiac, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1966;

2. Robert Flaceliere, Viața de toate zilele în Grecia secolului lui Pericle, Editura Eminescu,
1976;
3. Dumitru Tudor, Pericles, Bucureşti, Editura Albatros, 1970;
4. Indro Montanelli, Istoria grecilor, Ed. Artemis, Bucureşti, 1996;
5. Stelian Brezeanu, Istorie: manual pentru clasa a IX-a, Bucureşti, ALL EDUCATIONAL,
1999, p 9-13;
6. Adelina Piatovschi, O istorie a Greciei antice, Bucureşti, Editura Albatros, 1988;