Războiul Civil Sirian

Războiul Civil Sirian (de asemenea Criza siriană[53]; în prima fază Revolta din Siria) este o serie
de demonstrații antiguvernamentale ce au început la 26 ianuarie 2011. Ca parte a valurilor de
demonstrații antiguvernamentale și revoluții din țările arabe, protestatarii din Siria cer libertate
politică, manifestează împotriva sistemului dictatorial uni-partinic perpetuat în timpul conducerii
țării de către președinții Hafez și dr.Bashar al-Assad, împotriva hegemoniei membrilor
sectei alawite, apropiați de familia Assad, în guvern și conducerea armatei și a organelor de
securitate, împotriva șomajului, a corupției și a încălcării drepturilor omului în țară.
Manifestațiile de masă, împotriva cărora regimul a reacționat, fără prea multe reticențe, cu focuri
de arme, arestări și bombardamente focalizate pe cartierele și localitățile rebele, s-au transformat
cu timpul într-un adevărat război civil, la care au început să ia parte tancuri și avioane.
Manifestațiile și actele de răscoală s-au extins în întreaga țară, la ele
participând musulmani suniți (care reprezintă circa 73% din populația Siriei) religioși și laici, și
membri ai minorităților, mai ales kurzi (și ei, musulmani suniți, dar nu arabi). După estimări, până
la data de 1 februarie 2012, au fost uciși în tulburări cel puțin 14.000 oameni, multe mii de
demonstranți și răsculați au fost răniți, circa 14.000 persoane au fost arestate, iar circa 14.000 s-
au refugiat înTurcia și Liban. Liga arabă și ONU au întreprins încercări de a convinge pe
președintele Assad să înceteze represiunea sângeroasă a manifestațiilor, să procedeze la
reforme și să ajungă la o înțelegere cu opoziția. Atât ONU cât și guvernul Siriei sunt de acord că
protestatarii au legături cu grupările teroriste. Procesul de reforme a fost început, în primul rând
fiind schimbată Constituția.
În aprilie 2013 papa Francisc a cerut încetarea violențelor din Siria și eliberarea celor doi episcopi
ortodocși răpiți.[54] La sfârșitul lunii septembrie 2013 papa Francisc l-a primit pe patriarhul ortodox
din Siria, care și-a exprimat recunoștința pentru preocuparea sa pentru poporul sirian.[55] În data
de 25 noiembrie 2013 a avut loc întâlnirea dintre papa Francisc și președintele Vladimir Putin,
care au purtat discuții cu privire la situația din Siria.[56]

Cronologia evenimentelor războiului

Revoluția din Siria a izbucnit la începutul anului 2011 pe fondul căderii regimurilor militare
autoritare din Tunisia (Ben Ali) și Egipt (Hosni Mubarak).
Anul 2011 
17 ianuarie: Membrii ai ramurii siriene a grupării Frații Musulmani, adresează, la numai două zile
de la înlăturarea lui Zein el Abidin Ben Ali, un avertisment către președintele Bashar al-Assad de
a asculta cererile poporului sirian. De asemenea, tot voci din rândul Fraților Musulmani fac apel la
demonstrații civile pașnice.
29 ianuarie: Un grup de manifestanți se adună în fața ambasadei Egiptului de la Damasc pentru
a celebra căderea regimului lui Hosni Mubarak. O parte dintre aceștia manifestă împotriva
regimului sirian.
31 ianuarie: Bashar al-Assad afirmă, într-un interviu acordat ziarului american Wall Street
Journal, că este puțin probabil ca evenimentele revoluționare care au zguduit țările vecine:
Egiptul și Tunisia, să se propage în Siria.
3 februarie: Cetățenii sirieni continuă să-și exprime solidaritatea față de revoluția egipteană prin
proteste și revolte care au loc în Damasc.
5 februarie: Apel, prin intermediul rețelei de socializare Facebook, către populație de a se alătura
protestelor civile, care au loc în diverse guvernorate din Siria, un exemplu în acest sens fiind al-
Hasakah. O parte dintre portestari sunt arestați de aparatele de securitate siriene.
17 februarie: Mii de sirieni protestează într-un cartier din centrul Damascului împotriva abuzurilor
la care sunt supuși civilii de către forțele de poliție. Sunt strigate prima dată lozinci revoluționare
precum: aš-šaʻb as-sūrī mā bīnḏal (Poporul sirian nu va fi umilit).
22-23 februarie: Proteste în fața ambasada Libiei de susținere a revoluționarilor în cărora sunt
arestate 12 persoane.
