Marte (Planetă) - Wikipedia

12/9/2020 Marte (planetă) - Wikipedia
Marte (planetă)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Marte este a patra planetă de la Soare și Marte

penultima ca mărime din Sistemul Solar. Marte
poartă numele zeului roman al războiului și este
adesea denumită Planeta Roșie,[16][17] deoarece
oxidul de fier predominant pe suprafața sa îi
conferă un aspect roșiatic distinctiv între
corpurile astronomice vizibile cu ochiul liber.[18]
Marte este o planetă telurică cu o atmosferă
subțire, având caracteristici de suprafață care
amintesc atât de craterele de impact ale Lunii, cât
și de văi, deșerturi și calote glaciare polare ca ale
Pământului.
Zilele și anotimpurile sunt comparabile cu cele ale

Pământului, deoarece perioada de rotație,
precum și înclinarea axială în raport cu planul
ecliptic sunt foarte similare. Marte găzduiește
Muntele Olimp, cel mai mare vulcan și cel mai
Imagine în culori naturale, 2007[a]
cunoscut munte de pe orice planetă din Sistemul
Solar și Valles Marineris, unul dintre cei mai mari Caracteristicile orbitei[3]
canioane din Sistemul Solar. Bazinul din emisfera
Epocă J2000
nordică acoperă 40% din planetă și poate fi un
semn de impact imens.[19][20] Marte are doi Afeliu 249.200.000 km (1,666 AU)
sateliți, Phobos și Deimos, care sunt mici și au o Periheliu 206.700.000 km (1,382 AU)
formă neregulată. Este posibil ca aceștia să fie
asteroizi captați,[21][22] similare cu 5261 Eureka, Axa semi-majoră 227.939.200 km (1,523 AU)
un troian al lui Marte. Excentricitate 0,0934
Marte a fost explorată de numeroase nave Perioadă orbitală 686,971 zile

spațiale fără echipaj. Mariner 4, lansat de NASA (1,88082 ani; 668,5991 soli)
la 28 noiembrie 1964, a fost prima navă spațială Perioadă sinodică 779,96 zile (2,1354 ani)
care a vizitat Marte, cea mai mare apropiere de
planetă având loc la 15 iulie 1965. Mariner 4 a Viteza medie a 24,007 km/s (86.430 km/h)
detectat slaba centură de radiații marțiene, mișcării de revoluție
măsurată la aproximativ 0,1% din cea a Anomalia medie 19.412°[1]
Pământului și a surprins primele imagini ale unei
Înclinație 1,850° față de ecliptică;
alte planete din spațiul profund.[23][24] La 20
iulie 1976, Viking 1 a efectuat prima aterizare de 5,65° față de ecuatorul Soarelui;
succes pe suprafața marțiană.[25] Deși nava 1,67° față de planul invariabil[2]
spațială sovietică Mars 3 a avut o amartizare lină
în decembrie 1971, contactul a fost pierdut după Longitudinea nodului 49,558°
ascendent
câteva secunde.[26] La 4 iulie 1997, nava spațială
Mars Pathfinder a aterizat pe Marte, iar la 5 iulie, Argumentul perihelion 286,502°
roverul misiunii, Sojourner a devenit primul Sateliți 2
rover robotic care a operat pe Marte.[27]
Caracteristici fizice
Pathfinder a fost urmat de roverele Spirit și
https://ro.wikipedia.org/wiki/Marte_(planetă) 1/28
Opportunity, care au aterizat în ianuarie 2004 și Raza medie 3.389,5 ± 0,2 km [b] [4]
au funcționat până la 22 martie 2010 respectiv 10
Raza ecuatorială 3.396,2 ± 0,1 km [b] [4]
iunie 2018.[28][29] Orbitatorul Mars Express,
prima navă spațială a Agenției Spațiale Raza polară 3.376,2 ± 0,1 km [b] [4]
Europeane a ajuns pe orbită la 25 decembrie Aplatizare 0.005 89 ± 0.000 15
2003.[30] La 24 septembrie 2014, Organizația
indiană de cercetare spațială a devenit a patra Suprafață 144.798.500 km2 [5]
agenție spațială care a vizitat Marte, când Volum 1,6318×1011 km3 [6]
misiunea sa interplanetară Mars Orbiter Mission
Masă 6,4171×1023 kg [7]
a ajuns cu succes pe orbită.[31][32]
Densitate medie 3,9335 g/cm3 [6]
Există investigații în curs de desfășurare care
evaluează potențialul de locuibilitate din trecut al Gravitație 3,72076 m/s2 [8]
lui Marte, precum și posibilitatea existenței vieții. Momentul factorului 0,3662 ± 0,0017 [9]
Sunt planificate viitoare misiuni de astrobiologie, de inerție
inclusiv roverele Perseverance și Rosalind Viteză cosmică 5,027 km/s (18.100 km/h)
Franklin.[33][34][35][36] Apa lichidă nu poate
exista pe suprafața planetei Marte din cauza Perioadă de rotație 1,025957 zile
siderală 24h 37m 22s [6]
presiunii atmosferice scăzute, care este mai mică
de 1% din presiunea atmosferică pe Terra,[37] cu Viteza rotației 241,17 m/s (868,22 km/h)
excepția unor mici creșteri pentru perioade ecuatoriale
scurte.[38] Cele două calote glaciare polare par a fi Înclinare axială 25,19° față de planul ei
făcute în mare parte din apă.[39][40] Volumul de orbital[10]
apă din calota glaciară a Polului Sud, dacă este
topită, ar fi suficient pentru a acoperi întreaga Ascensiunea dreaptă 317,681 43°
a polului nord 21h 10m 44s
suprafață planetară până la o adâncime de 11
metri.[41] În noiembrie 2016, NASA a raportat Declinația polului 52,886 50°
găsirea unei cantități mari de gheață subterană în nord
regiunea Utopia Planitia de pe Marte. Se Albedo 0,170 geometric [11]
estimează că volumul de apă detectat este
echivalent cu volumul de apă din Lacul 0,25 Bond[10]
Superior.[42][43][44] Temp. la suprafață min medie max
Kelvin 130 K 210 K[10] 308 K
Marte poate fi observat cu ușurință de pe Pământ [13]
Celsius −143 °C −63 °C 35 °C[14]
cu ochiul liber, la fel și colorarea sa roșiatică. [13]
Fahrenheit −226 °F −82 °F 95 °F[14]
Magnitudinea sa aparentă (strălucire) atinge
-2,94,[12] care este depășită doar de Venus, Lună Magnitudinea −2.94 to +1.86 [12]
și Soare. aparentă
Diametru unghiular 3.5–25.1″[10]
Atmosfera[10][15]
Cuprins Presiunea la suprafață 0,636 (0,4–0,87) kPa
Nume 0,00628 atm
Caracteristici fizice Compoziție 95,97% dioxid de carbon

Structura internă atmosferică 1,93% argon
Geologie de suprafață 1,89% azot
Sol
0,146% oxigen
Atmosferă
Metan 0,0557% monoxid de
carbon
Aurora
Climă 0,0210% vapori de apă
0,0100% oxizi de azot
Orbită și rotație
Sateliți 0,00025% neon

Explorare 0,00008% apă semigrea
Viitor 0,00003% krypton
Observații istorice 0,00001% xenon
Observații antice și medievale
„Canale” marțiene
Explorare
Impact cultural
„Marțieni” inteligenți
Vezi și
Note
Referințe
Legături externe
Imagini
Video
Nume
Planeta este numită după zeul roman al războiului, Mars, o asociere făcută datorită culorii sale
roșiatice care sugerează sânge.[45] În limba greacă, planeta este cunoscută sub numele de Ἄρης Arēs,
cu rădăcina inflexională Ἄρε- Are-.[46] De aici rezultă termeni tehnici, precum areologie (geologia lui
Marte) și numele stelei Antares.
„Mars” este, de asemenea, baza numelui lunii martie (din latinescul Martius mēnsis „luna lui
Marte”).
Caracteristici fizice
Marte are aproximativ jumătate din diametrul Pământului, cu o suprafață doar puțin mai mică decât
suprafața totală a uscatului Pământului.[10] Marte este mai puțin densă decât Pământul, având
aproximativ 15% din volumul Pământului și 11% din masa Pământului, ceea ce duce la aproximativ
38% din greutatea suprafeței Pământului. Aspectul roșiatic-portocaliu al suprafeței marțiene este
cauzat de oxidul de fier (III) sau de rugină.[47] Alte culori comune de suprafață includ auriu, maro,
bronz și verzui, în funcție de mineralele prezente.[48]
Marte Harta topografică a lui Comparație: Terra și Marte

Marte
Structura internă
La fel ca Pământul, Marte a suferit o diferențiere, ceea ce a avut ca rezultat un nucleu metalic dens
suprapus de materiale mai puțin dense.[49] Modelele actuale ale interiorului său implică un miez cu o
rază de aproximativ 1,794 ± 65 km constând în principal din fier și nichel cu aproximativ 16-17%
sulf.[50] Acest miez de sulfură de fier (II) este considerat a fi de două ori mai bogat în elemente mai
ușoare decât cel al Pământului.[51]
Nucleul este înconjurat de o manta de silicat care a format multe dintre caracteristicile tectonice și
vulcanice de pe planetă, dar pare să fie latent. Pe lângă siliciu și oxigen, cele mai abundente elemente
din crusta marțiană sunt: fier, magneziu, aluminiu, calciu și potasiu. Grosimea medie a scoarței
planetei este de aproximativ 50 km cu o grosime maximă de 125 km.[51] Crusta Pământului are o
medie de 40 km.
Marte este activ seismic, InSight înregistrând în 2019 peste 450 de cutremure și evenimente
conexe.[52][53]
Geologie de suprafață
Marte este o planetă telurică alcătuită din minerale care conțin

siliciu și oxigen, metale și alte elemente care formează de obicei
roca.
Suprafața lui Marte este compusă în principal din bazalt

tholeiitic,[54] deși unele părți sunt mai mult bogate în siliciu decât
bazaltul tipic și pot fi similare cu rocile andezit de pe Pământ sau cu
sticla de siliciu. Regiunile de albedo scăzut sugerează concentrații de
plagioclase, regiunile cu albedo scăzut din nord prezintă
concentrații mai mari decât cele normale de silicați și sticlă de
siliciu. Părți din zonele muntoase din sud includ cantități detectabile
Harta albedo a lui Marte
de piroxeni cu un conținut ridicat de calciu. S-au găsit concentrații
localizate de hematit și olivină.[55] O mare parte a suprafeței este
acoperită de praf fin de oxid de fier (III).[56][57]
Deși Marte nu are dovezi ale unui câmp magnetic global

structurat,[59] observațiile arată că părți ale scoarței planetei au
fost magnetizate și că inversiunile geomagnetice au avut loc în
trecut. Acest paleomagnetism al mineralelor sensibil magnetic
este similar cu benzile alternative aflate pe fundul oceanelor
Pământului. O teorie, publicată în 1999 și reexaminată în
octombrie 2005 (cu ajutorul Mars Global Surveyor), indică
faptul că aceste benzi sugerează o activitate tectonică pe Marte în
urmă cu patru miliarde de ani, înainte de dinamul planetar să fi
încetat să funcționeze și câmpul magnetic al planetei să se fi
stins.[60]
Se crede că, în timpul formării Sistemului Solar, Marte a fost

creat ca urmare a unui proces stohastic de acreție a materialului
Harta geologică a lui Marte, 2014[58] de pe discul protoplanetar care orbita Soarele. Marte are multe
caracteristici chimice distinctive cauzate de poziția sa în Sistemul
Solar. Elementele cu puncte de fierbere relativ scăzute, cum ar fi clor, fosfor și sulf, sunt mult mai
frecvente pe Marte decât pe Pământ; aceste elemente au fost probabil împinse spre exterior de vântul
solar energic al tânărului Soare.[61]
După formarea planetelor, toate au fost supuse așa-numitului „Marele bombardament târziu”.
Aproximativ 60% din suprafața planetei Marte prezintă înregistrări ale impactelor din acea
perioadă,[62][63][64] în timp ce o mare parte a suprafeței rămase a fost probabil acoperită de bazine
imense de impact cauzate de aceste evenimente. Există dovezi ale unui bazin de impact enorm în
emisfera nordică a planetei Marte, care are laturi de 10.600 km cu 8.500 km sau de aproximativ
patru ori mai mare decât Bazinul Polul Sud-Aitken al Lunii, cel mai mare bazin de impact descoperit
până în prezent.[19][20] Această teorie sugerează că Marte a fost lovit de un corp de dimensiunea lui
Pluto acum aproximativ patru miliarde de ani. Evenimentul, despre care se crede că este cauza
dihotomiei emisferice marțiene, a creat bazinul neted Borealis care acoperă 40% din planetă.[65][66]
Istoria geologică a planetei Marte poate fi împărțită în mai multe

perioade, dar următoarele sunt cele trei perioade
principale:[68][69]
Perioada Noachian (denumită după Noachis Terra):

