12/9/2020 Acid clorhidric - Wikipedia

Acid clorhidric
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acidul clorhidric este o soluție apoasă a hidrogenului clorurat sau a

clorurii de hidrogen (HCl). Soluția este un acid anorganic tare. Sărurile Acid clorhidric
acidului clorhidric se numesc cloruri, dintre care cea mai cunoscută este
clorura de sodiu (NaCl) (sare de bucătărie).

Cuprins
Istoric
Răspândire
Obținere
Nivel industrial
Utilizare
Proprietăți
Proprietăți fizice
Proprietăți chimice
Reacții
Măsuri de protecție
O sticlă de reactiv cu acid clorhidric
Note Denumiri
Bibliografie Alte denumiri Acid muriatic, spirt de
sare
Identificare
Număr CAS 7647-01-0
Istoric Informații generale
Formulă chimică HCl
Nu există dovezi clare privind prepararea acidului clorhidric în Evul Aspect gaz acid
mediu, acesta fiind menționat în lucrările datate în sec. XV sau XVI ale Masă molară 36,46 g·mol−1
alchimiștilor ce încercau să găsească piatra filozofală, însă aceste Proprietăți
informații sunt încă dezbătute.[1][2] Unii autori susțin ideea că substanța Densitate 1,16 g cm−3
a fost sintetizată pentru prima dată de călugărul benedictin de Starea de agregare gaz; soluție
naționalitate germană, Basilius Valentinus, în secolul al XV-lea,[3] prin apoasă:lichid
Punct de topire -25 °C
încălzirea sării de bucătărie cu acid sulfuric,[4] iar alții citează „Plichto”,
Punct de fierbere 80-39 °C
o carte despre tehnici de vopsit scrisă de venețianul Gioanventura
Solubilitate 36% solubil în apă
Rossetti la sfârșitul secolului XVI, ca fiind prima sursă în care se descrie
Anion Clor
modalitatea de preparare a acidului clorhidric.[5] Cation Hidrogen
Duritate (Scara 0
În secolul XVII Johann Rudolf Glauber din Karlstadt am Main, Mohs)
Germania, folosea clorura de sodiu și acidul sulfuric pentru a obține
sulfat de sodiu în procesul Mannheim, din care rezulta hidrogen clorurat
gazos. Joseph Priestley din Leeds, Anglia prepara acid clorhidric pur în Coroziv, Periculos pentru mediu,
1772, iar în 1818 Humphry Davy din Penzance, Anglia demonstra Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și
prezența în structura acidului a hidrogenului și clorului.[6][7][7] presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?
În timpul revoluției industriale din Europa, cererea de substanțe alcaline title=Acid_clorhidric&action=edit&section=0)
creștea. Un nou proces industrial de fabricare de carbonat de sodiu a fost
dezvoltat de către Nicolas Leblanc (Issoundun, Franța), principalul
avantaj al acestuia fiind costul redus. Procedura consta în obținerea din sarea gemă a carbonatului de sodiu,
utilizându-se acid sulfuric, calcar și cărbune, degajându-se acid clorhidric ca produs secundar.

Înainte de adoptarea legii alcaline în 1863 în Regatul Unit și a unor alte legi asemănătoare de către alte țări europene,
acidul clorhidric era eliberat în aer. După promogarea acestor acte normative, a devenit obligatorie barbotarea
gazului în apă, producându-se astfel la scară industrială.[6][7][8]
https://ro.wikipedia.org/wiki/Acid_clorhidric 1/6
12/9/2020 Acid clorhidric - Wikipedia

În secolul XX, procedeul Leblanc a fost înlocuit cu procedeul Solvay din care nu se mai obține acid clorhidric ca
produs secundar. Acesta a devenit un produs chimic important prin utilizarea sa largă, astfel dezoltându-se alte
metode de preparare, unele dintre acestea find folosite și în prezent. După anul 2000, compusul se obține în timpul
fabricării substanțelor organice la scală industrială.[7][8][9]

Acidul clorhidric este prezent în Convenția Națiunilor Unite împotriva traficului ilicit cu narcotice și substanțe
halucinante, fiind folosit la fabricarea de heroină, cocaină, metamfetamină.[10]

