Cornel

Moraru

2004, Editura "AULA"

S.c. AULA MAGNA S.R.L.
a.p. I L c.p 962, Br~ov 500610
Tel/fa\:: 0268/31.86.47
Tel: 0268/32.66.47
www.aula.ro

Redactor: Ramona Deji

Corectura: Larisa Kozak
Tehnoredactare: Mihaela Anghelina

LUCIAN BLAGA
monografie, antologie comentaHi,
receptare critidi

TudorVlaQmir.$CU.
nr.31.~
~

seclot 5.IlUcu'"'. RollANlA

fed print
tipografie

o socielale 11"10" <'mV

Tel.: 411.00.55; 411.47.76 ledtprollloJO

AULA

Hipnotizat de mister, a~a ni-llnchipuim

pe Lucian Blaga, ori de cate
ri Ii citim poemele. Tematizata ulterior In eseurile din trilogiile
filosofice, problema misterul~i constituie celula germinativ.!..a Intregii
creatii blagiene. lnteresant e ca Blaga se raporteaza la mister nu ca la
un prag de neatins al cunoa~terii sau ca la 0 simpla ipoteza metafizica.
Fiinta umana insa~i se afla tintuita in "orizontul misterului",
iar
.Iructurile cognitive sunt modelate ~i ele de acest cadru ontologic
primordial. Lucian Blaga sustine ca omul, neavand acces la revelatia
divina, e condamnat la creatie. Oar el con cepe creatia ca un pandant la
ecatuirea lucrurilor prin cunoa~terea rationala. De aici se ajunge,
. logic, la "principiuf conservarii mis/ere/or". In viziunea poetului,
tainele trebuie protejate ~i potentate, fiindca 0 taina nu poate fi
cunoscuta decat printr-o taina ~i mai mare. Poemele insele nu destrama
misterul, ci produc, la randul lor, mister.
Relatia cu realu I, cu interioritatea m isterioasa a Il\cruri lor, este una
pL;fextatica In poeticaTuiBTaga:Ca
totalitateal'eaILI[ui poetul raspunde
'u tota Itatea nelini~tilor ~i potentelor sale suflete~ti, iar unitatea eului
eu lumea face din creatie un factor integrant hotarator, incarcat de
magie ~i iluminare spirituala. Tocmai revelarea poetica a misterului
face ca elementele lumii sa se manifeste strfms laolalta, mai mull in
imanenta lor, in chip absorbant ~i provocator totodata, intr-un joc
inepuizabil al substituirilor posibile (eu - lume). Acest joc dezvolta In
planullirismului
0 tehnica speciala a extazului,
dar ~i splendoarea unei
S/immung caracteristice.
Intregulunivers
poetic al lui Blaga se afla sub
puterea magica a misterului, ca sub vraja compactanta a moqii ~i a
rdtor stihii, cum ar fi lumina, pamantul, cerul, marea, "izvorul noptii"
xpresie a demonicului.
Jar acesta, demonicul ("promisiune
de
lumina in intuneric"),.2.l}2.i..Yi.!!S!e;:~l2flIJteJ1ia.lncosmologia
poetica
blagiana fiecare element, fiecare lucru, tacand parte din "Marele Tot",
tinde catre partea sa de increat, la pragul de trecere, original', de la
nonexistenta la existenta. Misterul se regasqte, metaforic vorbind, In
chiar part~_'!Eeasta
de
ca~aI1icipa,
in sens regresiv,
increatUloriainar:
fa izvorul fu/uror fucI'urffor.-Este inodi.i1 poetic de
SeQjJUn~secaturii
lucrurilor prin cunoa~tere, cum spuneam. lntuitie
limita, misterul e analog, adeseori, cu netraitul, ca in poemul Lini!jle,

mcreat

__k___ .

Ta
a

<> __

'"

.'"

sau cu "NepiHrunsul",
In Lumina. Treze$te un fior cosmogonic sau.
dimpotriva, unul de virtualizare demonica a reaIuIui. Cu alte cuvinte.
misterul nu e posibilul logic, ci chiar potentialitatea
vie, sensul de
dincolo de nonsens $i existenta de dincolo de nonexistenta.
De unde
gestul suav, dar energic, de protejare a tainelor, care' sunt chiar
germenii
viului, "Iogosul
larvar". Gestul opus, de sugrumare
a
misterului,
e exorcizat prin imagini $i conotatii de 0 concretete
halucinanta, sugerand - sub acoperirea negariei - relarii de ucidere $i
strivire cu realul: "Eu nu slrivesc cora/a de l71immi a IUl71iil.;i J111ucidl
Cllmintea laine/e, ce /e-nta/nesc/ in calea meal in flori, in ochi, pe buze
ori morlllinle."
Convingerea poetului e ca tainele se reveleaza numai In planul vierii,
nu al dialecticii abstracte. Revelarea de mistere este ea Insa$i crearie In
, toata plenitudinea ontologica a tennenului. Exista, pentru Blaga, ceva
\2~~_9.~_9..!ll9Le..
nlL rW3.!e fi _!T~!J~f!:!]JE.t1J!~.!1.!!.o~~J~e
_~~
0
l~a gne("cunoa$tere~
necunoscanda",
cum ar ziC(~filosoful): un fel
de.lucru 111sll1e,_tanglbIllnsa.lntr-unsens
poetic $i metafizic. De aici
grlJa permanenta
de a nu dll11lnua, pnn cunoa$terea care ucide $i
sugruma tainele, temeiurile lumii $i ale existentului, de a nu devora In
sens fiqionalist realu!. Poetul este, Inainte de toate, creator de mituri $i
imagini trans-semnificative,
cum Ie nume$te Intr-unul din eseurile sale
filosofice. Acestea, "creatii subsecvente ordinii divine", sunt singure
pe masura omului, dar Ii transcend totodata Iimitele. Poezia posed a ea
Insa$i ceva din forta cuvantului auroral: este omologaIa, cum s-a spus.
1: fata . de ordinea. cosmica, transcendenta, ps>etul fiind mai, mult un
4 ~fictant.: capabtl,
la randu-i.
de reve~senriaIe.
Insu$irea
caracteristica
a misterului e de a fi permanent, ba, mai mult, de a se
adanci sau potenta prin mijlocirea eului infinit creator. EI se reveleaza
continuu, dar nu se istove$te. Pragul revelarii este unul fermecat. Odata
atins, nu se mai poate ie$i din cercul sau de vraja. Cumva, fiecare
poem,
la Blaga, I$i Inscrie
formal
conturele
In acest cerc
imprescriptibil
al extazului $i al mirarii.

Fara Indoiala ca intrarea poetului In literatura se face sub semnul

expresionismului,
cu care ia contact prima data In timpul studiilor de
la Viena. Mai precis, cum arata Ion Pop, ar trebui "sa asociem
momentul Poemelor luminii $i al Pa~iJor profetllilli unoI' direqii
pre-expresioniste
ca Jugendslil-ul, Art nouveau sau Sezession" tradand un anum it gust pentru ornamentica
$i imageria Incarcata,

...illillibaroca. Daca Nietzsche se Intreba "cum salvam noi misterul?",

, III rile tanarului
Blaga au de la Inceput 0 vadita tenta expresionista
Illili ~ $i spiritualista. Gestul poetic este Investit clar. pe langa aspiraria
Vi[rilista ~i expansionista.
$i cu funqii magice $i liturgice. Silllpia
tkfinire a curentului de catre poet, Intr-unul din prilllele sale eseuri
lilosofice, are semnificatia con$tientizarii
$i asumarii, pas cu pas, a
lInei arte poetice proprii: .,De cale ori un lucru este ast(e! redat. incclt
/llIterea, tensiunea sa interioarii, il intrece, it tramicendeazii tl'iidcind
I' latiuni cu coslnicu/. Cllabsolutul, Cli ilimilatll/, arem de-a (ace ClI IIn
!il'odus artistic expresionisf." (Filoso{ia stilu/ui, 1924)
.
in opozirie
cu alri teoreticieni,
Blaga nu vede In poetlca
'XI r sionista doar 0 "exagerare a naturalului". Aceasta ar avea drept
<.:ons intft Intelegerea artei moderne ca simpla "abatere de la natura":
i(ll', :1 iIistic, ar legitima reduetia schematica la caricatural. Or, toclllal
I",
t aspect
II respinge
cu hotan'ire
poetul:
caricaturalului
dC$i e exagerare a individualului
- Ii Ilpse~te toclllai raP?!!.l~l_viu. ,
l 'nsionat
cu absolutul,
cu_ ilimita~ul . In expresionism,
valoarea {i
SUI relllaoconstiiUie ~bs~lutul, cariC'aturalul nind lipsit de orice,
vibrarie metafizica. De unde, nazuinta spre un@J)care ~~tft constant
en ~ntel~~inJ.e!~_Sllp
'ai?d~Ly"i9u~Ie: d...2L!!2.1Cl_
ge".,.pLe.,rdere In
III n imat, regreslunea
spr~ _OD,g}nar, transcendentuL
apocaltptlcul,
I Is"'i:U'lstihialuiUf'$i, 'in ge-neral,
prevalarea unul vJlI2n&~~1:Cpoeti~
lill Oficarulsentilllentalism
vag $i decadent. Rand pe rand, la Blaga,
Itiludinea lirica e modelata de stari $i aspiratii supraindividuale
ale
'ului, precum dionisiacul (In Poemele luminii) sau panisll1ulJln Pa.}ii
pro{e/ului). in poemele de maturitate, Incepiind cu VOlulllulln 111ureu
trecere, poetul se inspira Indeosebi din eshatologia expresionisU\.
V
t\devarul e ca pentru Blaga expresionismul
nu reprezinta doar un
curent literal', ci 0 veritabila "nazuinta fonnativa", extinsa la Intreaga
'rcatie umana. E yorba de-otendinti~nuitlnal'veche
$i mai larga, doar
I' su~citata In vremurile noi. Nazuinta catre absolut caracterizeaza
nu
lIilmai expresionismul
modern, ci $i arta hieratica egipteana sau arta
'ill1bolica a inzilor, alaturi de Incremenirea
rituala a iconografiel
hizantine sau de exaltarea gotica. Toate acestea sunt ~!:. ~e .!.~~iri a~~
ibsolutului
de cufundare
In "anonimat"
$i ...,.. transcendere
-- ...~~.--."".
...
.
.a
inclividllalului. Foarte aproape de acest deziderat se afla $1 cre.atl(\
)Ie"! I:rca. -De aceea, Blaga nu ezita sa afirme Cft el ville catre
l:xpresionism $i din direqia unui "traditionalism
metafizic autohton".
v"""
'11m sinauri'l define~te. Spiritul sau destul de armonios $i echilibrat (In
('ypresie) nu pare a se manifesta Insa at at de ofensiv ca la Friedrich
Nietzsche sau la expresioni$tii gennani din anii razboiului. Blaga are

mai ales oroare de caricatural ~i grotesc, cum spuneam. Demonul sau

creator e funciar ~uforic ~iextatic. Cu toata transfigurarea mito-poetica
Impinsa pana lae~Ta1;za;:eaextrema
sau, poate, tocmai de aceea,
imaginea existentei ~i a lumii ramane, 'in poezia lui Blaga, de un
cosmicism intact, niciodata diminuat ontologic. Aceasta unitate
cosmica a totului include natura, oamenii, elementele, chiar ~i
divinitatea, a~a nediferentiata cum 0 descoperim In uncle poeme din
prime Ie volume. Omul Insu~i face parte indiscernabila din cosmos, In
timp ce cosmosul patrunde ~i el adanc 'in inetrioritatea fiintei noastre
suflete~ti: "Omul superior cite~te in con~tiin{a sa o1i,prin aceasta, in
randuiala cosmica. Universul intreg ii spune: nu te speria, nu e~ti
singur, eu sunt tu." Ca toti marii creatori, Lucian Blaga urca mereu la
surse, 'in contact cu ilimitatul sufletesc ~i cel cosmic: surse ale vietii,
dar ~i ale mitului arhaic. Trebuie salvat ultimul rest divin din om ~i
,pentru asta, poetul ~tie, ca nimeni aItul dintre moderni, sa asculte 'inca
~oapta mitului.