Formarea celor mai vechi elemente de suprafață existente pe
Marte, în urmă cu 4,5 până la 3,5 miliarde de ani. Crusta
planetei formată în această epocă prezintă numeroase
cratere de impact, multe dintre ele masive (scară planetară). Cum ar fi putut arăta Marte acum
Se crede că protuberanța Tharsis, o zonă montană vulcanică, patru miliarde de ani (concept
s-a format în timpul acestei perioade, cu inundații extinse de artistic).[67]
apă lichidă la sfârșitul acelei perioade.
Perioada Hesperian (denumită după Hesperia Planum):
acum 3,5 până la 3,3-2,9 miliarde de ani în urmă. Perioada hesperiană este marcată de formarea
unor mari câmpii de origine vulcanică.
Perioada Amazonian (denumită după Amazonis Planitia): acum 3,3-2,9 miliarde de ani până în
prezent. Regiunile amazoniene au puține cratere cu impact de meteoriți, dar sunt altfel destul de
variate. Muntele Olimp s-a format în această perioadă, alături de curgerile de lavă din alte zone
de pe Marte.
Activitatea geologică se desfășoară încă pe Marte. Valea Athabasca prezintă urme de curgeri de lavă
datate la aproximativ 200 de milioane de ani în urmă. Curgerile de apă în grabenele din Cerberus
Fossae au avut loc cu cel mult 20 milioane de ani în urmă, indicând activitate vulcanică cel puțin la fel
de recentă.[70] La 19 februarie 2008, imaginile de la Mars Reconnaissance Orbiter au arătat dovezi
ale unei avalanșe pornite de pe o stâncă de 700 de metri înălțime.[71]
Sol
Datele returnate de landerul Phoenix arată că solul marțian este

ușor alcalin și conține elemente cum ar fi magneziu, sodiu,
potasiu și clor. Acești nutrienți se găsesc și în solurile de pe
Pământ și sunt necesare pentru creșterea plantelor.[72]
Experimentele efectuate de lander au arătat că solul marțian are
un pH de bază de 7,7 și conține 0,6% perclorat de
sare.[73][74][75][76] Aceasta este o concentrație foarte mare și face
solul marțian toxic.[77][78]
Pe întreaga suprafață a lui Marte, pe pantele abrupte ale

craterelor, canioanelor și văilor, se întâlnesc în mod obișnuit fâșii
Expunerea de praf bogat în siliciu întunecate care cu timpul devin mai deschise. Uneori, astfel de
descoperit de rover-ul Spirit fâșii încep într-o zonă mică și apoi se întind pe sute de metri. Au
fost, de asemenea, observate dungi de-a lungul marginilor de
stâncă și alte obstacole naturale de-a lungul cursului inițial. Conform celei mai populare ipoteze,
aceste dungi sunt straturi subterane întunecate de sol expuse după avalanșe de praf sau turbioane de
praf.[79]
Atmosferă
Marte și-a pierdut magnetosfera în urmă cu 4 miliarde de ani,[80]

probabil din cauza numeroaselor impacte cu asteroizi,[81] astfel încât
vântul solar interacționează direct cu ionosfera marțiană, scăzând
densitatea atmosferică prin eliminarea atomilor din stratul exterior. Atât
sonda Mars Global Surveyor cât și Mars Express au detectat particule
atmosferice ionizate care scapă în spațiu în urma planetei Marte,[80][82]
și această pierdere atmosferică este studiată de către orbitatorul
MAVEN. Față de Pământ, atmosfera lui Marte este foarte subțire.
Presiunea atmosferică variază de la un nivel scăzut de 30 Pa pe Muntele
Olimp la peste 1.155 Pa în Hellas Planitia, cu o presiune medie la nivelul
Atmosfera subțire a lui
suprafeței de 600 Pa.[83] Pe Pământ, o astfel de presiune se găsește la o Marte vizibilă la orizont
altitudine de 35 km deasupra suprafeței mării.[84] Presiunea medie de
suprafață este de doar 0,6% din cea a Pământului. Presiunea în
atmosfera lui Marte scade cu altitudinea mai lent decât pe Pământ, scăderea relativă apare
aproximativ la fiecare 10,8 km (pe Pământ la aproximativ fiecare 6 km).[85] Acest lucru se datorează
accelerației gravitaționale mult mai reduse pe suprafața planetei Marte (aproximativ 38% din cea a
Pământului).
Atmosfera de pe Marte este formată din aproximativ 96% dioxid de carbon, 1,93% argon și 1,89%
azot împreună cu urme de oxigen și apă.[10][86] Atmosfera este destul de rarefiată, conținând
particule de aproximativ 1,5 µm în diametru, care conferă cerului marțian o culoare opacă când este
văzută de la suprafață.[87] Poate căpăta o nuanță roz datorită particulelor de oxid de fier suspendate
în atmosferă.[17]
Metan
În atmosfera marțiană a fost detectat metan.[88][89] Concentrația

de metan variază de la aproximativ 0,24 ppb în timpul iernii, în
nord la aproximativ 0,65 ppb în timpul verii.[90]
Metanul poate exista în atmosfera lui Marte o perioadă limitată

de timp până când este distrus - estimările duratei sale de viață
variază de la 0,6–4 ani,[91][92] astfel încât prezența sa indică
faptul că o sursă activă de gaz trebuie să fie prezentă. Metanul ar
Surse potențiale de metan (CH4) pe
putea fi produs printr-un proces non-biologic, cum ar fi
Marte
serpentinizarea care implică apă, dioxid de carbon și olivină
minerală și care este cunoscut a fi obișnuit pe Marte.[93] Formele
de viață microbiană metanogenă sunt printre surse posibile.
Chiar dacă misiunile rover ar determina faptul că viața marțiană microscopică este sursa metanului,
formele de viață sunt probabil situate cu mult sub suprafață, în afara întinderii roverului.[94]
Aurora
În 1994, misiunea Mars Express a Agenției Spațiale

Europene a găsit o strălucire ultravioletă provenită de
la „umbrele magnetice” din emisfera sudică. Marte nu
are un câmp magnetic global care ghidează particulele
încărcate care intră în atmosferă. Marte are câmpuri
magnetice multiple în formă de umbrelă, în principal
în emisfera sudică, care sunt resturi ale unui câmp
global care a scăzut în urmă cu miliarde de ani. Atmosfera de pe Marte (carbon, oxigen și
hidrogen) realizat de sonda MAVEN în UV[95]
La sfârșitul lunii decembrie 2014, nava spațială
MAVEN a NASA a detectat aurore răspândite în
emisfera nordică a planetei și a coborât la aproximativ 20-30 de grade latitudinea nordică a
ecuatorului lui Marte. Particulele care provoacă aurora au pătruns în atmosfera marțiană, creând
aurore sub 100 km deasupra suprafeței (aurorele Pământului variază între 100 km și 500 km
deasupra suprafeței). Câmpurile magnetice din vântul solar cad ca niște perdele peste Marte, iar
particulele încărcate urmează liniile câmpului magnetic al vântului solar în atmosferă, determinând
apariția aurorei în afara umbrelelor magnetice.[96]
La 18 martie 2015, NASA a raportat detectarea unei aurore care nu este pe deplin înțeleasă și a unui
nor de praf neexplicat în atmosfera de pe Marte.[97]
În septembrie 2017, NASA a raportat că nivelurile de radiații de pe suprafața planetei Marte au fost
temporar dublate și au fost asociate cu o aurora de 25 de ori mai strălucitoare decât oricare observată
anterior, din cauza unei furtuni solare masive și neașteptate, la mijlocul lunii.[98]
Climă
Dintre toate planetele Sistemului Solar, anotimpurile de pe Marte sunt cele mai asemănătoare cu cele
de pe Terra, datorită înclinării similare a axei de rotație a ambelor planete pe planul orbitei.
Lungimile anotimpurilor marțiene sunt de aproximativ două ori mai mari decât cele ale Pământului,
deoarece distanța mai mare a lui Marte față de Soare face ca anul marțian să aibă o durată
echivalentă cu aproximativ doi ani pe Pământ. Temperatura suprafeței de pe Marte variază de la
valori minime de aproximativ -143 °C (iarna la calotele glaciare)[13] până la maxime de până la 35 °C
(vara la ecuator).[14] Intervalul mare de temperaturi se datorează atmosferei subțiri care nu poate
stoca multă căldură solară, presiunea atmosferică scăzută și inerția termică scăzută a solului
marțian.[99] Planeta este de 1,52 ori mai departe de Soare decât Pământul, rezultând doar 43% din
cantitatea de lumină solară.[100]
Clima de pe Marte este afectată și de excentricitatea relativ mare a orbitei sale. Marte este aproape de
periheliu când este vară în emisfera sudică și iarnă în emisfera nordică și aproape de afeliu când este
iarnă în emisfera sudică și vară în nord. Ca urmare, anotimpurile din emisfera sudică sunt mai
extreme, iar anotimpurile din nord sunt mai blânde. Temperaturile de vară în sud pot fi mai calde cu
până la 30 °C decât vara în nord la aceeași latitudine.[101]
Marte are cele mai mari furtuni de praf din Sistemul Solar, atingând viteze de peste 160 km/h.
Acestea pot varia de la o furtună pe o suprafață mică, până la furtuni gigantice care acoperă întreaga
planetă. Furtunile globale tind să apară atunci când Marte este cel mai aproape de Soare și crește
temperatura.[102]
Marte (înainte/după) o furtună de praf globală (iulie 2018)
Furtunile de nisip sunt un fenomen foarte periculos în contextul viitoarelor zboruri către Marte.
Suprafața planetei devine opacă la razele soarelui și totul este acoperit cu un strat de praf fin. Acest
lucru poate avea un efect negativ asupra dispozitivelor mecanice și electronice care operează pe
planetă, inclusiv a panourilor solare, ale căror performanțe vor scădea semnificativ. Aceste ipoteze au
fost confirmate în timpul furtunii globale de praf din 2007, după care s-a observat o scădere
semnificativă a energiei generate de panourile solare instalate la bordul roverului Oportunity .
Orbită și rotație
Distanța medie a lui Marte față de Soare este de aproximativ 230
milioane km iar perioada orbitală (an marțian) durează cât 687
zile pe Terra. O zi pe Marte (numită sol) este doar puțin mai
lungă decât o zi pe Terra: 24 ore, 39 minute și 35,244
secunde.[103] Un an marțian este egal cu 1,8809 ani pe Terra sau
1 an, 320 zile și 18,2 ore.[10]
Înclinarea axială a lui Marte este de 25,19 grade în raport cu

planul său orbital, care este similară cu înclinarea axială a
Pământului.[10] Drept urmare, Marte are anotimpuri ca
Pământul, deși pe Marte sunt aproape de două ori mai lungi,
deoarece perioada sa orbitală este mult mai lungă. În orientarea
Marte se află la aproximativ 230 de
sa actuală, polul nord al lui Marte indică o direcție similară cu
milioane km de Soare; perioada sa
locația stelei Deneb.[15] orbitală este de 687 zile (terestre),
reprezentată în roșu. Orbita
Marte are o excentricitate orbitală relativ pronunțată, de
Pământului este în albastru.
aproximativ 0,09; printre planetele Sistemului Solar numai
Mercur are o excentricitate orbitală mai mare. Se știe că în trecut,
Marte a avut o orbită mult mai circulară. La un moment dat, cu 1,35 milioane de ani în urmă (ani
tereștri), Marte a avut o excentricitate de aproximativ 0,002, mult mai mică decât cea a Pământului
de astăzi.[104] Ciclul de excentricitate al lui Marte este de 96.000 de ani tereștri, comparativ cu ciclul
Pământului de 100.000 de ani.[105] Marte are un ciclu de excentricitate mult mai lung, cu o perioadă
de 2,2 milioane de ani tereștri, iar acest lucru suprapune ciclul de 96.000 de ani din graficele de
excentricitate. În ultimii 35.000 de ani, orbita lui Marte a devenit ceva mai excentrică din cauza
efectelor gravitaționale ale celorlalte planete. Distanța cea mai apropiată între Pământ și Marte va
continua să scadă ușor pentru următorii 25.000 de ani.[106]
Sateliți
Articole principale: Sateliții naturali ai lui Marte, Phobos (satelit) și Deimos (satelit).
Marte are doi sateliți naturali relativ mici, în

