Modul de viaţă în Egiptul antic.

Familia deţinea un rol important în viaţa economică, socială, religioasă şi educativă a lumii antice. În
Egipt, femeia nu era considerată o fiinţă inferioară. Drepturile primului născut au fost consolidate de
cultul morţilor, care putea fi oficiat numai de un fiu, îndeosebi de primul născut.
În Egipt, oamenii simpli aveau locuinţe modeste din cărămizi de pămînt cu paie, acoperişul din frunze
de palmier prevăzut cu un orificiu pentru fum şi foarte puţin mobilier în interior. Casele celor înstăriţi
erau mai solide, cu mobilier din lemn preţios, covoare, vase de sticlă multicoloră.
Alimentaţia egiptenilor de rînd consta din cîteva galete de grîu ori mei, legume, peşte, bere. Cei bogaţi
se alimentau mai variat şi mai delicat.
În lumea antică vestimentaţia populaţiei se deosebea de la o regiune la alta. Totuşi, pot fi menţionate şi
unele caracteristici generale condiţionate de statutul social al diferitelor categorii ale populaţiei.
Egiptenii erau meşteri neîntrecuţi în arta prelucrării lînii, unica ţesătură din care confecţionau
vestimentaţia. Aceasta avea un caracter rudimentar: copiii umblau dezbrăcaţi; bărbaţii purtau o fustă
scurtă din lînă, iar femeile o cămaşă lungă şi îngustă. La cei bogaţi stofa hainelor era mai fină; fusta era
mai lungă, avînd pliuri, iar deasupra se îmbracă o rochie din pînză aproape transparentă, pe cap bărbaţii
purtau o perucă. Femeile purtau numeroase bijuterii.
Toate popoarele antice respectau obiceiurile legate de evenimente mari din viaţa familiei, de
îndeletnicirile lor, de schimbarea anotimpurilor etc.

Obiceiurile din cadrul familiei se refereau la naştere, majorat, căsătorie şi moarte. În legătură cu
majoratul se oficiau diferite ceremonii de iniţiere.
Obiceiurile funerare erau alimentate de credinţele în lumea de apoi. La egipteni cultul morţilor se
concentra în jurul persoanei faraonului şi al marii aristocraţii. În cinstea lor se construiau piramide, iar
celor înstăriţi li se îmbălsăma trupul. Riturile funerare erau fastuoase în China şi în India.
Existau numeroase obiceiuri legate de practicile agricole: semănat, răsărirea plantelor, recoltare.
Aproape la toate popoarele se desfăşurau ceremonii de purificare a holdelor, înconjurînd terenurile
cultivate, cîntînd, dansînd şi rostind versuri.
De aceste obiceiuri, şi anume din procesiunile organizate cu prilejul culesului strugurilor, la greci au
răsărit germenii dramei.
Unele obiceiuri au apărut în legătură cu anotimpurile sau cu Anul Nou. Multe popoare, de exemplu
egiptenii, sărbătorea sfîrşitul anului, altele – echinocţiul de primăvară; la romani, solstiţiul de iarnă era
considerat ca o victorie a luminii asupra întunericului.
Obligaţiile şi drepturile în familie, relaţiile dintre oameni, ginţi şi triburi erau reglementate de norme
general acceptate, care se bazau pe obiceiul pămîntului.
Existau numeroase obiceiuri legate de practicarea agriculturii: semănat, încolţirea plantelor, recoltare.
La toate popoarele existau diferite ceremonii legate de cultul celor morţi. Unele obiceiuri ilustrau
schimbarea anotimpurilor sau venirea Anului nou. Obiceiurile determinau relaţiile dintre oameni, iar cu
timpul unele din ele au fost fixate în scris, devenind legi. În Egipt, decretele emise de faraon erau
considerate legi divine şi ele enunţau principiile generale ale jurisdicţiei.

MN