CIROZA HEPATICĂ

Ficatul este cel mai mare organ și îndeplinește multe funcții indispensabile organismului,
inclusiv neutralizarea substanțelor dăunătoare, curățarea sângelui și crearea nutrienților vitali. De
asemenea, ficatul produce proteinele care contribuie la colagularea sângelui, transportul oxigenului și
susținerea sistemului imunitar. Ficatul produce bilă, substanță necesară pentru digestia alimentelor,
ajută organismul să depoziteze zaharurile (glucoză) pentru formarea glicogenului, metabolizează
grăsimile săturate și produce colesterolul.

Ciroza hepatică înseamnă înlocuirea țesutului hepatic normal sau sănătos cu țesut cicatricial
nefuncțional. Pe măsură ce boală avansează, arhitectură ficatului va înseamna din ce în ce mai puțin
țesut sănătos. Ciroză este ultimul stadiu al fibrozarii ficatului, fiind provocată de numeroase forme de
boli sau probleme hepatice, precum hepatită sau alcoolismul cronic. Ciroză, din punct de vedere
histopatologic, este caracterizată de prezența nodulilor regenerativi înconjurați de țesut fibrozat cu
aspect dens. Ciroză hepatică poate fi asimptomatică mulți ani, iar când apar simptomele, acestea sunt
frecvent nespecifice (anorexie, oboseală, pierdere în greutate). Manifestările întârziate includ
hipertensiunea portală, ascită și, când se produce decompensarea, insuficientă hepatică. Diagnosticul
presupune frecvent biopsia hepatică.
Dacă ciroză nu este tratată, ficatul va funcționa defectuos sau va intra în incapacitate de
funcționare denumită insuficientă hepatică, cunoscută drept ultimul stadiu al bolii hepatice.
Ciroză decompensată este termenul folosit pentru a descrie dezvoltarea complicațiilor
specifice care rezultă din modificările produse de ciroză. Ciroză decompensată este amenințătoare de
viață. Deteriorarea ficatului produsă de ciroză este în general ireversibilă. Însă, dacă ciroză hepatică
este diagnosticată precoce și este tratată cauza, deteriorarea ulterioară poate fi limitată și, în cazuri
foarte rare, boală este reversibilă.

CAUZE
Ciroza este provocată de boli cronice (pe termen lung) ale ficatului care lezează/deteriorează
țesutul hepatic. Pot trece mulți ani până când deteriorarea hepatică să determine ciroză. Cele mai
frecvente cauze sunt:
Alcoolismul cronic. Este una dintre cauzele principale ale cirozei hepatice. Consumul abuziv
de alcool poate provoca inflamatia ficatului, care, în timp, poate duce la ciroză. Cantitatea de alcool
care provoacă ciroză este diferită de la o persoană la altă.
Hepatită virală cronică. Hepatită C cronică este o altă cauza frecvența a cirozei hepatice.
Hepatită C duce la inflamarea ficatului, care, în timp, determina ciroză. Aproximativ 1 din 4
persoane cu hepatită C cronică dezvoltă ciroză. Hepatită B cronică și hepatită D pot, de asemenea, să
determine ciroză. La nivel mondial, hepatitele tip B și C constituie cele mai frecvente cauze ale
cirozei.
 Steatohepatita nonalcoolica (NASH). Acumularea de grăsimi la nivelul ficatului, care nu
este provocată de consumul de alcool, este numită boală ficatului gras nonalcoolic, care determina
steatohepatita nonalcoolica (NASH). NASH poate provoca inflamatia ficatului și poate duce la
ciroză. Persoanele cu NASH au adeseori alte probleme de sănătate, precum diabet, obezitate,
colesterol mărit, boală arterială coronariana, malnutriție proteică și obiceiuri alimentare nesănătoase.
Bolile ductelor biliare. Acestea limitează sau opresc bilă din curgerea către intestinul
subțire. Astfel, bilă rămâne blocată în ficat provocând inflamatia și poate determina ciroză. Două boli
frecvente ale ductelor biliare sunt colangita sclerozanta primitivă și ciroză biliară primitivă.
Bolile genetice. Anumite boli genetice moștenite pot determina ciroză. Acestea sunt boli care
interferează cu metabolismul diferitelor substanțe produse de ficat. Dintre acestea: boală Wilson,
hemocromatoză, bolile depozitelor de glicogen, deficitul de alfa-1 antitripsina (DAAT)
Boli autoimune. Hepatită autoimună (boală hepatică provocată de sistemul imun).

Alte posibile cauze:

 Infecție, cum sunt schistostomiaza sau sifilisul
 Medicamente precum metotrexat (din clasa imunosupresoarelor) sau acetaminopfen.
Reacția la anumite medicamente poate afecta ficatul, însă este o situație rară. Dozele mari de
vitamina A sunt hepatotoxice, iar hipervitaminoză A cronică poate determina apariția fibrozei
hepatice.
 Expunerea la anumite substanțe hepatotoxice. Arsenicul, o substanță care se găsește în
natură, are potențial hepatotoxic.
 Infecțiile pe termen lung cu diferite bacterii sau paraziți pot afecta ficatul provocând
ciroză.
 Ciroză cardiacă – inima este o pompă care împinge sângele în tot corpul, iar când
această nu pompează bine, sângele se acumulează la nivelul ficatului, această congestie determinând
afectarea hepatică.

Factori de risc
 Consumul crescut de alcool
 Excesul ponderal și obezitatea
 Comportamente care expun la infecții cu virusui hepatice: folosirea la comun a acelor
și contactele sexuale neprotejate cresc riscul de hepatită B și C, infecții care pot conduce în timp
către ciroză hepatică.
 SIMPTOME
Ciroză este adeseori asimptomatică până când deteriorarea hepatică este extinsă. Statisticile
arată că o treime dintre pacienți nu dezvoltă simptome. Când semnele și simptomele apar, acestea nu
sunt specific acestei afecțiuni. Printre simptomele care pot s aapara se numără:
 Lipsa poftei de mâncare
 Oboseală și paloare (determinate de eliberarea de citochine, de anemie,
hipersplenism)
 Respirație cu dificultate (dispnee, datorită hipertensiunii portale)
 Greață
 Pierdere în greutate sau creștere bruscă în greutate
 Diaree
 Vărsături
 Febra
 Icter (ingalbenirea mucoaselor, a tegumentelor)
 Depozite sau pete galbene în zona ochilor (xantelasme datorită colestazei)
 Vene în pânză de păianjen (telangiectazii)
 Sângerare frecvența
 Invinetire facilă (apariția de echimoze, chiar în situația unor traumatisme mici,
neimportante)
 Inrosirea palmelor (eritem pălmar)
 Atrofie testiculara
 Ginecomastie (mărirea sânilor la bărbat)
 Perioade menstruale anormale (determinate de dezechilibrul producției hormonale și
al metabolismului)
 Reducerea libidoului
 Durere abdominală sau discomfort abdominal (de la mărirea în dimensiuni a ficatului
sau formarea de calculi biliari, sau acumularea lichidului ascitic)
 Prurit (mâncărime rezultată din depunerea la nivel cutanat a producției biliare)
 Scaune deschise la culoare
 Prezența sângelui în scaun
 Urină de culoare mai închisă: portocalie sau maronie