Ulise și Penelopa

Povestea de dragoste dintre Ulise și Penelopa este una dintre cele mai fascinante
și extraordinare din intreaga istorie, deaorece chiar și după douăzeci de ani de chin
și suferință, cei doi idoli ai lumii antice au rămas fideli unul față de celălalt chiar dacă
în anumite momente nadejdea întoarcerii lui Ulise era inexistentă. Modul in care ei
reușesc să depășească toate momentele de cumpănă pe care viața i le-au oferit dar
și clipele marcate de tensiune și incertitudine sunt toate dezvăluite și descrise de
Homer in propria sa creație ,,Odiseea’’.
Această epopee, numită ,,Povestea lui Ulise’’, lăsată de nemuritorul Homer este
o adevărată bogăție a literaturii universale. Pe lângă spiritul de aventură și drumeție
pe care romanul îl abordează, în egală masură este conturată și tema iubirii.
Romanul îi are ca protagoniști pe războinicul Ulise și frumoasa Penelopa. Un tânăr
curajos și puternic, Ulise, fiul lui Laerte, îndrăgostit fiind de fata marelui spartan
Icarius, Penelopa, o ia în căsătorie și dobândesc cel mai de preț dar, un fiu pe nume
Telemah. Din păcate destinul noii familii întemeiate este pecetluit de izbucnirea
războiului troian care avea să schimbe viața tuturor aheilor. Cei doi îndrăgostiți au
fost despărțiți pe o perioadă foarte lungă de timp, mai bine de douăzeci de ani. În
timpul războiului, Ulise se remarcă prin vitejia și istețime, biruind în fața troienilor.
Toți îl așteptau cu nerăbdare acasă, însă primejdia cea mai mare abia acum îl paște
În timpul întoarcerii lui Ulise înapoi spre insula Itaca, o drumeție anevoioasă care
a durat mai bine de zece ani, cei doi sunt încercați de cele mai mari suferințe care le
dezvăluie un adevărat caracter excepțional. Ulise este subiectul epopeii și tot el
constituie, probabil, și mesajul ei. Poetul a descris un erou, care în pofida unor
adversități de tot felul, a reușit să-și împlinească un destin fericit. Acesta întâmpină
mai multe ispite de-alungul călătoriei sale, dar el îi este întotdeauna devotat
Penelopei chiar si in fața lui Calipso, una dintre cele mai frumoase zeițe, având
curajul să o refuze chiar dacă este nevoit să stea captiv ani la rând: „Cumintea mea
nevastă Penelopa/ De mândră la privit si de-arătoasă,/ Căci ea e o femeie muritoare/
Iar tu ești o zeiță fără moarte/ Și fără bătranețe. Dar eu totuși/ Mereu doresc și
năzuiesc odată/ S-ajung la mine să mă văd în țară’’. Bărbatul este rugat chiar și de
Alcinou să se căsătorească cu a sa fiică:„Ca tu, cuminte-așa cum ești și cugeți/ La
fel cu mine, să te-așezi in țară/La noi, să poți să te însori cu fata-mi/Și ginere să-mi
fii! Ți-aș da eu casă și avere’’. Pe parcursul călătoriei, Ulise se confruntă cu cele mai
mari și mai fioroase creaturi precum:„Scila’’și „Haribda’’ dar și cu anumiți zei: Neptun
și Zeul Soarelui, însă cel mai dureros lucru pe care acesta a trebuit să-l accepte a
fost injosirea, deoarece el și-a călcat peste orgoliu și a fost de acord să se prefacă
într-un cerșetor doar pentru a nu fi recunoscut de pețitori și de a-și duce planul la
bun sfarșit. Mai mult decât atât, Ulise are curajul să vorbească cu a lui soție
prefăcându-se într-un străin, chiar dacă lacrimile-i curgeau de suferință:,,Așa
scornea el basme cât toate asemeni cu-adevărul./ Și crăiasa îl asculta și tot plângea
cu lacrimi/ Și se topea la față. Cum adese/ Pe culmile de munți se moaie neaua/ Se-
nduioșă de mil-atunci Ulise/ Când o văzu jălind’’.
 Spre deosebire de Ulise care a avut un drum anevoios catre casă și multe
suferințe a avut de îndurat, Penelopa chiar dacă nu a îndurat asemenea primejdii,
ea a fost nevoita să suporte alte chinuri provocate de băbații care năpusteau peste
casa lui Ulise, dar și de dorul provocat de posibilul deces al acestuia. Cu toate că
speranța revederii era din ce în ce mai mică, Penelopa refuză toți pețitorii care
doreau să se casătorească cu ea, deaorece inima îi spunea că Ulise încă traiește și
ca ea nu-i poate dărui mâna altui bărbat, dând dovada de fidelitate și multă rabdare
față de soțul ei. Singură și lipsită de puteri, Penelopa nu putea să-i gonească pe acei
bărbați, însă ea era o femeie extrem de isteață și știa că singura metodă de a scăpa
de pețitori era un vicleșug. Ea a început să țeasă o pânză, iar în ziua în care va
termina pânza, se va căsători cu unul dintre ei, dar pentru a zăbovi cât mai mult
strica noaptea tot ce făcea ziua:„Așa ne spuse și-o crezurăm, proștii,/ Ea ziua tot
lucra la pânza mare,/ Dar peste noapte la lumini de torțe/ Ea deșira tot ce lucrase
ziua,/ Așa ne tot prosti trei ani de-a rândul/ Și o crezurăm noi,’’.
O importanța extrem de mare pentru împlinirea fericirii celor doi îndragostiți au
avut-o zeii. Povestea de dragoste a acestora s-a făcut remarcată și de implicare
zeilor in desfășurarea întâmplărilor, ei fiind cei care i-au călăuzit drumul lui Ulise și i-
au ferit pe amândoi de primejdii. În cazul lui Ulise, fără ajutorul Atenei, vitejia nu i-ar
fi fost de niciun folos în furtunile pe mare, cu Scila și Haribda, pe care încearcă inutil
să le confrunte sau chiar în încleștarea finală cu pețitorii, unde tot Atena l-a sfătuit
cum să se prefacă în cerșsetor, ca să se poată apropia de palatul din Itaca. Tot ea
este cea care o învață pe Penelopa cum să procedeze cu pețitorii și care mereu o
consola atunci cand era lipsită de speranță.
Așadar, cuplul format de Ulise și Penelopa este unul excepțional din toate
punctele de vedere, chiar simbolic, ea reprezentând soția virtuoasă și inteligentă iar
el este adevăratul razboinic care incearcă să o salveze din mâna tiranilor, reușind
intr-un final să-și îndeplinească destinul și dorința de a fi împreună. Astfel, ei
constituie unul dintre cele mai frumoase și spectaculoase cupluri ale întregii literaturi,
fiind un exemplu al longevității și al iubiri adevărate.