Ministerul Educației și Cercetării al Republicii Moldova.

Universitatea Pedagogică ,,Ion Creangă,, din Chișinău.

Referat:Problema homerică.

A elaborat: Grupa 104 Istorie și Geografie

A verificat:Dr. conf. univ. Munteanu Octavian

Chișinău,2024
 Problema homerică este un subiect de studiu complex în domeniul filologiei și al
istoriei antice, care se concentrează pe identitatea, existența și contribuția lui Homer la
epopeile grecești, în special la Iliada și Odiseea. Există mai multe aspecte cheie în
această dezbatere:există îndoieli cu privire la existența unei singure persoane istorice
numite Homer care să fi compus ambele epopei. Lipsa unor surse scrise contemporane
și discrepanțele în povestirile tradiționale despre viața lui Homer alimentează
incertitudinea.
Teoria unitară asupra lui Homer susține că există un singur poet care a compus Iliada
și Odiseea într-un moment istoric specific. Această abordare presupune că Homer a
fost un poet real care a trăit și a creat în jurul secolului al VIII-lea î.Hr., în perioada
arhaică a Greciei.
Indiferent de autorie, Iliada și Odiseea rămân opere literare fundamentale ale culturii
grecești și ale lumii antice, reflectând preocupările, valorile și mitologia vremii lor.
Ele au influențat profund literatura ulterioară și au devenit piloni ai canonului
occidental.
Iliada este o operă literară și mitologică ce se atribuie lui Homer.Epopeea este
compusă din 15.700 de versuri, care au fost divizate mai târziu în 24 de cânturi sau
rapsodii. Subiectul central îl constituie războiul troian, de la răpirea frumoasei Elena
de către Paris și până la moartea lui Hector pe câmpul de luptă. Deoarece la acest
război participă și zeii olimpieni, epopeea devine prima sursă de cunoaștere a
mitologiei grecești. Iliada este poemul care elogiază tinerețea, curajul, forța, onoarea
și gloria-virtuțiile supreme spre care aspiră grecul epocii homerice. Dar pe lângă
aceste valori, sentimentul de demnitate umană, de prietenie sau spiritul de sacrificiu
sunt, de asemenea, insistent prezentate, în opoziție cu orgoliu conducătorilor militari,
cu egoismul, trufia și ,uneori, lașitatea acestora.
Ideea morală ordonează întreaga narațiune, determină arhitectura poemului și,
totodată, ritmul povestirii. Fiecare personaj devine o individualitate puternic reliefată,
dar nu numai prin evidențierea trăsăturii dominante de caracter, ci prin redarea
complexă a caracterului său.
Odiseea este o altă epopee arhaică greacă atribuită, de asemenea, lui Homer. La fel
are 24 de cânturi. Subiectul central îl reprezintă peripețiile regelui Odiseu în
îndelungata sa reîntoarcere la Itaka după sfârșitul războiului troian. Implicarea zeiilor
olimpieni îi creează lui Odiseu nenumărate obstacole, dar și spriji. Odiseea constituie
una din principalele surse ale mitologiei grecești din perioada arhaică.
Dacă Iliada este epopeea timpurilor eroice vechi, de invazii și cuceriri, Odiseea este
epopeea epoci mai noi, care începe să se afirme prin sec. IX -lea, caracterizată prin
perfecționarea navigației și desfășurarea comerțului maritim al grecilor.
Într-un sens ,Odiseea este istoria poetică a cucerii mărilor de către greci. Este o
continuare și o completare a Iliadei, pe care însă nu o egalează nici ca valoare morală,
nici ca forță dinamică. Odiseea pune din plin la contribuție imensul material de mituri,
povestiri, legende și tradiții create de imaginația vechilor popoare de pe tărâmurile
răsăritene ale Mediteranei.
Un aspect fundamental al „problemei homerice” îl reprezintă problema identității și
vieții autorului/autorilor poemelor „Iliada” și “Odiseea”.
Referitor la ipotetica biografie a lui Homer, se crede că acesta a trăit acum aproape