formă neregulată, ale căror orbite sunt foarte
aproape de planetă: Phobos (diametru de
aproximativ 22 km) și Deimos (diametru de
aproximativ 12 km). Ei pot fi asteroizi captați
sau corpuri formate din materie ejectată de
impacturile cu planeta.[107] Ambii sateliți au
fost descoperiți în 1877 de Asaph Hall. Numele
lor provine de la fii zeului grec al războiului
Ares: Phobos („panică”, „frică”) și Deimos Imagine HiRISE în culori Imagine HiRISE în culori
(„teroare”, „temere”), care în mitologia greacă îmbunătățite a lui Phobos, îmbunătățite a lui Deimos
și-au însoțit tatăl în bătălii. Echivalentul lui Ares care prezintă o serie de (nu la scară)
canale și cratere, în mare
în mitologia romană a fost Marte.[108][109] În
parte paralele cu craterul
greaca modernă, planeta își păstrează numele Stickney din dreapta
vechi de Ares (Aris: Άρης).[110]
De la suprafața lui Marte, mișcările lui Phobos și ale lui Deimos apar diferit de cele ale Lunii. Phobos
răsare la vest, apune la est și răsare din nou după doar 11 ore. Deimos, fiind în afara orbitei sincrone -
unde perioada orbitală s-ar potrivi cu perioada de rotație a planetei - răsare la est, dar se mișcă lent.
Perioada orbitală a lui Deimos (de aproximativ 30,5 ore) depășește ziua solară marțiană (24,5 ore).
Pentru un observator aflat la ecuator, de la răsărit până la apus trec 2,7 zile.[111]
Deoarece orbita lui Phobos se află sub altitudinea sincronă, forța mareică
de pe planeta Marte îi reduce treptat orbita. În aproximativ 50 de
milioane de ani, s-ar putea să se prăbușească pe suprafața lui Marte sau
să se despartă într-o structură de inel în jurul planetei.[111] Deimos este
mult mai departe de planetă, forța mareică este mică pe ea, dar teoretic, la
fel ca Luna Pământului, se îndepărtează lent de planetă.
Orbitele lui Phobos și Originea celor doi sateliți nu este bine înțeleasă. Până de curând, se
Deimos (la scară) credea că, datorită albedo-ul lor scăzut și a compoziției condrit carbonat,
acestea erau considerate similare cu asteroizii, susținând teoria capturii.
Orbita instabilă a lui Phobos pare să indice o captare relativ recentă.
Ambele au însă orbite circulare, în apropierea ecuatorului, lucru neobișnuit pentru obiectele
capturate, iar dinamica de captare necesară este complexă. Acreția în istoria timpurie a lui Marte este
o altă posibilitate credibilă, care însă nu explică de ce compoziția lor pare să semene cu asteroizi și nu
cu Marte.
O a treia posibilitate este implicarea unui al treilea corp sau un tip de perturbare a impactului.[112]
Noi dovezi observaționale indică faptul că Phobos are un interior extrem de poros[113] care indică că
acesta conține în principal silicate stratificate și alte minerale cunoscute de pe Marte,[114] ceea ce
sugerează formarea sa din materialul evacuat prin impactul cu suprafeța planetei, care ulterior s-a
contopit,[115] similar cu teoria predominanta pentru originea Lunii. Deși spectrele suprafețelor
sateliților în lumina vizibilă și în infraroșu apropiat seamănă cu cele ale asteroizilor din centura
exterioară, spectrul lui Phobos în infraroșu îndepărtat nu seamănă cu nici un condrit. [114]
Explorare
Articol principal: Explorarea planetei Marte.
Zeci de nave spațiale fără echipaj, inclusiv orbitatori, landeri și

roveri au fost trimise pe Marte de către Uniunea Sovietică,
Statele Unite, Europa și India pentru a studia suprafața, clima și
geologia planetei.
În prezent Marte găzduiește opt nave spațiale funcționale: șase

pe orbită — 2001 Mars Odyssey, Mars Express, Mars
Reconnaissance Orbiter, MAVEN, Mars Orbiter Mission și
ExoMars Trace Gas Orbiter — și două la suprafață — Curiosity
(rover) și InSight (lander). Publicul poate solicita imagini de pe
Marte prin intermediul programului HiWish al Mars
Reconnaissance Orbiter.
Misiunea Mars Science Laboratory, numită Curiosity a fost

lansată la 26 noiembrie 2011 și a ajuns pe Marte pe 6 august
2012. Roverul are o viteză de mișcare de până la 90 m pe oră.[116]
Experimentele includ un laser chimic care poate deduce
compoziția rocilor de la o distanță de 7 m.[117] La 10 februarie Roverul Curiosity pe Marte, 2016
2013, Curiosity a obținut primele probe de roci adânci prelevate
deja dintr-un alt corp planetar, folosind burghiul său încorporat.[118] În același an, a descoperit că
solul lui Marte conține între 1,5% și 3% apă în masă (deși atașat la alți compuși și astfel nu este
accesibil în mod liber).[119] Observațiile făcute de Mars Reconnaissance Orbiter au arătat anterior
posibilitatea apariției apei în timpul celor mai calde luni de pe Marte.[120]
La 24 septembrie 2014, Mars Orbiter Mission, lansată de Organizația Spațială Indiană de Cercetare
(ISRO), a ajuns pe orbita lui Marte. ISRO a lansat misiunea la 5 noiembrie 2013, cu scopul de a
analiza atmosfera și topografia marțiană. Misiunea a folosit o orbită de transfer Hohmann pentru a
scăpa de influența gravitațională a Pământului și a fost catapultat într-o călătorie de nouă luni spre
Marte. Este prima misiune interplanetară asiatică de succes.[121]
Agenția Spațială Europeană, în colaborare cu Roscosmos, a lansat ExoMars Trace Gas Orbiter și
landerul Schiaparelli la 14 martie 2016.[122] În timp ce Trace Gas Orbiter a intrat cu succes pe orbita
lui Marte la 19 octombrie 2016, Schiaparelli s-a prăbușit în timpul încercării de aterizare.[123]
În mai 2018 a fost lansat landerul InSight al NASA. Misiunea a ajuns pe Marte în noiembrie
2018.[124][125] InSight a detectat primul cutremur marțian în aprilie 2019.[126][127]
În 2019, nava spațială MAVEN a cartografiat pentru prima dată modelele eoliene la mare altitudine la
nivelul întregii planete.[128][129] S-a descoperit că vânturile care se află la kilometri deasupra
suprafeței păstrau informații despre formele de pământ aflate dedesubt.[128]
Opportunity - panoramă Marte, 2012.
Viitor
NASA intenționează să lanseze roverul său de astrobiologie

Perseverance între 17 iulie și 5 august 2020.[130] Rover-ul va
colecta mostre pentru o misiune viitoare de recuperare care le va
aduce pe Pământ. Conceptul actual pentru misiunea Mars
Sample Return se va lansa în 2026 și va avea un hardware
construit de NASA și ESA.[131]
Concept pentru un vehicul cu
Agenția Spațială Europeană va lansa roverul ExoMars și transfer termic nuclear bimodal pe
platforma de suprafață în iulie 2020.[132] orbita joasă a Pământului
Orbitatorul Mars Hope al Emiratelor Arabe Unite este planificat

pentru lansare în 2020, urmând să ajungă pe orbita lui Marte în 2021. Sonda va face un studiu global
asupra atmosferei marțiene.[133]
Au fost propuse mai multe planuri pentru o misiune umană pe Marte de-a lungul secolului XX și în
secolul XXI, dar nici un plan în curs nu are o dată de sosire înainte de 2030.[134]
Observații istorice
Observații antice și medievale
Vechii sumerieni credeau că Marte era Nergal, zeul războiului și al bolilor.[137] Existența lui Marte ca
obiect rătăcitor pe cerul nopții a fost înregistrată de astronomii egipteni antici și, până în 1534 î.Hr.,
erau familiarizați cu mișcarea retrogradă a planetei.[138] În perioada Imperiului Neobabilonian,
astronomii babilonieni făceau înregistrări periodice despre pozițiile planetelor și observații
sistematice ale comportamentului lor. Despre Marte, ei știau că la fiecare 79 de ani există 37 de
perioade sinodice sau 42 de cicluri zodiacale. Au inventat metode aritmetice pentru a face corecții
minore la pozițiile previzionate ale planetelor.[139][140] În Grecia antică planeta era cunoscută sub
numele de Πυρόεις (Pyrόeis).[141]
În secolul al IV-lea î.Hr., Aristotel a remarcat că Marte a dispărut

în spatele Lunii în timpul unei ocultări, indicând faptul că
planeta era mai departe.[142] Ptolemeu, un grec care trăia în
Alexandria,[143] a încercat să abordeze problema mișcării orbitale
a lui Marte. Modelul lui Ptolemeu și lucrarea sa colectivă asupra
astronomiei au fost prezentate în colecția cu mai multe volume
Almagest, care a devenit tratatul autoritar asupra astronomiei
occidentale pentru următoarele paisprezece secole.[144]
Literatura din China antică confirmă faptul că Marte a fost
cunoscută de astronomii chinezi nu mai târziu în secolul al IV-lea
î.Hr.[145] În culturile din Asia de Est, Marte este denumită în
mod tradițional „steaua focului” (chineză: 火星 ), pe baza celor
cinci elemente.[146][147][148]
În timpul secolului al XVII-lea, aristocratul danez Tycho Brahe a

Galileo Galilei, prima persoană care
măsurat paralaxa diurnă a lui Marte pe care Johannes Kepler a
a văzut Marte prin telescop[135] în
folosit-o pentru a face un calcul preliminar al distanței relative
1610.[136]
față de planetă.[149] Când telescopul a devenit disponibil,
paralaxa diurnă a lui Marte a fost din nou măsurată în efortul de
a determina distanța Soare-Pământ. Aceasta a fost realizată pentru prima dată de Giovanni
Domenico Cassini în 1672. Măsurătorile timpurii de paralaxă au fost împiedicate de calitatea
instrumentelor.[150] Singura ocultare a lui Marte de către Venus observată a fost cea din 13 octombrie
1590, văzută de Michael Maestlin la Heidelberg.[151] În 1610, Marte a fost privită de astronomul
italian Galileo Galilei, care a fost primul care a văzut-o prin telescop.[136][135] Astronomul olandez
Christiaan Huygens a fost primul care a observat detaliile suprafeței sale și a determinat perioada de
rotație a planetei.[152]
„Canale” marțiene
Articol principal: Canale marțiene.
Până în secolul al XIX-lea, rezoluția telescoapelor a atins un nivel

suficient pentru identificarea caracteristicilor suprafeței. La 5
septembrie 1877 a avut loc o opoziție perihelică când Marte a fost
deosebit de aproape de Pământ. Astronomul italian Giovanni
Schiaparelli a profitat de această situație pentru a crea prima
hartă a lui Marte cu ajutorul telescopului său de 22 cm. El a Harta lui Schiaparelli, indicând
observat niște linii lungi, drepte, pe suprafața lui Marte, pe care canalele marțiene
le-a numit canali, care s-au dovedit ulterior o iluzie optică.
Schiaparelli le-a considerat un fenomen natural și le-a dat nume
de râuri cunoscute pe Pământ.
Influențat de observații, orientalistul Percival Lowell a fondat un observator care avea telescoape de
30 și 45 cm. Observatorul a fost folosit pentru a observa Marte în 1894 și la următoarele opoziții mai
puțin favorabile. A publicat mai multe cărți despre Marte și viața de pe planetă, care au avut un
impact mare asupra publicului.[153][154] Canali au fost descoperite în mod independent de alți
astronomi, ca Henri Joseph Perrotin și Louis Thollon Nice, folosind unul dintre cele mai mari
telescoape din acea vreme.[155][156]
Schimbările sezoniere (constând în diminuarea calotelor polare și a zonelor întunecate formate în

timpul verii marțiene) în combinație cu canalele au dus la speculații despre viața pe Marte inclusiv
credința de multă vreme că Marte conține mări și vegetație vastă. Telescoape existente atunci nu
aveau o rezoluție suficientă pentru a furniza dovezi concludente. Pe măsură ce au fost construite
telescoape mai mari, au fost observate linii drepte din ce în ce mai puțin lungi. În timpul unei
observații efectuate în 1909 de către Flammarion cu un telescop

de 84 cm, au fost observate modele neregulate, dar nu s-au
observat canali.[157]
Explorare
Articol principal: Explorarea planetei Marte.
În 1965 sonda Mariner 4 a ajuns la planetă pentru prima dată.

