Mihail Sebastian

romancier și dramaturg român

Mihail Sebastian

Date personale
Nume la
Iosif Hechter
naștere
18 octombrie 1907[2]
Născut
Brăila, România
29 mai 1945 (37 de ani)[2]
Decedat
București, Regatul României
Cauza
accident (accident rutier[*])
decesului
Cetățenie România
 Etnie români
dramaturg
Ocupație jurnalist
profesor universitar
Victor Mincu, Mihail
Pseudonim
Sebastian 
Limbi limba română[1] 
Activitatea literară
Activ ca
interbelică
scriitor
Specie
modernism literar[*] 
literară
Operă de Fragmente dintr-un carnet
debut găsit
Influențe
André Gide
Marcel Proust 
 Note
Premiul Frații Hans și Sophie
Premii
Scholl[*] 
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text  

Mihail Sebastian (nume real: Iosif

Hechter, alt pseudonim: Victor Mincu, n.
18 octombrie 1907,[2] Brăila, România –
d. 29 mai 1945,[2] București, Regatul
României) a fost un om de litere român,
care a scris roman, dramaturgie și critică
literară. A fost de asemenea activ ca
publicist, ținând printre altele și cronică
muzicală.
Mihail Sebastian a fost unul dintre cei
mai importanți discipoli ai filosofului Nae
Ionescu. Un scandal fulminant în epoca
interbelică l-a cauzat prefața antisemită
a lui Ionescu la romanul De două mii de
ani, prefață pe care Sebastian a publicat-
o intactă. Deriva înspre extremismul de
dreapta a generației sale și
circumstanțele politice din timpul celui
de-al Doilea Război Mondial l-au
îndepărtat de maestrul său și de foștii
săi prieteni. În această perioadă a ținut
jurnal.

După moartea lui subită, posteritatea i-a

fost asigurată în principal de piesele de
teatru, până în 1996, când jurnalul, care
rămăsese peste 60 de ani inedit, a fost
tipărit pentru prima dată. Cartea a
suscitat controverse aprinse în
societatea românească, fiind contrară
imaginii idealizante a elitei intelectuale
interbelice.

Biografie
Născut cu numele de Iosif Hechter într-o
familie evreiască din Brăila, Mihail
Sebastian face studii universitare de
drept și filozofie la București. Are o
tentativă de a-și da doctoratul în drept la
Paris, soldată cu un eșec. Lucrează apoi
ca secretar la o importantă casă de
avocatură din epocă, fiind și avocat
pledant. Descoperit de Nae Ionescu,
președintele comisiei sale de
bacalaureat, a fost invitat de acesta să
colaboreze la revista Cuvântul, unde îl
cunoaște pe Mircea Eliade, unul din
viitorii săi prieteni. Prin legislația
antisemită de la începutul anilor '40, i s-a
interzis să mai funcționeze ca jurnalist și
i se retrage și licența de avocat pledant.
Reprezentarea pieselor sale a fost
interzisă din cauza faptului că era evreu.
Jocul de-a vacanța este interzisă, iar
pentru a putea reprezenta piesa Steaua
fără nume a folosit un al doilea
pseudonim, Victor Mincu. Piesa Ultima
oră s-a jucat după moartea lui Sebastian,
la Teatrul Național București, sub direcția
lui Zaharia Stancu[3]

Moare în plină tinerețe creatoare, lovit de

un camion în 1945, la numai câteva luni
după lovitura de stat de la 23 august
1944.[4]

Cariera literară
A debutat în literatură în 1932 cu un
volum foarte scurt, Fragmente dintr-un
carnet găsit, apoi în același an a publicat
un volum de nuvele, Femei. A publicat
mai multe romane, Orașul cu salcâmi
(1935) (roman al adolescenței),
Accidentul (1940) (roman de dragoste),
influențate de Marcel Proust, Gustave
Flaubert și de alți romancieri francezi. În
anul 1934 publică un alt roman, De două
mii de ani, de această dată despre ce
înseamnă să fii evreu în România. Cartea
a căpătat o celebritate nedorită, mai ales
în urma prefeței semnată de magistrul lui
Sebastian și al generației Criterioniste,
profesorul Nae Ionescu. Textul lui Nae
Ionescu încerca să fundamenteze
antisemitismul din perspectivă teologală,
conchizând că evreii nu au nici o putință
de salvare întrucât sunt evrei. La scurt
timp va publica și Cum am devenit
huligan, în care adună articolele apărute
în presă, care reprezintă un dosar al
receptării operei sale. Procedeul foarte
modern îl reia pe cel folosit de
romancierul André Gide în romanul
Falsificatorii de bani (Les Faux
Monnayeurs).