I,f

In ansamblu, critica a identificat trei",ejg e In creatia poetica a lui

Blaga. Prima este a debutului cu volUl'nul Poeme/e /uminii (1919),
unnat imediat de Pao1iiprofetu/ui ~i drama Zanlo/xe. Mister piig{l11,
am be Ie aparute 'in anul 1921. In aceasta faza a poeticii bl<igiene,
misterul are un sens prin excelenta ontic ~i vitalist~ revendicandu-se de
Ta"i'ill principiu-de imanenta ~'i conv~rg-e-r;!-;-CU realu!. "Poemele
luminit"' sunt poeme ale vietii ~i ale freneziei descatu~ate. Nu misterul
divin, transcendent, II preocupa acum pe poet, ci ~i?~
_l.I..!!!an
intensificand pan a la epuizare trairile eului, "obosit de prea muIt
suflet". Am putea spune, 'intr-o prima aproximare: cata vitalitate, atata
fervoare spirituala ~i aspiratie la puritatea ideala a elementelor, In
poezia de 'inceput a lui Lucian Blaga. Nu marturisea candva tanarul
Emil Cioran ca cel mai mult iube~te la Blaga, In poeme, contactul sau
viu cu lucrurile moarte? De fapt, particularitatea
de pregnanta
distinctie a "poemelor luminii" este tocmai aceasta vitalizare a
misterului, ca 0 regenerare Insa din propria epuizare. Eul Insu~i
participa la acest ritual al dezmarginirii cu partea sa de increat.
Complet libel' ~i neinhibat de transcendenta, se manifesta, la randu-i,
ca 0 stihie cosmica, suprapersonala, In gesturi largi, 'insufletit de
"avanturi nemaipomenite". lnspirate mai mult de Dionysos decat de
Crist, poemele, adevarate "proze extatice" (cum Ie va defini poetul 'in
Hronicu/ !ji dinteeu/ vftrstelor), aduc 'in prim plan frenezia realului, 0

data cu bucuria imnica a at~amentului dintre corp ~i spirit, dintre om

~i divinitate. Aparent, poetul nu se arata interesat acum de
dimensiunile cere~ti ale omului. Oar e cuprins de elanuri titan ice, In
tare sa cucereasca ~i cerul ~i pamantul, sa stapaneasca timpul ~i
patiul, adica tot ce limiteaza existenta noastra; ba chiar ~i prezenta lui
DUlllnezeu In noi, ca 'in atar de cunoscutele poeme Vreau sii ;oe! ~i
Dll!i-mi un trup voi mU11!i/or. Firqte, jocul apollinic-dionisiac al
dezmarginirii fiintei, care-I contine launtric ~i pe Dumnezeu ("0. vreau
sa ioe, cum niciodata n-am iueat! Sa I1lIse simta Dumne:zell! in mine!
un rob in temni{ii - ineatuo1at") nu epuizeaza substanta poemelor.
Transpare, mai ales 'in versurile citate, misterul lui homo Illdens,
bucuria abisala a creatorului, 'in atingere cu misterul lui Deus llldens.
ivinitatea captiva este eliberata prin joc, 'intr-un elan cosmic de
,'11 'rnlizare,
de spiritualizare ~i creatie ingenua. Poate ca aceasta
1>1I
'urie abisala, cum 0 numeam, este mai aproape de tragic dedit de
I'l:versul tragicului, constituind insa, totodata, ~i 0 depa~ire a acestuia.
Aproape ca nici nu mai are sens, la Blaga, disocierea 'intre nocturn ~i
diurn, 'intre sacru ~iprofan. Toate contrastele se dizolva, pana la urma,
in extaz. Ba, am putea spune, chiar ~i surexcitarea eului, asemeni
tipatului expresionist, se sublimeaza frenetic 'in extazul cel mai pur.
Wilhelm yv'orringer definea cu exactitate sindromul expresionist (Ia
care era conectal:$i"tanarul Lucian Blaga): "Baroeul era 0 ehemare vie.
'xpresionismul trebuie sa strige. 0.:l/nai i'7 st!:Jga!,gispare limbrul
persof!!!l, numai in strigiit aiungi la 0 unlfiear~ ~/trel de .!:!!It:.n!.:-at
l1uzia unei eomuniuni suprapersonale."
DlOl1lsiacul e atenuat
considerabil In volumul unnator, Pa!jii prafetlilui, inspirat mai mult de
cultul lui Pan, zeitate a naturii amortite, perfect impacate 'in sine.
Panismul e starea de toropeala oarba, edenica, expresie a indiferentei
senine a firii ~i a unei beatitudini cosmice covar~itoare. Eul poetic se
regase~te in acest lirism intens, extatic, al contopirii totale cu seve Ie
pamantului, In imagini apartinand unui bucolism puternic stilizat. Cum
s-a spus, acum "Iumea se in(G{io1eazapereeputa de ios, de la radaeina
ierburilOl~ e reconstituitii din senza!ii primare, ealdura, ume:zealii,
atingeri moi" (Ov. S. Crohmalniceanu).
In a doua etapa, se produce a~a numita :'rup~!.L9.Utolo{1ica" In
lIniversul liric blagian, 'incepand cu volumullll marea trecere (1924)
~i accentuata in Lau(h'i sonl1l11/ui (1929). Este de sesizat mai intai 0
profunda modificare a limbajului poetic: poezia'lui Blaga, asemeni
poeziei modeme, tinde tot mai mult catre 0 interioritate pura, tara
imagini. Poetul lasa impresia ca poate contempra-altecLesel11el~i
j)iTricIpiile lucrurilor. Totodata, 'insa, Blaga devine poetul "tristetii

Illctatizice", provocata de disparifia timpului paradisiac, instaurand un

ritual al "tagaduirilor"
existenfiale ~i al spaimei de neant: "Mama, _
nimicu/ - mare/e!1 Spaima de mare/e imi cutremura noapte de noapte
gradina. ", Feeria sacrala extatica nu se mai revarsa peste lucruri ca
aJtadata. Ii ia locul ~entil!lenWLcriz~ifl.PQ.retice
a realului, adica
~ill1entl0.Jier~"~iJ!~,niti,:e
! div~nu~ui (aspect sell1nidat prima data
.-de C. antaneru). Acesta porne~te de la cunoscutul Psalm. care' arunca
de la prime Ie versuri 0 lumina drall1atica asupra raportului
cu
divinitatea, Inlocuita treptat prin atributele sale, pe masura ce se topesc
In elementele transfigurate ale cosmosului. Poetul introduce In ecuatia
cu divinul, interogaf'ia ~i senrimentul frustrarii ontologice. '''0 dur~re
tOldeauna mi-a fosl singuratatea la ascunsa/ Dumnezeu/e, dar ce era
sa lac:)1 Cand eram copi/ ma jucam Cll linel ~'i-n inchipuire Ie
desfaceal71 cum deslaci a juearie.l Apoi sa/balicia mi-a ereseut.l
ecinlari/e mi-au pierit,! ~i tara sa-mi {I lost vreodala aproape/ te-am
pierdul pel1tru totdeaunal in farana, in foe, in vazduh .yipe ape. " Unele
trasaturi expresioniste se accentueaza: vocea poetului devine tot mai
mult "un strigat de Cassandra"
In pustiu. Dupa Ion Pop, acesta e
"momen/u/ dominat de ipostaza interogativa a eu/ui, al excesului de
problema/izare .yi al suferinfei provocate de pierderea eontaelului
imedial eu lIniversul". Dialogul acesta patetic c'u transcendenfa
nu e
deloc lipsit de tensiunea contrariilor,
iar misterul e Insufletit de
reoresiuneLiluD~
~i fa.jn.9Jjll adancull~l: Dispare complet erosul
din ecuafia lirica, poate ~I-pentru ca eu sel'etrage ~i mai mult In sine
sau se resoarbe, ceva mai tarziu (In La Cllr(i1e dorului), In ochiul
lumii: "iezerll/ netlliburat ". Poetul accede Insa In continuare
la
miracole
~i mai ales 2JQyoaca
miracole,
c~a _neeb0SiLprobe
~af~I~
__~_~i~J~.lJjtL acestora.
Se apropie,
In felld lui
sfios-provocator,
de profunZlll1ea insondabila a misterului existential.
Poetul simte instinctiv ca numai divinul, sacrul ~i miracolele lumii ;unt
mereu noi, fiinca sunt inepuizabile. Toate elementele acestei struchlri
autorevelate converg catre 0 simultaneitate
a termenilor contrari, care
se reunesc extatic In imanenfa, dar nu se pot manifesta decM In
transcendenta:
0 transcendenfa
Insa care coboara, cum spune poetul,
adept al unui panteism spiritualizat,
de ampla respirafie metafizica.
Mi~carea e acum, In to ate aceste volume de pana la Nebli/lllile/e lreple
(J 943), de la vitaJizarea
misterului
la spiritualizarea
acestuia.
Sacralitatea dionisiaca face loc unei lumi hieratice, vrajite parca de un
~dineolo de lucruri, iar sil11bolistica somnului se Intretese cu aceea a
\tacerii, a mUfeniei. G. Calinescu
surprinde cu ex~ctitate efectul
spiritualizant aI "tristetii metafizice", cand scrie ca: "Flora ~i kama se

Ii/(' II/oi aseetiee, mai simboliee, aproape misliee ", iar "natura in
,1(1'il'I" se melancolizea::.a, fauna alearga ran ita de nostalgii lara
/ll/lI/e, orizonlul are lumini~uri spirituale ", totul devenind
"un
IIJOealipsbland rustic, eu naivita(.i de mowic ravennant ". Totul e Insa
mult mai dramatic, decat apreciaza criticul. Nicaieri promisiunea
ceruilli ~i a concilierii
cu transcendentlll
nu se Impline~te:
" ...
pretutindeni e 0 tristere. Eo negare. E un sfar~it". Refuzul lui a fi ia
dimensiuni halucinante proiectat la scara cosmica: "Pe caile VI'ell/ii se
due Ji vinl eu pas adanc ea de soartill albe (ecioare ~i negre lecioare:!
indell1nuri cere~til sa fim inca 0 data,! sa fim inca de 0 mie de ori/ sa
fim, sa {1m II Dar eu ull1blu langa ape cantatoarel ~i eu lara-ngropatd
in polme - ma Opat;! eunul Amin ". Cel putin doua "soIUfii" se Intrevad
pcntru a depa~i aceasta situafie-limita a negafiei ontologice. Prima este
.....,. _.~~""'-""'~.~'"
.,,II
or linea scnsu ul."NulfGmai lumina seTenara spOl'e--$fe~"Zrlillnii toina",
dur ~I poezla.
rale, 0 boalil invinsa ri se pore or ice carte" sau "Rani
dllcem - izvoare - I desehise sub haina.! Sporiln nesfar~'ireal c-un
contee, e-o taina ", A doua este P~.~_~~.~~
sp.Cl,tj.uLy'I:~j
it .~l~,~_~i
IUllli stranii, ie~ita din timp, Increlllenita Intr-o stare de dinall1te de
-gen za.:7iiiFuli1 munte. 0 poarta de piatral ineet s-a-nehis. Cand, vis
Si punte ma salta.! Ce vinete laeuri Ce vreme Inolta'i Din {erigil
'
vlIlpea de aur ma latl-a./I.Jivine mai s{lnte-lI1i ling maini/e: slraniil
Irajite, cu oehii Intoq'i se strecoara.! eu Zll/lEet prin SOl11nul
I'rls/alelor zboaral olbinele morrii, ~'ianii. ,5i anii" (Mllllle vrli;il).
In a treia etapa, schimbarea de wdie)), cum 0 nUll1e~te poetul, se
produce odata cu volul11ul Neblilluitele lreple (1943), dar se Illanifesta
plenaI' In poell1ele postull1e. Acestea au fost structurate In patru Illari
cicluri: Viirsla de fieI', Corlibii de cellllJ(i, Cl'1I11eclllfOCllllli, Ce mule
""icomul.
Poetul n-a l11ai apucat sa adune Int!'-un grupaj separat
"ultimele poezii", scrise Intre anii 1958 - 1960. Aceasta parte a creatiei,
are cantitativ egaleazi'! antumele, a fost numita eta.p~.'::~"!Ej~~riLc~,
~ine a redescoperirii puritatii inefabile a canteculUi, care este un extaz
"va ll1ai domolit decat acela din Poemele lumillii. Cuvintele,
IrOn ll1ifand un fel de coincidenti'! ll1agica Intre logos ~i real, dupa
,puizarea
ultill1ei aventuri (aventura orfica, desigllr, cea ll1ai radicala),
/ C Intorc dell1iurgic "In unitatea din care au ie~it" (Ion Pop). A~ezata
sub sel11nul "ll1irabilei selllinte", al puterilor latente trezite din nou la
viat~, aceasta etapa a liricii blagiene se remarca printr-o vadiHi
Hccentuare a clasicizarii
viziunii ~i expresiei poetice. Este ca 0
rccllperare a armoniei pierdute, In sensul depa~irii "tristetii metafizice"
.;i nl descoperirii unui univers simili-paradisiac
("Eutopia, ll1andra
gr dina"). In'mod surprinzator I~i face acum simtita prezenfa eroslll,

--

It! 'ntincat
insa cu "eternul feminin" goethean: iubirea mantuie de
nelini?tile exi~tenfei ~i, purificandu-Ie, deschide 0 fereastra in plus spre
paradis. Nu dlspare .cu to!ul sentimentuI sfiir~itului, dar acesta capaUi
accente de calm ~l senlllatate. Recapituland,
a~adar, in universul
poeziei I~i Blaga, reconstituit mai mult in substanfa sa decat prin
etalarea IIlven!arUlul de teme ~i motive sau simboluri
poet ice,
l,postazele
eulUi se succed confonn unei logici interne a raportului cu
!sllle ~I cu lumea, evidenfiind unele variante ale eului stihial, a~ezat sub
semnul sacralitafii dionisiace (in primele dou"a volum;;), dupa care
urmeaza ~,:!l.R.!:..Q21~U;!!ic;, al alienarii tagaduitoare (In poemele de pana
la Nebiilluitele Irepte), ~i, in sfar~it, eutreconcilia.t din ultimele creatii
m?i al~s In postume. Se Intelege caiPo:ililzdor
eului Ie corespund to~
atatea 'postaze ale erosului (in special In Poemele lumillii eneroia
eului e "esential erotica"), vadind un izomorfism revelator' In ac~st
sens. Acela~i izomorfism caracteristic
define~te eu] solidar cu 0
~nu.mita .g:ografie simbolica, transsubstantializata,
0 data cu proieqia
III lunba), m ascunZI~unle ~I tacenle Jogosului mitic.
Dar, daca este adevarat ca esenfa poeziei ramane necunoscuta
poezi~i Inse$i, atunci ea I$i trage foqa tocmai din capacitatea
mepu IzabIla. de ~ produce mister. Blaga nu este aplecat numai asupra
tamelor .Iumll, CI $1 asupra marii taine a Eului autorevelat In propriul
iImba) ~I d,scurs poetic. De la un poem la altul $i de la un volum la
altuI, discursul
acesta cre$te organic $i capata valente inedite
mlstenoase.
Se apropie .. oridt de iluzoriu, de propriul mister al
PoeZIel, rupt dIll marele mister allumii sau adauoat la marele mister al
lumii.
b

Recursul la mit In viziunea poetica, exprimand

aspiratia catre
absolut ~I transcendenfa, ia la Blaga forma unei revendicari metafizice.
Mi.tul "e .semnul unei invazii a divinului In uman"', ca principiu de
unltat~ $1 conlluire a IUll1ilor In spiritualitatea
numenala difuza,
t organlca. Poetul a reu$it sa recreeze lumea prin cuvant In imaoini
I originare sau arhelipuri pentru a surprinde esenta lucrurilor $i a acc~de
( la totalitate. Divinitatea Insa~i, coborata din eternitate, se va situa
Intr-un
anumit
limp, implicand, In trans-ascendenta . omului , oreoasire
.
.
b
almanenfel,
dar cu alte mijloace decat In primele poeme. Perspectiva
vltalist-pantelstica
se Imbogate~te, In volumele perioadei de mijloc, cu
nOI semnificatii $i atitudini ale eului: sublimul dionisiac face loc unei
noi fervori, dar mai ales patosului metafizic al marii treceri.

