Euripide

Ultimul mare tragic grec, Euripide (480 406 i.Hr.) este si cel mai apropiat de sensibiliateanoastra contemporana. Cu toate ca autorul celor 78 de tragedii si drame cu satiri (din care ne-au ramas 18) era iubit de public, laurii victoriei nu i-au fost acordatidecat la 5 concursuri. Caci Euripide era considerat un necredincios, un negativist, un razvratit, care afirma ca toti oamenii sunt de la natura egali: Aceeasi mama, Natura spunea Euripide a dat tuturor oamenilor aceeasiinfatisare; asaincat nici un om n-are nimic care sa-l deosebeasca de ceilalti oameni; nobili sau oameni de rand, cu totii avem aceeasiobarsie. Sau in alt loc: Adeseori cinstea o potigasi mai usor la oamenii simpli. In tragediile sale Euripide dadea unor figuri de tarani sau de sclavi roluri la fel de importante ca unor mareti eroi legendari; pe zei ii prezinta ca pe niste sperjuri si seducatori vulgari; iar in tragedia Electrei rolul cel mai simpatic este cel al unui nevoias taran micenian. Euripide a fost victima multor antipatii, calomnii si insulte, pentru ca indraznea sa trateze curajos si intr-un spirit inaintat problemele noi ale vremii. Statul atenian era in declin, Atena isi pierdea hegemonia absoluta pe mare, expeditia sa militata in Sicilia se soldase cu un dezastru. Demagogii inselaumultimea, imbogatiti de razboi sfidau pe toata lumea, iar filozofii exponenti ai aristocratieifaceau apologia fortei brutale. In aceste imprejurari scrie Euripide piesa sa Ciclopul, singura drama cu satiri ce ne-a ramas din antichitate, in care satirizeaza, caricatural, toate aceste primejdioase idei si practici sociale. Apoi, spre deosebire de Eschil si Sofocle, Euripide prefera sa trateze nu mari evenimente epice, ci fapte secundare, dar aceste fapte sa aduca pe scena situatiile cele mai violente, cele mai fecunde in pasiuni si in suferinte de mare efect patetic. O fiica trimisa la moarte de propriu-i tata; o sotie se sacrifica de buna voie spre a-si salva sotul; o mama scoate ochii celui ce i-a ucis fiul si-i injunghie copiii; o femeie e devotata de patima dragostei vinovate pentru fiul ei vitreg; o sotieinselata si parasita se razbunaomorandu-si rivala si proprii sai copii iata subiectele tragediilor Ifigenia in Aulida, Alcesta, Ecuba, Ipolit, Medeea. Pe Euripide nu-l intereseaza ca pe predecesorii sai - actul de vointaindelung si bine chibzuit de un erou, ci mai degraba impulsurile instinctive, sentimentele mistuitoare, izbucnirile pasionale. Euripide, prefera, ca protagoniste, femei. Euripide le arata capabile de fapte oribile. Dar el nu cauta nici sa le condamne, nici sa le inteleaga si sa le arate motivele fiecareia. Fedra, Medeea, Ecubasavarsesc fapte monstruase, dar ele sunt aratate ca victime ale propriilor lor patimi. Razbunarea Medeei este oribila si cu neputinta de scuzat. Dar Euripide, cu o neintrecutafinete de analiza psihologica, expune drama Medeei si a sotie si ca mama, cand, inainte, de a-I omori, isisruta copiii:
O prunci, dati mamei mana dreapta, dati-o s-o sarute! Iubite maini si buze dragi, icoane voi Cu nobil chip, fitifericiti, copiii mei, Dar dincol-amandoi! Caci tatal v-a rapit Norocul de aici. O, dulci imbratisari, Obraji plapanzi, suflari suave de copii! Plecati, plecati! Eu nu mai am curaj sa-ntorc Privirea catre ei. Naprazna m-a zdrobit. Presimt ce marsavie-s gata sa-mplinesc. Mai darza-i patima decat e mintea mea, Necazuri faraseaman in lume prilejuind!

Prin coborarea personajelor de pe piedestalul sublimului conventional la nivelul oamenilor obisnuiti, prin limbajul firesc al vietii de toate zilele, Euripide a devenit cel mai modern dintre tragicii antici si cel din care s-au inspirat mai mult dramaturgii moderni.

