Herodot

Herodot din Halicarnas/Halikarnassos (greacă: Ήροδοτος, Herodotos, n. 484 î.Hr. - d. cca.

425 î.Hr.) a fost un istoric grec. Herodot este considerat părintele disciplinei istoriei, prin
modul în care a tratat evenimentele pe care le-a consemnat în scrierile sale. Până la el
evenimentele erau tratate în cronici sau epopei. Este cunoscut pentru scrierile sale despre
conflictul greco-persan, precum și pentru descrierile oamenilor și locurilor vizitate.

S-a născut într-o familie aristocratică din orașul Halicarnas (în greacă Halikarnassos, azi
Bodrum, Turcia). Obligat să-și părăsească patria din cauza luptelor civile în care este
implicată familia lui, Herodot trăit o vreme în Samos, iar după căderea tiranului Lygdamis
revine în orașul natal, călătorește mult și se stabilește la Atena. Aici se numără printre
prietenii lui Sofocle și este un apropiat al cercului lui Pericle.

Opera sa, Istorii, este o capodoperă literară cu multe digresiuni și anedocte, măiestrit inserate
în istorisirile sale, scrisă în dialect ionic.

În opera sa Historiai (Istorii), redactată în dialect ionic și împărțită în epoca elenistică în 9

cărți, Herodot își propune programatic să abordeze prima mare confruntare dintre lumea
orientală (Asia) și cea apuseană (Grecia), dintre despotismul oriental și democrația elenă,
culminând cu războaiele medice.
Relatarea războaielelor medice începe de fapt abia în cartea a șasea, consacrând cărțile
anterioare expansionismului persan pe care îl consideră o cauză a conflictului, descriind
popoarele supuse (lidieni, egipteni, traci) de Imperiul Marelui Rege.

Opera sa este alcătuită din 9 cărți, fiecare purtînd numele unei Muze, structurată astfel:

 Cirus cel Mare-Cartea 1.

 Cambise al II-lea-Cartea 2 și o parte din Cartea 3.
 Darius I-Cărțile 4,5,6 și cealaltă parte din Cartea 3.
 Xerxes I-Cărțile 7,8,9.

Herodot din Halicarnas considera că istoria și geografia sunt de nedespărțit, spre exemplu
Cartea a II-a o consacră Egiptului Antic descriind revărsările Nilului, ocupațiile oamenilor,
dar și cucerirea acestui teritoriu de către Cambise al II-lea, împarat Ahemenid.

Herodot aprecia popoarele care se opuneau expansionismului persan, de pildă în 513

î.Hr.Imperiul Persan, sub conducerea lui Darius I, organizează o expediție împotriva sciților și
a geților care sunt înfrânți într-un final.

Mulțumită curajului lor, Herodot i-a introdus pe geți în istorie prin următoarea mențiune:
„geții sunt cei mai bărbați și mai drepți dintre traci”.

Cucerirea orașului Sestos (478 î.Hr.) de către atenieni încheie opera lui Herodot.

Pater historiae, titlu pe care posteritatea i l-a acordat, este semnificativ pentru locul lui
Herodot în evoluția științei istorice.

Citită și apreciată din antichitate, opera lui Herodot a dobândit noi validări în epoca modernă
și importante descoperiri arheologice au confirmat veridicitatea multora din afirmațiile lui. În
același timp, el și-a înscris numele ca unul din marii prozatori ai literaturii universale,
înzestrat deopotrivă cu forță epică, capacitate de construcție dramatică și exprimare într-un stil
viguros, puternic evocator.