Identificarea
orizontului ongmar al mitului modern al poeziei
presupune un dialog de profunzime
intre mitologiile
arhaice ale
ulturii folclorice $i mitul poetic modern. Aceasta tendinta de sondare
a structurilor adanci arhetipale se regase~te nu numai In poezie, dar $i
in teoria matricei stilistice $i a categoriilor abisale .. aspirand la
ceea ce Blaga nUll1e$te monul11enlali:area culturii folclorice In formele
culturii moderne2 Exact ce-i va repro$a ll1ai tarziu lui CO$buc, adica
I'egistrul minor al liricii acestuia, care "nZl sub/imea:a -S'inici nu ridicii
la nivelmaior sUbSlan!G $i forma folclorica"3
Actualizarea
viziunii folclorice arhaice se face, cum de la bUll
incep~t ma;turlse$te- poetul, din p_erspecti~]i metafizica. Blaga Incearca
nu doar sa adapteze mituri $isimboluri, dar $i sa creeze mituri poet ice
noi, originale. Cum s-a subliniat nu 0 data, elaCliutat In peFinanenta
'ilLiOiStCrie-concreta,
In piesele de teatru mai ales, ci 0 mitologie
adaptata la (<noul stil al Inceputului de veac, pentru care ideea de
contemporaneizare
avea sensu I de fenomen originar, de absolutizare
a existentei prin fixarea unor imagini ale lumii in fonnele stilizate
ale viefii proiectate In arta. Renunfand la aspectele uzate ale mitului,
poetul da adancime viziunii folclorice ~i, interesat cu precader_e de
mitul genuin, adoptandu-i structura $i nu "conti,ruhir\" II integreaza
Intr-;;;;- proces deCi'eatie poetica deadanca articulatie filosofica. Insa~i
IIxarea In mitul arhaic induce, la lill1ita, ideea existentei unui apriorism
mitic subliminal sau, mai In nota specifica viziunii sale poetice,
transcendental, care razbate la suprafata In imagin i de 0 reala
prospetime
$i Incarcatura
psihoenergetica,
spiritualizata
Insa, In
analogie cu principiul creativ al personan!ei, dar $i cu scufundarea
eului In anonimat. Dinamica ll1itului arhaic, Indeosebi a mitului
cosmogonic,
corespunde
intru totul acestei "bipolaritafi
abisale"
lransfigurate.4
A$a, bunaoara, nostalgia dupa contactul viu cu stratul MumeloD>
SClU prelucrarea
unoI' mituri drall1atice,
Zamolxe. Mister piig(lll,
Me~terul Manole, AVTllm falleu. Toate acestea sunt conturate pe un
puternic fundal magic $i integrate fondului folcloric al eresuriloD>, In
are se mentine intacta foqa arhaica a mitului tragic. In identificarea
tratului primar al mitului, sim{irea magicii este viziunea unui spatiu
total, aproape nediferentiat,
a unei "totalitati
concrete"
difuze,
ontologice, In care mentalitatea omului arhaic avea funqia de a-I
reintegra pe acesta In univers prin legaturile lui invizibile, magice, cu
Marele Tot. Mitul resuscitat exprima, Inainte de toate, un mod de a fi

In

In lume.
A~a se ~i expJica --....~_abundenta
simbolurilor
Centrului
la Blaoa

.
.,--'
~.
-.'-~_";;'''''~- _~~",",-.~.;.
~.'
t:> ,
ielllrJ~ni9Jume
In care se manifesta ontologlcul ~I care'fac posibila
mentinerea acestuia In stai'ea uiliana '~i In d'erivatele lor poetice, sub
forma de "eresuri". Mitul arhaic are prin excelenta 0 funetie simbolica
sacrala, se conjuga nu 0 data cu elanul dionisiacsau
intuitia
demonicului,
semn al sfa~ierii launtrice a sufletului,
stapanit de
i tendinte contradictorii. Daca demonia lui Blaga - Inteleasa ca 0
j convieruire patetica a sacrului cu profanul - nu Inseamna altceva decat
Incercarea
de apropiere
de divinitate,
de regasire
a extazului
primordial, acel sentiment de sacra eulorie, treptat poetul reia ~i se
adance~te
in misterul
orfic,
raportandu-I
~i la mitul
lui
Dionysos-Zagreus,
In cadrele "unu i panteism care nu identifica pe
Dumnezeu
cu natura, ci face din natura 0 manifestare
a lui
Dumnezeu", revelat prin intermediul demonicului "In natura launtrica
a omului" (E. Todoran). In paginile Diferen{ialelor divine, filosoful
evidentiaza In repetate randuri natura divina-demonica
a omului ~i
destinul sau creator luciferic.

Mai toate comentariile critice de pana acum au evidenriat ca in m itul

poetic al !ui .Lucian Blaga simbolul centl~ se constituie dintr-un top os
al ascenslunll, manifestat In reprezentarile
hierocosmice arhaice cum
ar fi Muntele sau Arborele cosmic. In esenta Insa, mituJ totaliz~nt al
v transcendenrei
este aceJa care face legatura dintre cer ~i pamant,
asociat cu JJnagL!2~a spf!C!.!!1c;.!!!ui, .9._!.J:ill.1s.c.eudentl..l!ui,qre _coboara.
Exact In acest punct simo61urile poet ice devin contemporane
cu sensul
universal, pe care mai ales simbolismu! Centrului, asupra caruia voim
a insista, II realizeaza In fondu! folcloric stravechi. Cum arata E.
Todoran, imaginea poetica reconstituie
acest sens nu In functie de
valoarea religioasa "ezoterica" a simbolului, ci In funetie de vaioarea
lui "exoterica", acceptata ca posibila "erezie" implicata In poezie prin
structurile
mitice ale regiimdui
imaginarului
(definit In termenii
propu~i de G. Durand).
Cum s-a subliniat nu 0 data, Inca In Poeme!e !uminii regimul diurn
al imaginarului
era de preferinra inversat in nocturn. In volumele
urmatoare,
acesta I~i im pune ~i mai pregnant
nota specifica:
"/maginarul blagian se structureaza conform unlli ansamblu dinamic
tipic pentru ((regimul noctur/1)), in care mi.)ciiri!e dOl71inante~'idecisive
sunt cele de intoarcere, cobor6re, il77bra(i~'are-cuprindere, scu(imdare.
asimilare cvasi-viscerala,
((digestivii)) - iar in perspeetiva

111,1' IIlIhlului mitic al operei, aceste l11i~'cjiriprimese

~'i atributul
1'/I'//lI/li."5 / ""'. f~f - U~~~/Il'. ..
,( ~\.,.'l,..
~
Po 'Cui face apel cu vigoare ~i insistenta
la cateva repere ale
,l(l' )Krctfjei sacre, la elemente
cu valoare simbolica nesubstituibila,
In
IllIivcrsul sau Jiric: muntele, pe.)tera, padurea; la elemente acvatice,
I rccum: laeul sau iezerlll, izvorul, (antana, 1'6111;la un Intreg bestial'
invcstit cu valori simbolice:
pasarea, ciocarlia, privighetoarea,
1 hiicla,corblll, porumbelul, sau la alte exponente ale faunei: cerbul.
'U/rioara, lIrsul, .)arpele, albina, calli! sau animalul fabulos lInicorl7l1l
inoroglll). "Geografia mitologica" reprezentata poetic este "un taram
I legenda", 0 lume a pove,stii. a miwlui. Existenta se prelunge~te In
I' nda, In mit, spre fabulosul originilor, urmarind resacralizarea
lumii
prol:'1ne, evidentiind apartenenta
la un timp ~i spatiu ale Genezei,
11\:11' ane!
legatura
prezentului
cu un timp etern ~i realizand
[I'tlil figurarea
eului prin restaurarea
conditiei
sale originare,
/wradisiace. Dar mai ales, aceste elemente constitutive ale toposului
111ito-poetic au semnificatie prin scufundarea,
pana la indistinetie, In
I'calitatea Marelui Tot, care Ie cOlltine pe to ate ~i Ie transfigureaza.
ensul lor este ullul de natura existentiala, stilizat la maximum: Inainte
de toate, ele exista In acest sentiment metafizic al prezentei lotale,
I' 'verie a spatiului tara spariu (ca ~i nediferenriat)
~i a timpului de
din 010 de timp. Poetul nici nu insisita de regula asupra concreterei
r'nomenale,
asupra detaliilor, dand impl'esia unei esentializari
~i
d 'nsificari extreme. Geografia mitologica a lui Blaga este nu mai purin
() geografie existentiala, care pennite nu numai 0 situare a eului "in
inlinderea ohiect iva, ci :ji 0 ancorare transcenden/(/ a (lintei in
Il17ivers"6 Este valabila In geografia mitica blagiana ipoteza egalei
(f-,nsita(i meta(izice a Intregului
cosmos, enuntata
de filosof In
, 'l11ologia sa metafizica. Cum un asemena orizont spatial este unul
inchis, In rotunjimea
lui, is.~irea e posibila, cum s-a spus, numai
Il'intr-un act~ venic-,!Jizilte...s. 'rit ala. ~nbolutjle
asc.ensi-lulijl destul
d' numeroase In poetica lui Blaga, capata ~i ele un sens metafizic
!lIIIOI gic.
A tfel, ca simbol arhaic al ascensiunii,
Mlinlele era considerat In
In ilologie un loc sacru, 0 imago mundi, ascensiunea
pe munte avand
, 'I1lnificaria unei cosmogonii: "Var(itl Munlelui Cosmic este 1111
numai
/ /lnetlll celll1ai inalt de pe Pamcint, ci :ji buriclil pamantllllli. punctul
It'll care s-a declan.)at creatia."7 Dar Muntele este un simbol
i i),'lIlogonic
~i In folclorul romanesc, pentru Blaga satul mitic al
I ()piIQriei, unde se Intalnea povestea
cu mitLd, fiind dominat de Munte,
III) \
um I~i aminte~te In Bronicu! $i cuntecul vl1rstelor, copilul

dilatorii evocate - "orizontlll

planul strict biografic
al
evocarii, copilaria
se reveleaza
aici ca varsta etern paradisiaca,
ea
insa~i creatoare de mituri ~i simboluri vii, elemente dislocate parca din
Marea Poveste initiala.
Simbol al ascensiunii celeste, muntele devine pentru poet echivalent
al inceputului,
al "facerii
lumii" (Lil1i!jte il1tre lucruri b,itrtllle),
imprejmuit
de obiecte stravechi
~i vegheat
de a~tri nocturni:
"in
sporindu-~i

- In timpul

acelei fabuloase

ell experien{a lInei Ilimi nol"'.8 Parasind

apropiere e muntele meu, munle iubi// Inconjurat de luerllri balrime/

aeoperite cu mU$chi din ::.ilele (acerii ..-". Muntele nu e valorizat
simbolic
doar ca semn ascensional,
ci ~i ca deschidere
spre
submundan,
spre "celalalt taram", prin grota, padure boltitii, palnie a
iezerelor. Inaintea mi~carii catre Inaft se impune aceea a "patrunderiidescindere intr-o cavitate, intr-un spa{iu inchis", cum remarca Ion
POp.9 Orumul spre munte e 0 "poarta" ~i 0 "punte" spre un taram de
poveste:
"In/ru in mun/e. 0 poarta de piatra/ incet s-a inchis."
(Mul1tele vrtl;it). Reveria ascensiunii atrage, prin simbolul spatial al
lacllilli, imaginea cerului de sus ~i a ceJui de jos oglindit In apa adanca:

"Gand, vis $i punte ma salta.! Ce vinete lacllri' Ce vreme inalla'''.