Mariner 9 și Viking au permis realizarea unor hărți mai bune ale
planetei Marte folosind datele din aceste misiuni. Un alt salt
important a fost misiunea Mars Global Surveyor, lansată în 1996,
care a funcționat până la sfârșitul anului 2006 și care a permis
hărți complete, extrem de detaliate ale topografiei marțiene,
câmpului magnetic și mineralelor de pe suprafața planetei.[158]
Percival Lowell, aici în timp ce Aceste hărți sunt disponibile online; de exemplu, pe Google
observa Venus (1914), a fost un Mars. Mars Reconnaissance Orbiter și Mars Express au continuat
mare observator al lui Marte și și-a să exploreze cu noi instrumente și să sprijine misiunile de
publicat lucrările în trei cărți debarcare.
dedicate „planetei roșii”.
NASA oferă două instrumente online: „Mars Trek”, care oferă
vizualizări ale planetei folosind date din 50 de ani de explorare și
„Experience Curiosity”, care simulează călătoriile pe Marte în 3-D cu Curiosity.[159]
Impact cultural
Marte poartă numele zeului roman al războiului. În diferite
culturi, Marte reprezintă masculinitatea și tinerețea. Simbolul
său, un cerc cu o săgeată îndreptată spre dreapta sus, este folosit
ca simbol pentru sexul masculin.
Numeroasele eșecuri ale sondelor de explorare ale planetei Marte

au avut ca rezultat o contra-cultură satirică, dând vina eșecurilor
pe un „Triunghi al Bermudelor” Pământ-Marte, un „Blestem al
lui Marte” sau un „Mare Vampir Galactic” care se hrănește cu
nave spațiale marțiene.[160]
„Marțieni” inteligenți
Ideea la modă că Marte este populată de marțieni inteligenți a

explodat la sfârșitul secolului al XIX-lea. Observațiile „canali” ale
lui Schiaparelli combinate cu cărțile lui Percival Lowell, au dus la
crearea imaginii lui Marte ca o planetă care era o lume uscată, Coperta din martie 1951 a revistei
răcoroasă și pe moarte, cu civilizații antice care construiau canale Planet Stories cu povestea
de irigații.[161] Amazoana neagră de pe Marte
Multe alte observații și declarații ale unor personalități notabile s-au adăugat la ceea ce s-a numit
„Febra mațiană”.[162]
În 1899, în timp ce investiga zgomotul radio atmosferic folosind receptoarele sale în laboratorul său
din Colorado Springs, inventatorul Nikola Tesla a observat semnale repetitive pe care ulterior și le-a
imaginat că sunt comunicații radio de pe altă planetă, eventual de pe Marte. Într-un interviu din
1901, Tesla a spus:
„După un timp, un gând îmi fulgeră mintea că tulburările pe care le-

am observat s-ar putea datora unui control inteligent. Deși nu le-am
putut descifra semnificația, mi-a fost imposibil să mă gândesc la ele
ca fiind complet accidentale. Am un sentiment din ce în ce mai
puternic că am fost primul care a auzit salutul unei planete către
alta.[163]”
Teoriile lui Tesla au obținut sprijin din partea Lordului Kelvin care, în
timp ce vizita Statele Unite în 1902, ar fi spus că el crede că Tesla a
preluat semnale marțiene care au fost trimise în Statele Unite.[164] Cu
toate acestea, cu puțin timp înainte de a părăsi America, Kelvin a negat
cu emfază aceste rapoarte: „Ceea ce am spus cu adevărat a fost că
Un anunț de săpun din locuitorii de pe Marte, dacă există, o fi putut fără îndoială să vadă New
1893 care se joacă pe York-ul, în special strălucirea electricității”.[165]
ideea populară că Marte
este populat Într-un articol din New York Times din 1901, Edward Charles Pickering,
directorul Observatorului Harvard College, spunea că a primit o
telegramă de la Observatorul Lowell din Arizona, care părea să confirme
că Marte încerca să comunice cu Pământul.[166]
„La începutul lunii decembrie 1900, am primit de la Observatorul Lowell din Arizona, o
telegramă conform căreia s-a văzut o rază de lumină proiectată de pe Marte
(observatorul Lowell avea Marte ca specialitate), care a durat șaptezeci de minute. Am
transmis aceste informații către Europa și am trimis copii în toată țara. Observatorul de
acolo este un om atent, de încredere și nu există nici un motiv de îndoială că lumina a
existat. S-a afirmat că provine dintr-un punct geografic cunoscut de pe Marte. Asta e tot.
Acum, povestea a mers în întreaga lume. În Europa, se susține că am fost în comunicare
cu Marte și au apărut tot felul de exagerări. Oricare ar fi fost lumina, nu avem nici un
mijloc de a ști. Fie că a avut inteligență sau nu, nimeni nu poate spune. Este absolut
inexplicabil.[166]”
Ulterior, Pickering a propus crearea unui set de oglinzi în Texas

cu intenția de a comunica cu marțienii.[167]
Până și în anii 1960 ideea că Marte era populată era populară; au

fost publicate articole despre biologia lui Marte, respingând alte
explicații pentru schimbările sezoniere de pe planetă. Publicațiile
au conținut chiar și scenarii detaliate ale metabolismului și
ciclurilor chimice ale funcționării ecosistemului..[168] Abia la
mijlocul anilor 1960, sondele NASA trimise pe planetă în
programul Mariner au risipit aceste mituri despre Marte.
Cartografierea de înaltă rezoluție a suprafeței lui Marte a

culminat cu misiunea Mars Global Surveyor, lansat în 1996 care
arată absența completă a urmelor, însă speculații
pseudoștiințifice despre viața inteligentă pe Marte au continuat
de la comentatori precum Richard C. Hoagland. Amintind de O armată de mașini de luptă
controversa canali, aceste speculații se bazează pe mici elemente marțiene într-o ediție franceză din
percepute în imaginile navelor spațiale, precum „piramidele” și 1906 a Războiul lumilor de H. G.
„Fața de pe Marte”. Astronomul Carl Sagan a scris: Wells.
„Marte a devenit un fel de arenă mitică asupra căreia ne-

am proiectat speranțele și temerile pământești.[169]”
Prezentarea lui Marte în ficțiune a fost stimulată de culoarea sa roșie dramatică și de speculațiile
științifice din secolul al XIX-lea potrivit cărora condițiile sale de suprafață ar putea susține nu doar
viața, ci și viața inteligentă.[170] Astfel, au apărut un număr mare de scenarii de science fiction,
printre care se numără Războiul lumilor de H. G. Wells, publicat în 1898, în care marțienii încearcă
să scape de pe planeta lor muribundă invadând Pământul. Orson Welles a făcut o adaptare radio a
Războiul lumilor la 30 octombrie 1938 în Statele Unite și a fost prezentat ca o știre live. Episodul a
devenit notoriu pentru că a provocat panică publicului larg, când mulți ascultători au confundat
povestea cu realitatea.[171]
Lucrări influente descriu planeta inclusiv Cronicile marțiene de

Ray Bradbury în care exploratorii umani distrug accidental o
civilizație marțiană, seria Barsoom de Edgar Rice Burroughs,
romanul Departe de planeta tăcută de C. S. Lewis (1938),[172] și
povestiri de Robert A. Heinlein înainte de mijlocul anilor '60.[173]
Autorul Jonathan Swift a făcut referire la sateliții lui Marte, cu

aproximativ 150 de ani înainte de descoperirea lor reală de către
Asaph Hall, detalind descrieri ale orbitelor lor în capitolul al 19-
lea al romanului său Călătoriile lui Gulliver.[174]
O figură comică a unui marțian inteligent, Marvin Marțianul, a

apărut în Haredevil Hare (1948) ca un personaj din desenele
animate Looney Tunes și a continuat ca parte a culturii populare
până în prezent.[175]
După ce navele spațiale Mariner și Viking au returnat imagini cu

Marte așa cum este într-adevăr, o lume aparent lipsită de viață și
Marvin Marțianul fără canale, aceste idei despre Marte au trebuit să fie abandonate
și s-a dezvoltat un curent pentru reprezentări corecte și realiste
despre colonizarea umană a Marte, cea mai cunoscută dintre ele
fiind trilogia Mars a lui Kim Stanley Robinson. Speculațiile pseudo-științifice despre Fața de pe
Marte și alte „monumente” enigmatice descoperite de sondele spațiale indică faptul că ideea
civilizațiilor antice de pe planetă rămâne o temă populară în science fiction, în special în film.[176]
Vezi și
Sateliții naturali ai lui Marte
Lista munților de pe Marte
Viață extraterestră
Note
a. ^ This image was taken by the Rosetta spacecraft's tical, Spectroscopic, and Infrared Remote
Imaging System (OSIRIS), at a distance of ≈240.000 kilometri (150.000 mi) during its February
2007 encounter. The view is centered on the Aeolis quadrangle, with Gale crater, the landing site
of the Curiosity rover, prominently visible just left of center. The darker, more heavily cratered
terrain in the south, Terra Cimmeria, is composed of older terrain than the much smoother and
brighter Elysium Planitia to the north. Geologically recent processes, such as the possible
existence of a global ocean in Mars's past, could have helped lower-elevated areas, such as
Elysium Planitia, retain a more youthful look.
b. ^ a b c Best-fit ellipsoid
Referințe
ttps://web.archive.org/web/20200317184127/h
1. ^ Williams, David (2018). „Mars Fact Sheet” (h
ttps://nssdc.gsfc.nasa.gov/planetary/factsheet/ 7. ^ Konopliv, Alex S.; Asmar, Sami W.; Folkner,