Sebastian se impune în literatura română

ca dramaturg cu piesele de teatru Steaua
fără nume, Jocul de-a vacanța, Ultima
oră. Piesa Insula a rămas neîncheiată.

Manuscrisul inițial al romanului

Accidentul, cuprinzând cinci capitole, i-a
fost furat lui Mihail Sebastian în Franța,
iar autorul nu l-a mai găsit. A fost nevoit
să-l rescrie de la zero.

Fenomenul receptării lui Sebastian a fost

unul dintre cele mai spectaculoase, atât
în timpul vieții scriitorului, cât și în
posteritate. Scandalul generat de prefața
lui Nae Ionescu la volumul "De două mii
de ani" (1934) a făcut ca autorul, discret
plasat până atunci pe scena literară, unde
se impusese mai ales prin foiletoane
critice, să ajungă brusc în centrul atenției.
Capriciile istoriei nu l-au putut împiedica
pe Sebastian să aibă succes și ca
dramaturg, încă din timpul vieții. După
moartea sa prematură în 1945, la nici 38
de ani, el rămâne în atenția publicului mai
ales ca autor de teatru. Piesele i se joacă
din când în când, dar tinerii îl ignoră. Atât
criticul cât și romancierul din el intră în
umbră pentru o jumătate de secol, până
când, în 1996 (anul publicării Jurnalului
său din perioada 1935-1944), se
redeșteaptă interesul cititorilor pentru tot
ce a scris Mihail Sebastian. Piesele sale
Steaua fără nume, Ultima oră și Jocul de-a
vacanța au fost chiar ecranizate, prima
dintre ele transformându-se într-o
coproducție româno-franceză (Mona,
l'étoile sans nom [Mona, steaua fără
nume]- 1967), în care rolul principal
feminin a fost interpretat de Marina
Vlady.

Jurnalul intim
Jurnalul său intim, ținut în anii unei
sălbatice resurecții a antisemitismului,
adică în perioada 1935-1944, a fost
publicat postum, abia în 1996. Originalul
a fost scos din țară prin curier diplomatic
de fratele său mai mic, Andrei Benu
Sebastian, și a ajuns la Ierusalim. În
prezent originalul se găsește la
Universitatea din Ierusalim, frații săi
aflându-se în posesia unor copii
fotografice. Harry From, regizor evreu din
Romania care a trăit în SUA, a creat
Fundația „Mihail Sebastian”. După mulți
ani de insistență, a obținut cele 9 caiete
de la familia lui Sebastian ( respectiv dna
Beatrice Sebastian, văduva fratelui
scriitorului, Beno) și a încheiat un
contract între familie și Editura
Humanitas. Leon Volovici, istoric și critic
literar israelian originar din România, a
prefațat ediția publicată la Editura
Humanitas, cartea fiind un document de
mare valoare istorică care
documentează între altele,
antisemitismul societății românești în anii
războiului (care a dus la masacrarea a
circa 100.000 evrei cetățeni ai României
[5]). Între timp, Jurnalul a fost publicat și
în Franța, SUA, Olanda, Cehia și de curând
și în Germania și Suedia. Opera sa este
pe cale de a fi (re)descoperită atât în țară
cât și în străinătate. 2007 fiind anul
centenarului nașterii lui Mihail Sebastian,
în țara sa și în străinătate au fost
publicate noi studii despre scriitor și
creația sa.
În Germania Jurnalul a fost publicat sub
numele Voller Entsetzen, aber nicht
verzweifelt / Tagebücher 1935-1944
(Îngrozit, dar nu disperat/ Jurnal ) și a
apărut în editura Claassen Verlag, Berlin
2005. Pentru acest Jurnal, foarte recent,
la 20 noiembrie 2006, lui Mihail Sebastian
i s-a conferit postum la München
importantul premiu de carte "Geschwister
Scholl" pe anul 2006, premiu ce este
conferit în fiecare an începând din 1985
de către Börsenverein des Deutschen
Buchhandels (Asociația germană a
librarilor). Premiul de 10.000 de euro a
intrat în posesia celor două nepoate de
frate ale scriitorului, Michelle și
Dominique Hechter, care locuiesc în
Franța și în Israel.

