Sunteți pe pagina 1din 5

Iliada

de Homer
-Studiu de caz-
Vastul poem al "Iliadei", atribuit lui Homer, este una dintre cele mai vechi
opere literare ale civilizatiei grecesti care ne-au ramas in totalitate din mostenirea
Antichitatii. Evenimentele cuprinse in Evenimentele cuprinse in « Iliada » se
polarizeaza, catre polarizeaza, catre doua centre doua centre de gravitate: de
gravitate: izbucnirea de izbucnirea de orgoliu orgoliu provocata de Agamemnon si
ura fata de Hector. Mania lui Ahile fata de Agamemnon are drept consecinta
inevitabila reculul aheilor in fata ofensivei conduse de Hector. De aici, porneste un
grup de evenimente solidare intre ele. Ofensiva troiana nu poate fi oprita decat
prin interventia lui Patrocle si aceasta coincide cu moartea eroului, ucis de Hector.
Alte evenimente incep sa se desfasoare insa se pune in lumina razbunarea uciderii
prin ucidere. Intreg orizontul « Iliadei » sta sub semnul vointei nestirbite a lui Zeus
(« Si-mplinita fu voia lui Zeus »), al carei corolar se afla in consensul celorlalti zei
cu privire la trupul neinsufletit al lui Hector (« Zeus raspunse zeitei:/ ‘’Hero, fa
bine si fi pe zei asa tare pornita./Drept e ca nu sunt aceia de-o teap-amandoi, dar
si Hector/Drag ne-a fost noua, mai drag decat oricare altul in Troia,/Mie incai mi-
era scump, ca nu m-a lipsit de prinoase/Dragi si altaru-ncarcat imi era cu tot felul
de bunuri/Si de fripturi si de vin, care noua ne sunt cuvenite./Totusi eu nu ma-
nvoiesc in taina sa-i smulgem lui Hector’’ »).
Povestea cetatii Troia - numita si Ilion sau Ilium - incepe la nunta incepe la
nunta  lui Peleu, unde au fost invitati toti zeii Olimpului, mai putin Eris, zeita
vrajbei. Infuriata peste masura, aceasta da portile la o parte si arunca un mar de
aur, zicand doar: "celei mai frumoase". A doua zi, lupta pentru acest titlu se da
intre Hera (sotia si sora lui Zeus, vesnica aparatoare a femeilor casatorite), Atena
(dura zeita a intelepciunii) si Afrodita (suava zeita a frumusetii). Nici macar Zeus
nu a indraznit sa jurizeze competitia. Tot greul a picat pe tanarul Paris. Fiecare
zeita a promis cate ceva nechibzuitului muritor si, faptul ca Afrodita i-a promis-o
pe Elena, sotia lui Menelau, care era de o frumusete nemaiintalnita, l-a manat sa-i
dea marul de aur zeitei frumusetii. Si Paris o va avea pe Elena, dar cu ce
consecinte? Troia va piere, doar renumele va supravietui zidurilor si comorilor
ingropate de negura timpului, moartea tuturor fratilor sai, inclusiv a sa,
transformarea unui camp altadata inverzit in unul udat zilnic de sange troian si de
sange grecesc, moartea atator eroi ahei, printre care: Ahile, Aiax, Patroclos,
Nestor, Ulise si multi altii. Paris o fura pe Elena si avutiile ei si se intoarce in Troia.
Menelau, sotul celei furate, il starneste la lupta pe fratele sau, Agammemnon,
care la randul sau cauta un pretext pentru a ataca Ilionul. De indata ce au ajuns pe
plaja troiana, s-a observat ca razboiul nu era doar intre muritori, ci si intre zei.
Fiecare zeu apara, proteja si incuraja pe adoratul sau, pana cand Zeus le-a
poruncit sa nu se mai amestece in razboi. Atena, incurajata de Hera cea sireata, a
incalcat impreuna cu mama sa aceasta porunca. Hera l-a adormit pe Zeus, iar
astfel cele doua zeite au inceput sa isi apere iar protejatii. Infuriat, insusi Poseidon
iese din apele sale reci si ii incurajeaza pe muritori si chiar lupta alaturi de ei. Intr-
un razboi in care muritorii ranesc zeii, in care toti cei implicati cunosc doar doua
planuri - cel al razboiului si cel al durerii cauzate de acesta -, doar destinul ramane
durerii cauzate de acesta -, doar destinul ramane indiferent si stabil. diferent si
stabil.