Răspândire
Acidul clorhidric se găsește în emanațiile vulcanilor și inclus în rocile vulcanice. Funerolele cu temperaturi cuprinse
între 100 și 500 °C sunt acide, conținând dioxid de sulf, acid clorhidric și dioxid de carbon. De exemplu, prin acțiunea
apei asupra clorurii de fier trivalent se depune hematită și se degajă HCl, conform reacției:

2FeCl3 + 3 H2O = Fe2O3 + 6 HCl

Mai poate fi întâlnit sub formă liberă în sucul gastric (concentrație 0,1 - 0,5 %) din stomacul vertebratelor, împreună
cu pepsină și alți fosfați acizi,[11] fiind produs în portiunea fornixului și a corpului gastric. Are rol în acidifierea
mediului gastric până la o valoare de 1-2 a pH-ului, eliminănd cea mai mare parte a microbilor ingerați. De asemenea,
el facilitează digestia proteinelor, cu precădere a celei implicate în digestie, pepsina. Valoarea mică a pH-ului
favorizează activarea pepsinogenului, precursorul pepsinei. După ieșirea din stomac, acidul este neutralizat de către
duoden și bicarbonat de sodiu.[12][13]

Mucusul gastric, secretat de celulele mucipare gastrice, are rol în apărarea celulelor mucoasei gastrice de acțiunea
acidului clorhidric, ca și bicarbonatul de sodiu. Dacă acest mecanism de protecție cedează, pot apărea boli ca ulcer
sau arsuri stomacale (pirozis). Medicamentele din clasa antiacidelor, inhibitoare ale secretiei gastrice, inhibitorii
pompei de protoni sau substanțele prokinetice au rol în neutralizarea acidului.[13][14] Sub formă de săruri e în
cantități mari în zăcămintele de sare și în apa mărilor și oceanelor.[11]

Obținere
Acidul clorhidric este preparat prin dizolvarea în apă a hidrogenului clorurat. Acesta poate fi produs utilizând o
diversitate de metode (vezi Hidrogen clorurat#Producere). Obținerea acidului la scală industrială este adesea în
strânsă legătură cu prepararea altor compuși chimici.

Nivel industrial

Acidul clorhidric este obținut ca soluții de 38 % HCl. Sunt posibile și concentrații mai mari (peste 40%), dar rata de
evaporare este foarte ridicată, fiind necesare măsuri suplimentare de precauție cum ar fi creșterea presiunii și a
temperaturii pentru a putea fi depozitat sau manipulat. Cantitatea principală produsă la nivel industrial este de
30%-40%, fiind optimizată pentru ușurința transportului și pentru a limita degajarea vaporilor de HCl. Soluțiile
utilizate în scop casnic (în special la curățenie) în Statele Unite au o concentrație cuprinsă între 10% și 12%,
menționându-se necesitatea diluării înainte de folosire. Aceleași valori sunt valabile și în Regatul Unit.[7]

Cei mai importanți producători la nivel mondial sunt Dow Chemical cu 2 milioane de tone anual, FMC Corporation,
Georgia Gulf Corporation, Tosoh Corporation, Akzo Nobel și Tessenderlo cu valori cuprinse între 0,5 și 1,5 tone pe an.
Cantitățile obținute la nivel mondial de acid clorhidric sunt estimate la 20 Mt/an, dintre care 3 Mt se obțin prin
sinteză directă, iar restul este produs secundar din alte sinteze. Cea mai mare cantitate de HCl este consumată de
producător, iar piața deschisă este estimată la 5 Mt/an.[7]

Utilizare
Acidul este folosit pe scară largă în industria chimică, ca acid anorganic.

Acidul clorhidric este folosit în minerit în procesul de prelucrare, flotare a minereurilor, sau în tehnologia fosfaților.

De asemenea este utilizat la purificarea petrolului și gazului natural, ca și în metalurgie, și la cositorit.

