Sunteți pe pagina 1din 8

GRECIA CLASICĂ

EPOCA CLASICĂ 479 –332 îen


♦ Urmează după marea zguduire a războaielor medice ( 499-449 Î.Chr.) 1care
se soldează însă pentru greci cu marea victorie împotriva colosului persan deschizând
o epocă de mari realizări în istoria Greciei antice şi se încheie cu perioada de 27 ani a
războiului peloponeziac ( 431-404 î . Chr.) şi înfrângerea în 337 î.Chr. a coaliţiei
oraşelor greceşti de către Alexandru Macedon.
♦ Perioada clasică reprezintă practic perioada de apogeu a civilizaţiei greceşti
în care democraţia antică îşi găseşte formula optimă la Atena condusă de Pericle ,
republica grecească îşi găseşte un teoretician de mare ţinută care este Platon .
♦ Grecia clasică dezvoltă şi perfecţionează cele două forme de conducere
prezentate deja – monarhia şi democraţia militară la Sparta şi democraţia clasică
la Atena .
La Atena apare prima constituţie cunoscută ; a fost elaborată de Solon în anul 594 î.Chr. ,
modificată de Clistene considerat fondatorul democraţiei ateniene . A rămas în vigoare timp de 86
ani:
- învestirea Adunării poporului ( ecclesia ) cu drepturi suverane şi restrângerea drepturilor
Areopagului ( consiliu aristocratic ) .
- în anul 507 î.Chr. Clistene a instituit ostracismul – instituţie menită să prevină tirania , adică
conducerea abuzivă a treburilor ţării de către o singură persoană
♦ JUSTIŢIA era încredinţată Adunării poporului, instanţa judiciară supremă
fiind tribunalul cu juraţi (HELIAIA) compuşi din 6000 de heliaşti.
♦ Nu existau judecători sau avocaţi de profesie şi nici acuzator public.
♦ Procesele erau deschise din iniţiativa exclusivă a simplilor cetăţeni care se
considerau lezaţi sau considerau că statul era lezat
♦ .Din această cauză a fost mult încurajată delaţiunea care a luat forma unei
instituţii , a delatorilor de profesie denumiţi SICOFANŢI. Sicofanţii erau răsplătiţi
pentru activitatea lor cu jumătate din averea celui pârât.
În ultimii ani ai secolului V au apărut la Atena arbitrii publici aleşi dintre cetăţeni cu
vârste peste 60 de ani.Ei aveau sarcina să-i împace pe împricinaţi.
♦ Pedepsele erau diferite funcţie de categoria socială careia îi aparţinea
vinovatul.Puteau fi pedepse pecuniare sua exil temporar şi definitiv, suplicii – care nu se
aplicau cetăţenilor liberi ci numai sclavilor.Trădătorii şi profanatorii locurilor sfinte
erau condamnaţi la moarte fără excepţie.
♦ Justiţia ateniană nu posedă un cod de legi şi are mai ales un caracter de
masă , fără să posede un corp de jurişti specializaţi. Vinovaţii erau condamnaţi de
cetate , ceea ce reflectă mentalitatea comunitară a statului grecesc democratic.