In « Iliada » se disting conflictul intre pamanteni si conflictul intre zei, si,
unindu-se, reusesc sa declanseze razboiul troian, nenorocire ce avea sa ramana in
istorie pana in zilele noastre. Pe Olimp doar Zeus nu dormea dintre toţi zeii şi i se
infaţişează în vis lui Agamemnon şi îi spune să pornească cu grecii o luptă
împotriva troienilor („Toti peste noapte dormeau si zeii ceilalti si
ostenii/Razboitorii din car, numai Zeus n-avea parte de tihna/Somnului”). Când
Agamemnon se trezeşte porneşte lupta, dar Hera temându-se, o trimite pe Atena
pentru a o opri. Ajunsă în tabăra grecilor se duce la Ulise şi îi porunci să-i
împiedice pe greci să părăsească lupta.Ulise îi îndeamnă pe greci să nu ridice
asediul cetăţii, căci dacă se vor întoarce în patrie fără să cucerească Troia, vor fi
consideraţi laşi, dar bătrânul Nestor l e vorbeşte şi îi îndeamnă să lupte, aşa că
oştenii, conduşi de comandantul lor porniră spre câmpul de luptă.
Cu toţii ştim că Iliada ne vorbeşte în mare parte despre războiul troian, dar
rezumându-se la personaje, îl pune  în lumină pe Ahile, războinicul războinicul
cunoscut cunoscut atât pentru forţa să, cât şi pentru faptul că el nu luptă decât
pentru propiul renume, nesupunându-se niciunui rege. Cum într-un război nu
putem vorbi de o singură personalitate, se pune în evidenţă, pe lângă mulţi alţii, şi
evidenţă, pe lângă mulţi alţii, şi Agamemnon, regel Agamemnon, regele Micenei.
e Micenei.
Chiar dacă aparent reacţiile lui Ahile la anumite fapte petrecute de-a lungul
timpului nu sunt gândite sau poate exagerate, este evident că Agamemnon l-a
tratat nedrept. Se ştie, deci, că regele micenian era mânios din fire. Cum altfel ar fi
putut fi interpretat faptul că Agamemnon refuză în repetate rânduri să renunţe la
fiica preotului Chryses pentru a o lua drept slugă („Să nu mai dau peste tine,
bătrâne, pe-aici, la corăbii,/Fie acum zăbovind, fie iarăşi venind, altă dată,/Ca nu
cumva nici cununia zeiască, nici sceptrul zadarnic/Să nu-ţi rămână! Pe ea nu ţi-o
dau – mai degrabă pe dânsa/ O s-o ajungă în Argos, la mine, departe de ţară”), în
timp ce soldaţii săi mor de ciumă („Molima rea a stârnit prin oştire, pierind multe
neamuri”)?
Pentru a înrăutăţi situaţia, ori pentru a urâţi mai tare „chipul” tiranic al lui
Agamemnon, amintim faptul că el de multe ori se dovedeşte a fi un comandant
incompetent şi iresponsabil. Incompetenţa sa iese în evidenţă prin decizia sa de a
testa loialitatea soldaţilor săi, spunându-le să se întoarcă acasă („Hai să fugim cu
corăbii cu tot în iubita-ne ţară”). Asta, bineînţeles, provoacă o masă de exoduri de
vase care se opresc numai la interveţia forţelor zeiţei Atena şi a lui Odiseu („Nu-i
mai opreşte nimica, năvală vor da la corăbii”).
Actiunea epopeii isi desfasoara firul cand precipitat, cu infruntari dramatice,
cand molcom cu amanari intentionat provocate de povestitor. Personajele sale
sunt numeroase si sunt surprinse intr-un anume moment al evolutiei lor fara a
interveni mari transformari in comportamentul lor.