Mormântul său din Cimitirul Filantropia din București

Evoluții controversate:
studiul Martei Petreu
Un recent studiu al Martei Petreu, intitulat
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu -
Mihail Sebastian, e susceptibil să
modifice percepția asupra figurii morale a
lui Sebastian în epocă.[6]

Sumarizat, cartea afirmă existența unui

Sebastian până astăzi necunoscut, care,
în prima sa tinerețe, mai exact în vremea
colaborării la Cuvântul lui Nae Ionescu, ar
fi avut clare simpatii de extremă dreapta
și o orientare radical contrară celei
cunoscute până acum de public din
Jurnalul său.

Alături de mentorul său Nae Ionescu,

afirmă autoarea, Sebastian a început prin
a fi, în anii 1927-33, antidemocrat,
antieuropean, împotriva
parlamentarismului, adept al dictaturii,
susținător al Anschluss-ului, profascist și
admirator declarat al lui Mussolini.
Citatele - masive - din numeroase articole
semnate de Sebastian în presa vremii par
să confirme afirmațiile. Dacă nu e foarte
explicit că atitudinea "antiliberală" a lui
Sebastian privea sistemul democrației
liberale ca atare sau doar partidele
omonime ale vremii, ori că admirația
pentru "primul" Mussolini, pe atunci
personaj mai degrabă de stânga, ar
putea fi considerată "fascistă" în sensul
pe care-l cuprinde astăzi cuvântul, cartea
Martei Petreu repune totuși în discuție, cu
sobrietate, argumente și documentație
densă, rolul și raportarea lui Mihail
Sebastian la epocă, într-o perioadă din
trecutul acestuia care rămăsese în
general necunoscută.

Studiul a provocat o surpriză redutabilă,

reacțiile de uimire și dezamăgire în
legătură cu Sebastian alternând cu
protestele împotriva autoarei. Până
acum, articolele polemice care au urmat
în presa culturală (Dilema, Observator
cultural, România literară, Cultura etc.) nu
par a viza foarte limpede fondul sau teza
centrală a cărții, ele reproșând totuși
concluziile prea aspre, unele erori de
apreciere și tonul general părtinitor.

Astfel, comparând unele pasaje citate de

Marta Petreu și textul publicistic semnat
de Mihail Sebastian, criticul literar Daniel
Cristea-Enache observă că autoarea "a
sărit peste pasajele, numeroase, care îi
infirmă net teza «extremismului»; le-a
rezumat pe altele într-un mod convenabil;
și-a reluat cu insistență aceleași câteva
fraze bine decupate de restul, pentru a
obține un efect reprobator extins asupra
întregii gazetării politice a lui Sebastian",
trăgând concluzia: "Cartea ei, cu premise
false, analize improprii, rezumate
tendențioase și răstălmăciri în toată
regula, intră în speța malpraxisului critic"
(vezi Idei în dialog, nr. 9/septembrie 2009,
nr. 10/octombrie 2009[7]). În pasaje
numeroase apărute în revista Tribuna (nr.
171/octombrie - 175/decembrie 2009),
se reface cercetarea asupra textelor
publicate de Mihail Sebastian în perioada
interbelică și e subliniată orientarea
democratică, antitotalitară a tânărului
evreu. În concluzia sa, Laszlo Alexandru
susține că "monografia Martei Petreu
despre activitatea interbelică de ziarist a
lui Mihail Sebastian reprezintă unul dintre
cele mai scandaloase abuzuri din
cercetarea literară română
contemporană. Un gest descalificant
profesional și incalificabil moral".[8]