Economia se bazează pe mica proprietate agricolă lucrată de ţăran cu familia lui .Se
cultivau cereale dar producţia de bază era obţinută din creşterea măslinilor , smochinilor şi viţei de
vie .
Sclavii în număr mare şi total lipsiţi de drepturi , trataţi drept ,, unelte vorbitoare “ formau
baza economiei greceşti fiind folosiţi mai ales în minerit şi meşteşuguri.
Schimbul de produse ( comerţul ) se efectua pe bază de troc la nivelşul pieţei interne .
Comerţul exterior era cel mai dezvoltat şi se baza pe folosirea monedei ; Atena exporta
moneda ei .Din sec. V se cunosc la Atena bancheri care dădeau împrumuturi cu dobândă.
1
Darius , bătălia de la Maraton – victoria Atenei , armata condusă de gen. Miltiade, construirea flotei de 200 corăbii –
trireme ; după 10 ani – bătălia de la Termopile – regele spartan Leonida ; bătălia de la Salamina /victoria flotei greceşti ,
înfrângerea Atenei –I incendierea oraşului de către perşi
1
Atena dispunea de o flotă comercială de cca 370 nave . Navele comerciale erau protejate
de nave de război împotriva pirateriei foarte dezvoltate .Marfa de export era alcătuită din vin , ulei
de măsline căutat pentru valoarea sa curativă , miere şi desigur ceramică de uz şi de lux.
Modul de viaţă elen în perioada clasică
Se caracterizează printr-o deosebită simplitate , începând cu hrana şi terminând cu modul de
ase îmbrăca.
Locuinţa are proporţii modeste fiind mai ales funcţională ; spaţiul rezervat femeilor era
despărţit de cel al bărbaţilor . Mobilierul era modest piesa principală fiind patul care servea ca loc
pentru odihnă dar şi pentru servit masa pentru că grecii ca şi romanii serveau masa întinşi pe paturi
aranjate de-a lungul pereţilor sufrageriei ( triclinium ) .
Hrana era modestă iar la ospeţe soţiile nu luau parte şi fiecare invitat venea cu hrana de
acasă .Se bea un amestec de miere cu apă denumită hidromel iar la sfârşitul mesei se bea dintr-un
vas mare denumit crater vin amestecat cu apă . A doua parte a mesei se numea symposion /
întrunire de băutori şi începea cu libaţii în cinstea lui Dyonisos . La aceste ospeţe particiapu
curtezane şi dansatoare precum şi cântăreţi , actori , acrobaţi.. Scopul era delectarea intelectuală şi
nu băutura.
Scenele de pe ceramica grecească furnizează informaţii privind modul ăn care se îmbrăcau
grecii : purtau tunică , scurtă până la genunchi şi fixată pe umărul stâng cu o fibulă , manta –
himation – o bucată dreptunghiulară de stofă înfăşurată elegant în jurul corpului. Hlamida – de
culoare purpurie , era scurtă şi prinsă pe umăr cu o agrafă ; constituia mantaua soldatului şi
călăreţului .
Bărbaţii nu foloseau bijuterii .
Femeile elegante îşi vopseau părul blond ; aveau bijuterii şi panglici care susţineau coafuri
complicate .

Educaţia şi învăţământul
Avem două sisteme de învăţământ în esenţă opuse.
În sistemul spartan - copilul băiat ,aparţinea statului începând de la vârsta de 7 ani ;
educaţia consta în exerciţii fizice dure şi antrenament militar şi o instrucţie intelectuală minimă.
În sistemul de învăţământ atenian – accentul se punea pe educaţia intelectuală care
începea la vârsta de 7 ani şi ţinea până la 18 ani .Învăţământul era o problemă civică în care se
implica statul.Acest fapt a dus la existenaţ unui număr mic de analfabeţi. Forma de învăţământ era
particulară. Se învăţa artitmetică , muzică , texte literare şi se făcea multă educaţie fizică în
palestre. Fiii celor cu mijloace cum âi numeşte Platon urmau forme de învăţământ superior unde
învăţau retorica şi arta convingerii publicului – oratoria.
La 18 ani atenianul începea stagiul militar – efebia , care dura doi ani.
Educaţia fetelor , indiferent de sistem , era limitată la cele necesare gospodăriei şi se făcea în
familie de către mame. Fetele se măritau la 14 ani , celibatarii fiind rău văzuţi la Atena din cauza
neducerii mai departe a numelui de familie.Scopul căsătoriei era să aduci pe lume copii de parte
masculină dar nu mai mulţi de doi. Exista obiceiul părăsirii copilului nerecunoscut de tată în locuir
publice pentru a fi luat de altcineva sau de stat.
Situaţia femeii la Atena era fosrte apropae de sclavie . Ea trebuia ,, să vadă cât mai puţin , sa
audă cât mai puţin, să întrebe cât mai puţin”- Xenofon . Femeia era supusă tatălui şi apoi soţului ,
viaţa ei valora puţin.Rămasă văduvă revenea sub autoritatea tatălui şi ducea o viaţă retrasă în
gineceu neluând nici măcar masa împreună cu soţul .

