Cunoașterea științifică în lumea greacă

In Antica Elada, in secolul al VI-lea i.Hr., au luat nastere filozofia si stiinta – cele mai mari
daruri pe care Grecia le-a dat intregii lumi. Orasul cel mai infloritor din lumea elena, din
perioada Antichitatii, era orasul Milet, unul din cele 12 orase ale Ioniei, un mare centru comercial si
cultural grecesc. Datorita calatoriilor lungi pe care le-au facut in tinuturi indepartate, locuitorii din
Milet aveau mintile luminate si multe cunostinte despre civilizatia Feniciei, Babilonului, Egiptului
si Lidiei. Multi dintre grecii din Milet isi puneau intrebari, cautau sa gaseasca solutii practice la
problemele care ii framantau, incercau sa afle raspunsuri bazate pe logica si ratiune la orice
fenomen.

Una din trasaturile grecilor era dragostea de a gandi. Grecii sunt cei care au pus bazele
filozofiei. Comertul si industria ajunsesera la apogeu, asa incat in Milet, odata cu dezvoltarea
negotului, s-au pus bazele filozofiei, matematicii, si odata cu acestea s-au dezvoltat: astronomia,
geografia, navigatia, comertul exterior si literatura. Miletul a cunoscut aceasta inflorire pentru ca
aici s-a intalnit gandirea negustorilor greci cu intelepciunea egiptenilor, persilor si indienilor.

Homer. Autorul Iliadei este celebrat în tradiţia vesticã drept cel mai mare poet epic grec.
Ciclul sãu epic stã la baza canoanelor literaturii, având o influenţã covârşitoare asupra istoriei
literaturii. Contribuţia pe plan formativ a lui Homer, în conturarea culturii greceşti, este recunoscutã
de majoritatea cercetãtorilor. Opera sa relevã multe trãsãturi ale grecilor din epoca arhaicã, poetul
elogiind curajul, onoarea sau elocinţa care rãmân emblematice de 3000 de ani pentru scritori şi
artişti din toatã lumea.

Aristotel. Filozof multivalent, se ocupã de multe subiecte, incluzând fizica, metafizica,

poezia, teatrul, muzica, logica, retorica, lingvistica, politica, etica, biologia sau zoologia. Împreunã
cu Platon şi Socrate, Aristotel este şi el un personaj fondator al culturii occidentale. Scrierile sale
creeazã pentru prima datã un sistem complex care cuprinde morala, estetica, logica şi ştiinţa,
politica şi metafizica. Abordãrile sale privitoare la ştiinţele natural au avut efecte considerabile
asupra dezvoltãrii învãţãturiii medievale şi renascentiste. În zoologie afirmaţiile sale capãtã valoare
de adevãr abia în secolul al 19-lea. Lucrãrile sale conţin cele mai timpurii studii de logicã formalã.
Gândirea teologicã şi filozoficã din tradiţiile islamicã şi iudaicã îi datoreazã la rândul lor destul de
mult, ca sã nu mai vorbim de tradiţia scolasticã a bisericii catolice. Toate aspectele filozofiei sale
continua sã fie obiect de studio în mediile academice. Din pãcate, doar o treime din scrierile sale s-a
pãstrat.
 Pitagora. Are contribuţii majore în religie şi teologie în secolul al VI-lea. Adesea este
apreciat drept un mathematician talentat, un mistic şi om de ştiinta, dar cel mai cunoscut este pentru
teorema omonimã. Totuşi, pentru cã legenda umbreşte opera sa în şi mai mare mãsurã comparative
cu alţi filozofi presocratici, se pot spune relative puţine despre învãţãturile sale. Multe dintre
realizãrile sale este posibil sã fie de fapt ale colegilor sau succesorilor sãi. Se spune cã este primul
care s-ar fi numit filozof, sau iubitor de filozofie, iar ideile pitagoreice au avut un impact deosebit
asupra lui Platon şi implicit asupra întregii culturi europene.

Herodot.Istoric grec din Halicarnassus, Caria, trãieşte între circa 484 şi 425 a.Hr. Pãrintele
istoriei este primul care adunã materialele sistematic şi le analizeazã oarecum acurateţea, aranjându-
le într-o formã narativã vivace. Istoriile, capodopera sa, este o documentare a cercetãrii sale, o
investigare a originii rãzboaielor greco-persane care include o sumedenie de informaţii geografice şi
etnografice. Deşi unele dintre relatãri nu sunt precise, el pretinde cã relateazã din ce i se spune.
Despre istoric existã informaţii preacare.