Alte luări de poziție critice au apreciat

volumul, insistând asupra seriozității
cercetării. Textele, consultabile, există și
ele au fost scrise de Mihail Sebastian,
dificultatea trecerii peste textele autorului
însuși fiind de la sine evidentă. Ca
distincție formală, reacțiile contra cărții
au aparținut în general criticilor literari, iar
cele pro, unor gânditori, eseiști, filozofi și
antropologi familiarizați cu istoria ideilor
politice (V. Tismăneanu, Andrei Cornea
ș.a.).

Volumul a fost distins cu premiul “Cartea

Anului 2009″, acordat de Asociația
Revistelor, Imprimeriilor și Editurilor
Literare (ARIEL) în 27 ianuarie 2010.

Opere publicate
Proză

Fragmente dintr-un carnet găsit (1932)

 Femei, nuvele, 1932
Orașul cu salcâmi (1935), roman
Accidentul (1940), roman. A fost
reeditat la Editura EST-Samuel Tastet
Editeur, in 2001
De două mii de ani. Texte, fapte, oameni
(1935), roman, și Cum am devenit
huligan, dosarul receptării sale

Piese de teatru

Jocul de-a vacanța (1939)

Steaua fără nume (1942)
Ultima oră
Insula - text neterminat, a scris doar
primele două acte, cel de-al treilea fiind
completat de prietenul său Mircea
 Ștefănescu. Piesa a avut premiera în
17 septembrie 1947, la Teatrul
Municipal, în regia lui Mircea Șeptilici.[9]

Jurnal intim

Jurnal, 1935-1944, Text îngrijit de

Gabriela Omăt. Prefață și note de Leon
Volovici, București, Editura Humanitas,
1995;

Publicistică

Corespondența lui Marcel Proust (1939)

Cronici. eseuri. Memorial, ediție de
Cornelia Ștefănescu, Editura Minerva,
1972
Opere, vol. I, ediție de Cornelia
Ștefănescu, Editura Minerva, 1990
 Jurnal de epocă. Publicistică
Jurnal indirect, 2006, ediție de Teșu
Solomovici

Vezi și
Scriitori evrei interziși în România sub
regimul Antonescu
Afacerea Protar - ecranizare a piesei
Ultima oră

Note
1. ^ Autoritatea BnF , accesat în 10
octombrie 2015
2. ^ a b c d Autoritatea BnF , accesat în
10 octombrie 2015
3. ^ N. Carandino, De la o zi la alta.
Memorii. Ed. Cartea Românească,
 1979. Articolul "Mihail Sebastian",
p.273
4. ^ Tragediile care s-au ținut lanț de
marele scriitor Mihail Sebastian:
moartea l-a pândit în stația de
tramvai, iar iubirea vieții lui nu l-a iubit
niciodată , 28 mai 2016, Elisabeth
Bouleanu, Adevărul, accesat la 28
mai 2016
5. ^ „Raportul final al comisiei de
studiere a Holocaustului în
România” (PDF). p. 204. |chapter=
ignorat (ajutor)
6. ^ Stigmatele lui Mihail Sebastian:
evreul chibzuit, legionar și comunist ,
5 noiembrie 2016, Medeea Stan,
 Adevărul, accesat la 6 noiembrie
2016
7. ^
http://www.ideiindialog.ro/articol_10
43/cum_a_devenit_huligan__despre_
___extremistul____mihail_sebastian__
ii.html
8. ^
http://www.revistatribuna.ro/imgdb_f
ck/file/Sebastian.pdf
9. ^ Insula de Mihail Sebastian