marsfact.html). NASA Goddard Space Flight William M.; Karatekin, Özgür; Nunes, Daniel
Center. Arhivat din original (https://nssdc.gsfc. C.; et al. (ianuarie 2011). „Mars high resolution
nasa.gov/planetary/factsheet/marsfact.html) la gravity fields from MRO, Mars seasonal
17 martie 2020. Accesat în 22 d.Hr..; Mean gravity, and other dynamical parameters”.
Anomaly (deg) 19.412 = (Mean Longitude Icarus. 211 (1): 401–428.
(deg) 355.45332) - (Longitude of perihelion Bibcode:2011Icar..211..401K (http://adsabs.har
(deg) 336.04084) vard.edu/abs/2011Icar..211..401K).
2. ^ „The MeanPlane (Invariable plane) of the doi:10.1016/j.icarus.2010.10.004 (https://doi.or
Solar System passing through the barycenter” g/10.1016%2Fj.icarus.2010.10.004).
(https://www.webcitation.org/5glwILykY?url=htt 8. ^ Hirt, C.; Claessens, S. J.; Kuhn, M.;
p://home.comcast.net/~kpheider/MeanPlane.gi Featherstone, W. E. (iulie 2012). „Kilometer-
f). 3 aprilie 2009. Arhivat din original (http://ho resolution gravity field of Mars: MGM2011” (htt
me.surewest.net/kheider/astro/MeanPlane.gif) ps://espace.curtin.edu.au/bitstream/20.500.119
la 14 mai 2009. Accesat în 10 aprilie 2009. 37/32270/2/173469_Hirt2012_MGM2011_PSS
(produced with Solex 10 (http://chemistry.unin _av%5b1%5d%20updated.pdf) (PDF).
a.it/~alvitagl/solex/) Arhivat (https://www.webcit Planetary and Space Science. 67 (1): 147–
ation.org/5gOzK38bc?url=http://chemistry.unin 154. Bibcode:2012P&SS...67..147H (http://ads
a.it/~alvitagl/solex/) în 29 aprilie 2009, la abs.harvard.edu/abs/2012P&SS...67..147H).
WebCite written by Aldo Vitagliano; see also doi:10.1016/j.pss.2012.02.006 (https://doi.org/
invariable plane) 10.1016%2Fj.pss.2012.02.006).
3. ^ Simon, J.L.; Bretagnon, P.; Chapront, J.; 9. ^ Folkner, W. M.; et al. (1997). „Interior
Chapront-Touzé, M.; Francou, G.; Laskar, J. Structure and Seasonal Mass Redistribution of
(februarie 1994). „Numerical expressions for Mars from Radio Tracking of Mars Pathfinder”
precession formulae and mean elements for (http://pdfs.semanticscholar.org/d110/bc04e0f1
the Moon and planets”. Astronomy and 1a7e90c3bbab2b0313769e2e288b.pdf) (PDF).
Astrophysics. 282 (2): 663–683. Science. 278 (5344): 1749–1752.
Bibcode:1994A&A...282..663S (http://adsabs.h Bibcode:1997Sci...278.1749F (http://adsabs.h
arvard.edu/abs/1994A&A...282..663S). arvard.edu/abs/1997Sci...278.1749F).
4. ^ a b c Seidelmann, P. Kenneth; Archinal, Brent doi:10.1126/science.278.5344.1749 (https://do
A.; A'Hearn, Michael F.; et al. (2007). „Report i.org/10.1126%2Fscience.278.5344.1749).
of the IAU/IAG Working Group on cartographic ISSN 0036-8075 (https://www.worldcat.org/iss
coordinates and rotational elements: 2006”. n/0036-8075). PMID 9388168 (https://www.ncb
Celestial Mechanics and Dynamical i.nlm.nih.gov/pubmed/9388168).
Astronomy. 98 (3): 155–180. 10. ^ a b c d e f g h i Williams, David R. (1
Bibcode:2007CeMDA..98..155S (http://adsab septembrie 2004). „Mars Fact Sheet” (https://w
s.harvard.edu/abs/2007CeMDA..98..155S). eb.archive.org/web/20100612092806/http://ns
doi:10.1007/s10569-007-9072-y (https://doi.or sdc.gsfc.nasa.gov/planetary/factsheet/marsfac
g/10.1007%2Fs10569-007-9072-y). t.html). National Space Science Data Center.
5. ^ Grego, Peter (6 iunie 2012). Mars and How NASA. Arhivat din original (http://nssdc.gsfc.na
to Observe It (https://archive.org/details/mars sa.gov/planetary/factsheet/marsfact.html) la 12
howtoobserve0000greg). Springer iunie 2010. Accesat în 24 iunie 2006.
Science+Business Media. p. 3 (https://archive. 11. ^ Mallama, A. (2007). „The magnitude and
org/details/marshowtoobserve0000greg/page/ albedo of Mars”. Icarus. 192 (2): 404–416.
3). ISBN 978-1-4614-2302-7 – via Internet Bibcode:2007Icar..192..404M (http://adsabs.ha
Archive. rvard.edu/abs/2007Icar..192..404M).
6. ^ a b c Lodders, Katharina; Fegley, Bruce doi:10.1016/j.icarus.2007.07.011 (https://doi.or
(1998). The Planetary Scientist's Companion. g/10.1016%2Fj.icarus.2007.07.011).
Oxford University Press. p. 190. ISBN 978-0-
19-511694-6.
2. ^ a b Mallama, Anthony; Hilton, James L. 21. ^ Millis, John P. „Mars Moon Mystery” (http://s
(octombrie 2018). „Computing apparent pace.about.com/od/mars/a/Mars-Moon-Myster
planetary magnitudes for The Astronomical y.htm). About.com. Space.
Almanac”. Astronomy and Computing. 25: 10– 22. ^ Adler, M.; Owen, W.; Riedel, J. (iunie 2012).
24. arXiv:1808.01973 (https://arxiv.org/abs/180 Use of MRO Optical Navigation Camera to
8.01973) . Bibcode:2018A&C....25...10M (htt Prepare for Mars Sample Return (http://www.lp
p://adsabs.harvard.edu/abs/2018A&C....25...1 i.usra.edu/meetings/marsconcepts2012/pdf/43
0M). doi:10.1016/j.ascom.2018.08.002 (https:// 37.pdf) (PDF). Concepts and Approaches for
doi.org/10.1016%2Fj.ascom.2018.08.002). Mars Exploration. June 12–14, 2012. Houston,
3. ^ a b c „What is the typical temperature on Texas. 4337. Bibcode:2012LPICo1679.4337A
Mars?” (http://www.astronomycafe.net/qadir/q2 (http://adsabs.harvard.edu/abs/2012LPICo167
681.html). Astronomycafe.net. Accesat în 14 9.4337A).
august 2012. 23. ^ „In Depth | Mariner 04” (https://solarsystem.n
asa.gov/missions/mariner-04/in-depth). NASA
4. ^ a b c „Mars Exploration Rover Mission:
Solar System Exploration. Accesat în 9
Spotlight” (https://web.archive.org/web/201311
februarie 2020. „The Mariner 4 mission, the
02112312/http://marsrover.nasa.gov/spotlight/2
second of two Mars flyby attempts launched in
0070612.html). Marsrover.nasa.gov. 12 iunie
1964 by NASA, was one of the great early
2007. Arhivat din original (http://marsrover.nas
successes of the agency, and indeed the
a.gov/spotlight/20070612.html) la 2 noiembrie
Space Age, returning the very first photos of
2013. Accesat în 14 august 2012.
another planet from deep space.”
5. ^ a b Barlow, Nadine G. (2008). Mars: an 24. ^ „NASA - NSSDCA - Spacecraft - Details” (htt
introduction to its interior, surface and ps://nssdc.gsfc.nasa.gov/nmc/spacecraft/displ
atmosphere. Cambridge planetary science. 8. ay.action?id=1964-077A).
Cambridge University Press. p. 21. ISBN 978- nssdc.gsfc.nasa.gov. Accesat în 9 februarie
0-521-85226-5. 2020. „Mariner 4...represented the first
6. ^ Zubrin, Robert; Wagner, Richard (1997). The successful flyby of the planet Mars, returning
Case for Mars: The Plan to Settle the Red the first pictures of the martian surface. These
Planet and Why We Must (https://archive.or represented the first images of another planet
g/details/caseformarsplant00zubr). New York: ever returned from deep space.”
Touchstone. ISBN 978-0-684-83550-1. 25. ^ „In Depth | Viking 1” (https://solarsystem.nas
OCLC 489144963 (https://www.worldcat.org/o a.gov/missions/viking-1/in-depth). NASA Solar
clc/489144963). System Exploration. Accesat în 9 februarie
7. ^ a b Rees, Martin J., ed. (octombrie 2012). 2020. „NASA's Viking 1 made the first truly
Universe: The Definitive Visual Guide. New successful landing on Mars. The Soviet Mars 3
York: Dorling Kindersley. pp. 160–161. lander claimed a technical first with a
ISBN 978-0-7566-9841-6. survivable landing in 1971, but contact was
8. ^ „The Lure of Hematite” (https://web.archive.o lost seconds after it touched down.”
rg/web/20100114043500/http://science.nasa.g 26. ^ Shea, Garrett (20 septembrie 2018).
ov/headlines/y2001/ast28mar_1.htm). „Beyond Earth: A Chronicle of Deep Space
Science@NASA. NASA. 28 martie 2001. Exploration” (http://www.nasa.gov/connect/ebo
Arhivat din original (https://science.nasa.gov/h oks/beyond_earth_detail.html). NASA.
eadlines/y2001/ast28mar_1.htm) la 14 pp. 101–102. Accesat în 9 februarie 2020.
ianuarie 2010. Accesat în 24 decembrie 2009. „Mars 3...Immediately after landing, at
9. ^ a b Yeager, Ashley (19 iulie 2008). „Impact 13:50:35 UT, the lander probe began
May Have Transformed Mars” (http://www.scie transmitting a TV image of the Martian surface
although transmissions abruptly ceased after
ncenews.org/view/generic/id/33622/title/Impact
_may_have_transformed_Mars_). 14.5 seconds (or 20 seconds according to
ScienceNews.org. Accesat în 12 august 2008. some sources).”
20. ^ a b Sample, Ian (26 iunie 2008).