In laborator acidul este un reactiv folosit frecvent la analize chimice la prepararea probelor, ca și în procedeele de
titrare a unor baze/alcalii și ca agent de acidulare.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Acid_clorhidric 2/6
12/9/2020 Acid clorhidric - Wikipedia

Acidul clorhidric azeotrop de concentrație 20% poate fi utilizat ca etalon primar în cadrul analizei cantitative, deși
concentrația sa depinde de presiunea atmosferică din timpul preparării.[15]

Proprietăți

Proprietăți fizice

Din informațiile furnizate de spectroscopia în IR și Raman și din valoarea momentului electric s-a stabilit că în
molecula acidului clorhidric, cei doi atomi sunt legați covalent.

Densitatea soluției apoase este mai mare decât a apei.[16]

Presiune Punct Punct

Procent Concentrație grad capacitate
Densitate Molaritate pH Vâscozitate de de de
masic, masică, Baumé calorică
vapori fierbere topire
kg HCl/kg kg HCl/m3 Baumé kg/l mol/dm3 mPa·s kJ/(kg·K) Pa °C °C
10% 104.80 6.6 1.048 2.87 −0.5 1.16 3.47 0.527 103 −18
20% 219.60 13 1.098 6.02 −0.8 1.37 2.99 27.3 108 −59
30% 344.70 19 1.149 9.45 −1.0 1.70 2.60 1,410 90 −52
32% 370.88 20 1.159 10.17 −1.0 1.80 2.55 3,130 84 −43
34% 397.46 21 1.169 10.90 −1.0 1.90 2.50 6,733 71 −36
36% 424.44 22 1.179 11.64 −1.1 1.99 2.46 14,100 61 −30
38% 451.82 23 1.189 12.39 −1.1 2.10 2.43 28,000 48 −26
Temperaturile și presiunile sunt la 20 °C și o atmosferă(101.325 kPa).[17]

Acidul clorhidric este un gaz incolor, cu miros puternic, iritant. Densitatea sa

relativă este de 1,12601 și greutatea unui litru de 1,6394 g. Gazul fumegă la aer cu
formare de picături hidratate de HCl. Răcit la 10 °C și la o presiune de 40 atm se
condensează sub forma unui lichid incolor. [20]

Punctul de fierbere este de -83,1 °C la presiune de 1 atm., iar cel de topire este de
-112 °C.

În stare solidă se prezintă ca o masă albă cristalină[21]. Cristalizează într-o rețea

cubică moleculară. Temperatura de topire funcție de
concentrația HCl în apă.[18][19]
Temperatura și presiunea critică au valorile 51,25 °C și, respectiv, 81,6 atm. În
stare lichidă nu conduce curentul electric și nu reacționează cu metalele, carbonații, oxizii, sulfurile[22].

Este solubil în benzen[23].

Formează un amestec azeotrop cu apa ce conține 20,24% HCl și distilă la 110 °C.[24]

Dizolvarea PCl3 și PCl5 și a unor substanțe organice (eter, cetonă, acid, nitril, amină, etc.) conduc la creșterea
conductibilității. În cazul dizolvării unor cloruri metalice în HCl s-a pus în evidență formarea unor ioni complecși (de
ex. [AgCl4]3-).[25]

Proprietăți chimice

Hidrogenul clorurat este un acid monoprotic, adică poate disocia o singură dată în apă prin cedarea unui proton. În
soluția apoasă de acid clorhidric, ionul H+ reacționează cu apa pentru a forma ionul hidroniu, H3O+:[26][27]

HCl + H2O → H3O+ + Cl−

Un volum de apă dizolvă cca 450 volume de HCl gazos, reacția fiind exotermă (ΔH= -17,4 kcal/mol).

Celălalt ion care se formează este anionul clorură, Cl−. Acidul clorhidric poate fi folosit pentru a prepara sărurile sale
numite „cloruri” (de exemplu, clorura de sodiu). Este un acid puternic, disociind complet în apă.[26][27]
https://ro.wikipedia.org/wiki/Acid_clorhidric 3/6
12/9/2020 Acid clorhidric - Wikipedia

