Acidul clorhidric

O sticlă de reactiv cu acid clorhidric

Denumiri

Alte denumiri Acid muriatic, spirt de

sare

Identificare

Număr CAS 7647-01-0

Informații generale

Formulă chimică HCl

Aspect gaz acid

Masă molară 36,46 g·mol−1

Proprietăți

Densitate 1,16 g cm−3

Starea de
gaz; soluție apoasă:lichid
agregare

Punct de topire -25 °C

Acidul clorhidric este o soluție apoasă a hidrogenului clorurat sau a clorurii de hidrogen (HCl).
Soluția este un acid anorganic tare făcând parte din grupa acizilor minerali. Sărurile acidului
clorhidric se numesc cloruri, dintre care cea mai cunoscută este clorura de sodiu (NaCl) (sare de
bucătărie).

Istoric

Nu există dovezi clare privind prepararea acidului clorhidric în Evul mediu, acesta fiind
menționat în lucrările datate în sec. XV sau XVI ale alchimiștilor ce încercau să găsească piatra
filozofală, însă aceste informații sunt încă dezbătute.[1][2] Unii autori susțin ideea că substanța a
fost sintetizată pentru prima dată de călugărul benedictin de naționalitate germană, Basil
Valentine în secolul al XV-lea,[3] prin încălzirea sării de bucătărie cu acid sulfuric,[4] iar alții
citează „Plichto”, o carte despre tehnici de vopsit scrisă de venețianul Gioanventura Rossetti la
sfârșitul secolului XVI, ca fiind prima sursă în care se descrie modalitatea de preparare a acidului
clorhidric.[5]

În secolul XVII Johann Rudolf Glauber din Karlstadt am Main, Germania, a folosit clorura de
sodiu și acidul sulfuric pentru a obține sulfatul de sodiu în procesul Mannheim, din care
rezulta hidrogen clorurat gazos. Joseph Priestley din Leeds, Anglia a preparat acid clorhidric pur
în 1772, iar în 1818 Humphry Davy din Penzance, Anglia a demonstrat că structura acidului
conține hidrogen și clor.[6][7][7]

În timpul revoluției industriale din Europa, cererea de substanțe alcaline a crescut. Un nou proces
industrial de fabricare de carbonat de sodiu a fost dezvoltat de către Nicolas
Leblanc (Issoundun, Franța), principalul avantaj al acestuia fiind costul redus. Procedura consta
în obținerea din sarea gemă a carbonatului de sodiu, utilizându-se acid sulfuric, calcar și cărbune,
degajându-se acid clorhidric ca produs secundar. Înainte de adoptarea legii alcaline în 1863 în
Regatul Unit și a unor alte legi asemănătoare de către alte țări europene, acidul clorhidric era
eliberat în aer. După promogarea acestor acte normative, a devenit obligatorie barbotarea gazului
în apă, producându-se astfel la scară industrială.[6][7][8]

În secolul XX, procedeul Leblanc a fost înlocuit cu procedeul Solvay din care nu se mai obține
acid clorhidric ca produs secundar. Acesta a devenit un produs chimic important prin utilizarea
sa largă, astfel dezoltându-se alte metode de preparare, unele dintre acestea finnd folosite și în
prezent. După anul 2000, compusul se obține în timpul fabricării substanțelor organice la scală
industrială.[7][8][9]

Acidul clorhidric este prezent în Convenția Națiunilor Unite împotriva traficului ilicit cu
narcotice și substanțe halucinante, fiind folosit la fabricarea
de heroină, cocaină, metamfetamină.[10]

Răspândire

Acidul clorhidric se găsește în emanațiile vulcanilor și inclus în rocile vulcanice. Funerolele cu

temperaturi cuprinse între 100 și 500 °C sunt acide, conținând dioxid de sulf, acid clorhidric
și dioxid de carbon. De exemplu, prin acțiunea apei asupra clorurii de fier trivalent se
depune hematită și se degajă HCl, conform reacției:

2FeCl3 + 3 H2O = Fe2O3 + 6 HCl

Mai poate fi întâlnit sub formă liberă în sucul gastric (concentrație 0,1 - 0,5 %)
din stomacul vertebratelor, împreună cu pepsină și alți fosfați acizi,[11] fiind produs în
portiunea fornixului și a corpului gastric. Are rol în acidifierea mediului gastric până la o valoare
de 1-2 a pH-ului, eliminănd cea mai mare parte a microbilor ingerați. De asemenea, el facilitează
digestia proteinelor, cu precădere a celei implicate în digestie, pepsina. Valoarea mică a pH-ului
favorizează activarea pepsinogenului, precursorul pepsinei. După ieșirea din stomac, acidul este
neutralizat de către duoden și bicarbonat de sodiu.[12][13]