trei mii de ani, probabil la sfârșitul secolului IX - VIII î.Hr., a fost un bătrîn orb
(imaginea „bardului orb” este omniprezentă în literatura greacă și romană) , înțelept și,
potrivit lui Ovidiu, sărac cîntăreț, ducînd o viață de rapsod călător ce cerșea și stătea
împreună cu oameni obișnuiți precum cizmari, pescari, olari, marinari și bătrâni în
locurile de adunare din orașele portuare. Există ipoteza conform căreia Homer nu a
știut să scrie, iar epopeea homerică a fost creată și transmisă pe cale orală, prin
intermediul aezilor, înainte de utilizarea pe scară largă a scrisului. Fiind un posibil
aed, culegea din popor și cînta ori declama povești folclorice, prelucrându-le în mod
creativ.
Perioada cronologică în care știința modernă localizează viața lui Homer este
aproximativ secolul VIII î.e.n. Sursele antice spun că el a trăit fie în timpul războiului
troian, fie cu aproximativ 500 de ani după acest eveniment. Majoritatea acestor surse
datează din perioada elenistică și romană, și sunt pline de detalii, dintre care unele
datează din perioada clasică.
Locul nașterii lui Homer este necunoscut. Potrivit epigramei scriitorului și istoricului
roman, Aulus Gellius , 7 orașe au putut avea acest statut: Smirna , Chios , Colofon ,
Salamina , Rodos , Argos , Atena , la care au fost adăugate încă 3 - Kima , Pylos și
Ithaca. Satiricul roman Lucian de Samosata îl descrie pe Homer drept fiind un locuitor
al Babilonului pe nume Tigranes, trimis ca ostatic - ὅμηρος, homêros - la greci, de
unde și-a căpătat numele. Oracolul din Delphi, Puthia, chestionat pe acest subiect în
128 e.n. de către împăratul Hadrian , a răspuns că Homer este originar din Ithaca și că
este fiul lui Telemah și Policaste. Referitor la moartea sa, după cum relatează Herodot
și Pausania , Homer a decedat, fiind înmormîntat pe insula Ios din arhipelagul Ciclade.
Apar divergențe și în interpretarea numelui lui Homer. Însuși „Homer”, un nume
propriu grecesc de origine etimologică necunoscută, în jurul căruia s-au ridicat multe
teorii în antichitate, a fost adesea interpretat ca un substantiv comun. Astfel, sursele
raportează că printre grecii din Asia Mică cuvântul „homer” însemna un orb - ὁ μῆ
ὁρῶν. Tradiția vorbește despre orbirea lui Homer, iar în arta antică el este întotdeauna
înfățișat ca un bătrân orb - Efor din Cyme , orator și istoric grec, explică că, în
dialectul orașului său, numele înseamnă „orb” și că i-a fost dat poetului din cauza
orbirii sale. Conform celor scrise de Lucian, menționat anterior, „Homer” își găsește
originea în ὅμηρος – ostatic.
Hesiodos , îl înfățișează pe Homer ca pe un bard rătăcitor care a călătorit până la
Chalkis pentru a cânta la jocurile funerare ale lui Amphidamas. Există o legendă
despre un duel poetic între Homer și Hesiod - ei s-ar fi întâlnit pe insula Eubeea la
aceste funeralii și fiecare și-a citit cele mai bune creații. Regele Paned, care a acționat
ca judecător la concurs, i-a acordat victoria lui Hesiod, deoarece el cere agricultură și
pace, și nu război și masacre. În același timp, simpatiile publicului au fost de partea lui
Homer.
Analizînd și compilând ideile expuse anterior, poate fi conturat următorul portret al
autorului legendarelor poeme: Homer a fost un aed și poet orb, de viță nobilă, originar
din Asia Mică. El a călătorit prin toată Grecia, culegînd cânturile din folclorul local. A
abordat în mare parte tema războiului. În operele sale și în cele ulterioare, el este
poziționat într-un rol inedit și interesant pentru lumea antică: un cântăreț care trăiește
doar din artă.
Despre autorul acestor 2 poeme,disputele nu se încheie nici în ziua de astăzi.