Fauna stilizata
este
marcheaza comuniunea

acompaniata
de zumzetul
osmotica a rapturii umane

~i munnurul
ce
cu universul: "Din

feriga vllipea de aur ma latra.! Jivine mai sfinte-mi ling l11ainile.

stronii/ vrajite, cu ochii inton;i se strecoara/ Cli ::.um::.elprin somnlll
erislalelor 7:boara/ albinele mor{ii, $i anii./ Si anii." "Albinele moqii"
semnaleaza
ambivalenta
acestui
spatiu
ce corespunde
atat
profunzimilor
materne,
cat ~i mortii in contactul
cu radacinile
profunde ale fiintei. Muntele mentine 0 viziune a transcendentei,
In
nostalgia
unita{ii originare a lumii, imaginata poetic In geografia
m~tica a "marginii"
lumii, dincolo de care nu mai e decat poveslea.
In Poemele lumillii poetul avea sentimentul
"despicarii"
ontologice
(E. Todoran), pierzandu-~i
credinta in puterea omului de a acriona el
Insu~i de unul singur: "Dol' mun{ii - unde-s? Mun{ii,l pe care sa-i mut
din cole cu credin{a mea?/ Nu-i vad./ Ii vreau, ii slrig $i - nu-s!" (Dar
lnul1tii ul1de-s?). Aici "muntii" se constituie mai mult intr-un simbol
etic afectiv. La fel in Pa!jii profetului, cand "muntii" devin trup, sunt
invocati ca trup ocrotitor pentru eul reprezentat
ca inima - Centru al
lumii (Dati-mi Ull trup voi Inulltilor). Pentru ca in volumul ill /1larea
trecere, ilustrand
nostalgia
absolutului,
poezia
Sen11le sa opuna
ora~ului apocaliptic
mun{ii ~i padurea, teritorii care comunica,
de
asemenea, cu mitul ~i povestea. Amenintata
cu destramarea,
omenirea
porne~te din valea plangerii
catre inaftimea
muntelui
paradisiac,

pi 1111'-0 trecere din spatiul profan In cel sacru, spre "Centrul" de unde
ILlIIi,.\ se intemeiaza din nou: "Din ora$ele pamantului/ (ecioare albe
\lor porni/ cu priviri inalte catre mun!i." Oar sentimen.tul.':de.stral~a.rii::
:flU nostalgia
eternitatii
sunt embleme ale temporaiitatll
~I nelIl1l~tll
I1lctafizice. Muntele mai ales e un simbol sintetic, global, ca lumina In
primele poeme, coaouland in jurul sau 0 intreaga viziune asupra totului
'xi tentei. Amploa~ea
metafizica
a privirii,
cosmicismul
viziunii
I octice'se atla sub semnul "vrajii", ca in poemul ill 111111/(i
din Laut/,1
,wJl/lI/ului, unde lumea de fantasme
ivita din centrul
obscur
al
lIniversului se intetfereaza
cu cea reaIa. Muntele ~i pad urea devin
In uri mitologice: "Duhul mU$chiului limed,! umbla prin vagauni", a~a
'\1111Ii 'us umbla peste ape. Ch iar Oumnezeu "mocne~te sub copaci"
11'I'int!u- e de paganele
puteri ale pamantului,
"noaptea
paduri~"
"lIlllnde In fagii batrani ~i In sangele oilor, iar balaurul mltologlc
"I'is/'(tzci eu ochii intor,}i spre sleaua polara".
I c asemenea,
in Rune, titlul denumind
semnele ~i formulele
de
il1iliere in practicile
ascensionale
~i sacrificatorii
la popoareIe
II rdicelO, apare simbolul muntelui vrajit cu "Inaltul" ~i "adancul"
lu!:
'rinii munlelui - sublunari.- /~'i-o duc neaiunsa pe cre,Ilet". Muntele 1
I' mane deopotriva loc inalt ~i lac adanc, determinand
atat apropierea
.
d' Ilimile astrale, urcu~ul, ascensiunea,
cat ~i cobora-rea spre taramul .
I/.vOlrelor, spre "bolti1e" ~i "tainite1e de mii de ani" ascunse sub
pfllnant (Griitli!jte). Muntele "diurn" se completeaza
cu cel "noc.turn"~
Iidicarea culmii presupune
adapostirea
In tainice bol!i ale unel luml
',lIbt Tane ~i obscure, In raul de pe pamant se rasfrflllge raul ceresco
II

.1 IIbla valorizare simbolica a munlellli - axis mundi, in sens

1.1'1,; nsional (piseul) ,~i descendent
(pe$lera, grata) - esle frecvenl
s('rv;ta 10 Blaga $i de pre::.en!a acelei (iguri arhetipale a spa{iului, 1'('"(Jtaeul, care esle palnia muntelui ori caldarea de ba7:alt".11In
pillnul teluricului
se deschide zona oglindirii,
a interferentei
dintr~
lid II' ~i inalt. Laeurile ~i iezerele reproduc bolta rasturnata a cerulUl:
"'I Iii atotlntelegator era iezerul sfiint", se spune In Al1lil1ti~e, iar In
11'\'/'1'111
ideea este reluata cu 0 ~i mai mare amploare:
"In palnia

111/llIllluiie::.erulnetulburat/ ca un ochiu 01 lumii, ascuns, s-a deschis.!

!,I:/llIle:;teun sbor prea inalt $i ceasull curat, ce i-a fost odatii promis.
'uta lung Ochiul spre Nord $i spre varste,! ,'ji mulcom opal spre
\'t/milul cer./ Viseaza-n amia7:i despre rodii de autj care se coc, senine,
1/1 wr." lezerul se reveleaza,
aici, ca imagine a puritatii fiintei, in care

j'q;itfl invizibilului e atat de puternica, incat ne impinge cu .t~tuI in af~ra

I Illpului. Poate, ~i a spatiului.
Se trece de la un narclslsl}l egoist,
IIdiviclual, la un narcisism cosmic, cum ar spune Bachelard. Inghetate

hieratic, elementele peisajului se resorb In "geometria Inalta $i sfanta"

a visului mitic transcendent.12 Poemul Insu$i, impecabil articulat, are
$i semnificatia unei arte poetice. Eliberandu-se de iluzia subiectivitatii,
eul narcisiac pare anihilat complet de oglindirea/ auto-oglindirea,
mult
mai cuprinzatoare,
In ochiul netulburat al lumii. Devine eul
constituant, In chip suveran, al unui Intreg univers de reprezentari $i
imagini.
Numai In Riisiirit magic (In Nebi'illuitele trepte) muntele se
Inrati$eaza
Intr-o transparenta
aparent solara, lipsit de atributele
telurice determinante,
ca spatiu al profunzimii
nocturne: "Sus, in
lumina, ce fragil/ apare muntele / Cetatea zeilor din ochii de copill
'
u.~orse sfarma ca matasea veche"; Muntele e, astfel, un loc al luminii
selenare ce reface "liturgic" ounitate de Inceput de lume. Receptacolul
deschis spre Inalt al vai lor. se umple de lumina de sus, pentru a se
Invalui, ca $i muntele, In "haosul diafan" allnceputului
(G. Gana).
Oar "varianta cea mai raspdndita a simbolismului Centrului este
Arborele Cosmic, care se gase~te in miilocul Universului ~i care
'Susrine ca 0 axaeele trei lumi".13 Citat de Eugen Todoran, cercetatorul
Fr. Lenormantl4
arata ca datele fundamentale
ale mitului Inrati$eaza
universul ca un arbore imens, ale carui radacini Imbrati$eaza pamantul
$i a carui coroana fonneaza bolta cerului. Initial era reprezentat de
mormintele asiriene $i babiloniene, fiind pazit de demoni $i vegheat de
sil!1bolul divinitatii, discullnaripat.
In traditie ar exista un Arbore al Locului sau Arbore al Lumii,
simbolizand Axa Llimii: "1 (igureaza la cel!i prin steim; la germani
prin tei, la scandinavi prin frasin". Dar In simbolismul biblic sunt doi
arbori: "Arborele Vierii ~i Arborele cuno~tin!ei binelui $i raului ce
Intretin reIatii misterioase: dualitatea celui de al doilea este depa$ita In
unitatea celui dintai, dupa ce primul om s-a Indepartat de unitatea
primordiala prin pacat, adica prin cuno$tinta binelui $i raului."15 In
simbolismul
cre~tin "lemnul crucii" e reprezentat prin identificarea
Arborelui Vierii cu Arborele cuno~tinrei, din instrument al pacatului, al
caderii, acesta devine unul al "mantuirii", dualitatea fiind integrata In
unitate. Mircea Eliade of era 0 explicatie simbolica, integrandu-Ilntr-o
structura mitologica:
"Arborele este (igura iconogra(ica a realitarii
absolute. Dobdndind sens onto logic, simbollil arborelui reprezintii
intregul cosmos Vill, in continua rena~tere, intr-o permanenta
ciclicitate, (iind un simbol al legaturii dintre cer ~i pamdnt. Arborele
cosmic, situat in miilocullumii, este punctul de intersecrie a celor trei
niveluri cosmice: Cel~ Pamdnt, Infern, prin ruperea carora face
posibila trecerea spre Centrul Lumii intr-o calatorie extaticii."16

,; III 1'01'Ion" romanesc Arborele Cosmic are aceea$i semnificatie

1111111111'1'
. in traditia autohtona - cum remarca Romulus VulcanescuIII 11Ii1'('/''eresc a fost simbolul
totalizator al universului,
imaginat ca
II lll\r,tor al boltii cerului, un centru sau 0 axa a lumii, $i arhorele
\' ('(ll, 'are reprezenta ideea de via!a nemuritoare,
pusa In relatie cu
I 'llilit'l(Ca naturiiJ7
Motivul arborelui este prezent mai ales In riturile de "trecere",
p '1I11'Ua imboliza via!a sau eternitatea, printr-o figurare a calatoriei
t', l\licc
In lumea de dincolo, In "celalalt taram", Intr-o realitate
" I 'rn~: "Arborele nu a fost ales doar pentru a simboliza cosmosul, ci
)'( l'itt(l, linererea, nemurirea, in(elepciunea. "18 Exprimata
poetic,
Iii t II, t I dcvine semnifica!ia
gorunului In poezia omonima a lui Blaga,
IIIP' III
imbolizand trecerea din realitatea timpului ireversibil In
11\ 11111111'<1
universului,
prin presentimentul
apropierii
moqii. Ca
"llIllol" al lumii", gorunuJ este men!ionat Inca In Georgicele lui
" ,jliu $i Metmnorfozele lui Ovidiu. Calatoria initiatica pe "taramul
I'vi Inlt" este prezenta
In "ritul
de trecere"
sub forma
unei
1llllIonnantari, anticipata cu un sentiment de perfecta lini$te, exprimata
po ,tic In mit: poetul aude cum In lini$tea eterna cre$te sicriul sau In
pi 'ptul gorunului. Observand
ca prezenta acestui copac reprezinta
''It'V ria spatiului
securizant",
Ion POpl9 remarca
iposta~a
1'lIlbl'ionara" a subiectului situat In relatie viscerala cu universul. In
II '11,'t
perspectiva,
acela$i critic subliniaza
reveria
intimitatii,
IlItlll'ma prin imaginile
turnului ce Inch ide In interiorul
sau
\ Illpotul-inima $i ale arborelui ce cuprinde "embrionul"
nocturn al
i1ll'iului, Intr-un "trup" matem din care I$i trage sevele: "~'imlltl asclllt
I I/lit 'I'e~te-ntrupul tau sicriul,l
sicriul meu,! cu (iecare clipa care
/11' , ," (GOfllIlUI). Avand valori ascensionale,
gorunul "din margine de
I ililill"
reprezinta
totodata,
In planul
incon$tientului,
obsesia
11111
H\I''cl'i i la sanul matern. Arborele-grota,
element teluric-silvestru,
II/II'I/Z-{/zaechilibrat iniil!area uranianii ~i coborarea htoniana"20
III lIt!u-$i multiple semnifica!ii
mitice, Arborele
are ~i sensul
I, IIll/rllI'/lciclice a universului
$i, deci, afiintei umane. Desprins din
hit III Innlt al muntelui, el se preschimba
In pom roditor, situat In
1111(111 cdenic al griidinii. "Pastrdndu-$i atributele milice de bazii,
111"II'I'lc' i.~ispore~te aria de rezonanrii prin inflorire - noua deschidere
1 ,/1'//Il'nt/.tlui teluric catre inalt ~'i in acela$i timp multiplicare
a
I, , 1'/11/ /tlului care completeazii catre addnc spa!iul curb. intim,
" 111'/1/1
'CI universului."21 Astfel,
corola de minuni devine prin
II, ,,1/'" Ik;-a dreptul ubicuii, marcand Intr-un fel - dupa remarca lui
I 1111\11
I)urand - tot 0 "ubicuitate a Centrului".2~