Ulise este rege al insulei Ithaca recunsocut pentru inteligenta sa, simbol al
istetimii care invinge ac nteligenta sa, simbol al istetimii care invinge acolo unde
forta unde forta fizica este neputincioasa. La insemnurile sale, aheii construiesc
celebrul Cal de lemn cu care reusesc sa-i amageasca pe asediati. Troienii darama
portile cetatii pentru a transporta calul de lemn in care erau ascunsi soldati
dusmani si isi grabesc astfel singuri sfarsitul. Peripetiile lui Ulise pe drumul de
intorcere constituie Odiseea. Vestit pentru mintea sa isteață și pentru prudența și
vorbele frumoase pe care știa să le rostească (9“Pe vremea-aceea-n tabără nici
unul/Nu sta să se măsoare cu Ulise în agerimea minţii; pe oricine/Grozav îl
dovedea cu isteţimea Măritul tău părinte”), el este trimis adesea în solii  în solii
sau i se dau diverse se dau diverse însărcinări. De însărcinări. De pildă, este trimis
pildă, este trimis la regele la regele Lycomedes să Lycomedes să-l aducă pe Ahile,
îl însoțește pe Menelau atunci când acesta se duce să o ceară pe Elena de la
troieni, mijlocește împăcarea lui Agamemnon cu Ahile, o aduce pe Ifigenia la
Aulis, e trimis să-l caute pe Filoctet împreună cu armele lui Hercule, pătrunde ca
iscoadă în Troia și se înțelege pe ascuns cu Elena să-i trădeze pe troieni (“Dar
pieptul mi se sfişie de jale/ Gindindu-măla bietul, inţeleptul Ulise, care acum de
multă vreme/Tot suferă nenorociri departe”). Ulise a luat parte la război  în
calitate de fost pretendent la mâna Elenei. Potrivit tradiţiei, el l-a sfătuit pe tatăl
Elenei cum să-i aleagă soţul, propunând ca toţi pretendenţii să se adune, iar Elena
să aleagă, şi ca toţi să jure că îl vor ajuta pe cel ales dacă cineva va încerca să-i
fure soţia. În urma acestui jurământ, când Elena a fost răpită de Paris, s-a
organizat expediţia grecilor împotriva Troiei(” Pe acel dumnezeiesc Ulise care/ E
omul cel mai chibzuit”).
Tema Tiganiadei, scrisa de Ion Budai Deleanu, ascunsă la prima vedere, nu
este alta decât lupta pentru unitate naţională, dar tema epopeei Iliada este
războiul Troiei, în care se confruntă aheii veniți din Grecia cu troienii și aliații
acestora, fiecare tabără fiind susținută de diverse divinități, cum ar fi Atena,
Poseidon sau Apollo. După zece ani de război, soarta acestuia nu continuă prin
numeroase lupte colective sau individuale care ilustrează figuri ca Ajax, Hector
sau Patrocle. În final, aheii înving grație victoriei lui Ahile care îl ucide pe
conducătorul troian în luptă directă. Aşa cum în epopeile antice zeii participau la
întâmplările prezentate, luând partea unora sau altora dintre combatanţi Atena îl
apără pe apără pe Ahile de sulita lui Hector, iar Apolo îl ascunde pe fiul lui Priam
într-o ceață deasă spre a-l feri de mânia Peleianului., în Ţiganiada intervin în
conflictul dintre creştini şi turci Satana şi sfinţii.
Din perspectiva personajelor, Iliada se aseamana cu Baltagul intrucat
razboinicul Aiax este ca o oglinda a Vitoriei Lipan. Ambii prezinta o ambitie
desavarsita in indreptarea raului facut, sunt doua firi razbunatoare ptarea raului
facut, sunt doua firi razbunatoare si ambii dau dovada e ambii dau dovada e
devotament fata de popor, respectiv fata de traditiile si obiceiurile mostenite, de
afectiune in vederea reusitei in razboi si respectiv pentru copii dar si pentru
raposatul sot. Nu in ultimul rand, atat Aiax, cat si Vitoria sunt foarte curajosi.
Razbonicul se lupta pentru poporul sau si nu se lasa doborat cu una cu doua, iar
femeia se avanta in lumea barbatilor, dovedindu-le ca ea nu se da batuta pentru
nimic in lume, chiar daca asta a insemnat sa faca dreptate cu propria-i mana.
Iliada este o capodopera a lumii antice de o dramatica, neegalata maretie
artistica. Atribuita aedului Homer, cantaretul orb si ratacitor, Iliada aduna in
versurile ei minuni de vitejie, personajele de o mare complexitate sufleteasca,
conflicte in care oameni si zei, muritori si nemuritori sunt amestecati deopotriva,
manati de aceleasi patimi. Deasupra acestor fapte pierdute in “noaptea unei lumi
ce nu mai este”, ramane cantecul lui Homer, adevarata   minune a arhitecturii
sufletului antic.