Platină

Platina este un element chimic din grupa metalelor platinice, aflat în poziția 78 în tabelul
periodic al elementelor.

Platina este un element ce face parte din grupa metalelor platinice împreună cu paladiu (unul
din cele mai scumpe metale, fiind de aproximativ 1,5 ori mai scump decât aurul). Plutoniul
este bineînțeles mult mai scump, dar nu poate fi cumpărat pe piața liberă.

Este un metal tranzițional, dur, maleabil, ductil și prețios, de culoare gri-alb. Platina este un
metal nobil rezistent la coroziune, și se găsește adesea asociat cu unele minereuri de cupru, de
argint sau de nichel, și mai rar sub formă de depozite native (de exemplu, în Africa de Sud).
Este folosit în confecționarea bijuteriilor, în echipamente de laborator, în medicina dentară și
pentru realizarea protezelor dentare în aliaj cu aurul, pentru realizarea unor contacte electrice
și mai ales în catalizatoarele autovehiculelor.

Etimologie

Platina era folosită în America precolumbiană, iar primele referințe europene privitoare la
acest metal au apărut în 1557, în scrierile umanistului Jules César Scaliger (1484-1558), care
l-a descris ca fiind un metal misterios provenind din minele situate între Darién (Panama) și
Mexic.

Spaniolii au denumit acest metal platina, adică: „argint mic”, când l-au descoperit în
Columbia; în spaniolă plata: „argint”. Spaniolii îl considerau drept o impuritate a argintului și
îl treceau drept rebut.

Caracteristici
 metal maleabil și ductil, bun conducător termic și electric;
 nu este atacat de acidul azotic HNO3 la rece și de acidul clorhidric HCl doar de apă regală (o
combinație de două părți acid azotic și o parte acid clorhidric) și de acidul sulfuric H2SO4 la
cald;

 Platina este ultimul metal pretios descoperit de catre om dar nu si cel din urma folosit, tinand
cont de faptul ca vechii egipteni si indienii precolumbieni isi confectionau bijuterii din granule
de platina imbinate cu aur. Englezii au socotit insa extragerea platinei o irosire de timp.

Abia în secolul trecut au fost descoperite calitățile platinei, după ce s-a reușit topirea ei la
1770 de grade Celsius. Platina este cotată, în prezent, la fel cu aurul, dar avantajele ei sunt
superioare, acesta putând rezista mii de ani fără să se degradeze sau uzeze. Din acest motiv,
platina a început să fie folosită pe scară largă în bijuterie, ajungând să fie mult mai apreciată
decât celelalte metale nobile.
Metale Platinice
Metale Platinice, denumire folosită pentru elementele Ruteniu (Ru), Rodiu (Rh), Paladiu
(Pd), Osmiu (Os), Iridiu (Ir) șiPlatină (Pt) din a doua și a treia triadă a grupei a VIII-a. În
natură se găsesc împreună în cantități mici în stare nativă, cel mai abundent fiind platina, iar
cel mai puțin abundent fiind ruteniul.Extragerea și separarea metalelor platinice reprezintă un
proces complicat și laborios, din cauza comportării chimice asemănătoare a acestor elemente.
Metalele platinice prezintă, în general, multe asemănări în comportarea lor.Sunt metale greu
fuzibile, au densități neobișnuit de mari (în special Os, Ir și Pt). Toate sunt elemente slab
electropozitive, cu reactivitate chimică redusă, fiind situate în extremitatea dreaptă a seriei
tensiunilor electrochimice. Din aceasttă cauză se obțin deosebit de ușor din soluțiile sărurilor
lor prin acțiunea unor agenți reducători ca hidrazina, (N2H4), hidroxilamină, (NH2OH), etc.
sau a altor metale. Prezintă o rezistență foarte mare față de mulți agenți chimici, în special față
de acizi. Astfel Ru, Os și Ir nu sunt atacați de nici un acid, nici chiar de apa regală, care
dizolvă doar pe Pt, Pd și pe Rh. Cu excepția platinei, metalele platinice se combină la cald cu
oxigenul. Rh și Os prezintă cea mai mare afinitate pentru oxigen, Pd și Pt cea mai mică. La
cald toate metalele platinice reacționează cu clorul și fluorul.Metalele platinice formează
combinații în mai multe stări de oxidare; numai Ru și Os ating însă în unele dintre
combinațiile lor (de exemplu MO4) valența maximă 8, caracteristică grupei. Din acest punct
de vedere se observă o asemănare mai mare între perechile de elemente din aceeași coloană
verticală și anume:Ru-OS; Rh-Ir; Pd-Pt. Metalele platinice formează un număr imens de
combinații complexe încât se poate spune că în multe cazuri ionii complecși reprezintă forma
de existență a acestor elemente în soluție. Au multiple întrebuințări; dintre acestea poate fi
menționată folosirea lor la confecționarea de ustensile și diverse accesorii pentru aparate de
laborator. Unele ca atare sau sub formă de combinații complexe, au proprietăți catalitice
deosebite în cele mai variate tipuri de procese chimice.