Arborele Vietii este transfigurat adeseori 'in simbol al Mortii dupa

caderea 'in pacat a primilor oameni, 'in ritul funerar semnul pomului
'insotitor avad rostul de re'intoarcere spre "centru!" fiintei, ca stare
edeliica. Alaturi de gorun, bradul este ~i el un simbol al Vietii, fiind
prezent 'in riturile de trecere ale folclorului romanesc, ca dublu al
omului, prin a~ezarea la capul mortului marcand integrarea fiintei prin
moalte 'in eternitate. In poezia lui Blaga, bradul batran ~i lanar,
strajuind inlre zodii $i tara, este semnul transcenderii
din lumea
imediata, crescut 'in spatiul infinit, 'intr-o lume a gandului luminat de
fulgerul 'inaltimilor: "balran, batrdn, in imperiul meul bradul barbos
slrajuie!$te mereu" (Cfllltecul bradului).
Arborele cosmic, Ax al Lumii, este sinonim 'in folclorul arhaic cu
Coloana sau Stdlpul care sustine bolta cerului, 'in jurul caruia se
organlzeaza
umea, este un loc de trecere 'intre diferite niveluri de
existenta vitala, spirituala, cosmica. In Grecia exista credin\a Intr-o
coloana a lumii sau un arbore cosmic, m<'lI1cat de demoni nefa~ti la
fiecare sfar~it de an, pentru a rena~te odata cu noul an. Tipul, cel mai
cunoscut al Arborelui cosmic este Iggdrasil, din mitologia scandinava,
ale carui ramuri se ridica mai sus decat cerul, iar una dintre radacini
patrunde In inferno In m iturile german ice Irminsul denume~te "coroana
cerului", iar'in folclorul romanesc sfantul Simeon Stalpnicul\ine
cerul
~i pamantul pe stalpii sprijiniti pe pe~tele din mare.23
In poezia lui Blaga, a carui viziune este Inaltarea ca transcendere a
condi\iei umane, imaginea stalpului
cosmic este ilustrata prin
reluarea unui mit grecesc 'in Columlla lui fIile1111l01l:
"ColulJlna, ran ita
cu spada de-un regel un dar dobdndise, ce piatra nu-I are:! atinsa
de-nt6iele raze solarel sa cante canlarea-n afara de lege". In toata
poezia
lui Blaga "misterul"
fiind ~i 0 forma de revelare
a
transcendentalului,
faptul permite integrarea omului 'in "totalitatea"
existentei,
In elanul spre absolut, propriu "noului sti I" european,
exemplificat
de poet prin arta lui Brancu~i, Simbolul "Coloanei
infinitului" are 0 semnificatie mitica de 0 vechime primara In folclorul
arhaic, 'in care Arborii vietii adapostesc pasarile, simboluri ale starilor
superioare ale fiin\ei, ale sufletului omului24 Columna se identifica cu
spa\iul infinit al Pasarii "intruchipata in aur de sculptorul Brancu!$t",
cum spune Blaga 'in dedicatia poeziei: "inalta-te (iira sfar$itl dar sa nu
ne descoperi
nieiodata
ce vezi" (Pasf/rea Sffll1tf/), Pasarea
reprezentand
Geneza, zborul ei simbolizeaza
inaltarea in spatiul
"coloanei rara sfar~it", intr-o ascensiune spre Centrul lumii. Simbol
atat al inaltului, cat ~i al adancului ("Ai trait eandva pe limduri de
marel!$i foeul solar I-ai ocoht pe de-aproape"), pasarea sfanta descrie,

"prin zborul ei supra- $i sub-mundan, un are-bolta integrator. Ea e, 1~

ordine metaforiea, un potir fara toarte)) (receptacol decl al stelarel
lumini), dar :ji canlee de aur rotind peste spaima noastra de enigme
II/oarte)). (...) Simbolul pasarii sfinte apare ea un argulJlent esen{tal:
clopot (micro-bolta), ea este $i potir. iar bolt a de sus a amiezii !$i
'ealalta, de ios a tenehrelor. eircumseriu, prin eoniugare, un acela~'/
spatiu tolalizant, rotund. in care fiin{a se simle lnconiurata, In deplina
lIinlimitale Cll Totallll))."25
"Seara este purlatoarea unui simbolism extrem de bogal !$iIOlodala
pe~erent;
ea Inlruehipeaza plastic ruptura de nivel ea~'e face
posibilii treeerea de la lln mod de exislen!a la altul; sau ~111 ,plan
'osmologie, care face posibila comuniearea din Ire C~/; Pam ant ,1'/
Inf'ern"26
Ascensiunea
cereasca prin 'inal\area scal'll racea parte
dintr-o initiere orfica: 'in misterele
lui Mithra, bunaoara, 'scara
\' 'remoniali avea ~apte trepte, a opta reprezentand sfera stelelor fixe,
1';ll1pireul. Pentru Blaga, treptele sunt un semn al 'inaltarii prin cantec
(SclIimbarea zodiei).
Aceea~i sell1nifica\ie 0 au liana, franghia ~i panza de paianjen,. a
l'. rei Jonna
analoga razelor soarelui devine un simbol cosll1ologlc,
\-:satura ei concentrica reprezinta ill1aginea principiului l~ni~, iar fin"
,','Ie corespondentul
arborelui, asigurand Irecerea de la pall1ant la cer.
I'irlll de paianjen este un sill1bol ascensional 'inca dill pnmul volum:
1'(' se zbate? A visal ceil raza lunii-i IiI' de-allui ,I'iIceare' aeum sa se
111'(' ,I pana-n ceruri, SllS, pe-o rma" (Vislitorul),
,
.
1\1'11insistat atata, po ate exagerat, asupra 11111nlelui~I arborelw
.'tlslllic ca elemente
ale sill1bolisll1ului
Centrului aseensional,
I VI,uma;1d 'in fond lucruri ~tiute, ~i dintr-o ra\iune ceva mai speciala.
Ilihele cUll1uleaza, treptat, prin multiple rall1ificatii ~i analogii, un
'1lnb lism al expansiunii globale cosll1ice. Efectul este cel cunoscut
Iii-ill: se estompeaza
detaliile,
fenomenalul,
dar se r~refiaza ~I
dl',('\Irsul. Eventuala pierdere de substan\a 'insa e suplll1lta de fiorlll
I
1'.1 '11\ial caracteristic,
care e unul de pleniludine a fiintei sau, cu
IIIVIIII'I
lui Plotin
semnifica
Insa~i
"autorevelarea
une]
1IIIII\'Oncentrari abundente a fiin\ei". 0 prezen\a similara este eadurea,
I II d '()sebire duhul padurii, ll1ai mult decat "gorunul",
"bradul",
11I1111I1"
etc. - aparitii simbolice izolate In contexte individualizante.
1IIIdlli 'H, 'in poemele lui Blaga, c~a--9irecLc~
mitul ~i povestea~
1,lIwore se boltesc adancil peste o-nlreaga poveste. " sau "Nul11ai
1,111,1:,'11' /lieu striga pI'in paduril dupa lndepartala-i copilarie,l ca UI!
, . II! holronl dupa ciuta lui pierduta in moarte." Altundeva evoca
I' ldllril' de somn" ale peisajului
transcendent,
de 0 maniera

I
i1

.t..JV".(

11'1.,

f i\ )_,J'C

11

'I

vizionara, ca ~i In sevente ca aces tea, din poemul jn mUl1{i: "Cui

. galheni $i-aduna sarea vierii din ierburU Mocnind sub copaci
Dumnezeu se face mai mid sa aiba loc ciupercile 1'0$ii/ sa creasca subt
spatele lui.! 1;1seingele oilor noaptea padurii e vis lung $i greu.// Pe
patnl veinturi adeinci/ patrunde somnul in fagi bCitrani.! Subt scut de
stanci, undeva/ un balaur cu ochii intor$i spre steaua polara/ viseaza
lapte albastru (ilrat din steini." Uneori duhul padurii e malefic ("La
radacinife brazilOl; langa blestemul cucutelor! ciobanul pune pam anl/
peste mieii uci$i de puterile codrului. "), alteori "duhul mUFhiului
umed umbla prin vagauni" ca Isus peste ape sau, dimpotriva,
Incremene~te hieratic, scufundat In vraja primordiala a element~lor:

"'fvoapteTnti-:eag6~'-Danri(lescste(e I"nicirba.TSeretrag IhpaCfii-re ;i-n

pe$teri potecile/ gornicul nu mai vorbe$te./ Buhe sure s-a$eaza ca

urne pe brazi.!
intlLl1ericul fara de martori/ se lini$tesc pasari.
sange. lara! $i aventuri li1 cari ve$nic recazU Dainuie un su(let in
adieri/ fara azi/ fiira ieri. "(Somll) Fapt cu totul caracteristic, padurea
lui Blaga corespunde
unei situatii existentiale
Infiorate de magia
necunoscutului,
care ne Insote~te parca nelntrerupt
fiinta de la
Inceputul lumii pan a astazi. Este ca un pelerinaj la originile noastre
tulburi.
In sfar~it, simbolismul Centrului, exprimand ideea ascensiunii, va
pUl1a semnele censurii
transcendente
sau ale inversiunii
In
structurile antropologice
ale imaginarului, Cum constata E. Todoran,
poetul "demitizeaza",
pe de-o parte, simbolurile
traditionale,
apaqinand fondului arhaic de eresuri, iar pe de alta parte, "mitizeaza"
sensurile proprij ale conceptelor In simboluri poet ice din care se pot
reconstitui "urmele" sensului originar al simbolului
mitic, Intr-un
sistem dinamic de arhetipuri ~i scheme. Aceste structuri sunt In masura
sa identifice campul imaginarului
In diferite straturi ale poeticului,
, Poetul gande~te In structurile arhetipale ale mitului sensuri noi ale
\ imaginilor, In care mitul nu este doar 0 poveste sau un simbol sacral,
ci ~i 0 structura a gandirii poetice, care tinde la restaurarea "starii
primordiale" In regimul imaginarului. Asertiune de bun simt, la urma
urmei, care ni se pare Intru totul plauzibila.

In

Ca un pandant fa "reveria
spatiului
securizant",
sentimentul
catastrofic al timpului se dezvolta In legatura cu "tristetea metafizica"
incurabila, lasand unne adanci In chiar succesiunea varstelor poetice.
fncepand cu atmosfera de "groaza l1letafizica" din pantol1lima jnviere,

'Ip lima

de timp se acutizeaza In continuare ~i nu intamplator volumul

11/ /1/area trecere, marcand momentul
rupturii ontologice, sta in
1I11rgime sub semnul timpului, Inca din titlu ~i marcata explicit In bine
't111oscutul moUo: "Opre$te trecerea. $tiu ca unde nu e moarle nu e
/II 'i iubire. - .yitotu$i te rog: opre$te. Doamne. ceasornicul cu care ne
11I1I,I'uri
destramarea." In poemul introductiv Clifre cititori, cantecul
poctului e pi in de Ingrijorare,
minat de sentimentul
zadarniciei,
Lworand pardi din nostalgia unui paradis pierdut: "Crederi-ma.
('I' de{i-ma/ despre ori .yi ce pori sa vorbe$ti cat vred despre soarta .yi
lespre $atpele binelui/ despre arhanghelii care ara cu plugul/
,WCidinile of11ului/ despre cerul spre care cre,~tem/ despre ura $i
'Ii tere. trislele $i rastigniri/ ~'iinainte de toate despre marea lrecere."
'1' 'lTIa marij treceri este fundamentala
in poetica ~i metafizica lui
ilia ra. Ea va reaparea In Biografie din volumul L((udii S011111Ului
~i se
,I
regasi
In ciclul
postum
Corlibii de cel1l1${i. Refuzul
uvintelor-Iacrimi,
In continuarea poemului amintit, intare~te refuzul
0111 logic al timpului care destrama, tintind, dupa to ate semnele, catre i
1111loaos al tiicerii orfice: "Amare joarle sunlloate cuvinlele,l de-aceea
rc;;:~r;;;gTs'a 1l/7iblii mut prinlre voi/ sa va ies in cale ell ochii
1'1/ hi.~i."Criza logosului se Implete~te cu criza ontologica
provocata de
'I 'Iltimentul trecerii ireversibile
a timpului. Sentimentul timpului e un
'1l'1l1iment primordialla
Blaga, nu poate fi derivat din nimic altceva. EI
pi (\voaca criza ontologica amintita, careia Ii corespunde neaparat ~i 0
\ I'll,
a logosului.
I ar ac;st sentiment al timpului catastroflLa
fost corelat, cum am
v I,ut, cu "trisle{;;;;-';;;~tatfziciriie-IIl1-r~T de prelungire a ei, avand
1/(' llsi
temei - (onelan colia)). Excfuderea de la marea existenra
IllIive;'salii lipse$te fiinra individuala de semnificC/{ie ontologicii. face
( I via/a ei sa fie simpla ((lrecere)), prada a timpuluP'.27 Alungat
din
111111
a "poveste" In care "nimic nu vrea sa fie altfel decM este", poetul
11\ 'ur traie~te spaima "marii treceri" ("Numai sangele meu slriga prin
1',7t1l1l'i/dupa fndeparlata-i copilarie"), prizonier al curgerii pe ca~e
1111\ II' '11 sa 0 opreasca
cu un gest disperat de stavilire a izvoarelor (111
1I1111'I!((
trecere), "mistuiti de rani launtrice" cantaretii "bolhavi",
I plo~i, merg In trist convoi spre "soare-apune".
~ent~men!ul
I
luderii este regasit ~i Intr-un poem al resemnarii tarzii: ;'Munrii mai
I 11'1',
U umbrele lor din adancuri./ Nici {runte, nici inima n-atn. sii-i
1111'1/" (Ecce tempus). Til1lpul Inseamna apropiere de moal1e pentru
I Ilq I P manteasca, este "Cll un tennen al fifosofului culturii. (({impul
1111 /(/ /))"28, Inregistrand
alterarea lenta a organicului: "Prin vegherile
/1111/,\'//"
- site de in -/ vremea se cerne. $i-o pulbere alba/ pe tample