Mucusul gastric, secretat de celulele mucipare gastrice, are rol în apărarea celulelor mucoasei
gastrice de acțiunea acidului clorhidric, ca și bicarbonatul de sodiu. Dacă acest mecanism de
protecție cedează, pot apărea boli ca ulcer sau arsuri stomacale (pirozis). Medicamentele din
clasa antiacidelor, inhibitoare ale secretiei gastrice, inhibitorii pompei de protoni sau substanțele
prokinetice au rol în neutralizarea acidului.[13][14] Sub formă de săruri în cantități mari în
zăcămintele de sare și în apa mărilor și oceanelor.[11]

Proprietăți chimice
Hidrogenul clorurat este un acid monoprotic, adică poate disocia o singură dată în apă prin
cedarea unui proton. În soluția apoasă de acid clorhidric, ionul H+ reacționează cu apa pentru a
forma ionul hidroniu, H3O+:[15][16]

HCl + H2O → H3O+ + Cl−

Celălalt ion care se formează este anionul clorură, Cl−. Acidul clorhidric poate fi folosit pentru a
prepara sărurile sale numite „cloruri” (de exemplu, clorura de sodiu). Este un acid puternic,
disociind complet în apă.[15][16]

Acizii monoprotici prezintă o singură constantă de disociere, Ka, ce indică gradul de disociere în
apă. Pentru un acid tare cum este acidul clorhidric, valoarea acesteia este mare, existând încercări
teoretice de a-i determina valoarea exactă. Când se adaugă cloruri (de exemplu: NaCl) în soluții
apoase de acid clorhidric, acestea nu au practic niciun efect asupra pH-ului, deci clorura este o
bază conjugată slabă și acidul clorhidric este complet disociat în apă. Astfel, soluțiile apoase de
tărie medie de HCl au molaritatea egală cu cea a protonului.[15][16]

Dintre cei 6 acizi minerali comuni, acidul clorhidric este acidul monoprotic care participă cel mai
puțin la reacțiile redox. Este unul dintre cei mai ușor manevrabili acizi tari, deoarece conține
ionul Cl- care nu este toxic. Soluțiile de tărie medie sunt destul de stabile la păstrare,
menținându-și proprietățile timp îndelungat. În plus, el este un bun agent de acidulare și este des
utilizat pentru titrarea bazelor. Acidul clorhidric azeotrop de concentrație 20% poate fi utilizat ca
etalon primar în cadrul analizei cantitative, deși concentrația sa depinde de presiunea
atmosferică din timpul preparării.[17]

Acidul clorhidric este adesea folosit pentru prepararea probelor în analiza chimică. În soluții
concentrate, el dizolvă unele metale cu formare de cloruri metalice și hidrogen gazos,
reacționând și cu anumiți compuși bazici cum ar fi CaCO3 sau CuO, formând cloruri dizolvate ce
pot fi ulterior analizate.[15][16]

Utilizare

 Acidul este folosit pe scară largă în industria chimică, ca acid anorganic.

 Acidul clorhidric este folosit în minerit în procesul de prelucrare, flotare a minereurilor,
sau în tehnologia fosfaților.
 De asemenea este utilizat la purificarea petrolului și gazului natural, ca și în metalurgie, și
la cositorit.
 In laborator acidul este un reactiv folosit frecvent la analize chimice, ca și în procedeele
de titrare a unor alcali.

Obținere

Acidul clorhidric este preparat prin dizolvarea în apă a hidrogenului clorurat. Acesta poate fi
produs utilizând o diversitate de metode (vezi Hidrogen clorurat#Producere). Obținerea acidului
la scală industrială este adesea în strânsă legătură cu prepararea altor compuși chimici.

În industrie

Acidul clorhidric este obținut ca soluții de concentrație 38% HCl. Sunt posibile și concentrații mai
mari (peste 40%), dar rata de evaporare este foarte ridicată, fiind necesare măsuri suplimentare
de precauție cum ar fi creșterea presiunii și a temperaturii pentru a putea fi depozitat sau
manipulat. Cantitatea principală produsă la nivel industrial este de 30%-40%, fiind optimizată
pentru ușurința transportului și pentru a limita degajarea vaporilor de HCl. Soluțiile utilizate în
scop casnic (în special la curățenie) în Statele Unite au o concentrație cuprinsă între 10% și 12%,
menționându-se necesitatea diluării înainte de folosire. Aceleași valori sunt valabile și în Regatul
Unit.[7]

Cei mai importanți producători la nivel mondial sunt Dow Chemical cu 2 milioane de tone
anual, FMC Corporation, Georgia Gulf Corporation, Tosoh Corporation, Akzo
Nobel și Tessenderlo cu valori cuprinse între 0,5 și 1,5 tone pe an. Cantitățile obținute la nivel
mondial de acid clorhidric sunt estimate la 20 Mt/an, dintre care 3 Mt se obțin prin sinteză
directă, iar restul este produs secundar din alte sinteze. Cea mai mare cantitate de HCl este
consumată de producător, iar piața deschisă este estimată la 5 Mt/an.[7]