Acizii monoprotici prezintă o singură constantă de disociere, Ka, ce indică gradul de disociere în apă. Pentru un acid
tare cum este acidul clorhidric, valoarea acesteia este mare, existând încercări teoretice de a-i determina valoarea
exactă. Când se adaugă cloruri (de exemplu: NaCl) în soluții apoase de acid clorhidric, acestea nu au practic niciun
efect asupra pH-ului, deci clorura este o bază conjugată slabă și acidul clorhidric este complet disociat în apă. Astfel,
soluțiile apoase de tărie medie de HCl au molaritatea egală cu cea a protonului.[26][27]

Căldura de formare din elemente e de 92 kJ/mol[28]

Dintre acizii minerali comuni, acidul clorhidric este acidul monoprotic care participă cel mai puțin la reacțiile redox.
Este unul dintre cei mai ușor manevrabili acizi tari, deoarece conține ionul Cl- care nu este toxic. Soluțiile de tărie
medie sunt destul de stabile la păstrare, menținându-și proprietățile timp îndelungat.

Reacții

Acidul clorhidric atacă metalele( formând cloruri și apă), cu excepția metalelor nobile ca aurul, tantalul (germaniul),
cuprul, argintului și mercurul (numai în absența oxigenului).[29][30]

Acidul poate fi folosit la curățirea metalelor (ruginei) prin îndepărtarea (oxizilor) de ex. de pe cupru:[30][31]

În stare gazoasă, acidul disociază în elemente, la valori înalte ale temperaturii. De exemplu, gradul de disociere la
300 °C și 1 atm este de 3·10−7%, iar la 1000 °C este de 0,014%.

Dizolvat în benzen fără urme de apă nu reacționează cu metale cum ar fi zincul[32]

În soluții concentrate, el dizolvă unele metale cu formare de cloruri metalice și hidrogen gazos, reacționând și cu
anumiți compuși bazici cum ar fi CaCO3 sau CuO, formând cloruri dizolvate ce pot fi ulterior analizate.[26][27]

Prin combinare cu trioxid de sulf produce acid clorosulfonic.

Un amestec al acidului clorhidric și acid azotic, numit apă regală atacă aurul:[30]

Măsuri de protecție
In contact cu pielea acidul produce arsuri, vaporii lui sunt de asemenea caustici. In cazul contactului cu acid se
recomandă până la sosirea doctorului spălarea abundentă cu apă a pielii. De asemenea unele sapunuri continand o
cantitate prea mare de soda caustica pot leza pielea si mai rau.

1. prin reacția acidului cu nitratul de argint

2. prin formarea unui precipitat cu amoniacul (bază slabă)
3. prin eliberarea clorului în reacția cu oxidul de mangan (IV)

Concentrația de acid clorhidric se stabilește prin titrare cu o soluție de sodă caustică cu o concentrație cunoscută, sau
prin fotometrie.

Note
1. ^ Reti, Ladislao (1965). How old is Hydrochloric acid? (ed. public document). Berkeley: University of California
Press.
2. ^ en Hydrochloric Acid - History (http://www.hydrochloric-acid.co.uk/hydrochloric-acid-history). hydrochloric-
acid.co.uk. Accesat la 14 iulie 2010.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Acid_clorhidric 4/6
12/9/2020 Acid clorhidric - Wikipedia

