Literatura greacă din epoca arhaică este reprezentată de poemele Iliada şi

Odiseea atribuite lui Homer, care erau cantate şi transmise pe cale orală din
generaţie în generaţie. Tragedia greacă împrumută subiectele sale din
mitologie şi poemele homerice, dar în realitate reflectă gîndurile şi grijile
societăţi ateniene.
Iliada este o epopee atribuită lui Homer, care pare a fi fost
un aed din Ionia, din a doua jumătate a secolului VIII î.Hr., și care a preluat în
epopeele sale, tradiții, fragmente și motive din mituri vechi și cântece populare.
Iliada este compusă din 15 337 de hexametri dactilici și, din epoca elenistica,
divizată în 24 de cânturi. Textul a fost probabil compus între 850 și 750 î.Hr.
(date deja menționate de către Herodot), deci cu patru secole după perioada în
care istoricii înscriu războiul mitic pe care acesta îl relatează. Tema epopeii o
reprezintă războiul Troiei, în care se confruntă aheii veniți din Grecia cu
troienii și aliații acestora, fiecare tabără fiind susținută de diverse divinități, cum
ar fi Atena, Poseidon sau Apollo. După zece ani de război, soarta acestuia nu
continuă prin numeroase lupte colective sau individuale care ilustreaza figuri
ca Ajax, Hector sau Patrocle. În final, aheii înving grație victoriei lui Ahile care
îl ucide pe conducătorul troian în luptă directă.
În cele 24 de cânturi, însumând circa 15.000 de versuri, Iliada relatează fapte de
vitejie excepțională făcute de eroi neînfricați, dintre care se detașează Ahile.
Acesta nu cunoaște teama și preferă o moarte glorioasă unei vieți tihnite, însă
este neîndurător, refuzând familiei dușmanului său până și consolarea de a-i
preda corpul acestuia. Îl umanizează însă prietenia pentru Patrocle. Personajele
sunt prezentate în mișcare, dinamismul fiind amplificat de imagini auditive
referitoare la zgomotul bătăliei sau la zornăitul înfricoșător al armelor unui erou,
ca în cazul lui Diomede. La prezentarea sugestivă a unei situații contribuie și
comparația, care la Homer este dezvoltată pe mai multe versuri.
1
 Odiseea alcătuiește, împreună cu Iliada, un grup de două opere
grecești atribuite rapsodului popular orb Homer. Scrisă ulterior, în a doua
jumătate a secolului VIII î.Hr., Odiseea este una dintre cele mai vechi și
renumite opere literare din mitologia antică. Ea prezintă peripețiile regelui
Odiseu (Ulise) și ale însoțitorilor lui din Itaca pe drumul de întoarcere acasă,
după războiul troian. Personajul principal, Odiseu, întruchipează idealul uman
al eroului și echilibrul între înțelepciune și forța fizică.În multe limbi termenul
de „odisee”, inspirat de această epopee, desemnează o călătorie lungă și plină
de aventuri. Opera este alcătuită din 12.200 de versuri împărțite în 24 de cânturi,
descriind rătăcirile regelui după zece ani de război și încă alți zece ani de
peripeții în drumul său de reîntoarcere pe mica insulă Itaca. După multe
aventuri, acesta ajunge acasă îmbrăcat ca un cerșetor, nefiind recunoscut de
pețitorii soției lui credincioase, Penelopa. Aceasta primise veste de la oaspeți
despre moartea lui Ulise, fiind asaltată de pețitori. Penelopa opune rezistență
pețitorilor, refuzând să se recăsătorească, fiind sprijinită în aceasta de Telemah,
fiul lui Ulise. Pentru a crea o atmosferă încordată, Homer recurge la un complex
de istorisiri paralele, cu privire în trecut și aspecte de perspectivă, cu povestiri
și descrieri alternative. Acțiunea nu este prezentată cronologic, începând cu
chemarea muzelor de către Homer și sosirea lui Odiseus în Itaca.
Prin opera lui Homer s-a cimentat unitatea culturală a Greciei și s-au
educat generații de tineri în spiritul elenismului. Homer, caruia i se atribuie
Iliada si Odiseea, a trait si creat tocmai in perioada de afirmare a polisului
gresis. Creatia lui coincide cu momentul unei uriase tranzitii istorice: de la
comuna primitiva sau gentilica la societatea sclavagista, cand se dezvolta
polisul (cetatea), embrion al statului.
El sustinea ca cea mai buna forma de stat este monarhia. Legile si regele
sunt in conceptia sa o creatie a zeilor. Acesta este motivul pentru care regele nu

2
se mai bucura in aceea epoca de prerogative speciale ca la alte popoare, ci este
exclusiv conducator militar
Deci, monarhul nu avea nici o functie de conducere. Regele trebuia sa
actioneze pentru interesele poporului, cum se spunea in ,,Iliada”: ''El nu trebuie
sa doarma toata noaptea’’ . O idee importanta sustinuta de Homer se refera la
respectul si dorul de patrie. El spune: ,,nimic nu e mai dulce decat patria si
parintii''. In Iliada el vorbeste despre valorile pentru care orice fiu al patriei
trebuie sa le onoreze: “Cei care se infricoseaza isi pierd virtutea si slava”.
Epopeile Iliada și Odiseea sunt sinteze ioniene ale cântecelor eroice
și baladelor dintr-o perioadă arhaică, reunind date din
stadiul matriarhatului până prin secolul al VIII-lea î.Hr. și chiar începutul
secolului al VII-lea. Acestea cuprind o materie epică bogată, centrată în
principal pe legenda războiului troian. Sunt inserate diverse mituri și legende.
Este remarcabil simțul compoziției, vizibil în tehnica închegării
subiectului în jurul evenimentului unic sau în folosirea planurilor paralele. Sunt
utilizate mijloace de încetinire a acțiunii în vederea obținerii efectului
emoțional. Sistemul epic este alcătuit din modele și tipare nartive arhaice,
reperabile mai cu seamă în dialoguri și discursuri și este concurat de narațiunea
la persoana I, de investigații psihologice, monologuri. Limbajul se
caracterizează printr-o extraordinară varietate semantică și complexitate
a frazei.
În conluzie pot spune ca prin opera lui Homer s-a cimentat unitatea
culturală a Greciei și s-au educat generații de tineri în spiritul elenismului.
Homer, caruia i se atribuie Iliada si Odiseea, a trait si creat tocmai in perioada
de afirmare a polisului gresis. Creatia lui coincide cu momentul unei uriase
tranzitii istorice: de la comuna primitiva sau gentilica la societatea sclavagista,
cand se dezvolta polisul ,embrion al statului.