GÂNDIREA ELENĂ din perioada clasică se caracterizează prin :


♦ apariţia marilor sisteme filosofice , filosofia cunoscând triada celebră –
SOCRATE-PLATON –ARISTOTEL
♦ existenţa şcolilor diferite de epicurei , cinici, stoici ,sceptici , neopitagoreicii -
acestea determinând secte caracterizate uneori de manifestări ezoterice şi intolerante .

2
♦ Se afirmă acum în toate domeniile gândirii raţionalismul şi idealismul grecesc
bazat pe umanism adică pe plasarea fiinţei umane în centrul interesului .
♦ Zeii sunt antropomorfizaţi iar subiectul artei este omul a cărui imagine nu mai este
investită cu sensuri simbolice ci doar cu frumueţe şi armonie formală.
♦ ,,Omul este măsura tuturor lucrurilor’’ este dictonul dominant al epocii şi gândirii
greceşti în general.(Protagoras).

Raţionalimul grecesc se vădeşte în toate structurile epocii începând chiar cu urbanismul .


Încă din secolul V când arhitecţii propun planuri de sistematizare a oraşelor implicând viziunea
geometrică a aşezării .
♦ Primul oraş care beneficiază de acest lucru este MILETUL căruia i se aplică
principiile hipodamice(urbanistul arhitect – Hippodamos din Milet) – teritoriul este
împărţit în cvartale , sectoare pătrate , cu drumuri drepte paralele şi perpendiculare
formând o tramă geometrică .Fiecare zonă avea atribuţii şi funcţionalităţi precizate.
Programele arhitecturale au în centru :
♦ construcţiile religioase amplasate pe acropolă , în cadrul cărora cel mai important
program este dedicat templului (vezi acropola Atenei).Pe lângă templele deja
constituite ale perioadei arhaice acum se naşte templul înconjurat perimetral de
coloane - templul peripter. Sau dipter .
♦ Existau însă şi multe programe dedicate construcţiilor civile sau publice grupate în
jurul agorei şi înconjurate de porticuri de coloane denumite Stoa.

Construcţiile civile /publice


1. Construcţii dedicate spectacolului :
♦ TEATRUL , iniţial construcţie descoperită având o formă de semicerc.
♦ ODEONUL – construcţie unde aveau loc spectacolele muzicale.
Construcţiile pentru sport -:
♦ STADIONUL – pentru întrteceri atletice
♦ HIPODROMUL – pentru întreceri de care
♦ PALESTRA – pentru exerciţii gimnastice
♦ GIMNASIONUL pentru exerciţii fizicie îmbinate cu învăţământul teoretic.
Materialul de construcţie pentru acestea ca şi pentru temple erau piatra şi marmura .
Zidăria se realiza din blocuri perfect cioplite , nelegate cu mortar dar asamblate cu piese metalice –
scoabe, crampoane.
Toate construcţiile indiferent de destinaţia lor foloseau drept suansamblu de membre de arhitectură
– Ordinul grecesc accentul punându-se pe claritatea şi armonia proporţiilor.

2. Construcţiile cu caracter religios – sunt ilustrate de templele acropolei ateniene , construite în


anul 447 î.Chr. din iniţiativa lui Pericle şi avându-l şef de şantier pe marele sculptor Fidias .
Cel mai important templu este Parthenonul dedicat zeiţei Athena Parthenos ( 447-432 î,Chr. ) .
Acesta este opera arhitecţilor Ictinos şi Calicrates sub directa supraveghere a lui Fidias. Este un
templu peripter , amfiprostil , de odin doric având în ansamblul său o friză ionică .Este construit
ţinând cont de legile perspectivei şi efectele optice. Basoreliefurile frizei şi ale frontonului au fost
realizate chiar de Fidias .Acestea reprezentau subiecte mitologice şi scene legate de naşterea şi
faptele zeiţei Athena .Friza ionică reprezenta sărbătoarea Panateneelor .