3. ^ Waite, A.E (1992). Secret Tradition in Alchemy (ed. public document). Kessinger Publishing.
4. ^ Ernst Sigismund Von Meyer(1891),A History of Chemistry from Earliest Times to the Present Day,p.51
5. ^ Andrea Zille(2005), Lacasses reactions for txtile
applicationshttp://repositorium.sdum.uminho.pt/bitstream/1822/4899/1/ZillePhD.pdf
6. ^ a b Van Dorst, W.C.A. (2004). Technical product brochure Hydrochloric Acid (ed. public document). Amersfoort:
Akzo Nobel Base Chemicals. Citare cu parametru depășit |coauthors= (ajutor)
7. ^ a b c d e f „Hydrochloric Acid”. Chemicals Economics Handbook. SRI International. 2001. pp. 733.4000A–
733.3003F.
8. ^ a b Aftalion, Fred (1991). A History of the International Chemical Industry. Philadelphia: University of
Pennsylvania Press. ISBN 0-8122-1297-5.
9. ^ Greenwood, Norman N.; Earnshaw, Alan (1997). Chemistry of the Elements (ed. 2nd). Oxford: Butterworth-
Heinemann. pp. 946–48. ISBN 0080379419.
10. ^ „List of precursors and chemicals frequently used in the illicit manufacture of narcotic drugs and psychotropic
substances under international control” (http://www.incb.org/pdf/e/list/red.pdf) (PDF) (ed. Eleventh Edition).
International Narcotics Control Board. 2007.
11. ^ a b D. Negoiu, p. 130
12. ^ Ce este digestia (http://www.digestia.ro/ce_este_digestia.php). digestia.ro. Accesat la 14 iulie 2010.
13. ^ a b Maton, Anthea (1993). Human Biology and Health. Englewood Cliffs, New Jersey, USA: Prentice Hall.
ISBN 0-13-981176-1. Citare cu parametru depășit |coauthors= (ajutor)
14. ^ Refluxul gastro-esofagian - arsura sau acreala a stomacului, informatii medicale, gastroenterologie (http://medic
ale.interactiuni.ro/refluxul-gastro-esofagian-arsura-sau-acreala-a-stomacului-informatii-medicale-gastroenterologie
-416/). medicale.interactiuni.ro. Accesat la 14 iulie 2010.
15. ^ Mendham, J.; Denney, R. C.; Barnes, J. D.; Thomas, M.J.K.; Denney, R. C.; Thomas, M. J. K. (2000), Vogel's
Quantitative Chemical Analysis (ed. 6th), New York: Prentice Hall, ISBN 0-582-22628-7
16. ^ Nenițescu, p.670.
17. ^ Nenițescu, p. 671
18. ^ „Systemnummer 6 Chlor”. Gmelins Handbuch der Anorganischen Chemie. Chemie Berlin. 1927.
19. ^ „Systemnummer 6 Chlor, Ergänzungsband Teil B - Lieferung 1”. Gmelins Handbuch der Anorganischen
Chemie. Chemie Weinheim. 1968.
20. ^ Ripan, Ceteanu, p. 101
21. ^ Ripan, Ceteanu, p. 101
22. ^ Ripan, Ceteanu, p.101
23. ^ Ripan, Ceteanu, p. 101
24. ^ Negoiu, p. 133
25. ^ Negoiu, p.134
26. ^ a b c d Lide, David (2000). CRC Handbook of Chemistry and Physics (ed. 81st). CRC Press. ISBN 0849304814.
27. ^ a b c d Perry, R (1984). Perry's Chemical Engineers' Handbook (ed. 6th). McGraw-Hill Book Company. ISBN 0-
07-049479-7. Citare cu parametru depășit |coauthors= (ajutor)
28. ^ Pauling, p. 188
29. ^ en Limiting Reactants - Mg & HCl (http://quiz2.chem.arizona.edu/preproom/Limiting%20Reactants%20-%20M
g%20and%20HCl.htm). University of Arizona - Chemistry. Accesat la 14 iulie 2020.
30. ^ a b c T. Roșu, Curs de Chimia nemetalelor, Universitatea din București, 2008.
31. ^ en teachers.sduhsd.net/bbelyea/docs/CopperOdysseyLab.doc Reactions Lab. Accesat la 14 iuli 2010.
32. ^ Ripan, Ceteanu, p. 101

Bibliografie
C.D. Nenițescu, Chimie Generală, ed. Didactică și pedagogică, București
D. Negoiu, Tratat de chimie anorganică, editura Tehnică, vol.2, București, 1972
Constantin D. Albu, Maria Brezeanu, Mică enciclopedie de chimie, Editura Enciclopedică Română, 1974, p 17
Linus Pauling, Chimie generală, Editura Științifică, București, 1972 (traducere din limba engleză)
Raluca Ripan, I. Ceteanu, Manual de lucrări practice de chimie anorganică - vol I Metaloizi, Editura de stat
didactică și pedagogică, București, 1961

https://ro.wikipedia.org/wiki/Acid_clorhidric 5/6
12/9/2020 Acid clorhidric - Wikipedia

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Acid_clorhidric&oldid=13716024

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 25 noiembrie 2020, ora 00:46.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze suplimentare.
Vedeți detalii la Termenii de utilizare.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Acid_clorhidric 6/6