Proiect

,,Eposul homeric. ,, Iliada’’-

epopee a antichității grecești’’
Date despre autor
Homer a fost un poet și rapsod grec legendar, căruia i se
atribuie scrierea Iliadei și Odiseei . În antichitate, i-a fost atribuit
uneori întregul Ciclu Epic, care includea și alte poeme despre
Războiul troian, precum și poeme tebane despre Oedipus și fiii săi.
Alte opere, precum corpul Cântecelor religioase homerice,
mini-epopeea comică
„Războiul dintre broaște și șoareci”și epopeea Margites i-au
fost atribuite, însă în prezent aceste fapte sunt privite cu
incertitudine.
Tradiția spune că Homer ar fi fost orb, iar diferite orașe
ioniene își revendicau locul de naștere al poetului, însă mai departe
biografia sa este aproape necunoscută. Există o dezbatere
intelectuală considerabilă în privința existenței lui Homer ca persoană
reală, unii considerând că acesta ar fi fost un nume dat unuia sau
mai multor poeți orali ce cântau materiale de epopee tradiționale
Crearea poemului
Două dintre poemele eroice compuse în secole de mult uitate au fost „Iliada” şi „Odiseea”.
Când istoricul s-a vazut a fi pus în faţa faptului de a nu avea suficiente izvoare istorice, s-a întors către ele şi a încercat
să găsească acolo o parte din răspunsurile pe care nu le aflase.
Această operă are calitatea de a fi supravieţuit unor secole în care scrisul nu mai era utilizat, iar aezii sunt cei
cărora le datorăm faptul ca astăzi putem să o citim. De cele mai multe ori însă, cititorul nu-i cunoaşte istoria, nu ştie
rezultatul căror împrejurări au fost ea şi poate că de aceea i se par bizare unele din versurile ei.
Cele două epopei s-au născut în epoca obscură a Greciei arhaice, când căpetenii locale alături de războinicii din
jurul lor se luptau pentru o mai mare influenţă. Scrisul fusese de mult uitat, iar despre însăşi Homer nu stim multe
lucruri, inclusiv identitatea sa ne este necunoscuta. Cert este că operele ne vorbesc despre o vreme care deja apusese,
însă nu fusese în totalitate uitată :epoca miceniană, care a fost una dintre cele mai spectaculoase surprize istorice ale
istoriei, descoperită de o surpriza si mai mare a arheologiei anilor 1870 :Heinrich Schliemann.
Dacă Schliemann a crezut atât de mult în visul său încât a descoperit Troia, mult vestita cetate a aventurilor
homerice, inspirându-se din Iliada, este clar că, iată, a venit rândul istoriei să găsească răspunsuri în filele literaturii.
Poate ca Dardanus, fondatorul legendar al Troiei, nu a fost fiul Electrei si al lui Zeus, dar cu siguranta ca poemele
eroice homerice ne vorbesc despre o lume spectaculoasă, în care elita aristocratiei războinice miceinene, basileii, luptă
pentru hegemonie și e protectoare a oamenilor de rând, demos, care se aflâ în raport de inegală reciprocitate basileii.
Tema epopeii o reprezintă războiul Troiei, în care se confruntă aheii veniți din Grecia cu troienii și aliații acestora, fiecare
tabără fiind susținută de diverse divinități, cum ar fi Atena, Poseidon sau Apollo. După zece ani de război, soarta acestuia continuă
prin numeroase lupte colective sau individuale în care se ilustrează figuri ca Ajax, Hector sau Patrocle. În final, aheii înving grație
victoriei lui Ahile care îl ucide pe Hector, conducătorul troian în luptă directă.
Structura operei

În cele 24 de cânturi, însumând circa 15.337 de versuri, Iliada

relatează fapte de vitejie excepțională făcute de eroi neînfricați, dintre care
se detașează Ahile. Acesta nu cunoaște teama și alege o moarte glorioasă
unei vieți tihnite, cu certitudinea că eroismul său îi va face numele
nemuritor peste veacuri. Relația sa afectuoasă cu Patrocles ajută în a-l
umaniza și a-l readuce în planul muritorilor.

Textul a fost probabil compus între 850 și 750 î.Hr. (date deja menționate
de către Herodot), deci cu patru secole după perioada în care istoricii înscriu
războiul mitic pe care acesta îl relatează.
 Ilios este denumirea
alternativă a Troiei. Aşadar,
Iliada este un titlu simbolic
anticipativ, înseamnând:
“aparţinând Troiei, legata de
Troia, Troiană”.
 Temă, subiect

Tema epopeii o reprezintă

războiul Troiei, în care se confruntă
aheii veniți din Grecia cu troienii și
aliații acestora, fiecare tabără fiind
susținută de diverse divinități, cum ar fi
Atena, Poseidon sau Apollo.