Erechteionul – al doilea templu ca importanţă de pe acropola ateniană ; sanctuar de arhitectură


ionică cu o loggia cu şase cariatide sculptate de Fidias .
Micul templu în stil ionic al Athenei – Nike sau Nike Apteros celebru pentru relieful
reprezentând pe zeiţa Nike legându-şi sandaua , remarcabil prin eleganţa compoziţiei.
3
ARTA
Sensurile artei greceşti. Estetica
♦ In artă raţionalismul grecesc se concretizează în proporţia şi armonia trupului în
acord cu ideea că omul este măsura tuturor lucrurilor.
♦ De asemenea pentru greci arta este mimesis adică imitaţie uneori corectată în sensul
bun , a naturii.
♦ Artistul grec caută perfecţiunea artistică nu atât în inventarea de noi teme
( altfel reduse) ci :
1. în perfecţiunea tehnică ,
2. în adevărul anatomiei ,
3. în simetrie şi echilibru.
♦ Artele plastice nu sunt situate pe un plan superior ci pe planul meşteşugului. Atât arta cât şi
meşteşugul sunt denumite cu cuvântul techne .
♦ Arta nu a fost niciodată expresia vanităţii sau autoglorificării unui suveran , nu a fost nici
măcar una a glorificării zeului ci doar o artă a naturii adevărate şi frumuseţii umane.
♦ Nu s-a impus prin dimensiuni colosale nici măcar atunci când a fost dedicată divinităţii.
♦ Numai la periferia lumii greceşti unde influenţele mentalităţii orientale sunt pregnante s-au
născut totuşi opere gigantice , colosale- templul din Efes sau Mausoleul din Halicarnas.
♦ Ceea ce distinge arta Greciei în ansamblu contemporan al civilizaţiilor este umanismul ei.
Subiectul artei este omul
♦ Imaginea omului nu mai este investită cu sens simbolic sau magic ci doar cu frumuseţea
naturală a corpului şi spiritului
♦ Este o artă care reproduce natura ameliorând-o însă conform principiilor raţiunii
♦ Este o artă a cetăţii , comunitară şi anonimă
♦ Măsura , simplitatea , sobrietatea , armonia , simetria – sunt tot atâtea virtuţi ale artei greceşti
clasice

SCULPTURA
♦ se dezvoltă încă din clasicismul timpuriu ca o artă a formelor armonioase reprezentate de
grupul statuar cunoscut sub numele de Auriga din Delphi,
♦ Idealul de frumuseţe grecesc întemeiat pe un studiu atent al proporţiilor şi pe redarea mişcării
şi armoniei interioare este ilustrat mai ales de triada clasică de sculptori –POLICLET,
MYRON şi FIDIAS.
FIDIAS – cel care a supravegheat şi conceput multe din construcţiile Acropolei ateniene, este
considerat cel mai important sculptor al Greciei antice .El a ilustrat în opera sa , în majoritate
pierdută , conceptul de KALOCAGATIA – frumos şi bun concepute ca şi calităţi morale
oglindite în frumuseţea fizică. (Zeus din Olimpia, Friza panateneelor din Atena).
Multe din lucrările lui Fidias aveau dimensiuni monumentale : Zeus din Olimpia – 15 m ,
statuia Athenei Promachos din bronz reprezentând-o pe Atena cu casca pe cap , cu scut şi lance ,
15m .A realizat sculpturile Parthenonului , în ronde-bosse .

POLICLET a doua mare personalitate a artei din perioada clasică grecească ( sec. V) , este mai
ales preocupat de proporţiile ideale ale corpului omenesc , problemă pe care o ilustrează în
stabilirea raportul clasic de 1/7.
Sculptura sa Doriforul sau Purtătorul de lance şi Diadumenul ilustrează acest canon.
A echivalat frumuseţea fizică cu cea a spiritului creând tipul ideal de frumuseţe umană bazat pe
canonul matematic al proporţiilor şi pe armonia ansamblu - detalii .
A introdus structura contrapunctică , genoflexiunea şi suportul exterior ca punct de sprijin .

