CONSECINTELE MARII COLONIZARI GRECESTI

DIN EPOCA ARHAICA

Cunoscut sub numele de “Marea colonizare greaca”, fenomenul de roiere al grecilor

peste mari si asezarea lor in jurul Marii Mediterane si Marii Negre, se dovedeste a fi cea mai
spectaculoasa forma de expresie a cetatii la inceputurile ei. Adesea, gresit asociat cu miscarile de
expansiune teritoriala din epoca moderna, termenul de “colonizare” reprezinta strict un proces de
roire, ci nu unul de anexare. Datorita starii de tensiune sociala din metropolele grecesti cauzata
de o acuta criza agrara, ia nastere fenomenul de colonizare, care duce nu la largirea ariei
controlate de metropola, ci la multiplicarea polisurilor in bazinul mediteraneean. Chiar daca
miscarea de roire se produce la initiativa metropolei, noile asezari sunt independente, avand un
corp civic diferit, teritoriu uraban si agrar independent si propriile legi. Chiar daca mostenesc de
la metropola politica, religia si o serie de traditii, cum ar fi scrierea, graiul, credinta precum si
unele obiceiuri si legi, nu exista nici o obligatie fata de aceasta, conflictele dintre metropola si
colonii fiind la fel de frecvente ca intre alte cetati. Noile orase fondate cunosc doua forme:
asezari agricole (apoikia) si asezari comerciale (emporion), cea mai comuna, fiind cea dintai
amintita.
Noile cetati formate beneficiaza de constructia unei societati aristocrate, care guverneaza
orasul si detine o mare parte din chora, scopul ei fiind apararea polisului. Spre deosebire de
lumea homerica in care, la nivelul cetatii, deciziile erau personale, epoca arhaica se bucura de
experienta deciziei colective, cu toate ca aceasta era limitata, apartinand unui grup aristocratic. In
ceea ce priveste dimensiunea politica a roirii, aceasta prezinta doua aspecte complementare;
anume, cel al originilor, trimiterea de expeditii coloniale fiind un act asumat, realizat in cadrul
institutional al cetatii; si cel al rezultatelor, instalarea unei apoikii reprezentand astfel formarea
unui polis cu toate careacteristicile lui definitorii.
Pe langa cele amintite mai sus, o alta conseciinta a marii colonizari este reprezentata de
dezvoltarea mestesugurilor si a comertului; cel din urma avand menirea de a aproviziona lumea
greaca cu bunuri precum grau, metal si sclavi.
Aparitia mediului colonial reuseste sa solutioneze macar pentru o vreme tensiunile ce
impiedicau buna dezvoltare a cetatilor metropolitane , creaind astfel un avant rapid al economiei
si societatii in intregul ei. Aparitia unei zone coloniale stabile ofera pentru cetatile greciei
posibilitatea unei rapide urbanizari. Acesta din urma este posibila datorita acoperirii necesarului
de alimente prin cumpararea lor din afara lumii grecesti, cat si datorita aprovizionarii cu sclavi.
Lumea greaca incepe sa depinda in tot mai multe feluri de lumea coloniala autohtona care
ii ofera produse si forta de munca, acest lucru ducand si la o modificare profunda a influentelor
culturale.