Bibliografie
Mihail Sebastian, Sebastian sub vremi.
Singurătatea și vulnerabilitatea
martorului, Editura Universal Dalsi,
Caiet cultural nr.(6) al revistei
„Realitatea evreiască", Redactor șef:
Dorel Dorian, coordonarea volumului:
Geo Șerban
Mihail Sebastian interpretat de...,
antologie, prefață, tabel cronologic și
note de Anatol Ghermanschi,
Biblioteca critică, Editura Eminescu,
1981
Dorina Grăsoiu, Mihail Sebastian sau
ironia unui destin, București, Editura
Minerva, Colecția „Universitas”, 1986
Cornelia Ștefănescu, Mihail Sebastian,
Editura Tineretului, 1968
Aurel Martin, Mihail Sebastian,
romancierul. Considerații aproximante,
București, Editura Minerva, 1993
 Ion Brăescu, Mihail Sebastian,
cercetător al literaturii franceze,
București, 1965
Iulian Băicuș, Mihail Sebastian, proiecții
pe ecranul culturii europene, București,
Editura Hasefer, 2007
Romulus Bucur, Mihail Sebastian sau
despre inconvenientul de a te fi născut
evreu, Brașov, Editura Aula, 2007
Iulian Băicuș, Mihail Sebastian, sau
lăcomia de tragic, București, Editura
Corect Books, 2013, e-book
Grete Tartler, Mihail Sebastian, critic
muzical, în: Luceafărul, nr. 4-6/februarie
1997, p. 19

Bibliografie suplimentară
 Evreul improbabil. Mihail Sebastian: o
monografie ideologică, Mihai Iovănel,
Editura Cartea Românească, București,
2012 - recenzie

Legături externe
Mihail Sebastian, Steaua fără nume și
serviciile secrete
video: M. Sebastian, "Jurnal", "Un livre,
un jour", France 3, 11.01.08 (subtitr. în
română)
[1] , Capitolul al treilea din cartea on
line Dublul Narcis despre romanele lui
Sebastian]
Mihail Sebastian - precursor al "criticii
bogate" de Nicolae Bârna
[2] , o piesă de teatru scrisă de Dumitru
Crudu, Steaua fara... Mihail Sebastian,
inspirată de Jurnalul acestuia
[3] , articol despre doua romane de
Mihail Sebastian.
[4] , Fragment din romanul Accidentul
[5] , Fragmentele 3 și 8 din Fragmente
dintr-un carnet găsit
en Alice Kaplan, The New York Times:

Endangered by All His Friends

Un pact faustic: Despre Mihail
Sebastian si Nae Ionescu , 1 iulie 2013,
Vladimir Tismăneanu, Evenimentul zilei
„Figura lui Sebastian a fost mistificată
cu premeditare“ - Interviu cu Marta
PETREU , Ovidiu Șimonca, Observator
cultural - numărul 482, iulie 2009
Intrebari care isi asteapta raspunsul ,
Carmen Mușat, Observator cultural -
numărul 393, octombrie 2007
Andrei Oisteanu, “Mihail Sebastian și
Mircea Eliade: Cronica unei prietenii
accidentate”, “Revista 22”, nr. 49, 4-10
decembrie 2007, pp. 10-11;
M. Sebastian, înger sau om? , Ion
Vianu, România literară - anul 2009,
numărul 45, romlit.ro
Mihail Sebastian, disputat la tribunal , 3
februarie 2010,evz.ro
Tribunalul București - Informații dosar:
Constatarea apartenenței drepturilor
 de autor de pe urma defunctului autor,
Mihail Sebastian , portal.just.ro
„De două mii de ani”, cartea care a
aruncat în aer scena interbelică ,
Cătălin Olteanu, 21 mai 2016, evz.ro

Articole biografice

SENATUL EVZ: Extazul demonismului:

Nae Ionescu, M. Sebastian și
extremismul revoluționar , 5 august
2009, Vladimir Tismăneanu,
Evenimentul zilei
Moartea lui Mihail Sebastian , 11 iunie
2011, Ionela Roșu, Adevărul
Boema tragică , 4 noiembrie 2011,
Rodica Mandache, Jurnalul Național
 Valori ale culturii naționale: 102 ani de
la nasterea lui Mihail Sebastian , 18
octombrie 2009, Amos News

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?
title=Mihail_Sebastian&oldid=13063124

Ultima modifi care efectuată acum 1 lună de către KlaudiuMihaila.

Conținutul este disponibil sub CC BY-SA 3.0 ,

exceptând cazurile în care se specifică altfel.