7 martie 2011: Izbucnește o serie de manifestări violente după ce forțele regimului arestează în
Daraa un grup de tineri sub acuzația de răspândire a mesajelor revoluționare împotriva regimului.
15 martie: Un alt apel către populație de a se ralia împotriva regimului. Au loc proteste în
Damasc, care se soldează cu nou arestări din partea regimului.
18 martie: Sunt uciși trei protestatari în provincia Daraa. Protestele continuă în această provincie
unde situația degenerează, fiind incendiate de către manifestanți, sediul partidului Baath, curtea
judecătorească și o companie de telefonie mobilă.
23 martie: Numită și „Miercurea Sângeroasă” deoarece forțele regimului deschid focul asupra
civililor în provincia Daraa.
29 martie: Bashar al-Assad ordonă uciderea a 12 persoane și eliberarea a 260 de deținuti politici
din provinvia Latakia.
30 martie: Preșendintele Bashar al-Assad se adresează populației propunând o serie de reforme
precum revizuirea legii privind ridicarea stării de urgență și legi privind combaterea terorismului.
1 aprilie: Manifestațiile de protest cuprind regiuni cu populație majoritar kurdă precum al Qamishli,
situat în nordul Siriei. Sunt răniți mortal nouă protestatari de aceea această zi se mai numește și
„Vinerea Martirilor”.
6-7 aprilie: Președintele ține al doilea discurs de la izbucnirea revoluției, în care anunță câteva
reforme printre care majorarea salariilor, eliberarea a 48 de kurzi arestați cu un an în urmă, zeci
de mii de kurzii primesc cetățenie.
12 aprilie: Mii de sirieni protestează în facultatea de litere a Universității din Alep în semn de
solidaritate cu Daraa și Baniyas.
18 aprilie: Zeci de mii de sirieni protestează în Homs, proteste care se soldează cu deschiderea
focului de către forțele regimului, cauzând moartea a circa 280 de persoane.
19 aprilie: Bashar al-Assad anunță o serie de reforme precum anularea legii privind situația de
urgență (în vigoare în ultimii 48 de ani), desființarea Curții de Securitate Națională, precum și
sancționarea unei legii care reglementează dreptul la manifestații pașnice.
28 aprilie: Își depun demisia 200 de membrii ai partidului Baath în Daraa și alți 30 de membrii în
Baniyas.
29 aprilie: Statele Unite decid impunerea unor sancțiuni regimului Bashar al-Assad pe fondul
încălcării drepturilor omului și a folosirii violenței împotriva civililor.
18 Mai: Uniunea Europeană impune sancțiuni împotriva a 13 membrii ai regimului al-Assad,
printre care și fratele președintelui, Maher al-Assad. Statele Unite formulează și ele un set de
sancțiuni împotriva președintelui Bashar al-Assad și a altor șase oficiali ai regimului. Pe 23 mai
Bashar al-Assad primește sancțiuni și din partea Uniunii Europene.
26-27 mai: Opoziția siriană organizează prima conferință de la începutul revoluției. Aceasta are
loc în Turcia și a fost numită „Conferința Siriană pentru Schimbare din Antalia”. Sunt răniți mortal
șapte revoluționari în timpul protestelor, iar armata siriană organizează asaltul împotriva orașelor
ar-Rastan și Talbisa din apropierea provinciei Homs.
3-4 iunie: Zeci de mii de sirieni protestează în Hama eveniment care este cunoscut sub numele
de „Vinerea Copiilor Libertății”, în care sunt ucise aproximativ 70 de persoane de către forțele
militare ale regimului. Armata regimului asediază orașul Gisr ash-Shughur din provincia Idlib, iar
numărul revoluționarilor răniți mortal în această altercație atinge 40. Înmulțirea atacurilor îi
determină pe civili să se refugieze în Turcia.
9 iunie: Colonelul Hussein Harmoush [58]. (fost soldat în armata siriană) dezertează și anunță
crearea unui batalion format din ofițeri care au părăsit armata siriană pentru a lupta împotriva
regimului lui al-Assad.
20 iunie: al-Assad ține al treilea discurs în fața poporului în care condamnă uciderea civililor de
către agenți de securitate. Cu același prilej anunță pregătirea unei noi constituții.
30 iunie: Se intensifică luptele dintre armata regimului și brigadele revoluționare. Reprezentanții
forțelor de opoziție siriană lucrează pentru constituirea și organizarea unui organism care să
conducă lupta împotriva regimului.
3-4 iulie 2011: Sunt organizate marșuri de susținere a regimului în provinciile Latakia, Deir al-
Zour, al-Hasakah, Alep, Tartus, Baniyas. Armata regimului desfășoară operațiuni militare în
Hama care se soldează cu uciderea a zeci de revoluționari sirieni, arestarea sau refugierea a
sute dintre aceștia.