\ I,)'ea:::a"(La cur(ile dorullli). Fiecare na~tere este - considera acela~i

cxeget - 0 noua antropogonie, 0 repetare a na~terii lui Adam ("Faptura
de nicaieri coborata-n imperiul mumei.! auriu, tan{lI~proaspat ulciorl
rupt din coastele humei I" (Na~'tere), urmata de reintrarea in lut:
"Cohoara-ncet parin!ii, rand pe rancf' (P{lri/l(ii), Totul devine prada a
ti m pulu i devorator,
e cuprins de oboseala ce veste~te sfar~itul
(Calelldar). Obsesia marii treceri anuleaza cel1itudinea poetului intr-o
existenta absoluta, viara universului divinizat mai inainte ii apare ca 0
scurta trecere prin lum ina in alunecarea spre abis: "Ceas de cumpana.
Amurg./ Vai, taate catre soare curg -/ taramul larg ~i noi cu el"
(Gotterdiil11111erung),
Apa, ca ~i lacrima, element esenrial, nu mai inseaml1a transparenra,
ci in primul rand tluiditate, curgere: devine simbol al timpului, asociat
adeseori cu luntrea, pluta, corabia. Cum formula inspirat G. Gana,
Blaga - spirit heraclitean - percepe timpul ca pe un rau sonor: "Nu e
i:::vm; ci ca de rau bogat/ un murmur se aude, fara unde (...)/ se
cheama Jale,~ raul, rind-timp,! .~i-i potrivit din veci cu toamna"
(Poveste). Concluzia poetului este ca nimic "nu-nvinge
tristetea
110astra/ in fata timpului", dupa cum afinna intr-ul1 poem scris In
ultimul an al vierii (Mlirilld zeii ~i lasii).
Cum s-a mai spus, timpul este un atribut al existenrei: a fi inseamna
a deveni ~i cum termenul devenirii e mOaJ1ea, spaima de timp e spaima
de moarte, pe care 0 putem suprima Ilumai suprimand existenta. Blaga
ramane insa, cu toate spaimele ~i tristerile lui, un poet al vietii, al
laudei existentei.
Ba chiar al "Iaudei suferinrei"
(I~i va Intregi
cOl1lentariul acela~i George Gana). ldeea ca non-existenta e preferabila
existenrei apare 0 singura data explicit, in Lini~te {/ltre 11Icrllri
b{ltrtlne: ",>'i-mipare a,w de rau ca n-am ramas/ in tara (ara de nume",
iar intrebarea tulburatoare din Scrisoare: "De ce tn-ai trimis in lumina,
Mama, de ce m-ai trimis:'" subliniaza regretul na~terii, nostalgia starii
de increat, de existenra Vi11uala. Demiurgul este nevoit sa creeze, dar
rezultatul actelor sale trece sub semnul devenirii ~i al moqii. de aceea
o face cu tristere: "Triste(ea renun(arii DUlJ7ne-/:::eu0 Incerca molatic.!
Si hllnea toata 0 faeu,! sie,~i strain, c-lIn gesl lomnatic" (Brtlndll!jile).
Timpul ~i mom1ea sunt straine de ipostaza absoluta a existenrei, pentrll
ca, nefiind forme ale ei, I1U i se supun, de aici rezulta puterea lor
teribila. Regretul na~terii este a~adar regretul intrarii in IUl1lea supllsa
timpului ~i morrii, iar nostalgia non-existenrei
- nostalgia starii de
existenta absoluta, nu a morrii29
Altadata,
cuprins
de "teroarea
istoriei",
Blaga
va opune
sentimentului
chinuitor al trecerii ireversibile speranta in revenirea

II I prea fierbinri" - echivalent, in cadrul viziunii sale poetice de tip

1111111',
al varstei de aur din vechile l1litologii: "A~/eptam sa vedem prin
I iI/l/llllle de aur/ Evul de foc cu steaguri pa~ind,/ ,~i fiicele noastre
II'lllll/sa puna pe fi'un{ile por(itor laur" (La Cllr(i1edomllli). Daca nu
lilli, 'de 0 "tehnica rituaIa" eficace ~i se plange ca "nici 0 minune nu se
IlIlplille~te" (Triste{e l11eta(iziclI), poetul are in schimb capacitatea de a
1('}01II1(i
lumea ca poveste ~i de a trai minunea zilnica a invaziei luminii
(fllll/'re de toate zilele), de a se integra, prin cOl1templarie ~i iubire,
1,1Iilst nrei absolute a lumii. Sub durata acestui sentiment spaima de
"Illirea trecere" dispare, pentru a reaparea indata ce "basmul" se
I'i,'ipc$te: "Visul, aur prins In palme/ ca nisipurile-n ape/ trebuie sa-I
/ ,,1' .l'ci-miscape" (Cfl1llec sub stele).

I'il ar fi sa sintetizam acum, elementele

toposului
mitic ~i
'Iftfizica "marii treceri" intelfereaza in permanenra unele cu altele. In
l'S'Il\1i,
reveria spariului ~i a timpului sunt consubstantiale,
in
hnn'inarul poetic. Chiar dad mitului arhaic Ii corespllnde in mod
III' 'sc timpul auroral, putem introduce pe buna dreptate 111eCllarie ~i
1(llpOcalipticlll, care ar putea sa confere mai mult dramatism
~i
IIhstanra scenariului
mito-poetic,
a~a cum "moartea
confera
pili 'Iicitate vietii" (cum nota poetulintr-un afm'ism), Apocalipl ielll este
111111
din intuitiile tari ale tanarului Blaga, care va per:sls'taln crea\ia sa
III 'ontinuare. chiar daca, uneori, in forme mai imblanzite. Maitoate
I'll 'nlele apocaliptice sunt poeme nocturne. traversate de seml1ele
"I '1 ''', misterioase ale necunoscutului,
ca in Tiigllduiri sau Drul11ul
1/ illlI/ui. Sau, ca intr-o alta capodopera de lirism extatic inanalizabil,
t 11111
l.:ste Peisa; tJ'll/lscentient: "Coeo.~i apoealiptici tot strigo.! tot
I/I",((U din sale romane~ti./ Fdntanite nap!ii/ deschid oehii ~i-aseulta/
/11/1111
catele ve.~ti./ Pasari ea ni~te ingeri de apa/ marea pe !arl17uri
,IIill '('.! Pe mal - eu tamaie in pari IsliS sangerea:::a launtrid din cele
lill'll' 'uvinte/ de pe cruce.!/ Din poduri de somn/ ~i aile negre locuri/
1/f/Ii/IIIGCe
erescZlte-n fi{rtunil ies filri~ale sa bea/ apa moarta din
\,'/1 '/I/';./ Arde cu pareri de valuri/ pamantul Imbracat In grau.! Aripi
I II slIlIel de legenda/ s-abat inspaimantate
peste rau.!/ Vanllll a dat In
I"'/llre/
sa rupa crengi!ji coarne de cerbi./ Clopote sau poate sicriile/
I dll/II sub iarbii eu miile."
Poetul Imbina aici viziunea paradisului
Ii II d(' cu elemente de apocalips [eeric. Mai l11ult ca oricand pare
11I1'l\'d It de demonul transfigurarii
contrariilor, in timp ce elementele
1111'111111
rfice ale proiecriunii plastice transcend imediatul, intr-o zona a
I)

III

.' .vo 1'~'\vV~

contactului infiorat cu absolutul. Elementele imaginarului, alunecand

somnambulic
"in paduri de sOl11n $i alte negre locuri", nu se
disperseaza. Dimpotriva, cu toate converg extatic in unitatea viziunii
ontice, asediata din toate parti1e de chinuitoare intrebari Tara raspuns.
Altll1interi, spatiul ll1itic nu e un simplu recipient, ci un loc absolut,
o "regiune a fiintei" cum ar spune Husserl, adica 0 configuratie plina
de sens, care poatia sell1natura totalitatii: un peisai transcendent, cum
este $i cel reprodus mai inainte, suscitat mai degraba de un ochi
metafizic interior, de$i evoca un evenill1ent de cuprindere cosmica
ilimitata. In cosmologia metafizica a diferentialelor
divine spatiul
cosmic
nu este omogen,
ci plural, suma infinita
de spatii
miniaturale:
un fel de ((Sparill-(agure)), in necurJnatti cre:jtere.30
Aceasta viziune l11etamorfica tine strans toate elementele separate,
pentru a nu se risipi sau "fenomenaliza"
in Tarame lipsite de
semnificatie.
Negre$it ca Blaga nu putea raillane indiferent
nici la reactia
bergsoniana impotriva timpului spatializat. Spirit heraclitean, cum a
fost perceput de unii critici - fapt semnalat $i mai lnainte -, poetul
preconizeaza
intoarcerea la experienta primara, cea mai ingenua, a
fiintei noastre, care sa ne dezvaluie .trecerea , III isterioasa de la
non~xistenta
la existenta,
act cosmogonic
nesfar$it:
un dar al
ubicuitatii spiritului prin care eul adera la totalitatea fiintei virtualizate.
Faptul corespunde unei exigen!e ontologice de prim ordin: "Til71pul
mitic este in (ond, intotdeauna. primullimp, til71plllinceputului, in care
- printr-un leI de blocaj transcendent - realitatea s-a I/wni(eslat la
valoarea cea mai inalta. "31
A$a se face ca implicarile timpului, incarcate de un accent specific
de ordin metafizic, sunt mai profunde in viziunea poetica, la Blaga,
fata de reprezentarile
spatiului, ale toposului
mitic. Seamana cu
trasaturile caracteristice ale timpului concentrat, (eeric, teoretizat de un
personaj al Iui Mircea Eliade, in romanul Noaptea de slimiene.31 Palla
$i modificarea formulei poetice, incepand cu poemele din volumulln
marea trecere, e pusa - cum s-a mai spus in repetate randuri - tot sub
semnul timpului. Poate ca timpul auroral e purtatorul unei nazuinte
idealizante, corespunzatoare
modului poetic - specific lui Blaga - de
identificare
$i valorizare
a arhetipurilor.
Acestea sunt, simbolic
vorbind, (enomene origin are, entitati de plenitudine existentiala, vii $i
totodata incoruptibile.
eu toate apar invaluite in miracolul feeric al
trecerii de la nonexistenta la existenta, incat timpul (durata, curgerea
clipelor) nu Ie poate aHera fragezill1ea initiala.
Tendinta puternica de transfigurare
se conjuga cu aversiunea lui

1111 a !L de _~esc,
care se manifesta inca din paginile teoretice
dl'spre expresionism
(In Filosofia stilului). La feL arhetipurile
$i
I". 'nte1e exclud grotescul, chiar $i "grotescul folcloric", semnalat totu$i
IIlr-o refleqie aforistica din Discobolul. Doar vreun personaj cum este
1,man, in Me~terut MmlOte, sau Ghebosul, in Zamotxe. Mister
II tgall, par imaginate in linia "grotescului
folcloric".
Blaga n-a
f}l,;rsistat insa intr-o asemenea intuitie, care I-ar fi Tacut, poate, un poet
:i mai interesant, oricum mai aproape de cerintele $i a$teptarile
'U tului actual. in generalinsa,
la el, ~~_<:..uf02i.~ent~tl~~~
in
'fectul
ur extatic al desTa~urarii abrupte a discursului poetic sau
ra!natjc~or~-CITstinge,
Ta~ monle"ilt-dat';'-intre ''{5oei:Ta
il/bila{iei .yipoezia tamenla/iei", la Blaga. Adevarul e ca $i una $i alta
'xceleaza prin patetism, culminand - cum arata acela$i critic - intr-o
"Iauda a suferintei". A$adar, lamentatia devine tot jubilatie, Tara a
-Iuda catu$i de putin nota profunda de tragism care covar$e$te emo!ia,
11 poemele marii treceri. De altfel, numai lntr-o lume a maretiei este
posibil tragicul (dupa definitia bine cunoscuta a lui George Steiner).
Paradoxa I. de$i timpul mitic se manifesta constant ca 0 realitate
cosmica supraindividuala
- este, cu alte cuvinte, timpuI catastrofic al
marii treceri -, problema till1pului trait efectiv sau contell1plat e
Iroblell1a fiintei individuale.
Tristetea
metafizica
e a spiritului
individual. fi indca "nimic nu vrea sa fie altfel decat este" in afara de
Individualul insu$i. Oar $i acesta tinde, inainte de toate, sa fie, sa
exisle. ~l.Jec~~.p_~:~~~)n_su.bstanta_
~!]~orata.~'po~~~~I~~
{(!].!~rl)
Ireceri ceva din sensu I [>rimordial al verbului a (i, care nu e acela de
, pula, de"irtiJiere
int,:e--substanta $-( a-trlbtttele- sale. NUll1ai pentru
Kant era ciaI' ca, in uzul ell1inamente logic, a fi este exclusiv copula
unei judeca!i. Or, mai inainte de Kant fiinta era considerata
"0
totalitate de perfeqiuni",
in care intra $i "perfectiunea
estetica".
P eudo-Dionisie Areopagitul, bunaoara, credea ca fiinta e un bine,
illr Plotin ca orice lucru tinde catre binele sau, a$a cum tinde, in
I 'cla$i timp,
catre absolutul sau. Idee preluata $i de Augustin: Tot
. 'ca ce este, in masura in care este, e palia$ al binelui. Deci, "un IUGru
If piirla!j al binelui nu in mtisura in care e acesta sau acela, ci in
II/asura in care el esle (cu accentul semantic pe verbul a (ir."'''' La acest
Illvel de refleqie ca$tiga teren, a$adar, ~intei
ca perfecfiune, ca
,linMate existentiala, convergenta cu imaginea timpului concentrat,
I 'c.:ric all1intit, acesta nedeosebindu-se
esential de timpul hieratic al
- nografiei bizantine. Oar feericul $i tragicul converg, de fiecare data,
11 poetica lui Blaga, tin de formula demonicului
(convietuire patetica
I sncrului cu profanul).
Exista destule mOll1ente pur contemplative in

Iirica sa, care

dau senzatia

'incetinirii

timpului.