4
MYRON completează, prin opera sa concepţia artistică şi filosofică a veacului de aur ; este
sculptorul care ilustrează mai ales mişcarea dar nu ca dinamism ci ca instantaneu . Opera cea mai
cunoscută este DISCOBOLUL – imaginea atletului care sugerează mişcarea creând imaginea
mentală a rotirii corpului în spaţiu.

Clasicismul târziu ( sec. IV î.Chr) este reprezentat în sculptură de aşa numitul stil
bogat dezvoltat de trei sculptori – PRAXITELE , SCOPAS ŞI LYSIP .
♦ Ei îmbină atitudinea calmă specifică clasicismului dezvoltat cu mişcarea uneori
impetuoasă sau graţia şi senzualitatea .
♦ Apar acum primele nuduri feminine.
♦ Sculptori sunt preocupaţi mai puţin de forţa trupului atletic cât de euritmia corpului
juvenil al efebului .

♦ PRAXITELES – era atenian şi fiu al sculptorului Cefisodot; a lucrat destul mult


bronzul şi a preferat redarea trupurilor delicate şi graţioase:Apollo Sauroctonul,
Afrodita din Cnid,Hermes cu Dyonisos copil.

♦ SCOPAS , originar din Paros ,anunţă prin opera sa epoca elenistică a sculpturii
redând mai ales personaje în mişcare violentă , cu forme tensionate , cu expresii tragice
sau extaziate (Menada dansând) sau AMAZONOMAHIA de la templul din
Halicarnas. El reprezintă mai ales tradiţia ioniană a formelor bogate , încărcate.
Capodopera sa rămâne Menada dansând – lucrare în marmură care ilustrează pasiunea ,
temă extrem de novatoare pentru epocă.

♦ LYSIP face trecerea către elenism prin redarea în sculptura sa a unei tendinţe
tragice şi de mişcare elansată a personajelor.El este cel care a făcut numeroase
portrete lui Alexandru Macedon , în bronz; a stabilit de asemenea un nou canon , de
1/8, ceea ce face ca statuile lui să fie mai suple , cu linii lungi şi unduitoare. Acest canon
a fost ilustrat în APOXIOMENOS sau ATLETUL CU STRIGILIU. Lysip era
specialist în sculptura în bronz . A introdus în compoziţie aşa numita ,, poziţie şoldie “ –
poziţia contrapostă care continuă problematica pusă cu un secol înainte de Praxiteles .
O altă noutate în creaţia lui Lysip este portretistica .

PLASTICA MICĂ .STATUETELE DE TANAGRA .


Aparţin clasicismului târziu şi atelerelor de artizani din Beoţia .Sunt figurine de lut ars ,
descoperite în număr mare în morminte ; reprezintă femei îmbrăcate în costumul tradiţional grecesc
surprinse în poziţii naturale , de conversaţie de grup su purtând cochete umbrele .Sugerează
secvenţe de viaţă cotidiană .Celebre pentru graţia şi eleganţa atitudinilor.

PICTURA CLASICĂ GRECEASCĂ nu s-a păstrat decât pe ceramică.Au rămas însă


consemnate o serie de nume celebre ca POLIGNOT , ZEUXIS - ,,pictorul umbrelor “,
APELLES - pictorul oficial al lui Alexandru Macedon .
♦ Ştim că grecii practicau şi mozaicul – Mozaicul de la Pella, Macedonia
reprezentând scene dionisiace.