Majoritatea savanților sunt de acord că Iliada și Odiseea au suportat un proces de

standardizare și rafinare începând cu secolul VIII î.Hr.. Un rol important în această
standardizare pare-se a fost jucat de către tiranul atenian Hipparchus, care a reformat
recitarea poeziei homerice la festivalul panathenaic.
Primul filolog care a examinat critic epopeile lui Homer, punând în discuție unicitatea
autorului epopeilor antice Iliada și Odiseea a fost Friedrich August Wolf. .
Friedrich August Wolf abordează epopeile homerice dintr-un punct de vedere strict
științific, ca istoric și filolog. Potrivit acestuia, Iliada și Odiseea au fost compuse într-
un moment în care scrierea era încă necunoscută în Grecia.
În limba greacă numele său este Homēros, care se traduce "ostatec". Există o teorie
cum că numele său ar fi provenit dintr-o societate poetică numită Homeridae, care
tradus literal înseamnă "fiii ostaticilor", respectiv descendenții prizonierilor de război.
Cum acești oameni nu erau trimiși la război din pricina incertitudinii în privința
loialității lor pe câmpul de luptă, ei nu puteau fi uciși în bătălie. Astfel, erau însărcinați
să memoreze stocul de poezie epică a regiunii și evenimentele trecute, până la timpul
sosirii unui învățat ce le putea scrie.
Osborne, la rândul său, recunoaște că "Iliada și Odiseea sunt rezultatul unei singure
minți care lucrează la materiale care au fost transmise și prelucrate oral de-a lungul
unei perioade de secole".
Un aspect important în autenticitatea epopeelor are felul cum au fost transmise și
conservate în timp. Pentru început, un Rapsod în Grecia Antică semnifica un cântăreț
care colinda orașele recitând din poeme epice. Majoritatea clasiciștilor sunt de acord
că, indiferent dacă a existat sau nu un astfel de rapsod pe nume Homer;, poemele
homerice sunt un produs de tradiție orală, o tehnică veche de generații ce a fost
moștenirea colectivă a multor poeți-cântăreți (aoidoi). O analiză a structurii și
vocabularului Iliadei și Odiseei arată că poemele conțin fraze bine conturate ce se
repetă; chiar și versuri întregi sunt repetate. Se poate ca Iliada și Odiseea să fi fost
poeme oral formulate, compuse pe loc de către poet folosind o colecție de versuri și
fraze tradiționale pe care le memorase. Influența operelor lui Homer, Iliada și Odiseea,
este vastă și se resimte în diverse domenii ale culturii și societății de-a lungul
secolelor. De la literatură și artă, la filozofie și istorie, operele homerice au inspirat
și influențat nenumărați creatori și gânditori.Astfel influența în literatură este văzută în
textele lui Virgiliu și Dante la Shakespeare și Milton. Operele sale au stabilit
standarde pentru genurile epic și poetic și au inspirat o varietate de subiecte și teme
literare. Operele lui Homer au explorat teme filosofice fundamentale, precum natura
binelui și a răului, destinul și liberul arbitru
Exemple concrete: Dante Alighieri: se referă la Homer ca la "poetul
suprem" în Divina Comedie. William Shakespeare: A inclus referințe la operele
lui Homer în multe dintre piesele sale, precum Troilus și Cressida și Hamlet. Johann
Wolfgang von Goethe: A fost profund influențat de Odiseea, care l-a inspirat să scrie
Faust. Sigmund Freud: A văzut în Odiseea o relatare a complexului Oedip.
Homer a avut un impact semnificativ asupra culturii occidentale, iar operele sale
continuă să fie relevante și astăzi. Povestea lui Ahile și a Războiului Troian este
cunoscută de oameni din întreaga lume, iar personajele sale au devenit arhetipuri
universale.
În concluzie, problema homerică contureză mai multe aspecte nedeslușite și până în
zilele noastre, mulți cercetători ce își dau cu părerea dacă aceste două epopei au fost
sau nu scrise de către Homer sau dacă Homer însuși a existat. Acesta rămâne un
subiect de dezbatere și cercetare în lumea academică. Există mai multe teorii și
argumente care susțin diferite perspective cu privire la autorul și originea poeziilor
homerice. Teoria colectivă orală ce sugerează că aceste poeme au fost rezultatul unei
tradiții orale colective, în timp ce alte teorii susțin existența unui autor unic și o
origine scrisă a acestor poeme. Aceste două lucrări constituie o comoară veritabilă în
elucidarea și interpretarea trecutului Greciei antice, ocupând un loc de frunte în
mitologia greacă.
Bibliografie utilizată:
Mitologie generală,Valentina Ursu,Valentina Samoilenco.
Poezii homerice în manualele de istorie antică: autorul, autoritatea asupra trecutului și mitul
originilor societății antice grecești | Revista de istorie (usp.br)
Homer este un poet antic. Homer - biografie, informații, viață personală (ik-ptz.ru)
Întrebare homerică - frwiki.wiki

a) Vvedenskiy B.A. , Marea Enciclopedie Sovietică – ediția II (vol.12)

b) Graziosi, B. , Invenția lui Homer - Cambridge, 2002.
c) Saïd, S. , Homer și Odiseea – Oxford, 2011.
d) Anpetkova-Sharova G. G., Durov V. S. , Grecia: Literatura veche (vol.I) - St.Petersburg,
2004.
e) Lucian de Samosata, Povești adevărate (II, 20).
f) Antologie Palatină (XIV, 102).
g) Losev A.F. , Homer. M.: Molodaya Gvardiya – Moscova, 2006.
h) Efor, FGrHist 70 F 1.
i) Hesiod, Munci și zile , 654–655.
A New Companion to Homer (Ian Morris, Barry B. Powell)
Cartea nr.1 din colecția Miturile și legendele lumii, Iliada