Cel mai putinsarbatorit in timpul vietii dintre tragicii greci, Euripide (480-406 i.H.) a fost in schimb cel mai mult admirat dintre ei in secolele care au urmat. Dintre cele 92 de piese cate se spune ca ar fi scris, ne-au ramas 17 tragedii si o drama cu satiri (Ciclopul, singura opera de acest gen a antichitatii care s-a pastrat ). In tragediile lui, (dintre care mai cunoscute sunt Hecuba, Medeea, Alcesta , Andromaca, Ifigenia in Aulida) Euripide apare ca un observator extrem de fin al sufletului feminin, un sceptic in materie de religie, un om ostil despotismului si oligarhiei, dar criticand si anumite aspecte ale regimului democratic atenian. Este un dezabuzat care nu crede in eroism, ci considera pasiunea si interesul personal ca fiind singurele motive ale conduitei umane. Prefera personajele feminine, -caractere complexe, inconstante, conduse de instinct, cu multe slabiciuni si defecte, dar unele si de o mare noblete sufleteasca. "Cel mai tragic dintre tragicii greci", -cumil califica Aristotel-, Euripide viseaza si stie sa obtina tot felul de "efecte" scenice care surprind si impresioneaza. Indraznet in idei, in conceptia dramatica, in inovatiile aduse tragediei, Euripide se departeaza de grandiosul eroism uman al lui Eschil si de elevatul idealism moral al lui Sofocle, apropiindu-se cel mai mult de gandirea scepticilor si a sofistilor vremii sale. Dar totodata Euripide este un maestru in arta de a impresiona prin sentimentalism, in a provoca groaza si mila, in a descrie sentimentele de dragoste sau de gelozie; si prin aceasta, este un artist mai apropiat de sensibilitatea moderna.

Medeea
n mitologia greac , Medeea era fiica regelui Colchidei, Eetes. Prin urmare era nepoata lui Helios i a vr jitoarei Circe. Mama ei era oceanida Idyla, dar uneori i se atribuie drept mam Hecate, patroana tuturor vr jitoarelor. F r Medeea, Iason nu ar fi putut s ob in Lna de Aur, dnsa fiind cea care i-a dat alifia destinat s -l protejeze de arsurile taurilor lui Hephaistos i care a adormit dragonul prin farmecele sale. O variant trzie, pomene te faptul c Medeea era, n realitate, o prin es plin de omenie, care se opunea politicii tat lui s u de a-i ucide pe to i str inii ajun i n inutul s u. Iritat de opozi ia ei, Eetes a ntemni at-o, de unde nu i-a fost greu s scape, ceea ce s-a i ntmplat exact n ziua n care Argonau ii au debarcat pe rmul din Colchos. Medeea i-a legat imediat soarta de cea a lor, f cndu-l pe Iason s promit c o va lua n c s torie dac l va ajuta s g seasc Lna de Aur. Iason i-a promis i, profitnd de cunoa terea inutului, Medeea a reu it s deschid templul unde se afla pre iosul obiect, n timp ce Argonau ii i atacau pe solda i i i puneau pe fug . Dup ob inerea Lnii de Aur, Medeea a fugit cu Iason i cu Argonau ii. Pentru a-l urma i a-i asigura victoria, Medeea nu numai c i-a abandonat tat l, ci l luase ostatic pe propriul frate, Apsirtos, pe care nu a ezitat s -l ucid . Ea l-a t iat n buc ti i l-a aruncat n mare, ntrziindu-i astfel pe urm ritorii trimi i de Eetes, deoarece ei trebuiau s adune fiecare bucat din corpul fratelui. C s toria lui Iason cu Medeea nu a fost celebrat imediat n Colchida, dar Medeea a avut cu iubitul ei un fiu, Medeios i o fiic , Eriopis. ntorcndu-se n Iolcos cu Iason, Medeea vrea s se r zbune pe regele Pelias, cel care ncercase s scape de so ul ei trimi ndu-l dup Lna de Aur. Convingndu-le pe fiicele regelui c poate s ntinereasc orice fiin vie, fierbnd-o ntr-o licoare magic tiut doar de ea, le determin pe acestea s - i omoare tat l. Fiul lui Pelias, mnios i gone te pe Iason i Medeea, iar Pleiadele, fiicele regelui ucis fug ngrozite de ceea ce au f cut. Iason i Medeea ajung n Corint, unde regele Creon i ofer de nevast lui Iason pe fiica sa, Creuse. Medeea este izgonit i i se d o amnare de o zi pentru a p r si cetatea, ndeajuns pentru ca vr jitoarea s ticluiasc o r zbunare. Ea mbib o rochie n ni te otr vuri cunoscute de ea, i le trimite prin copii ei prin esei Creuse. Imediat ce a mbr cat-o, aceasta a fost cuprins de un foc misterios, la fel ca i tat l ei ce i-a s rit n ajutor. Medeea fuge la Atena, deoarece era n bune rela ii cu Egeu, c ruia i promisese s -i d ruiasc al i copii, dac o va lua n c s torie. Medeea a ncercat n zadar s -l ucid pe Tezeu, atunci cnd acesta a venit pentru a fi recunoscut de tat l s u. Tragedia Medeea de Euripide prezint povestea din momentul n care Medeea este p r sit de Iason.