„Cataclysmic impact created north-south divide
on Mars” (https://www.theguardian.com/scienc
e/2008/jun/26/mars.asteroid?gusrc=rss&feed=
science). London: Science @ guardian.co.uk.
Accesat în 12 august 2008.
27. ^ „In Depth | Mars Pathfinder” (https://solarsyst 34. ^ „The Mars Exploration Rover Mission” (http
em.nasa.gov/missions/mars-pathfinder/in-dept s://web.archive.org/web/20151010130653/htt
h). NASA Solar System Exploration. Accesat p://mars.nasa.gov/mer/home/resources/MERLi
în 9 februarie 2020. „Landing time for thograph.pdf) (PDF). NASA. noiembrie 2013.
Pathfinder was 16:56:55 UT July 4, 1997, at p. 20. Arhivat din original (http://mars.nasa.go
19 degrees 7 minutes 48 seconds north v/mer/home/resources/MERLithograph.pdf)
latitude and 33 degrees 13 minutes 12 (PDF) la 10 octombrie 2015. Accesat în 9
seconds west longitude in Ares Vallis, about august 2015.
12 miles (19 kilometers) southwest of the 35. ^ Wilks, Jeremy (21 mai 2015). „Mars mystery:
original target. The next day, Pathfinder ExoMars mission to finally resolve question of
deployed the Sojourner rover on the Martian life on red planet” (http://www.euronews.com/2
surface via landing ramps. Sojourner was the 015/05/21/mars-mystery-exomars-mission-to-fi
first wheeled vehicle to be used on any nally-resolve-question-of-life-on-red-planet/).
planet.” EuroNews. Accesat în 9 august 2015.
28. ^ mars.nasa.gov. „Rover Update: 2010: All” (ht 36. ^ Howell, Elizabeth (5 ianuarie 2015). „Life on
tps://mars.nasa.gov/mer/mission/rover-status/s Mars? NASA's next rover aims to find out” (htt
pirit/2010/all/). mars.nasa.gov. Accesat în 14 p://www.csmonitor.com/Science/2015/0105/Lif
februarie 2019. e-on-Mars-NASA-s-next-rover-aims-to-find-ou
29. ^ Northon, Karen (12 februarie 2019). „NASA t). The Christian Science Monitor. Accesat în 9
to Share Results of Effort to Recover Mars august 2015.
Opportunity Rover” (http://www.nasa.gov/press 37. ^ „NASA – NASA Rover Finds Clues to
-release/nasa-to-share-results-of-effort-to-reco Changes in Mars' Atmosphere” (http://www.na
ver-mars-opportunity-rover). NASA. Accesat în sa.gov/mission_pages/msl/news/msl2012110
9 februarie 2020. 2.html). NASA.
30. ^ „Frequently asked questions” (http://www.es 38. ^ Heldmann, Jennifer L.; et al. (7 mai 2005).
a.int/Science_Exploration/Space_Science/Mar „Formation of Martian gullies by the action of
s_Express/Frequently_asked_questions2). liquid water flowing under current Martian
www.esa.int (în engleză). Accesat în 10 environmental conditions” (http://daleanderse
februarie 2020. „Mars Express reached Mars n.seti.org/Dale_Andersen/Science_articles_file
at the end of December 2003. Six days before s/Heldmann%20et%20al.2005.pdf) (PDF).
entering into orbit around Mars, Mars Express Journal of Geophysical Research. 110 (E5):
ejected the Beagle 2 lander. The orbiter was Eo5004. Bibcode:2005JGRE..11005004H (htt
inserted into orbit around Mars on 25 p://adsabs.harvard.edu/abs/2005JGRE..11005
December 2003.” 004H). doi:10.1029/2004JE002261 (https://doi.
31. ^ „Mars Orbiter Mission Completes 1000 Days org/10.1029%2F2004JE002261). Accesat în
in Orbit - ISRO” (https://www.isro.gov.in/mars-o 17 septembrie 2008. 'conditions such as now
rbiter-mission-completes-1000-days-orbit). occur on Mars, outside of the temperature-
www.isro.gov.in. Accesat în 10 februarie 2020. pressure stability regime of liquid water'…
„Mars Orbiter Mission (MOM), the maiden 'Liquid water is typically stable at the lowest
interplanetary mission of ISRO, launched on elevations and at low latitudes on the planet
November 5, 2013 by PSLV-C25 got inserted because the atmospheric pressure is greater
into Martian orbit on September 24, 2014 in its than the vapor pressure of water and surface
first attempt.” temperatures in equatorial regions can reach
32. ^ „India launches spacecraft to Mars” (https:// 273 K for parts of the day [Haberle et al.,
www.bbc.com/news/science-environment-247 2001]'
29073). BBC News (în engleză). 5 noiembrie
2013. Accesat în 10 februarie 2020. „India's
space agency will become the fourth in the
world after those of the US, Russia and
Europe to undertake a successful Mars
mission.”
33. ^ Jarell, Elizabeth M (26 februarie 2015).
„Using Curiosity to Search for Life” (http://www.
marsdaily.com/reports/Using_Curiosity_to_Sea
rch_for_Life_999.html). Mars Daily. Accesat în
9 august 2015.
39. ^ Kostama, V.-P.; Kreslavsky, M. A.; Head, J. 47. ^ Peplow, Mark (6 mai 2004). „How Mars got
W. (3 iunie 2006). „Recent high-latitude icy its rust” (http://www.nature.com/news/2004/04
mantle in the northern plains of Mars: 0503/full/news040503-6.html). Nature.
Characteristics and ages of emplacement” (htt doi:10.1038/news040503-6 (https://doi.org/10.
p://www.agu.org/pubs/crossref/2006/2006GL0 1038%2Fnews040503-6). Accesat în 10
25946.shtml). Geophysical Research Letters. martie 2007.
33 (11): L11201. 48. ^ NASA – Mars in a Minute: Is Mars Really
Bibcode:2006GeoRL..3311201K (http://adsab Red? (http://mars.jpl.nasa.gov/msl/multimedia/
s.harvard.edu/abs/2006GeoRL..3311201K). videos/index.cfm?v=29&a=2) (Transcript (htt
doi:10.1029/2006GL025946 (https://doi.org/10. p://mars.jpl.nasa.gov/multimedia/videos/movie
1029%2F2006GL025946). Accesat în 12 s/miam20111110/miam20111110.pdf))
august 2007. 'Martian high-latitude zones are
49. ^ Nimmo, Francis; Tanaka, Ken (2005). „Early
covered with a smooth, layered ice-rich Crustal Evolution of Mars” (https://semanticsch
mantle'. olar.org/paper/b213a6234bb52448addb3f155b
40. ^ Byrne, Shane; Ingersoll, Andrew P. (2003). 8663c1e63924a4). Annual Review of Earth
„A Sublimation Model for Martian South Polar and Planetary Sciences. 33 (1): 133–161.
Ice Features” (https://semanticscholar.org/pap Bibcode:2005AREPS..33..133N (http://adsabs.
er/f5f613d7d330b792caa7924f88961bfb7fc38 harvard.edu/abs/2005AREPS..33..133N).
467). Science. 299 (5609): 1051–1053. doi:10.1146/annurev.earth.33.092203.122637
Bibcode:2003Sci...299.1051B (http://adsabs.h (https://doi.org/10.1146%2Fannurev.earth.33.0
arvard.edu/abs/2003Sci...299.1051B). 92203.122637).
doi:10.1126/science.1080148 (https://doi.org/1 50. ^ Rivoldini, A.; Van Hoolst, T.; Verhoeven, O.;
0.1126%2Fscience.1080148). PMID 12586939 Mocquet, A.; Dehant, V. (iunie 2011).
(https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/125869
„Geodesy constraints on the interior structure
39). and composition of Mars” (https://hal.archives-
41. ^ „Mars' South Pole Ice Deep and Wide” (http ouvertes.fr/hal-00756913/document). Icarus.
s://web.archive.org/web/20090420204127/htt 213 (2): 451–472.
p://jpl.nasa.gov/news/news.cfm?release=2007 Bibcode:2011Icar..213..451R (http://adsabs.ha
-030). NASA. 15 martie 2007. Arhivat din rvard.edu/abs/2011Icar..213..451R).
original (http://jpl.nasa.gov/news/news.cfm?rel doi:10.1016/j.icarus.2011.03.024 (https://doi.or
ease=2007-030) la 20 aprilie 2009. Accesat în g/10.1016%2Fj.icarus.2011.03.024).
16 martie 2007.
51. ^ a b Jacqué, Dave (26 septembrie 2003).
42. ^ „Lake of frozen water the size of New „APS X-rays reveal secrets of Mars' core” (http
Mexico found on Mars – NASA” (https://www.t s://web.archive.org/web/20090221180506/htt
heregister.co.uk/2016/11/22/nasa_finds_ice_u p://cars9.uchicago.edu/gsecars/LVP/publicatio
nder_martian_surface/). The Register. 22 n/News/X-rays%20reveal%20secrets%20of%2
noiembrie 2016. Accesat în 23 noiembrie 0Mars%27%20core.htm). Argonne National
2016. Laboratory. Arhivat din original (http://cars9.uc
43. ^ „Mars Ice Deposit Holds as Much Water as hicago.edu/gsecars/LVP/publication/News/X-ra
Lake Superior” (http://www.jpl.nasa.gov/news/ ys%20reveal%20secrets%20of%20Mars%2
news.php?release=2016-299). NASA. 22 7%20core.htm) la 21 februarie 2009. Accesat
noiembrie 2016. Accesat în 23 noiembrie în 1 iulie 2006.
2016.
44. ^ Staff (22 noiembrie 2016). „Scalloped Terrain
Led to Finding of Buried Ice on Mars” (http://ph
otojournal.jpl.nasa.gov/catalog/PIA21136).
NASA. Accesat în 23 noiembrie 2016.
45. ^ „Planetary Names: Planet and Satellite
Names and Discoverers” (https://planetarynam
es.wr.usgs.gov/Page/Planets).
46. ^ Ἄρης (http://www.perseus.tufts.edu/hopper/t
ext?doc=Perseus:text:1999.04.0057:entry=*%
29%2Farhs). Liddell, Henry George; Scott,
Robert; A Greek–English Lexicon de la
Perseus Project
52. ^ Golombek, M.; Warner, N. H.; Grant, J. A.; 56. ^ Christensen, Philip R.; et al. (27 iunie 2003).
Hauber, E.; Ansan, V.; Weitz, C. M.; Williams, „Morphology and Composition of the Surface
N.; Charalambous, C.; Wilson, S. A.; DeMott, of Mars: Mars Odyssey THEMIS Results” (http
A.; Kopp, M.; Lethcoe-Wilson, H.; Berger, L.; s://authors.library.caltech.edu/51864/7/Christe
Hausmann, R.; Marteau, E.; Vrettos, C.; nsen.pdf) (PDF). Science. 300 (5628): 2056–
Trussell, A.; Folkner, W.; Le Maistre, S.; 2061. Bibcode:2003Sci...300.2056C (http://ads
Mueller, N.; Grott, M.; Spohn, T.; Piqueux, S.; abs.harvard.edu/abs/2003Sci...300.2056C).
Millour, E.; Forget, F.; Daubar, I.; Murdoch, N.; doi:10.1126/science.1080885 (https://doi.org/1
Lognonné, P.; Perrin, C.; Rodriguez, S.; Pike, 0.1126%2Fscience.1080885). PMID 12791998
W. T.; Parker, T.; Maki, J.; Abarca, H.; Deen, (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/127919
R.; Hall, J.; Andres, P.; Ruoff, N.; Calef, F.; 98).
Smrekar, S.; Baker, M. M.; Banks, M.; Spiga, 57. ^ Golombek, Matthew P. (27 iunie 2003). „The
A.; Banfield, D.; Garvin, J.; Newman, C. E.; Surface of Mars: Not Just Dust and Rocks”.
Banderdt, W. B. (24 februarie 2020). „Geology Science. 300 (5628): 2043–2044.
of the InSight landing site on Mars”. Nature doi:10.1126/science.1082927 (https://doi.org/1
Geoscience. 11 (1014): 1014. 0.1126%2Fscience.1082927). PMID 12829771
Bibcode:2020NatCo..11.1014G (http://adsabs. (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/128297
harvard.edu/abs/2020NatCo..11.1014G). 71).
doi:10.1038/s41467-020-14679-1 (https://doi.o
58. ^ Tanaka, Kenneth L.; Skinner, James A. Jr.;
rg/10.1038%2Fs41467-020-14679-1). Dohm, James M.; Irwin, Rossman P. III; Kolb,
53. ^ Banerdt, W. Bruce; Smrekar, Suzanne E.; Eric J.; Fortezzo, Corey M.; Platz, Thomas;
Banfield, Don; Giardini, Domenico; Golombek, Michael, Gregory G.; Hare, Trent M. (14 iulie
Matthew; Johnson, Catherine L.; Lognonné, 2014). „Geologic Map of Mars – 2014” (http://p
Philippe; Spiga, Aymeric; Spohn, Tilman; ubs.usgs.gov/sim/3292/). USGS. Accesat în
Perrin, Clément; Stähler, Simon C.; 22 iulie 2014.
Antonangeli, Daniele; Asmar, Sami; Beghein, 59. ^ Valentine, Theresa; Amde, Lishan (9
Caroline; Bowles, Neil; Bozdag, Ebru; Chi, noiembrie 2006). „Magnetic Fields and Mars”
Peter; Christensen, Ulrich; Clinton, John;
(http://mgs-mager.gsfc.nasa.gov/Kids/magfiel
Collins, Gareth S.; Daubar, Ingrid; Dehant, d.html). Mars Global Surveyor @ NASA.
Véronique; Drilleau, Mélanie; Fillingim, Accesat în 17 iulie 2009.
Matthew; Folkner, William; Garcia, Raphaël F.;
Garvin, Jim; Grant, John; Grott, Matthias; et al. 60. ^ Neal-Jones, Nancy; O'Carroll, Cynthia. „New
(2020). „Initial results from the in Sight mission Map Provides More Evidence Mars Once Like
on Mars”. Nature Geoscience. 13 (3): 183– Earth” (http://www.nasa.gov/centers/goddard/n
189. doi:10.1038/s41561-020-0544-y (https://d ews/topstory/2005/mgs_plates.html).
oi.org/10.1038%2Fs41561-020-0544-y). NASA/Goddard Space Flight Center. Accesat
în 4 decembrie 2011.
54. ^ McSween, Harry Y.; Taylor, G. Jeffrey; Wyatt,
Michael B. (mai 2009). „Elemental 61. ^ Halliday, A. N.; Wänke, H.; Birck, J.-L.;
Composition of the Martian Crust”. Science. Clayton, R. N. (2001). „The Accretion,
324 (5928): 736–739. Composition and Early Differentiation of Mars”.