În secolul IV î.Hr., Platon, filosof de la care ne-au rămas importante lucrări (dialogurile
Phaidon, Republica, Legile etc.), pornind de la metoda lui Socrate – al cărui elev a fost – a creat
dialectica și a făcut sinteza între raționalism și spiritualismul lui Pitagora. În sistemul său Ideile erau
o realitate absolută și imuabilă, inaccesibilă cunoașterii raționale. Opera politică ne înfățișează, la
maturitatea târzie, un Platon dezamăgit de tentativele de înfăptuire a „statului ideal” (condus de
filosofi), dar capabil să ne transmită mesajul că scopul statului este să asigure ordinea, dreptatea

Hippocrate.Medicul din Cos care a trait în era lui Pericle este o figurã remarcabilã în
domeniul medicinii, numit pãrintele sãu în virtutea cercetãrilor întreprinse şi fondãrii Scolii
Hippocratice. El revoluţioneazã domeniul, delimitând disciplina de altele cu care a tot fost asociatã
(teurgia, filozofia) şi definind-o ca pe o profesie.

Pericle. Om de stat remarcabil, orator şi general atenian în timpul epocii de aur a oraşului.
Influenta sa asupra societãţii ateniene este atât de proeminentã încât istoricul Tucidide îl declarã
“primul cetãţean al Atenei”. Pericle transformã Liga de la Delos într-un veritabil imperiu atenian şi
este commandant în primii doi ani ai rãzboiului peloponeziac. Periada dintre 461 şi 429 a.Hr. este
cunoscutã şi drept epoca lui Pericle, deşi perioada respective poate include vremuir mai timpurii, ca
de pildã rãzboaiele Greco-persane. Pericle a susţinut artele şi literature, motiv pentru care Atena se
afirmã ca central cultural şi educaţional al lumii antice. Elaboreazã un proiect ambiţios care
genereazã majoritatea structurilor de pe Acropole. Proiectul înfrumuseţeazã oraşul, îi expune
Gloria, dar oferã şi de muncã oamenilor. Mai mult, Pericle mizeazã atât de mult pe democraţia
atenianã încât unii critici l-au numit populist. Cea mai vizibilã moştenire se gãseşte în operele
literare şi artistice ale epocii de aur, despre care un istoric grec spunea cã sunt suficiente pentru a
înscrie numele Greciei în eternitate. Discursul la funeraliile celui valorizat ca idealul omului de stat
devine sinonim cu chemarea la lupta pentru democraţia participativã.

Solon. “Evaluându-l pe Solon, sursele antice se axeazã pe cât de democraticã este

constituţia. Dar Solon îşi primeşte extraordinara sarcinã de la nobili, care vor ca el sã elimine
posibilitatea ca poziţia nobililor sã fie rãsturnatã” (Stanton). Solon este om politic, legislator şi poet.
Este reţinut mai ales datoritã eforturilor de a opri declinul politic, economic şi moral în Atena
arhaicã. Reformele sale eşueazã în scurt timp, şi totuşi i se atribuie punerea bazeolor democraţiei
ateniene.

Thales. Filozof din Milet şi unul din cei şapte înţelepţi ai lumii antice. Mulţi îl privesc drept
primul filozof în tradiţia greacã. Potrivit lui Bertrand Russell, filozofia occidentalã începe cu
Thales. El a încercat sã explice fenomenele natural fãrã apelul la mitologie. În domeniul matematic,
utilizeazã geometria pentru a rezolva probleme, cum ar fi calculul înãlţimii piramidelor şi a
distantelor corãbiilor de ţãrm. Este creditat cu prima folosire a raţionamentului deductiv în
geometrie, derivând patru corolare din teorema omonimã. Drept urmare este salutat ca primul
mathematician în toatã puterea cuvântului, primul personaj cãruia I se atribuie o descoperire
matematicã. Este şi primul care studiazã electricitatea.

Un alt filozof antic grec, care face parte din lista celor “Sapte Intelepti ai Greciei Antice”
este si Bias, care s-a nascut in 570 i.Hr., in orasul Priene din Ionia (Grecia). Bias din Priene a fost
un renumit avocat (mare aparator al dreptatii), politician, legiuitor, care a devenit celebru (inca
din timpul vietii) datorita intelepciunii si bunatatii sale.
 WEBOGRAFIE

1. https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cei-mai-
influenti-greci-din-antichitate

2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Filozofia_greac%C4%83_c
lasic%C4%83

3. http://www.artacunoasterii.ro/stiati-ca/cei-sapte-
intelepti-ai-greciei-antice