După zece ani de război, soarta

acestuia nu continuă prin numeroase
lupte colective sau individuale care
ilustreaza figuri ca Ajax, Hector sau
Patrocle. În final, aheii înving grație
victoriei lui Ahile care îl ucide pe
conducătorul troian în luptă directă.
 Subiectul operei

În lucrare povesteşte
legendase războiului troian,
provocat de o intrigă sentimentală din
lumea olimpienilor. Deoarece
frumosul Paris, fiul regelui Priam,
o declară pe Afrodita cea mai
frumoasă dintre zeiţe, Hera şi
Atena hotărăsc să răzbune
această nedreptate. Când Paris o răpeşte
pe frumoasa Elena de la curtea lui
Menelaos, ele se avântă in luptă de
partea oştilor ahee.
Personaje

Agamemnon: fiul lui Atreus, regele

lui Argos și Micene, fratele lui
Menelaus. El este șeful suprem al
expediției Achaean. Deseori se Menelaus: rege al Spartei, soț al Elenei și
dovedește lacom, șef și fratele lui Agamemnon. Pentru a se
temperament rapid. răzbuna pe șobolanul soției sale de către
Elena : fiica lui Zeus și prințul troian, el se va îndrepta către fratele
Leda, este frumoasă, său, rugându-l să-l însoțească cu armata sa
iubită, dar și foarte urâtă la Troia. În cartea a III-a el se va ciocni
pentru că este împotriva Parisului, care va fi salvat
învinovățită pentru că a datorită lui Afrodita.
provocat războiul dintre
arheieni și troieni. Este
răpită de Paris.
Personaje Patroclus: prieten al lui Ahile, cu un caracter blând în contrast accentuat cu eroii greci clasici având
puterea ca singură virtute. În cartea a șaisprezecea poartă armura lui Ahile, pentru a semăna teroare
în lagărul inamic, întrucât Ahile furios pe Agamemnon, insistă să nu se întoarcă pe câmpul de luptă.
Cu această ocazie Patroclus va fi ucis de Hector și dezbrăcat de armele sale.

Ulise sau Odiseu: viclean și ingenios. Foarte faimos pentru că i-a lăsat pe greci să intre în zidurile lui
Ilio cu înșelăciunea Calului de lemn, în cartea a VII-a va încerca să-l facă pe prietenul său Ahile să se
întoarcă în zadar, împreună cu Diomedes.

Ajax Telamonium: vărul lui Ahile și bun luptător, distins prin curaj și forță. Își duce propria viață în
urma unui eveniment dramatic: fiind cel mai puternic după moartea verișorului său, armele sale i-ar
cădea, dar liderii decid să le livreze vicleanului Ulise, dezlănțuind astfel furia, dar și durerea lui Ajax.

Diomedes: regele Tiryns, este îndrăzneț și curajos, atât de mult încât chiar și Ares este rănit când
intervine în duelul dintre el și Aeneas.

Elena : fiica lui Zeus și Leda, este frumoasă, iubită, dar și foarte urâtă pentru că este învinovățită
pentru că a provocat războiul dintre arheieni și troieni. Este răpită de Paris.

Ajax Oileo: regele lui Locride, fiul lui Oileo, unul dintre cei mai chinuitori șefi arhași.

Macaone: doctor grec, vindecă și salvează Menelaus

Myrmidons : oameni de războinici sub ordinele lui Ahile

Nestor: Erou grec în vârstă, rege al lui Pilo

 Ahile
Fiul lui Peleu și al nimfei Teti, el este considerat
cel mai puternic dintre războinicii care luptă în
Troia. Este aproape invulnerabil, este un semigod
cu un singur punct slab: călcâiul. De fapt, de
îndată ce s-a născut, a fost cufundat în apele unui
râu sacru, Styx, capabil să ofere invulnerabilitate
și singura parte care nu a fost atinsă de ape a fost
călcâiul. El alege o viață scurtă, dar glorioasă, de
amintit pentru totdeauna.

Ahile întruchipează virtuțile eroului

războinic. Spre deosebire de el, Hector detestă
războiul și nu luptă pentru glorie, ci pentru a-și
apăra cetatea; este iubitor de pace și de rațiune.
Cuvintele lui Ahile sunt mânioase și jignitoare, în
timp ce Hector vorbește calm și măsurat.
Figuri de stil
Detaliile și detaliile descrierilor caracteristice Iliadei se manifestă mai ales
într-un dispozitiv poetic atât de frecvent folosit ca comparație: comparațiile
homerice sunt uneori atât de extinse încât se transformă în povești
independente, ca să spunem așa, divorțate de narațiunea principală. Pe lângă
comparații, în scopul intensificării mesajului transmis limbajul homerian
este presărat cu epitete, hiperbole, personificări.

,,Parcă e Zeul războiului’’- comparație

,, Sfiosul porumb’’-personificare
,, Frumuse’e de straie’’, ,,Fetele mândre’’-epitete
Valoarea operei

Epopeile homerice instaurează majoritatea motivelor poetice, utilizate ulterior de literatura

europeană.

Iliada este o t sinteză ionienă ale cântecelor eroice și baladelor dintr-o perioadă arhaică, reunind
date din stadiul matriarhatului până prin secolul al VIII-lea î.Hr. și chiar începutul secolului al VII-lea.
Aceasta cuprinde o materie epică bogată, centrată în principal pe legenda războiului troian. Sunt inserate
diverse mituri și legende.

Iliada este o piatră de temelie a literaturii grecești și mondiale

 ,,Un mare merit al lui Homer, apreciat încă de Aristotel,
este deosebita sa capacitate de acrea personaje care comunică
imediat cititorului senzația de viață’’

Ovidiu Drîmba