Bibcode:2009Sci...324..736M (http://adsabs.h Space Science Reviews. 96 (1/4): 197–230.
arvard.edu/abs/2009Sci...324..736M). Bibcode:2001SSRv...96..197H (http://adsabs.h
doi:10.1126/science.1165871 (https://doi.org/1 arvard.edu/abs/2001SSRv...96..197H).
0.1126%2Fscience.1165871). PMID 19423810 doi:10.1023/A:1011997206080 (https://doi.org/
(https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/194238 10.1023%2FA%3A1011997206080).
10). 62. ^ Zharkov, V. N. (1993). The role of Jupiter in
55. ^ Bandfield, Joshua L. (iunie 2002). „Global the formation of planets. Washington DC
mineral distributions on Mars”. Journal of American Geophysical Union Geophysical
Geophysical Research: Planets. 107 (E6): 9– Monograph Series. Geophysical Monograph
1–9–20. Bibcode:2002JGRE..107.5042B (htt Series. 74. pp. 7–17.
p://adsabs.harvard.edu/abs/2002JGRE..107.5 Bibcode:1993GMS....74....7Z (http://adsabs.ha
042B). doi:10.1029/2001JE001510 (https://doi. rvard.edu/abs/1993GMS....74....7Z).
org/10.1029%2F2001JE001510). doi:10.1029/GM074p0007 (https://doi.org/10.1
029%2FGM074p0007). ISBN 978-1-118-
66669-2.
63. ^ Lunine, Jonathan I.; Chambers, John; 71. ^ „Mars avalanche caught on camera” (https://
Morbidelli, Alessandro; Leshin, Laurie A. www.space.com/5043-avalanche-photographe
(2003). „The origin of water on Mars”. Icarus. d-mars.html). Space.com. 3 martie 2008.
165 (1): 1–8. Bibcode:2003Icar..165....1L (htt Accesat în 16 august 2018.
p://adsabs.harvard.edu/abs/2003Icar..165....1 72. ^ „Martian soil 'could support life' ” (http://news.
L). doi:10.1016/S0019-1035(03)00172-6 (http bbc.co.uk/2/hi/science/nature/7477310.stm).
s://doi.org/10.1016%2FS0019-1035%2803%2 BBC News. 27 iunie 2008. Accesat în 7 august
900172-6). 2008.
64. ^ Barlow, N. G. (5 d.Hr.). H. Frey, ed. 73. ^ Chang, Alicia (5 august 2008). „Scientists:
Conditions on Early Mars: Constraints from the Salt in Mars soil not bad for life” (https://www.u
Cratering Record. MEVTV Workshop on Early satoday.com/tech/science/space/2008-08-04-
Tectonic and Volcanic Evolution of Mars. LPI mars-soil_N.htm). USA Today. Associated
Technical Report 89-04. Easton, Maryland: Press. Accesat în 7 august 2008.
Lunar and Planetary Institute. p. 15. 74. ^ „NASA Spacecraft Analyzing Martian Soil
Bibcode:1989eamd.work...15B (http://adsabs. Data” (http://www.jpl.nasa.gov/news/phoenix/r
harvard.edu/abs/1989eamd.work...15B). elease.php?ArticleID=1816). JPL. Accesat în 5
65. ^ „Giant Asteroid Flattened Half of Mars, august 2008.
Studies Suggest” (http://www.sciam.com/articl 75. ^ Kounaves, S. P.; et al. (2010). „Wet
e.cfm?id=giant-asteroid-flattened). Scientific Chemistry Experiments on the 2007 Phoenix
American. Accesat în 27 iunie 2008. Mars Scout Lander: Data Analysis and
66. ^ Chang, Kenneth (26 iunie 2008). „Huge Results” (https://semanticscholar.org/paper/a0
Meteor Strike Explains Mars's Shape, Reports 2ba3a032ec172bb56bc962ead0624a606952e
Say” (https://www.nytimes.com/2008/06/26/sci 5). J. Geophys. Res. 115 (E3): E00–E10.
ence/space/26mars.html?em&ex=1214712000 Bibcode:2009JGRE..114.0A19K (http://adsab
&en=bd0be05a87523855&ei=5087%0A). The s.harvard.edu/abs/2009JGRE..114.0A19K).
New York Times. Accesat în 27 iunie 2008. doi:10.1029/2008JE003084 (https://doi.org/10.
67. ^ „Mars: The Planet that Lost an Ocean's 1029%2F2008JE003084).
Worth of Water” (http://www.eso.org/public/ne 76. ^ Kounaves, S. P.; et al. (2010). „Soluble
ws/eso1509/). Accesat în 19 iunie 2015. Sulfate in the Martian Soil at the Phoenix
68. ^ Tanaka, K. L. (1986). „The Stratigraphy of Landing Site” (https://semanticscholar.org/pap
Mars” (https://zenodo.org/record/1231412). er/37dd9dcf70077223cedce03c4066570ba112
Journal of Geophysical Research. 91 (B13): 301e). Icarus. 37 (9): L09201.
E139–E158. Bibcode:1986JGR....91..139T (htt Bibcode:2010GeoRL..37.9201K (http://adsabs.
p://adsabs.harvard.edu/abs/1986JGR....91..13 harvard.edu/abs/2010GeoRL..37.9201K).
9T). doi:10.1029/JB091iB13p0E139 (https://do doi:10.1029/2010GL042613 (https://doi.org/10.
i.org/10.1029%2FJB091iB13p0E139). 1029%2F2010GL042613).
69. ^ Hartmann, William K.; Neukum, Gerhard 77. ^ David, Leonard (13 iunie 2013). „Toxic Mars:
(2001). „Cratering Chronology and the Astronauts Must Deal with Perchlorate on the
Evolution of Mars”. Space Science Reviews. Red Planet” (https://www.space.com/21554-m
96 (1/4): 165–194. ars-toxic-perchlorate-chemicals.html).
Bibcode:2001SSRv...96..165H (http://adsabs.h Space.com. Accesat în 26 noiembrie 2018.
arvard.edu/abs/2001SSRv...96..165H). 78. ^ Sample, Ian (6 iulie 2017). „Mars covered in
doi:10.1023/A:1011945222010 (https://doi.org/ toxic chemicals that can wipe out living
10.1023%2FA%3A1011945222010). organisms, tests reveal” (https://www.theguardi
70. ^ Mitchell, Karl L.; Wilson, Lionel (2003). an.com/science/2017/jul/06/mars-covered-in-to
„Mars: recent geological activity : Mars: a xic-chemicals-that-can-wipe-out-living-organis
geologically active planet”. Astronomy & ms-tests-reveal). The Guardian. Accesat în 26
Geophysics. 44 (4): 4.16–4.20. noiembrie 2018.
Bibcode:2003A&G....44d..16M (http://adsabs.h 79. ^ „Dust Devil Etch-A-Sketch
arvard.edu/abs/2003A&G....44d..16M). (ESP_013751_1115)” (http://hirise.lpl.arizona.e
doi:10.1046/j.1468-4004.2003.44416.x (https:// du/ESP_013751_1115). NASA/JPL/University
doi.org/10.1046%2Fj.1468-4004.2003.44416. of Arizona. 2 iulie 2009. Accesat în 1 ianuarie
x). 2010.
80. ^ a b Philips, Tony (2001). „The Solar Wind at 87. ^ Lemmon, M. T.; et al. (2004). „Atmospheric
Mars” (https://web.archive.org/web/200610100 Imaging Results from Mars Rovers”. Science.
15908/http://science.nasa.gov/headlines/y200 306 (5702): 1753–1756.
1/ast31jan_1.htm). Science@NASA. Arhivat Bibcode:2004Sci...306.1753L (http://adsabs.h
din original (https://science.nasa.gov/headline arvard.edu/abs/2004Sci...306.1753L).
s/y2001/ast31jan_1.htm) la 10 octombrie doi:10.1126/science.1104474 (https://doi.org/1
2006. Accesat în 8 octombrie 2006. 0.1126%2Fscience.1104474). PMID 15576613
81. ^ Grossman, Lisa (20 ianuarie 2011). „Multiple (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/155766
Asteroid Strikes May Have Killed Mars's 13).
Magnetic Field” (https://www.wired.com/2011/0 88. ^ Formisano, V.; Atreya, S.; Encrenaz, T.;
1/mars-dynamo-death/). Wired. Ignatiev, N.; Giuranna, M. (2004). „Detection of
82. ^ Lundin, R; et al. (2004). „Solar Wind-Induced Methane in the Atmosphere of Mars” (https://s
Atmospheric Erosion at Mars: First Results emanticscholar.org/paper/99447ba34310ad77
from ASPERA-3 on Mars Express”. Science. be8aeaa95559afb41a97af72). Science. 306
305 (5692): 1933–1936. (5702): 1758–1761.
Bibcode:2004Sci...305.1933L (http://adsabs.h Bibcode:2004Sci...306.1758F (http://adsabs.h
arvard.edu/abs/2004Sci...305.1933L). arvard.edu/abs/2004Sci...306.1758F).
doi:10.1126/science.1101860 (https://doi.org/1 doi:10.1126/science.1101732 (https://doi.org/1
0.1126%2Fscience.1101860). PMID 15448263 0.1126%2Fscience.1101732). PMID 15514118
(https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/154482 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/155141
63). 18).
83. ^ Bolonkin, Alexander A. (2009). Artificial 89. ^ „Mars Express confirms methane in the
Environments on Mars. Berlin Heidelberg: Martian atmosphere” (http://www.esa.int/esaM
Springer. pp. 599–625. ISBN 978-3-642- I/Mars_Express/SEMZ0B57ESD_0.html).
03629-3. ESA. 30 martie 2004. Accesat în 17 martie
2006.
84. ^ Atkinson, Nancy (17 iulie 2007). „The Mars
Landing Approach: Getting Large Payloads to 90. ^ Sample, Ian (7 iunie 2018). „Nasa Mars
the Surface of the Red Planet” (http://www.univ rover finds organic matter in ancient lake bed”
ersetoday.com/7024/the-mars-landing-approac (https://www.theguardian.com/science/2018/ju
h-getting-large-payloads-to-the-surface-of-the- n/07/nasa-mars-rover-finds-organic-matter-in-a
red-planet/). Accesat în 18 septembrie 2007. ncient-lake-bed). The Guardian. Accesat în 12
iunie 2018.
85. ^ Carr, Michael H. (2006). The surface of
Mars. Cambridge planetary science series. 6. 91. ^ Mumma, Michael J.; et al. (20 februarie
Cambridge University Press. p. 16. ISBN 978- 2009). „Strong Release of Methane on Mars in
0-521-87201-0. Northern Summer 2003” (http://images.spacer
ef.com/news/2009/Mumma_et_al_Methane_M
86. ^ Mahaffy, P. R.; Webster, C. R.; Atreya, S. K.; ars_wSOM_accepted2.pdf) (PDF). Science.
Franz, H.; Wong, M.; Conrad, P. G.; Harpold, 323 (5917): 1041–1045.
D.; Jones, J. J.; Leshin, L. A.; Manning, H.; Bibcode:2009Sci...323.1041M (http://adsabs.h
Owen, T.; Pepin, R. O.; Squyres, S.; Trainer, arvard.edu/abs/2009Sci...323.1041M).
M.; Kemppinen, O.; Bridges, N.; Johnson, J. doi:10.1126/science.1165243 (https://doi.org/1
R.; Minitti, M.; Cremers, D.; Bell, J. F.; Edgar, 0.1126%2Fscience.1165243). PMID 19150811
L.; Farmer, J.; Godber, A.; Wadhwa, M.; (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/191508
Wellington, D.; McEwan, I.; Newman, C.; 11).
Richardson, M.; Charpentier, A.; et al. (19 iulie
2013). „Abundance and Isotopic Composition 92. ^ Franck, Lefèvre; Forget, François (6 august
of Gases in the Martian Atmosphere from the 2009). „Observed variations of methane on
Curiosity Rover” (https://semanticscholar.org/p Mars unexplained by known atmospheric
aper/865e88c850bf31d7f48856ab51a9670f9ff chemistry and physics”. Nature. 460 (7256):
924e8). Science. 341 (6143): 263–266. 720–723. Bibcode:2009Natur.460..720L (htt
Bibcode:2013Sci...341..263M (http://adsabs.h p://adsabs.harvard.edu/abs/2009Natur.460..72
arvard.edu/abs/2013Sci...341..263M). 0L). doi:10.1038/nature08228 (https://doi.org/1
doi:10.1126/science.1237966 (https://doi.org/1 0.1038%2Fnature08228). PMID 19661912 (htt
0.1126%2Fscience.1237966). PMID 23869014 ps://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19661912).
(https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/238690
14).
93. ^ Oze, C.; Sharma, M. (2005). „Have olivine, 100. ^ Kluger, Jeffrey (1 septembrie 1992). „Mars,
will gas: Serpentinization and the abiogenic in Earth's Image” (http://discovermagazine.co
production of methane on Mars” (https://seman m/1992/sep/marsinearthsimag105). Discover
ticscholar.org/paper/64d96aeca2ecf5d5b5cdb Magazine. 13 (9): 70.
36963cfaf19c4d6b628). Geophysical Bibcode:1992Disc...13...70K (http://adsabs.har
Research Letters. 32 (10): L10203. vard.edu/abs/1992Disc...13...70K). Accesat în
Bibcode:2005GeoRL..3210203O (http://adsab 3 noiembrie 2009.
s.harvard.edu/abs/2005GeoRL..3210203O). 101. ^ Goodman, Jason C (22 septembrie 1997).
doi:10.1029/2005GL022691 (https://doi.org/10. „The Past, Present, and Possible Future of
1029%2F2005GL022691). Martian Climate” (https://web.archive.org/web/
94. ^ Steigerwald, Bill (15 ianuarie 2009). „Martian 20101110051940/http://www.mit.edu/people/go
Methane Reveals the Red Planet is not a odmanj/terraforming/terraforming.html). MIT.
Dead Planet” (https://web.archive.org/web/200 Arhivat din original (https://www.mit.edu/peopl
90117141425/http://www.nasa.gov/mission_pa e/goodmanj/terraforming/terraforming.html) la
ges/mars/news/marsmethane.html). 10 noiembrie 2010. Accesat în 26 februarie
NASA/Goddard Space Flight Center. Arhivat 2007.
din original (http://www.nasa.gov/mission_pag 102. ^ Philips, Tony (16 iulie 2001). „Planet
es/mars/news/marsmethane.html) la 17 Gobbling Dust Storms” (https://web.archive.or
ianuarie 2009. Accesat în 24 ianuarie 2009. g/web/20060613062647/https://science.nasa.g
95. ^ Jones, Nancy; Steigerwald, Bill; Brown, ov/headlines/y2001/ast16jul_1.htm). Science
Dwayne; Webster, Guy (14 octombrie 2014). @ NASA. Arhivat din original (https://science.n
„NASA Mission Provides Its First Look at asa.gov/headlines/y2001/ast16jul_1.htm) la 13