7-11 iulie: Organizația Amnesty Internațional cere trimiterea dosarului Siriei către Curtea Penală
Internațională pentru judecarea cazului de comitere de crime împotriva umanității în orașul
Talkalakh, Liban. Continuă protestele și turbulențele în orașele Homs, Daraa, Deir al-Zour, Hama
și Bukamal. Ambasadorii Statelor Unite și ai Franței efectuează o vizită în orașul Hama, asediat
de trupele regimului. Forțele regimului atacă ambasada Statelor Unite și a Franței din Damasc și
consulatul francez din Alep. A doua incercare a forțelor regimului de a pătrunde în incinta
ambasadelor Statelor Unite și a Franței care s-a soldat cu rănirea a trei persoane din personalul
ambasadei franceze. Secretarul de stat al Statelor Unite declară oficial că regimul lui Bashar al-
Assad și-a pierdut legitimitatea.
12 iulie: Au loc operațiuni militare extinse în Bukamal. Separarea din forțele regimului a patru
echipaje de blindate și o mie de agenți din serviciile de inteligență aeriene. Opoziția siriană
organizează o conferință la Istanbul.
18 iulie: Qatarul își închide ambasada de la Damasc după ce aceasta a fost expusă atacurilor.
22-24 iulie: 1 200 000 de protestari se strâng în orașele Deir al-Zour și Hama, iar în Homs au loc
explozii la Facultatea Militară cauzate de separare dintre forțele armatei. Revolte civile în Homs
dublate de o campanie asiduă de reprimare a acestora. Președintele îl înlocuiește pe
guvernatorul provinciei Deir al-Zour.
29 iulie: Se întemeiază Armata Siriană Liberă (FSA) din rândurile militarilor care au dezertat din
forțelor armate ale regimului. 31 iulie: Noaptea dinaintea lunii Ramadan cunoaște o serie de
campanii militare în urma cărora se înregistrează cel mai mare număr de victime, aproximativ 150
dintre care 100 numai în Hama.
2 august: Consiliul de Securitate nu reușește să ajungă la un consens în ceea ce privește
condamnarea regimului al-Assad pentru folosirea violenței împotriva populației civile.
6 august: Prim-ministrul turc și Consiliul de Cooperare din Golf își exprimă îngrijorarea față de
agravarea conflictului din Siria, în timp ce Walid Muallem, ministrul de externe sirian anunță
organizarea unor alegeri legislative.
8-10 august: Bashar al-Assad îl numește pe Dawoud Rajha noul ministru de externe al Siriei în
locul lui Ali Habib.[59]. Președintele Siriei primește delegații din partea Braziliei, Africii de Sud și
India și recunoaște că greșelile pe care le-a comis de la începerea protestelor se rezumă la
deschiderea focului asupra protestatarilor pașnici. Erdogan își exprimă speranța în introducerea
unui set de reforme în Siria.
12 august: Uciderea a 20 de persoane în proteste și distrugerea minaretului moscheii Anuar ar-
Rahman din Deir al-Zour.
14-15 august: Regimul asediază Latakia și foloșește flota militară pentru controlarea acesteia.
Uganda impune o serie de sancțiuni împotriva oficialilor regimului Assad. Autoritatea pentru
Eliberarea Palestinei (PLO) condamnă intrarea trupelor regimului în Latakia și alungarea
refugiaților palestinieni.
17-18 august: Organizația Națiunilor Unite și-a retras o parte din funcționarii săi din Siria iar
Tunisia și-a închis ambasada din Damasc. Forțele regimului continuă să deschidă focul asupra
manifestanților în ciuda declarațiilor lui Bashar al-Assad de încetare a operațiunilor militare. Țările
occidentale declară că regimul din Siria și-a pierdut legitimitatea și impun sancțiuni severe în
sectorul economic. Printre aceste sancțiuni se numără înghețarea conturilor și bunurilor
guvernului sirian din băncile SUA, interzicerea cetățenilor americani să facă investiții în Siria
precum și interzicerea tranzacțiilor comerciale între SUA și Siria.[60]. De asemenea, Consiliul
pentru drepturile omului din cadrul Națiunilor Unite atestă încălcarea drepturilor omului de către
regimul sirian.
26-27 august: Este atacat un artist caricaturist. Rusia și China boicotează discuțiile Consiliului de
Securitate privind impunerea sancțiunilor asupra Siriei. Pătrunderea trupelor regimului în
moscheia al-Rifai din Damasc și rănirea imamului Osama al-Rifai.[61].