5
GÂNDIREA ŞTIINŢIFICĂ ŞI FILOSOFICĂ A EPOCII CLASICE
♦ Nu sunt separate în concepţia grecească , filosofia fiind considerată ,,ştiinţa
ştiinţelor’’
♦ Filosofii sunt clasificaţi de istorici în şcoli filosofice( sofiştii ) care continuă o serie
din preocupările şcolilor epocii arhaice – din ce elemente este format universul , lumea
şi viaţa, problema mişcării şi devenirii, timpul şi spaţiul.
O serie de preocupări sunt îndreptate către domeniul politic luând în discuţie originea şi natura
statului sau validitatea legilor.
Creşte interesul pentru natura umană , pentru conduita morală şi pentru etică.
Centrul de interes al gândirii filosofice devine omul şi nu natura .
Sofiştii - profesori de înţelepciune , colindau ţinuturile dând lecţii tinerilor contra plată.Protagoras,
Gorgias ) ; predau arta de a convinge publicul folosind un limbaj sofisticat – retorica .
Sofiştii au deschis drumul unor şcoli filosofice : scepticii , cinicii , stoicii , epicureii.( înţeleptul este
cetăţean al lumii şi singura lege de urmat este cea a naturii ) .

Cei trei mari filosofi şi sistemele lor

1. SOCRATE ( 469 –399) ,a fost acuzat de impietate şi coruperea tineretului şi condamnat la


moarte prin otrăvire
• n-a scris nimic şi ceea ce ştim despre ele se rezumă la relatările lui Platon şi Xenofon.
• Practică metoda maieutică ( a rationamentului personal ) care prin întrebări pe diverse
subiecte îi ajută pe oameni să cunoască ei înşişi diverse adevăruri .
• Scopul omului nu este acumularea de cunoştinţe (singurul lucru pe care-l ştiu este că nu ştiu
nimic) ci ,,dragostea de înţelepciune'’ care constă în efortul omului de a se studia şi cunoaşte
pe sine, din căutarea binelui şi adevărului.
♦ Valorile etice sunt cele mai importante, nimeni nu face rău în mod voit.
♦ Fericirea constă într-o comportare moderată , corectă ,dreaptă, în respectarea aproapelui şi a
legilor cetăţii, a zeilor.

A fost părintele spiritual al lui :


2. PLATON – 427-347 .
♦ A călătorit mult în Egipt şi a fondat la Atena , în anul 387 , Academia – cel mai important
centru de cultură al Greciei antice unde a predat-gratuit timp de 30 de ani.
♦ Opera lui Platon cuprinde scrieri sub formă de dialog şi 13 scrisori.
♦ Fiecare dialog este centrat pe o anume idee –Republica, Fedon ,Symposion,Ion
♦ Platon nu a creat un sistem filosofic riguros ci pornind de la metoda maieutică a profesorului
său a format o nouă formă filosofică de comunicare – dialogul.
♦ Doctrina despre idee – ideile sunt modele , prototipuri , forme primordiale şi eterne ale tuturor
fiinţelor,lucrurilor existente în lume.În ierarhia ideilor primul loc îl,ocupă ideea de Bine care
înalţă sufletul .A fi drept înseamnă a-ţi domina impulsurile şi a impune dorinţelor măsura
raţiunii.
♦ După modelul lumii ideilor a apărut lumea reală care este doar o copie imperfectă a lumii
ideilor .,,a căuta şi a învăţa nu înseamnă altceva decât a-ţi reaminti “.
♦ Imaginează societatea ideală în dialogul Republica .Statul – proiectul organizarii ideale în
care toată lumea este împărtită în trei categorii : filosofi , militari cei ce muncesc. Filosofii şi

6
militarii nu au proprietate particulară ci comună. Filosofii sunt cei care trebuie să conducă
lumea pentru că ei posedă adevărata înţelepciune .

3.ARISTOTEL –384 –322, născut în Stagira,


♦ discipol al lui Platon şi profesor al lui Alexandru Macedon.
♦ A fondat şi condus gimnaziul LYKEION, care avea peste 2000 de discipoli; era dotat cu
bibliotecă şi avea un program de studii filosofice
♦ A scris peste 4oo de lucrări dintre care s-au păstrat doar 47.
♦ Opera sa constituie o sinteză a cunoştinţelor acumulate până la el.
♦ A fost preocupat de filosofie şi fizică, de matematică şi biologie , de logică (Organon ) şi
biologie ( Tratatul despre suflet – sufletul este parte a organismului fizic )
♦ ca şi de artă; arta este mimesis - adică imitare a naturii având un scop şi un efect
moralizator ; Ideile expuse în Poetica = referitoare la teatru , promovează conceptul de
katarsis –purificare prin artă .
♦ De asemenea este autor a trei istorii – a astronomiei, geometriei şi aritmeticii.
♦ A definit omul ca zoon politikon - fiinţă definită numai în cadrul societăţii ; vorbeşte în cartea
sa Politica de cele trei forme de guvrnare monarhia care poate degenera în tiranie , aristocraţia
în oligarhie şi democraţia în demagogie .