Insa ~i atunci

dind

"timpul i$i intinde lene$ clipele/ $i a{ipe$te intre (lorile de mae",

prevaleaza
frjsonul existential,
zbaterea c1ipei ranite de presimtirea
sfar~itului: "/ntre rasaritul de soare $i-apuslll de soare/ sunt numai
tina $i rana" (Psa/m). Accentul semantic e pus ~i aici pe verb, pe
sensul
ontologic
intrinsec.
Timpul
ca ciclicitate
este imanent
universului pe care-I circumscrie ca totalitate ~i constituie, astfel, baza
unui monism ontologie extins de-acum
la 'intreaga viziune poetica:

"Timpul, eiclie $i inehis, afirma in mu/tiphl eodul $i inten{ia lui UI71/.

Monismul ontologie treee inaintea empirismului reprezentarii. "34 In
poezia lui Blaga, rareori reprezentarile
se fenomenalizeaza:
au 0
concretete mai mult ideativa ~i vizionara deciit pur senzoriala.
Exemplificand:
lini$tea, sangele, faeerea emana 0 atare stranie
concretete ideativa, ca ~,!.~b.!~Le,.!!!.erii
ti!:!lP~
Lini~tea e aceea
a lucrurilor batrane, iar tacerea e a izvoarelor
Inchise pentru totdeauna
prin gestuluciga~
al sugrumarii, oprind "trecerea",
curgerea dramatica
a c1ipelor. La randul sau, sangele e substanta vie, oroanica
b
, dar nu mai
P~JilL~ot~rica,
irigand d_e~p.~~f!int~_~LlucrurJ.
Nici -un alt poet
roman nu folose~te atat de des cuvantul /ucru, tennen de maxima
generalitate.
Rostirea lui e Insa adanc nelini~titoare,
ca 0 formula
magica. Mai ales raportul dintre eu ~i lucruri nu e lipsit de tensiune ~i
aduce adesea interogatia meditativa
'intr-un punct limita: "0, nu mai
_

__

_~

..-_

',..,...

>

',lIllilari e definita diferenta 'intre Iucrul ca atare ~i obiectul supus

olls'rvatiei
noastre empirice:
"Numai tehniea, ~tiin!a, filosofia .~i

tiea sociala a epoeii moderne au in/oeuit (<Luerll/eu (wbiectul.

l'l'r(eqiunea e 0 plenitudine a fiin!ei pe care lucrul 0 poarta in propria
1111 'rioritate. ((Va/oarea e supusa privirii evaluative
a subieetului.
II I) 'r(ec!iunea
e ont%gica,
((valoareG e prin excelen(ii
,t:/Io.l'eologica,neaparat /egalti de subiect. "35 Oar 'in traditia filosofic3
/11'(/

'I'l:C1canici frumosul nu este propriu-zis 0 valoare estetic3, ci, CLi

cuvant al lui Plotin, e 0 Inflorire a fiintei evidentiind
totodata
""utorevelarea
unei autoconcentrari
abund~nte' a fiint~i".36 A~adar
Ihllllusetea este 'inflorirea fiintei. 0 interpretare asemanatoare
dadea
:i Ilcidegger fj;sis-ului presocratic,
'in Ill1roducere ill mela(izicli.
t\ceea~i distinetie 'insa poate fi regasita In diferenta care oricand s-ar
pllll:a opera, terminologic
macaI', Intre realitate ~i fiin!a: "((Reahtatew)
Ull

I'

direrifa de 4iin{ii, exact eum ((va/oarea e diferitii de per(ec{izlI7e

cum ((obiecfllt se deosebe~te de (r!uerz())." Mai exact spus, numai

,\'(/11

,.

sunt vrednid sa traiese prinfre pomi $i printre pietre.! Llieruri miei/

llieruri mari,! /ueruri sa/bat ice - ol17ora!i-mi inil17a." Alteori,
raportarea
la llleruri treze~te nostalgia
increatului,
a puritatii ontice
initiale: "Nu $tiu nici azi pentru ee m-ai frimis in/uminii./ Numai ea sa
umblu prinfre lueruri/ $i sa /e fae dreptate spunandu-/e/ eare-i mai
adevarat $i eare-i mai frumos?" (Serisoure).
Evident, lucrul este eu totul altceva decat ceea ce simturile noastre
percep a fi un obieet. Pentru a-i descifra sensurile unii c,:itici fac apel
la ajutorul unei paradigme
filosofice.
Se pare ca la Blaga, pana ~i
obiectele cele mai banale sunt tot "lucruri",
'in sensu] ca orjr:,.'?-r.l1J.f%JI.,
!i..'l~
oetic _L.2E.tQ!Qgi~'s'J2!~ "ab olutu!,~~,
spre un Inaximum
~iste.I}JiaL .:llI~_E~~!1sf~Ln.2.~
timPL1..1'in,_eternitate ~Lapa~nta
f'lesenfa
De aceea, 'in poemele sale~l;:ia{ totdeauna
lucrurile SUl;t -"b5tr1iile'\
apartin imensitatii ~i eternitatii fiintei, care e un atribut al cosmosului
(ca la fi losofii presocratici).
La acest nivel, ontologia
~i axiologia
coincid, dupa cum esenta coincide cu existenta. Numai 'in acest sens
lucrul e "parta~ al binelui", preluand formul~ lui Augustin. In fond:
bineJe 'in sine nu eo valoare ~i nici perfeqiunea
'in sine nu e 0 valoare,
'in viziunea fi losofica antica ~i medievala
despre fi inta. In termen i

realitatea este obiectiva (nu ~i fiinta), 'intrucat sta 'in fata subiectului
:i i se opune: Gegen-sfand. $i fiinta poate fi obiectiva, dar numai
in Illasura 'in care nu e subiectiva,
a~a cum "((fiin!a ptotiniana are
/llIlerea de a inflori preeum fi'lIIl1l1Se{ea",37Poetul traie~te "experienta
orfica a unui acord fericit cu lumea, patr'ia noastra - Hiersein ist
/1I'I'rtieh'-..". Ne situam din nou 'in plinul fiintei. acolo unde ens el
homll11 convertUnlllr.3S Atunci. conversiunea
ontologica
nu se mai
If.be~te de limite antropologice
sau de limite ale cunoa~terii: - "Ceea ee
II rd eu se-nf6mp/a,
:;i ceea spun - este". cum se exprima un personaj
din drama Tulburarea apelor (Mo~neagul,
cel care a creat mitul lui
li:us-pamantul).
LimbaJ'ul si cunoa~terea
au
aici 0 functie maoica
Y
"
b'
d 'Ill iurgica.
Po~!ica Illeru/ui apropie 0 data In plus reveria timpului ~i reveria
"pfl\iului, care se regasesc In unitatea originara
a intuitiei realului
11\'imbucatatit:
"Timpul, ea ,yi spa!illt. introduce un element de
j

tll/ilziune. De unde l1.ecesifatea unui soi de mediere, a unui schematisl11

/1/11"
unifatea sacrului $i dispersiunea exisfen!ei. "39 Timpul ~i spatiul
'11111\
categorii nedisociabile
'in poetica lui Blaga, accentul cazand 'insa,
,-i la Eminescu, pe timp. Reveria poetica face trecerea spre extaz ~i
1lll'lI1poralitate_ Poetului
'ii prie~te cel mai bine cand se simte

I II

"/'/lnlempOran eu (luturii, cu Dumnezeu".

n alte poeme,

el invoca sfiir~itul, asociat

cu simbolul

cenu~ii, 'in

Ull

,\'-(~p/eaciipeste margine, pentru ca finalul sa se prelungeasca

'in
11/\ 'stla pura a neantului:
"Pe coate inca 0 datal ma mai ridic 0
r'/doopa de la pam ant/ :;i aseult./ Apa bate-nlr-un {ann.! Alteeva

11/"

nimic, nimic/ nimic." Acest obsedant "nimic", repetat In serie, este

deja nimicul existential.
La Blaga, chiar ~i nimicll/ exista, se
Incarneaza In existenta. Cum spunea Schelling,
la ace~t nivel al
gandului totalizator. 0 nll fl ... nu inseomna a nu (1 nimic. Inca 0 data,
aceea~i perspectiva
monista absoarbe dualismul
metafizic sesizat
anterior In refleqia ganditorului (dupa cum filosoful culturii parea ~i el
fixat mai mult In spatialitate, proiectandu-~i intuiliile In configuralii ca
spaliul mioritic, adica spatiul in fin it ondulat, sau ca spatiul-fagure
etc.). Viziunea
totalizatoare
absoarbe,
de fapt, accidentele
~i
"impuritalile"
care fragmenteaza
imaginea totului existenlei ~i al
spiritului. Bunaoara, demonicul, aliat sau nu cu divinul, e absorbit - dar
nu anihilat - de feeric, de haosul dio(am>, bine cunoscuta metafora
cosmologica,
~i, In general, teribilele tiigaduiri ale poetului au
pregnanla ontologica. Intre fiinla ~i entitati sau lucruri, ca el1lbleme ale
diversitalii, e un raport prin excelenla negativ, In cadrul ilimitat al unei
l1letafizici opo(orice, cum este ~i metafiziea lui Lucian Blaga. Oaca
dualismull1letafizic,
de care a mai fost yorba, line de un stil de gandire,
11l0nismul ontologic I~i pune hotarat amprenta pe poetica misterului,
mai ales In poemele din faza de mijloc a ereatiei lui Blaga, de la
volumul in marea trecere ~ipana la Nebiinuitele trepte.
In cele din urma, .p.e{sRes.~!..y.'!.!!l
..o..!.~jsta.Q~tl~uf!.sL~_djocolo
de JL!rIJ..J:i,In
adancul insondabil,.<.tl.t;xisteOJei,
cand privirii Inse~i i se substituie
Echlul~ili}.rIQri~~nscende'2L
~Ulli>tlntelegator.
Metaforie, acesta e
analog orbi~'ii initiatice~-~a
ajunge Lucian BJaga la mitul Marelui
Orb: "Ii due de mcina prin paduri./ Prin lara lasam in urma noostra
ghicitori./ Din cand in dind ne odihnim in drum.! Din vanara ~i
rnocirloasa iarba/ me/ci ii/avi i se urea-n borba." (De manii eu Marele
Orb) Pentru Inceput, Marele Orb seamana eu un Pan ceva l1lai obosit,
dar care n-a pierdut eu totul legatura cu noima piimantulzli, cu vitalul.
Meleii ii/avi care i se urea-n barba sunt un simbol al acestei vitalitali
'-" primare. Oar menirea lui, a -Marelui Orb, e sa_yr<.>:'~ace !~~~.:.
Grecii identificau IntelePciunea,l:iClica patrunderea In secretul cel mai
adanc al existenlei, cu orbirea fizica. Tiresias ~i Homer fusesera orbi.
Oedip, dupa ce i s-a revelat Ingrozitorul mister care I-a Impins In
prapastia hybris-ului ~i a pacatului, ~i-a scos el Insu~i ochii care-l
tradasera. Conform tradiliei, Oemocrit ~i-ar fi smuls singur ochii din
cap, pentru ca Ii obnubilau perspicacitatea
spiritului. Chiar daca, mai
tarziu, cre~tinismul va condamna "ochiul care sminte~te", ispitind40,
mitul orfic of ere a deja 0 alta varianta recuperatoare a tentaliei realuJui.
Mitul Marelui Orb sintetizeaza
toate aceste alternative ale unui
semantism poetic supralicitat In poezia europeana moderna. Oe buna