30-31 august: Activiștii pentru drepturile omului au realizat o listă cu 551 de nume ale civililor uciși
în luna Ramadan 2011, iar Organizația Amnesty International a numărat 88 de cazuri de decese
în închisorile din Siria în ultimele patru luni.
8-9 septembrie: Răpirea fostului militar al armatei al-Assad, Hussein Harmoush și transportarea
lui din Turcia în Siria sub controlul regimului.[62] Președintele Iranului, Ahmadinejad îl invită pe
Bashar al-Assad să poarte discuții cu opoziția. 11 septembrie: Națiunile Unite cer acordul
autorităților siriene pentru a-și putea trimite observatorii în Siria în scopul investigării cazurilor de
încălcare a drepturilor omului. O singură delegație ONU pătrunde în Siria și activitatea sa este
limitatăde restricții impuse de regim.
21-23 septembrie: Turcia anunță întreruperea relațiilor diplomatice cu Siria și are în vedere
impunerea de sancțiuni, precum embargo asupra armelor care intră în Siria și controlul navelor
care se îndreaptă spre Siria. De asemenea, forțele de opoziție urmăresc să se organizize sub o
conducere comună. Armata Siriană Liberă se alătură Mișcării Ofițerilor Liberi formând o singură
structură militară.
27-30 septembrie: Forțele regimului omoară 15 civili și anunță eliberarea de arme chimice în
Homs. Au loc confruntări armate între armata siriană și cei care au dezertat și au format aripa
militară a opoziției. Susținătorii regimului iau cu asalt biroul opoziției în timpul vizitei
ambasadorului american Robert Ford. Se înregistrează 27 de morți în urma unui atac aerian în
orașul ar-Rastan.
1-2 octombrie: Altercații între armata regimului și forțele militare ale opoziției în Deir al-Zour și
Hama, iar Armata Liberă anunță crearea Consiliului Militar în provincia Homs. America îl cheamă
pe ambasadorul sirian la Washinton. Consiliul Național Sirian anunță unirea tuturor facțiunilor din
opoziție, iar formațiunea nou-creată va fi reprezentantul revoluției siriene pe plan intern dar și
extern.
10 octombrie: Guvernul interimar din Libia recunoaște Consiliul Național Sirian ca reprezentant
legitim al poporului sirian.
12-13 octombrie: Miniștrii de externe ai țărilor arabe votează în majoritate pentru suspendarea
Siriei din dreptul de a fi membru al Ligii Arabe și fac apel la retragerea tuturor ambasadorilor
arabi din Damasc, precum și la recunoașterea Consiliului Național Sirian ca reprezentant legirim
al poporului. Uniunea Europeană aprobă impunerea unor sancțiuni extinse asupra regimului al-
Assad.
30 octombrie: În cadrul primului interviu pe care l-a acordat presei occidentale, președintele
Bashar al-Assad afirmă că implicarea Occidentului în problema siriană va declanșa o puternică
destabilizare în regiune, întrucât aceasta este strict problema poporului arab.
12-17 noiembrie: Au loc atacuri asupra ambasadelor și sediilor diplomatice arabe și străine din
Siria după decizia Ligii Arabe de a suspenda participarea delegației siriene la întâlnirile sale.
Armata Siriană Liberă decide constituirea unui Consiliu Militar provizoriu. Eliberarea a 1180 de
arestați implicați în atacurile violente din ultimele zile. O parte din forțele armatei siriene libere
atacă cu mitraliere și lansatoare de rachete sediul serviciilor secrete aeriene ale regimului. Pe 17
noiembrie Franța și Marocul își retrag ambasodorii de la Damasc. Rusia lansează apel către Liga
Arabă și țările occidentale să facă presiuni asupra părților implicate în conflictul din Siria să
înceteze violențele, în timp ce ministrul islaerian al apărării avertizează asupra pericolului
instalării unui guvern de factură islamistă în eventualitatea căderii lui bashar al-Assad.
20-30 noiembrie: Comitetul pentru drepturile omului din cadrul ONU condamnă regimul Assad.