Martian Upper Atmosphere” (http://www.jpl.nas iunie 2006. Accesat în 7 iunie 2006.
a.gov/news/news.php?release=2014-351). 103.^ Badescu, Viorel (2009). Mars: Prospective
NASA. Accesat în 15 octombrie 2014. Energy and Material Resources (https://books.
96. ^ „Auroras on Mars – NASA Science” (https://s google.com/books?id=BnPE37Ms5awC&pg=P
cience.nasa.gov/science-news/science-at-nas A600) (ed. illustrated). Springer Science &
a/2015/11may_aurorasonmars/). Business Media. p. 600. ISBN 978-3-642-
science.nasa.gov. Accesat în 12 mai 2015. 03629-3.
97. ^ Brown, Dwayne; Neal-Jones, Nancy; 104.^ Vitagliano, Aldo (2003). „Mars' Orbital
Steigerwald, Bill; Scott, Jim (18 martie 2015). eccentricity over time” (https://web.archive.org/
„NASA Spacecraft Detects Aurora and web/20070907013516/http://main.chemistry.un
Mysterious Dust Cloud around Mars” (http://w ina.it/~alvitagl/solex/MarsDist.html). Solex.
ww.nasa.gov/press/2015/march/nasa-spacecr Universita' degli Studi di Napoli Federico II.
aft-detects-aurora-and-mysterious-dust-cloud- Arhivat din original (http://main.chemistry.unin
around-mars). NASA. Release 15-045. a.it/~alvitagl/solex/MarsDist.html) la 7
Accesat în 18 martie 2015. septembrie 2007. Accesat în 20 iulie 2007.
98. ^ Webster, Guy; Neal-Jones, Nancy; Scott, 105.^ Meeus, Jean (martie 2003). „When Was
Jim; Schmid, Deb; Cantillo, Laurie; Brown, Mars Last This Close?” (https://web.archive.or
Dwayne (29 septembrie 2017). „Large Solar g/web/20110516013312/http://www.ips-planeta
Storm Sparks Global Aurora and Doubles rium.org/planetarian/articles/whenmars.html).
Radiation Levels on the Martian Surface” (http International Planetarium Society. Arhivat din
s://www.nasa.gov/feature/jpl/large-solar-storm- original (http://www.ips-planetarium.org/planet
sparks-global-aurora-and-doubles-radiation-lev arian/articles/whenmars.html) la 16 mai 2011.
els-on-the-martian-surface). NASA. Accesat în 18 ianuarie 2008.
99. ^ „Mars' desert surface..” (https://web.archive. 106.^ Baalke, Ron (22 august 2003). „Mars Makes
org/web/20070707084938/http://www-mgcm.ar Closest Approach in Nearly 60,000 Years” (htt
c.nasa.gov/mgcm/HTML/WEATHER/surface.ht p://www.mail-archive.com/meteorite-list@mete
ml). MGCM Press release. NASA. Arhivat din oritecentral.com/msg14044.html). meteorite-
original (http://www-mgcm.arc.nasa.gov/mgc list. Accesat în 18 ianuarie 2008.
m/HTML/WEATHER/surface.html) la 7 iulie 107.^ „Close Inspection for Phobos” (http://sci.esa.i
2007. Accesat în 25 februarie 2007. nt/science-e/www/object/index.cfm?fobjectid=3
1031). ESA website. Accesat în 13 iunie 2006.
108. ^ „Ares Attendants: Deimos & Phobos” (http://
www.theoi.com/Olympios/AresAttendants.html)
Greek Mythology. Accesat în 13 iunie 2006.
09. ^ Hunt, G. E.; Michael, W. H.; Pascu, D.; 116. ^ „Mars Science Laboratory – Homepage” (htt
Veverka, J.; Wilkins, G. A.; Woolfson, M. ps://web.archive.org/web/20090730122143/htt
(1978). „The Martian satellites—100 years on”. p://marsprogram.jpl.nasa.gov/msl/overview/).
Quarterly Journal of the Royal Astronomical NASA. Arhivat din original (http://marsprogra
Society. 19: 90–109. m.jpl.nasa.gov/msl/overview/) la 30 iulie 2009.
Bibcode:1978QJRAS..19...90H (http://adsabs. 117. ^ „Chemistry and Cam (ChemCam)” (http://ma
harvard.edu/abs/1978QJRAS..19...90H). rs.jpl.nasa.gov/msl/mission/instruments/spectr
0. ^ „Greek Names of the Planets” (https://web.ar ometers/chemcam/). NASA.
chive.org/web/20100509164917/http://www.gr 118. ^ „Curiosity Mars rover takes historic drill
eek-names.info/greek-names-of-the-planets/). sample” (https://www.bbc.co.uk/news/science-
25 aprilie 2010. Arhivat din original (http://ww environment-21399857). BBC News. BBC. 10
w.greek-names.info/greek-names-of-the-planet februarie 2013. Accesat în 10 februarie 2013.
s/) la 9 mai 2010. Accesat în 14 iulie 2012. 119. ^ Jha, Alok (26 septembrie 2013). „Nasa's
„Aris is the Greek name of the planet Mars, the Curiosity rover finds water in Martian soil” (http
fourth planet from the sun, also known as the
s://www.theguardian.com/science/2013/sep/2
Red planet. Aris or Ares was the Greek god of
6/nasa-curiosity-rover-mars-soil-water). The
War.” See also the Greek article about the Guardian. Accesat în 6 noiembrie 2013.
planet.
120. ^ Webster, Guy; Cole, Steve; Stolte, Daniel (4
1. ^ a b Arnett, Bill (20 noiembrie 2004). „Phobos” august 2011). „NASA Spacecraft Data Suggest
(http://www.nineplanets.org/phobos.html). Water Flowing on Mars” (https://www.nasa.go
nineplanets. Accesat în 13 iunie 2006. v/mission_pages/MRO/news/mro20110804.ht
2. ^ Ellis, Scott. „Geological History: Moons of ml). NASA. Accesat în 19 septembrie 2011.
Mars” (https://web.archive.org/web/200705171121. ^ „ISRO: Mars Orbiter Mission” (https://web.ar
81817/http://calspace.ucsd.edu/Mars99/docs/li chive.org/web/20131109013110/http://isro.gov.
brary/science/geological_history/moons1.html). in/mars/home.aspx). isro.gov.in. Arhivat din
CalSpace. Arhivat din original (http://calspace. original (http://www.isro.gov.in/mars/home.asp
ucsd.edu/Mars99/docs/library/science/geologic x) la 9 noiembrie 2013.
al_history/moons1.html) la 17 mai 2007.
122. ^ Amos, Jonathan (14 martie 2016). „Mars
Accesat în 2 august 2007.
TGO probe despatched on methane
3. ^ Andert, T. P.; Rosenblatt, P.; Pätzold, M.; investigation” (https://www.bbc.com/news/scie
Häusler, B.; Dehant, V.; Tyler, G. L.; Marty, J. nce-environment-35799792). BBC News.
C. (7 mai 2010). „Precise mass determination Accesat în 11 octombrie 2016.
and the nature of Phobos”. Geophysical
123. ^ Clery, Daniel (21 octombrie 2016). „Update:
Research Letters. 37 (L09202): L09202.
R.I.P. Schiaparelli: Crash site spotted for
Bibcode:2010GeoRL..37.9202A (http://adsabs.
European Mars lander” (http://www.sciencema
harvard.edu/abs/2010GeoRL..37.9202A).
g.org/news/2016/10/update-rip-schiaparelli-cra
doi:10.1029/2009GL041829 (https://doi.org/10.
sh-site-spotted-european-mars-lander).
1029%2F2009GL041829).
Science.
4. ^ a b Giuranna, M.; Roush, T. L.; Duxbury, T.; 124. ^ Brown, Dwayne; Wendel, JoAnna; Agle, D.
Hogan, R. C.; Geminale, A.; Formisano, V. C. (26 noiembrie 2018). „NASA InSight Lander
(2010). Compositional Interpretation of Arrives on Martian Surface” (https://mars.nasa.
PFS/MEx and TES/MGS Thermal Infrared gov/news/8392/nasa-insight-lander-arrives-on-
Spectra of Phobos (http://meetingorganizer.co martian-surface/). Mars Exploration Program.
pernicus.org/EPSC2010/EPSC2010-211.pdf) NASA. Accesat în 27 noiembrie 2018.
(PDF). European Planetary Science Congress
Abstracts, Vol. 5. Accesat în 1 octombrie 2010.125. ^ Clark, Stephen (9 martie 2016). „InSight
Mars lander escapes cancellation, aims for
5. ^ „Mars Moon Phobos Likely Forged by 2018 launch” (https://spaceflightnow.com/201
Catastrophic Blast” (http://www.space.com/sci 6/03/09/insight-mars-lander-escapes-cancellati
enceastronomy/martian-moon-forged-by-catas on-aims-for-2018-launch/). Spaceflight Now.
trophic-blast-100927.html). Space.com. 27 Accesat în 9 martie 2016.
septembrie 2010. Accesat în 1 octombrie
2010. 126. ^ Brown, Dwayne; Johnson, Alana; Good,
Andrew (23 aprilie 2019). „NASA's InSight
Detects First Likely 'Quake' on Mars” (https://w
ww.jpl.nasa.gov/news/news.php?feature=738
3). NASA. Accesat în 23 aprilie 2019.
27. ^ Bartels, Meghan (23 aprilie 2019). 136. ^ a b Peters, W. T. (1984). „The Appearance of
„Marsquake! NASA's InSight Lander Feels Its Venus and Mars in 1610”. Journal for the
1st Red Planet Tremor” (https://www.space.co History of Astronomy. 15 (3): 211–214.
m/insight-mars-lander-first-marsquake.html). Bibcode:1984JHA....15..211P (http://adsabs.ha
Space.com. Accesat în 23 aprilie 2019. rvard.edu/abs/1984JHA....15..211P).
28. ^ a b „NASA news: 'Unexpected and surprising' doi:10.1177/002182868401500306 (https://doi.
Mars mission discovery shocks scientists | org/10.1177%2F002182868401500306).
Science | News | Express.co.uk” (https://www. 137. ^ Rabkin, Eric S. (2005). Mars: A Tour of the
express.co.uk/news/science/1217580/nasa-ne Human Imagination (https://books.google.com/
ws-space-news-mars-nasa-space-maven-mar books?id=a2QP30zybNkC&pg=PA11).
s-mission-nasa-goddard-video/amp). Westport, Connecticut: Praeger. pp. 9–11.
www.express.co.uk. Accesat în 21 decembrie ISBN 978-0-275-98719-0.
2019. 138. ^ Novakovic, B. (2008). „Senenmut: An
29. ^ „NASA's MAVEN probe shows how wind Ancient Egyptian Astronomer”. Publications of
circulates in Mars' upper atmosphere” (https:// the Astronomical Observatory of Belgrade. 85:
www.sciencenews.org/article/nasa-maven-pro 19–23. arXiv:0801.1331 (https://arxiv.org/abs/0
be-how-wind-circulates-mars-upper-atmospher 801.1331) . Bibcode:2008POBeo..85...19N (h
e). Science News (în engleză). 12 decembrie ttp://adsabs.harvard.edu/abs/2008POBeo..8
2019. Accesat în 21 decembrie 2019. 5...19N).
30. ^ mars.nasa.gov. „Mars 2020 Rover” (https://m139. ^ North, John David (2008). Cosmos: an
ars.nasa.gov/mars2020/). mars.nasa.gov. illustrated history of astronomy and
Accesat în 23 martie 2019. cosmology. University of Chicago Press.
31. ^ „NASA, ESA Officials Outline Latest Mars pp. 48–52. ISBN 978-0-226-59441-5.
Sample Return Plans” (http://www.planetary.or 140. ^ Swerdlow, Noel M. (1998). „Periodicity and
g/blogs/guest-blogs/2019/nasa-esa-latest-msr- Variability of Synodic Phenomenon”. The
plan.html). www.planetary.org (în engleză). Babylonian theory of the planets. Princeton
Accesat în 9 septembrie 2019. University Press. pp. 34–72. ISBN 978-0-691-
32. ^ „Second ExoMars mission moves to next 01196-7.
launch opportunity in 2020” (http://www.esa.int/141. ^ Cicero, Marcus Tullius (1896). De Natura
For_Media/Press_Releases/Second_ExoMars Deorum [On the Nature of the Gods]. Tradus
_mission_moves_to_next_launch_opportunity de Francis Brooks. London: Methuen.
_in_2020) (Press release). European Space 142. ^ Poor, Charles Lane (1908). The solar
Agency. 2 mai 2016. Accesat în 2 mai 2016. system: a study of recent observations.
33. ^ Schreck, Adam (6 mai 2015). „UAE to Science series. 17. G. P. Putnam's sons.
explore Mars' atmosphere with probe named p. 193.
'Hope' ” (https://web.archive.org/web/2015050 143. ^ Harland, David Michael (2007). "Cassini at
9000206/http://apnews.excite.com/article/2015 Saturn: Huygens results (https://books.google.
0506/ml--emirates-mars_mission-a48c414829. com/books?id=ScORNbV0E8wC&pg=PA1)".
html). Excite News. Associated Press. Arhivat p. 1. ISBN: 0-387-26129-X
din original (http://apnews.excite.com/article/20144. ^ Hummel, Charles E. (1986). The Galileo
150506/ml--emirates-mars_mission-a48c4148
connection: resolving conflicts between
29.html) la 9 mai 2015. Accesat în 31 mai
science & the Bible (https://archive.org/details/
2015. galileoconnectio00humm/page/38).
34. ^ Galeon, Dom; Creighton, Jolene (9 martie InterVarsity Press. pp. 35–38. ISBN: 0-87784-
2017). „US Government Issues NASA 500-X.
Demand, 'Get Humans to Mars By 2033' ” (http
145. ^ Needham, Joseph; Ronan, Colin A. (1985).
s://futurism.com/us-government-issues-nasa-d
The Shorter Science and Civilisation in China:
emand-get-humans-to-mars-by-2033/). An Abridgement of Joseph Needham's
Futurism. Accesat în 16 februarie 2018. Original Text. The shorter science and
35. ^ a b De fapt Galileo Galilei a observat planeta civilisation in China. 2 (ed. 3rd). Cambridge
Marte cu ajutorul unei lunete. Primul telescop University Press. p. 187. ISBN 978-0-521-
(reflector) al lui Newton a fost completat în 31536-4.
anul 1668.
46. ^ de Groot, Jan Jakob Maria (1912). „Fung 155. ^ Maria, K.; Lane, D. (2005). „Geographers of
Shui” (https://books.google.com/books?id=ZAa Mars” (https://semanticscholar.org/paper/84cf3
P7dyjCrAC&pg=PA300). