Iliada 

este o epopee atribuită lui Homer, care pare a fi fost un aed din Ionia, din a doua

jumătate a secolului VIII î.Hr., și care a preluat în epopeile sale, Iliada și Odiseea, tradiții,
fragmente și motive din mituri vechi și cântece populare.
Iliada este compusă din 15 337 de hexametri dactilici și, din epoca elenistica, divizată în 24 de
cânturi. Textul a fost probabil compus între 850 și 750 î.Hr. (date deja menționate de
către Herodot), deci cu patru secole după perioada în care istoricii înscriu războiul mitic pe
care acesta îl relatează.
Tema epopeii o reprezintă războiul Troiei, în care se confruntă aheii veniți din Grecia cu
troienii și aliații acestora, fiecare tabără fiind susținută de diverse divinități, cum ar
fi Atena, Poseidon sau Apollo. După zece ani de război, soarta acestuia continuă prin
numeroase lupte colective sau individuale în care se ilustreaza figuri
ca Ajax, Hector sau Patrocle. În final, aheii înving grație victoriei lui Ahile care îl ucide pe
Hector, conducătorul troian în luptă directă.
În cele 24 de cânturi, însumând circa 15.000 de versuri, Iliada relatează fapte de vitejie
excepțională făcute de eroi neînfricați, dintre care se detașează Ahile. Acesta nu cunoaște
teama și alege o moarte glorioasă unei vieți tihnite, cu certitudinea că eroismul său îi va face
numele nemuritor peste veacuri. Relația sa afectuoasă cu Patrocle ajută în a-l umaniza și a-l
readuce în planul muritorilor.
Ahile întruchipează virtuțile eroului războinic. Spre deosebire de el, Hector detestă războiul și
nu luptă pentru glorie, ci pentru a-și apăra cetatea; este iubitor de pace și de rațiune. Figurile
celor doi eroi reies și din cuvintele pe care și le adresează înainte de luptă - procedeu des
folosit de Homer pentru caracterizarea personajelor, cuvintele lui Ahile sunt mânioase și
jignitoare, în timp ce Hector vorbește calm și măsurat. Poetul își caracterizează eroii și din
câte un epitet frecvent legat de numele personajului respectiv, de exemplu "șoimanul Ahile".
Personajele sunt prezentate în mișcare, dinamismul fiind amplificat de imagini auditive
referitoare la zgomotul bătăliei sau la zornăitul înfricoșător al armelor unui erou, ca în cazul
lui Diomede. La prezentarea sugestivă a unei situații contribuie și comparația, care la Homer
este dezvoltată pe mai multe versuri.
Alături de eroi intervin și zeii, conferind operei un caracter miraculos. Astfel, Atena îl apără
pe Ahile de sulița lui Hector, iar Apolo îl ascunde pe fiul lui Priam într-o ceață deasă spre a-l
feri de mânia Peleianului.