Burhan Ghalioun, reprezentant al opoziției siriene face apel la Armata Siriană Liberă să apere
populația civilă siriană de atacurile regimului. Ministrul de externe francez se întălnește cu Burhan
Ghalioun, iar omologul său englez adresează un nou apel la unificarea forțelor opoziției siriene și
crearea unei zone sigure pentru civili. 39 de protestatari sunt uciși de forțele de apărare ale
regimului. Qatarul, Bahrainul și Emiratele Unite Arabe opresc relațiile diplomatice cu guvernul
sirian, iar Liga Arabă și Europa impun noi sancțiuni economice asupra regimului Assad. Walid
Muallem, ministrul sirian de externe, consideră aceste sancțiuni un război economic declarat de
către țările arabe și cele europene. Organizația Amensty Internațional cere Consiliului de
Securitate să ia măsuri cu privire la criza din Siria. Au loc ciocniri violente între forțele militare ale
regimului și Armata Siriană Liberă la granițele Siriei cu Libanul. Turcia anunță o serie de sancțiuni
printre care sistarea tranzacțiilor cu Banca Centrală Siriană.
1-8 decembrie: ONU estimează creșterea numărului de victime la 4000 de morți. Uniunea
Europeană impune ancțiuni în ceea ce privește importurile de petrol din Siria. Are loc o întâlnire
între Consiliul Național Sirian și reprezentanți ai Armatei Siriene Libere. Conform rapoartelor
realizate de activiștii din Siria, în luna noiembrie 2011 s-au înregistrat cele mai multe victime în
ciuda împlicării masive a țărilor arabe în rezolvarea crizei siriene. Sunt răniți mortal civili libanezi
în atacurile lansate de regimul sirian. Consiliul pentru Dreturile Omului condamnă atacurile
regimului într-o ședință de urgență. Regimul acceptă condițiile protocolului Ligii Arabe și cere
anularea sancțiunilor. Au loc proteste fără precedent la Universitatea din Alep, iar moscheea
Ḍarīḥ Ḫālid bin al-Walīd din Homs este zguduită de o explozie din apropiere. Hillary Clinton se
întâlnește cu reprezentanți ai opoziției siriene. Ambasadorii Franței, SUA și Germaniei se întorc la
Damasc. Într-un interview acordat presei siriene, președintele Bashar al-Assad neagă orice
implicare a trupelor sale în uciderea manifestanților. Nabil al-Araby refuză cererea puterilor
europene de a ceda dosarul crizei siriene Consiliului de Securitate, iar Turcia impune o taxă
suplimentară pentru toate produsele importate din Siria.
10-19 decembrie: Confruntări armate între Armata Siriană Liberaă și forțele regimului în provincia
Daraa. Franța acuză regimul de atacul împotriva patrulei franceze atașată forțelor ONU din Liban.
Potrivit raportului ONU au fost ucise până în acest moment 5000 de persoane dintre care 300
copii. Organizația Human Rights Watch cere judecarea a 74 de responsabili ai regimului sirian.
Consiliul Național (organism al opoziției) organizează prima conferință în capila Tunisiei cu
participarea a 200 de persoane. Au loc proteste de amploare în provinciile al-Qamishli, as-
Suwayda, ar-Raqqa și Alep.
20-31 decembrie: Armata Siriană Liberă pierde 202 soldați în două zile, iar Consiliul Național
Sirian solicită intervenția Ligii Arabe și a Consiliului de Securitate. În jur de 40 de persoane își
pierd viața în explozia a două mașini aflate în apropierea unui sediu al forțelor de securitate.
Regimul acuză gruparea al-Qaeda de aceste atacuri. Comandantul Armatei Siriene Libere,
colonelul Riad al-Asaad declară că numărul celor care au dezertat din rândurile armatei regimului
a ajuns la 40000. O delegație de observatori arabi se întâlnesc cu civili din provincia Homs, unde
continuă exploziile. Delegația somează regimul să coboare tunurile de pe acoperișurile cladirilor
din Daraa, amenințând că va aplica sancțiuni mai drastice în caz contrar. Comitetul de organizare
și Consiliul Național Sirian convin asupra unificării forțelor de opoziție.
Anul 2012 [63].
5-16 ianuarie: Conform declarațiilor unor oficiali din interior, regimul este pe punctul colapsului
financiar și în jur de 80% din aparatul de stat dorește de regim. O încărcătură de avioane rusești
ancorează la baza rusească de aprovizionare din portul Tartous. În al patrulea discurs de la
izbucnirea revoluției, Bashar al-Assad acuză țările arabe de complot împotriva Siriei și
comentează asupra raportului delegației arabe conform căruia se face contrabandă cu arme în
Siria. Consiliul Național Sirian emite o declarație în care anunță că va discuta criza siriană la nivel
internațional în cadrul ONU. Gilles Jaquier, jurnalist francez, este ucis împreună cu alte opt
persoane într-un atac cu mortier în Homs.[64] Tone de armament rusesc ajung în portul Tartous
după ce acestea au fost reținute de către Cipru. Consiliul Național anunță deschiderea sa față de
conducerea Armatei Siriene Libere, care va deveni de acum armata opoziției siriene.
