Homer-

Secolul al IX-lea Î.HR.

 Homer
 (gr.  Hómēros) a fost un poet și rapsod grec legendar, căruia i se atribuie
scrierea Iliadei (Ἰλιάς) și Odiseei (Ὀδύσσεια). În antichitate, i-a fost atribuit uneori
întregul Ciclu Epic, care includea și alte poeme despre Războiul troian, precum și
poeme tebane despre Oedipus și fiii săi. Alte opere, precum corpul Cântecelor
religioase homerice, mini-epopeea comică Batrachomyomachia  „Războiul dintre
broaște și șoareci”) și epopeea Margites i-au fost atribuite, însă în prezent aceste
fapte sunt privite cu incertitudine. Tradiția spune că Homer ar fi fost orb, iar
diferite orașe ioniene își revendicau locul de naștere al poetului, însă mai departe
biografia sa este aproape necunoscută. Există o dezbatere intelectuală considerabilă
în privința existenței lui Homer ca persoană reală, unii considerând că acesta ar fi
fost un nume dat unuia sau mai multor poeți orali ce cântau materiale de epopee
tradiționale. În mod repetat s-a dezbătut dacă același poet era autorul atât al Iliadei,
cât și al Odiseei; cam toți istoricii au căzut de acord, însă, în privința datării
operei Batrachomyomachia, a Cântecelor religioase homerice și a epopeilor
ciclice, acestea fiind scrise ulterior capodoperelor Iliada și Odiseea.
Epopeile Iliada și Odiseea sunt sinteze ioniene ale cântecelor eroice
și baladelor dintr-o perioadă arhaică, reunind date din stadiul matriarhatului până
prin secolul al VIII-lea î.Hr. și chiar începutul secolului al VII-lea. Acestea cuprind
o materie epică bogată, centrată în principal pe legenda războiului troian. Sunt
inserate diverse mituri și legende.Personajul principal, Odiseu, întruchipează
idealul uman al eroului și echilibrul între înțelepciune și forța fizică.Este
remarcabil simțul compoziției, vizibil în tehnica închegării subiectului în jurul
evenimentului unic sau în folosirea planurilor paralele. Sunt utilizate mijloace de
încetinire a acțiunii în vederea obținerii efectului emoțional. Sistemul epic este
alcătuit din modele și tipare nartive arhaice, reperabile mai cu seamă în dialoguri și
discursuri și este concurat de narațiunea la persoana I, de investigații psihologice,
monologuri. Limbajul se caracterizează printr-o extraordinară
varietate semantică și complexitate a frazei.O altă întrebare semnificantă privește
posibila bază istorică a povestirii. Comentariile despre Iliada și
despre Odiseea scrise în perioada elenistică au început explorarea inconsistențelor
textuale ale poemelor.
Epopeile homerice instaurează majoritatea motivelor poetice, utilizate ulterior de
literatura europeană.
Prin poemul burlesc Batrahomiomahia, lui Homer i s-a atribuit
inventarea parodiei.