LITERATURA ŞI REPREZENTAŢIILE TEATRALE


Epoca clasică a dat literaturii universale îndeosebi creaţiile marilor tragici –
ESCHIL,SOFOCLE,EURIPIDE şi comedia attică reprezentată de Aristofan.

♦ Poezia continuă genurile tradiţionale , inclusiv poezia epică eroică şi poemul


filosofic.
PINDAR ( 518-438 î.Chr.)
• A cultivat aproape toate speciile poetice corale :
♦ imnul închinat unui zeu –ditirambul,
♦ imnul nupţial sau himeneul,
♦ cântecul de victorie – peanul
♦ şi în special oda trimfală dedicată atleţilor victorioşi.
REPREZENTAŢIILE TEATRALE . TRAGEDIA CLASICA .
Părintele tragediei greceşti este considerat
ESCHIL ,525-425, care a scris peste 90 de tragedii din care au rămas doar patru:
♦ RUGĂTOARELE
♦ CEI 7CONTRA TEBEI
♦ PROMETEU ÎNLĂNŢUIT
♦ PERŞII.
♦ Şi o trilogie completă – ORESTIA
♦ Ideea răzbunării , pedeapsa zeilor pentru păcatele strămosilor ,mânia zeilor .
♦ Măreţia eroilor unii înfruntându-I pe zei : Prometeu
Momentul de maximă înflorire este reprezentat de :
SOFOCLE – 496-406, autor a peste 123 de tragedii din care au rămas doar 7:
♦ ELECTRA,
♦ OEDIP LA COLONOS,
♦ OEDIP REGE ,

7
♦ ANTIGONA
♦ AIAX
♦ FILOCTET
♦ TRAHINIENELE
Intensitatea dramatică a conflictului
Lupta omului cu destinul
Tragedia este construită în jurul unui singur personaj central care domină celelalte personaje prin
grandoarea sau tragismul destinului său
Cel care are cel mai mare succes în epocă este însă :

EURIPIDE – 480-406,a scris 92 piese din care au rămas 17.


♦ HECUBA,
♦ ANDROMACA ,
♦ IFIGENIA ÎN AULIDA,
♦ IFIGENIA ÎN TAURIDA
♦ ALCESTA ,
♦ MEDEEA.
Preferă personajele feminine
Adoptă analiza psihologică de mare fineţe
Motivele acţiunii umane nu sunt justificate de datorie ci de pasiune şi interes personal

COMEDIA

ARISTOFAN .Este singurul de la care s-au păstrat opere integrale – din cei 4o de autori
antici amintiţi de izvoare : VIESPILE ,NORII ,PACEA,PĂSĂRILE .

EVOLUŢIA ISTORIEI
1.DE LA CRONICĂ : HERODOT DIN HALICARNAS 485-425 îen- istoric care a
călătorit extrem de mult în Asia,Babilon şi Egipt.Redactează istoria popoarelor cu care a intrat în
contact .În cărţile sale –Istorii furnizează informaţii despre sciţi şi geţi.
2.LA ADEVĂRUL ISTORIC –TUCIDIDE ,460-396, scrie ISTORIA RĂZBOIULUI
PELOPONEZIAC .Pune bazele istoriografiei .
-XENOFON ,430-396, este primul biograf al antichităţii
.A participat la campania militară a lui Cirus contra lui Artaxerxe .Descrie această campanie în
ANABASIS.Are o declarată aversiune contra democraţiei şi convingeri monarhiste.