21-28 ianuarie: Consiliul Național solicită Ligii Arabe transferul dosarului sirian către Consiliul de
Securitate. Liga Arabă îi propune lui Bashar al-Assad să cedeze prerogativele prezidențiale către
vice-președintele sirian Farouk al-Sharaa. Această propunere este respinsă de regim. Liga Arabă
își retrage delegația din Siria, iar regimul declanșează o campanie militară în urma căreia cad
peste 100 de victime. Se intensifică violențele în zona Damascului.
4-6 februarie: Armata regimului bombardează cartierul al-Khalidiyya din Homs cauzând peste
200 de morți. Tunisia îl evacuează pe ambasadorul sirian și retrage recunoașterea regimului al-
Assad. Consiliul Național preia ambasada din Libia, iar Rusia și China se pronunță împotriva
propunerii lansate de Liga Arabă de preluare a președinției în Siria de către vice-președintele
Farouk al-Sharaa. Campanie militară în Homs unde cad victime 95 de persoane în urma folosirii
lansatoarelor de rachete. Ministrul de externe rus, Sergei Lavrov și directorul forțelor de
securitate vizitează Damascul și încearcă să gasească o soluție a crizei.
12-28 februarie: Consiliul de securitate solicită crearea unor trupe de protejare a securității și
păcii în Siria prin încetarea focului. Bashar al-Assad preia sarcina de alcătuire a noii constituții.
Înaltul Comisariat pentru Drepturile Omului stabilește că regimul a comis crime împotriva
umanității. Adunarea Generală a Națiunilor Unite votează în majoritate (137 de voturi pozitive în
comparație cu 12 împotrivă și 17 abțineri) pentru condamnarea violenței în Siria și cere regimului
sirian încetarea atacurilor asupra civililor salutând inițiativa de înlăturare a lui Bashar al-Assad.
Viceministrul de externe chinez efectuaează o vizită la Damasc unde poartă discuții cu
responsabilii regimului și cu reprezentanți ai opoziției din Comitetul Național de Organizare.
Egiptul își retrage ambasadorul din Siria. Agenția de presă iraniană Irna, a anunțat că două nave
de război au acostat în portul sirian Tartous pentru două zile cu scopul pregătirii flotei siriene.
Pentagonul a negat existența unor dovezi în acest sens. Președintele Tunisiei deschide
conferința grupului de țări cunoscut sub numele de „Prietenii Siriei” propunând acordarea
imunității și azil politic președintelui și familiei sale în schimbul renunțării la putere. Arabia Saudită
cere înarmarea opoziției și înlăturarea lui Assad. Este recunoscut Consiliul Național Sirian pe
plan internațional ca singurul reprezentant legitim al opoziției siriene. Qatarul declară că opoziția
siriană are nevoie de sprijinul internațional. 89.4% din participanți la vot s-au declarat în favoarea
noii constituții.
Martie 2012: Agenția de presă rusească Interfax, a anunțat că trupele militare de intervenție
împotriva organizațiilor teroriste au ajuns în portul Tartous la bordul unui tanc petrolier.
Organizația Human Righst Watch denunță încălcarea drepturilor omului de către regim prin
reținerea mai multor protestatari. Declarația oficială a Consiliului de Securitate prevede aplicarea
imediată a planului lui Kofi Annan de încetare a focului retragerea a trupelor militare din orașe și
predarea armamentului greu precum și realizarea unor coridoare care să permită accesul
convoaielor de ajutoare umanitare. Japonia își retrage temporar ambasada de la Dmasc de
teama unor atacuri. Genralul Mustafa al-Shaykh și colonelul Riad al-Asaad pun bazele consiliului
superior al Armatei Libere în Turcia primul preluând funcția de conducere, în timp ce al doilea era
însărcinat cu operațiunile militare de pe teren. Frații Musulmani fac publică o declarație în care
prezintă angajamentele lor în perioada de după Assad. Turcia își închide ambasada din Damasc
și evacuează cât mai repede posibil personalul diplomatic.
1 aprilie: Are loc, la Istanbul, a doua conferință a țărilor „Prietenii Siriei” și este recunoscut
Consiliul Național Sirian ca unic organism al opoziției și se propune aplicarea planului lui Kofi
Annan.
5 aprilie: Consiliul de Securitate somează toate părțile implicate în conflict să înceteze focul și să
treacă la rezolvarea crizei în mod pașnic, în caz contrar Consiliul amenință cu aplicarea unor
măsuri mai dure. Regimul refuză să se conformeze la aceste condiții declarând că nu va înceta
focul fără să aibă o garanție din partea opoziției că va proceda la fel.