scam a, trebuie in..!rAt.Jleap~r&lL.iLvisc~r~le

fiinteL pentru a revela
misteruC ~ntruct dincolo d~JlJ_c..ruri nu mal e. decM 'lbtSJ.Lt [ltunecat al
fiintel: abis care absoar-6~'in el tot ce este viu, In timp ce spiritul se afla
fala In fata eu taeerea primordiala. Marele Orb nu se teme decM
de cuvinte: "Zie: Tata, mersu/ sari/or e bun.! EI toce - pentnl ea-i e
(i'icii de cuvinte.! 1 tace - f1indca orice varba /a e/ se schimbt'i-n
{apra." Cuvintele zeului mai au Inca putere cosmogonica,
dar tainele
e atla mai aproape de tarana decat de cer (cum ne amintill1 dintr-un alt
poem). SinguriJl semn al transcendentei
este aureola Tacuta de lanlari
in jurul capului. Oar e 0 transcenden!a Incorporata In realul pe care-I
sacralizeaza ~i numai Intrucat II sacralizeaza.
Nu mai este doar un
tiamat, precum erucea de pe spatele paianjenului
din Moartea lui
b
.
'"
.
!")(IIl. Atunei
Pan era orb ~i b~itran, Incremenlt asemenl unel stancl
acoperite de mu~chi veehi ca din zilele facer!i. ~~r~~.gl:~.S~_a!!.a.ln
mai mare ll1asura sub semnul apocaliptleul~ll. El nu este nlCI cuvant
niCi fapHe nici bine riici rau. Lasa III urll1a lui 0 atmosfera stranie,
ameninlatoare, impregnata In simbolistica laranii datatoare de viala ~i
lumina. Tainele nu pot fi Inlelese, dar pot fi Ill1parta~ite ~i convertite:
"Subt It'ume noire mergem mai departe. tot mai departe.! Dihanii
negre/ ne adulmeca din urma/ ,~ibldnde l1u'inca.IEE..!J2/
unde am calcar
si unde-am stat." Este 0 apoteoza a tacerii aici, asociata cu forlele de
;lepatruns ~le laranii ~i Intunericului.
Poezia I~i recapatii, astfel,
puterile oraculare de odinioara, iar poetul ajunge sa vorbeasca aluzlv,
In parabole, des pre Iisus pamantul,
asemeni lui Zamolxe caEe
predica dumnezeirea
oarba Indemnand: fii izvor, fii fulger. In
felul acesta, considera C. Fantaneru, poetul "se situea::a omolagal (ala
Ie transcendenta". 41
Sa mai adau'gam ca In sistemul de eoni al gnosticului Valentin,
( a erea era Inleleasa ca Intaia reprezentare Intrupata In gand a
bisurtil~ In timp ce In formula unui text sincretist se spune explicit ca
"11\cerea e simbolul Dumnezeului viu". La fel, neoplatonicul
Proclus
l'( nsidera ca "inaintea
Verbu/ui trebuie pusa tacerea in care el este
Inradiicinat".42 Extrapoland asupra lui Blaga, evocam din nou ideea
10 osului larvar ca poetica a misterului, de care a Illai fost yorba
lnlr-un capitol anterior.
InutiI poate sa reluam aici ideea ea, ~o~t~~.!..agi.~na,---~E.ai
lIvintele Incarnate sau Inradacinate
In tacer~~_~i taif.1.~.au. ?~~es la
,ltirTIitatea -rea!lifuCMetafizica
de factur~ apo(alica a lui Blaga nu
!lonteavea drept tennen limita, ca un corelat transcendental,
decat
I ' rea. Poetul parca "vrea sa readuca limbajul la originea sa" ~i, de
Illpt, la originea oricarei experienle
omene~ti elementare43
Forla

'inim-

cllvintelor
vine tocmai din acest contact cu originarul,
cu tacerea
initiala,
dupa ce au traversat
ritualic
nebanuitele
trepte
ale
conversiunii
misterului intr-un mister ~i mai mare. Lucmri, imagini,
arhetipuri,
proiectii mitice ~i metafizice
- toate converg spre ~i in
ochiul transcendent
al lumii: iezeru/ ne/u/bura/ din cunoscutul
poem,
care constituie figura insa~i, interioara, a a/iwdinii poe/ice a eului, la
Blaga. A eului poetic ajuns de-acum
la ipostaza
deplina
de eu
constitutiv, autonom, al subiectivitatii
creative, un microcosm
analog
intregului univers.

1. Mircea Eliade, Imagini $i simboluri, Bucure~ti,

Editura

Umanitas,

li)1) I, p. 53.

H. Lucian Blaga, Hronicul $i ctintecul v6rstelor, in OPERE

6,
I':dit'lira Minerva, Bucure~ti, 1979, p. 41 [Cf. inca: "Toate impreulla
II' t'uiau pentru mine negandita,
marea intalnire cu Muntele. Acest'a
I Iii, <1~adar, Muntele,
despre care auzisem atatea ~i al carui zvon I-am
tt; 'cptat ca 0 tinta de dar chiar ~i in visuri.( ... ) Purtat de ochi ~i deli 'hipuire, ma patrundeam cu ~i tara fabulatie, prin toti porii de vraja ~i
Ii' primejdia Muntelui. Muntele era palcul de fluturi multicolori, ce
'<IU in cercuri inganand un nevazut model planetar, dupa fiecare
('Olitura de stanca, a drumului.
Muntele era inaltul ~i adancul,
~i
IilfiO 1I1de oboseala
proaspata ce-o simteam in sange. Muntele era
Ii 'Bsta priveli~te in care intral11, tot l11ai adanc, ~i care la randul ei intra
,I '<1 in mine. Eu deschideam
numai pleoapele
mai tare ca sa ma
'ili bata racoarea prin ochi." - p. 45].
9. Ion Pop, op. cit., p. 151.
10. Gilbel1 Durand, Structurile antropologice ale il11agil7arulzti,
Ihl lIre~ti, Editura Univers, 1977, p. 191.
II. Ion Pop, op. cil., p. 155.
12. Gaston Bachelard,
Apa ,~i vise/e. Eseu despre il11agina!ia
III tleriei. Tradllcere
~i tabel biobibliografic
de Irina Mavrodin,
1\II'lIre~ti, Editura Univers, 1997 [Cf. "LaCld este un mare ochi lini~tit
III 'ul strange toata lumina ~j reface din ea 0 IUllle. Prin el, !umea este
1llIllcmplata, lumea este reprezentata.
$i el poate spline: Illmea este
Ii pl'l.:zentarea mea." jar peste numai cateva randuri: "Cosl11osul este
d"('j - intr-un fel oarecare
- atins de narcisism. LUlllea vrea sa se vada
pl' ~ine. Vointa, inteleasa sub aspectul ei schopenhauerian,
creeaza ochi
pl'lllrll a contempla, pentru a se satura de frul11usete. Oare ochiul insu~i
Iill cste 0 frumusete
luminoasa?
Oare
nu poarta
el semnul
plill 'alismului?
Ca sa vada frumusetea,
trebuie sa fie fnunas." - pp. 32

III

Note:
I. Lucian Blaga, Despre permanen/a preis/oriei, in Saeculum, Anul
I, sept. - oct., 1943, p. 7.
2. Lucian Blaga, Trilogia culturii. Ori7.0n/ $i stil. Spa/iul mioritic.
Geneza me/aforei $i sensul culwrii. Bucure~ti, Editura Fundati ilor
Regale, 1944, p. 339 - 356.
3. Lucian Blaga, Elanul insulei. Aforisme $i insemniiri, pref., text
stabilit ~i note de George Gana, ed. ingr. de Dorli Blaga ~i George
Gana, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1977, p. 210.
4. Cf. Nicoletta
Corteanu
Loffredo,
Pro/ili di estetica europea.
Lucian Blaga. Gaston Bachelard Carl Gustav lung Roma, Casa
Editrice Oreste Bayes, 1971. pp. 68 - 72. Autoarea evidentiaza
rolul
funqiei transcendente
a lui Es in proieqia imaginativa fantasmatica,
la lung, patrunsa de un final ism ~i un indeterminism
opuse c;:ruzalitatii
psihanalitice
freudiene. Chiar ~i "mituriJe cosmogonice
sunt, pentru
lung, proieqii
de procese inscon~tiente".
In aceea~i ordine de idei:
"Realitatea
intermediaza
intre lumea instinctelor ~i aceea a gandirii, pe
jumatate
demoniaca
~i pe jumatate
divina,
in timp ce spiritul
fantasmatic unifica in sine opusele, dar el insu~i nu este nici materie
nici forma, nici senzorialitate
nici ratiune". [op. cit., p. 70]
5. Ion Pop, Lucian Blaga - lIniversli/ liric, Editura
Cartea
Romaneasca,
Bucure~ti, 1981, p. I 10.
6. Georges Gusdorf, Mit ~'imetafizicii. /ntroducere in filosofie, trad.
de Lizuca Popescu-Ciobanu
~i Adina Tihu, Editura "Amarcord",
Timi~oara, p. 50 [Cf. ~i acest pasaj cu referire expresa la mitul arhaic:
"Contacul
cu universul
inseamna
mai intai experienta
difuza a
inglobantului,
sensul plastic al unei reaJitati gamisite
cu figuri ~i
intentii umane, simpatice sau ostile, dar niciodata cu adevarat neutre.
Spatiul mitic apare deci ca 0 stilizare a sacrului,
ca 0 evocare a
universului
in functie de exigentele
fundamentale
ale acestei prime
afinnari a realitatii umane." - p. 49].

\ II
II. Mircea Eliade, op- cit., p. 54.
Id, Eugen Todoran, Lucian Blaga - Mitlll poetic, vol. 2, Editura
I Iii In, Timi~oara, J 983, p. 35.
I ,(d., ibid.
I(), M ircea Eliade, op. cit., p. 57.
11. Romulus
Vulcanescu,
Coloana cerului, Bucure~ti,
Editura
I Iii 'miei, 1972; p. 268.
IIi, M ircea Eliade, Sacrul$i profanul, Bucure~ti, Editura Humanitas,
1111)\ p. 130.
II' Ion Pop, op. cit., p. ] 14.

20. Ibid., p. 146.

21. Ibid., p. 158.
22. Gilbert Durand, op. cir, p. 309.
23. Eugen Todoran, op. cir, pp. 42 - 43.
24. J. Chevalier, A. Gheerbrant, Dic{ionar de simboLuri. Mituri, vise,
obiceiuri, gesturi, forme, (iguri, cuLO/'i,numere, vol. 2, E - 0, Editura
Artemis, Bucure~ti, J 995, p. 308.
25. Ion Pop, op. cir, pp. 119 - 121.
26. Mircea EI iade, op. cit., p. 61.
27. George Gana, Opera Literara a Lui Lucian BLaga, Bucure~ti,
Editura Minerva, 1976, p. 285.
28. Ibid., p. 288.
29. Ibid., pp. 291 - 292.
30. Lucian Blaga, Diferen{ialeLe divine, Bucure~ti, Fundatia pentru
Literatura ~i Arta Regele Carol II, 1940, pp. 178 - 179.
3 I. Georges Gusdorf, op. cir, p. 67.
32, Cf. Mircea Eliade, Noaptea de sdnziene
33. Serghei Averintev, L'anima e 10 specchio, p. 71.
34. Georges Gusdorf, op. cit., p. 65.
35, Serghei Averintev, op. cit., p. 74.
36. Ibid., p. 74.
37. Ibid, pp. 74 -75.
38. Apud Mikel Dufrenne, Poelicul, cuv. In. ~i trad. de Ion Pascadi,
Editura Un ivers, Bucure~ti, 1971, p. 226.
39. Georges Gusdorf, op. cir, p. 63.
40. Cf. cunoscutul
verset evanghelic:
"Si daca ochiul tau te
sminte~te, scoate-I ~i arunca-I de la tine, ca mai bine este pentru tine sa
intri 'in viata cu un singur ochi. decat avand amandoi ochii, sa fii
aruncat In gheena focului."(Mar 18, 9) [Biblia sau Sfanta Scriptura.
Tiparita sub Indrumarea ~i cu purtarea de grija a Prea Fericitului
Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, cu aprobarea
Sfantului Sinod. Societatea Biblica Interconfesionala
din Romania,
1988, p. J 119].
41. Consantin
Fantaneru, Poe::ia lui Lucian BLaga $i gandirea
mitica, lost. de arte grafice ~i Editura "Bucovina"
I. R. Toroutiu,
Bucure~ti, 1940, p. 3 I [lata ~i un citat mai amplu din drama ZamoLxe.
Mister pagan: "Le-am spus: noi suntem vazatori,/ iar Dumnezeu e un
orb biitran./ Fiecare e copilul luil ~i fiecare 11purtam de mana.../ Caci
nu e~ti tu, Dumnezeire, ne-ntelesul orb,! ce-~i pipaie cararea printre
spini?/ Nu ~tii nici tu de unde vii ~i unde mergi,! e~ti chinuitul Gand,
strivit In gol.! Te zbuciumi ve~nic dibuind/ sa faci minuni cum n-au

111111
1'0 t,/ dar brate1e nu-\i sunt a~a de tari/ precum li-e visul de Inalt.!
I I de des tu cazi Infrant/ ~i nici nu banuie~ti fUl1una de lumina ce-ai
, 'It-O." - In Lucian Blaga, ZamoLxe. Mister pagan, Cluj, Editura
III ,Iilutului de A,1e Grafice Ardealul,
1921, p. II].
,I . Serghei Averintev, op. cil, pp. 92 - 93.
1 . Mikel Dufrenne, op. cir, p. 195 [Interesanta
este ~i ideea
III 1I110rdiaiitatii timpului
asupra sensului, atribuita lui Waelhens. Cf.
"1' it., p. 196].