14-16 aprilie: Consiliul de Securitate este de acord să trimită observatori militari neînarmați în
Siria, iar ONU emite un raport potrivit căruia un milion de persoane au emigrat din Siria. Vice
președintele irakian, Tariq al-Hashemi afirmă că Iranul a folosit spațiul aerian irakian pentru a
furniza muniție și armament Siriei.
18-30 aprilie: Un comitet al miniștrilor arabi de externe se întrunește la Doha, iar Qatarul
dezminte furnizarea de echipament militar către opoziția siriană. Sunt ucise 77 de persoane la
Idlib în urma atacului armat al regimului. Grupul „Prietenii Siriei” se întrunește a treia oară la Paris
unde dezbate punerea în aplicare a capitolului 7 din Carta ONU ca urmare a eșecului înregistrat
de planul lui Kofi Annan. Consiliul de Securitate discută trimiterea a 300 de observatori militari în
Siria pe perioada de trei luni. Este raportată asasinarea unui agent de securitate aflat în serviciul
regimului în apropierea ambasadei Iranului din Damasc. Organizația al-Qaeda își asumă acest
atac. Opoziția acuză regimul de comiterea a șase atacuri două dintre acestea au avut loc la două
moschei din Damasc și Baniyas după rugăciunea de vineri.
2-6 mai: Organizația Human Rights Watch acuză regimul de uciderea a 95 de persoane în
atacurile din cele două săptămâni asupra provinciei Idlib. Opoziția formează un parlament de 120
membrii, organism care va dirija activitatea politică a revoluției. Se formează de asemenea,
armata pentru eliberarea națională.
12-18 mai: Al-Qaeda este acuzată de cele două explozii care au loc la Damasc lângă sediul
palestinian de securitate, cauzând moartea a 55 de persoane și rănirea altor 372. Au loc altercații
între Armata Siriană Liberă și regim în zona Khan Shaykhan din provincia Idlib. Purtătorul de
cuvânt al lui Kofi Annan declară că există suspiciuni privind existența unei a treia părți implicate în
exploziile din Damasc, care nu aparține nici opoziției, nici regimului.
20-31 mai: Șeful Statutul Major al Armatei Siriene Libere anunță uciderea a șase dintre cei mai
importanți membri ai celulei de criză, în timp ce ministrul sirian de interne dezminte orice legătură
a sa cu asasinatele. Srgei Lavrov avertizează asupra pericolului din ce în ce mai ridicat al
propagării conflictului dincolo de granița cu Libanul. Are loc masacrarea a 113 persoane dintre
care 32 de copii în Houla din provincia Homs în urma atacurilor cu tunuri și arme albe.[65] Regimul
neagă implicarea sa în organizarea atacurilor, în timp ce comunitatea internațională condamnă
masacrul. Masacrul este urmat de expulzarea a 13 diplomați sirieni din Uniunea Europeană,
Statele Unite ale Americii, Turcia și Japonia. Susan Rice declară necesitatea unei intervenții
militare în Siria chiar și fără împuternicirea Națiunilor Unite. Un grup de revoluționari sirieni
anunță sechestrarea a 11 libanezi printre care se află cinci membri ai grupării Hezbollah.
6-15 iunie: Armata regimului și milițiile alawite (shabihah) sunt acuzate de masacrul din satul al-
Qubeir din provincia Hama, în care sunt ucise 140 de persoane printre care copii și femei.[66] O
echipă de observatori internaționali merg la al-Qubeir pentru investigații, însă sunt forțați să
abandoneze cercetările din cauza escaladării violențelor. Cea mai mare companie rusească care
furnizează echipament militar în Siria anunță că este trimită o încărcătură de armament în Siria în
eventualitatea unei intervenții militare a SUA și a aliaților săi. Sergei Lavrov refuză să discute cu
puterile occidentale plecarea lui Assad.
21-30 iunie: Regimul sirian prăbușește un avion de luptă turcesc care survola în dreptul regiunii
Latakia. Turcia promite că va răspunde ferm acestui atac. Are loc o ședință a Consiliului Național
Sirian în care se dezbate situația ajutoarelor umanitare în Siria, iar țările occidentale cer
facilitarea accesului convoaielor de ajutoare în zona refugiaților.
19 iulie: Rusia și China se opun aplicării capitolului 7 din Carta Națiunilor Unite, în ciuda acordului
dat de 11 țări membre ONU în acest sens. Delegația americană anunță că va lucra împreună cu
partenerii săi internaționali în afara ONU în scopul elimina regimul Assad.
22-28 iulie: Comitetul miniștreilor arabi de externe întrunit la Doha face apel la renunțarea
președintelui Assad la putere în schimbul acordării dreptului la azil politic și garantării siguranței
familiei sale. De asemenea, opoziția propune crearea unui guvern de tranziție. Aceste rezoluții
sunt repinse de guvernul sirian pe motiv că sunt ingerințe în afacerile interne ale Siriei. Regimul
adaugă că nu va folosi arme de distrugere în masă decât în condițiile unui atac din partea
puterilor externe. Ikhal al-Badawi este primul membru al parlamentului care trece de partea
opoziției.[67]
6-12 august: Prim-ministrul sirian Riad Farid Hijab trece de partea opoziției și părăsește Siria cu
ajutorul Armatei Siriene Libere.[68] Iranul convoacă o adunare la care participă Rusia, China,
Algeria alături de alte state musulmane, pentru a dezbate criza siriană.
16-28 august: Este suspendat dreptul Siriei de a fi membră a Organizației pentru Cooperare
Islamică. Națiunile Unite și Liga Arabă îl desemnează pe Lakhdar Brahimi ca fiind noul delegat pe
problemele Siriei în locul lui Kofi Annan. Președintele Consiliului Național Sirian solicită
intervenția rapidă a comunității internaționale în Siria, în afara cadrului ONU. Forțele regimului fac
peste 500 de victime în orașul Darya din afara Damascului, în confruntarea cu forțele Armatei
Siriene Libere.[69]
10 septembrie: Oficiali din ministerele de externe ale Turciei, Iranului, Arabiei Saudite și Egiptului
se întâlnesc la Cairo pentru a discuta criza siriană. Rusia propune organizarea unei conferințe la
Moscova dedicate negocierilor. Șeicul Karim Rajah anunță, la Doha, crearea Ligii Ulemalelor
Sirieni din Levant care susțin cauzele revoluției siriene și formează o autoritate religioasă activă
în rezolvarea problemelor din Siria.
12 septembrie: Fostul premier libanez, Saad Hariri, acuză gruparea Hezbollah de trimiterea unor
luptători în Siria care au sprijinit trupele regimului în înăbușirea revoltelor și protestelor. Mai multe
brigade și batalioane din Siria se numesc într-o formațiune numită Frontul Eliberării Siriene. Se
realizează unificarea consiliilor militare revoluționare din diferite provincii.
Octombrie: Turcia recunoaște că a lansat foc asupra unor ținte din Siria ca răspuns la trimiterea
unor bombe pe teritoriul său care au rănit mortal cinci civili. Armata Liberă face prizonieri 256 de
responsabili ai regimului sirian în urma altercațiilor din Jisr ash-Shughur. Membri Human Rights
Watch au raportat folosirea de către regim a bombelor cu dispersie rusești. Lakhdar Brahimi face
apel la încetarea focului cu ocazia sărbătoarei Aid al-Adha.
9 noiembrie: Alegerea lui George Sabra președinte al Consiliului Național Sirian, precum și
alegerea secretarului și formarea biroului executiv.
11 noiembrie: Se anunță la Doha formarea Coaliției Naționale a Forțelor Revoluționare și
Opoziției Siriene, iar Moaz Khatib devine președinte, Riad Saif și Jamal al-Attasi vice președinți.
Obiectivele urmărite sunt crearea unui guvern interimar și recunoașterea pe plan internațional. Pe
12 și 13 noiembrie Franța și SUA recunosc Coaliția Națională Siriană ca unic reprezentant al
opoziției și al poporului sirian. Brahimi cere Consiliului de Securitate trimiterea de trupe în Siria
pentru menținerea păcii.
1 decembrie: Coaliția Națională aprobă intrarea trupelor străine pe teritoriul Siriei pentru
menținerea păcii cu condiția ca Assad și aliații săi să renunțe la putere. Secretarul Partidului
Democratic Kurd, Muhammad Salih a dezvăluit acordul partidelor kurde din Siria de a se organiza
într-o uniune federală după căderea regimului.
8 decembrie: Se anunță crearea unui nou Consiliu Suprem militar format din 30 de membri sub
conducerea generalului Salim Idris. Acest Consiliu se formează în Antalia în prezența
reprezentanților a 12 țări printre Turcia, SUA, Franța.
9 decembrie: Are loc o întâlnire trilaterală la Geneva între viceministrul de externe rus și american
și Lakhdar Brahimi pentru realizarea unui acord între membrii Consiliului de Securitate în privința
formării unui guvern de tranziție în Siria.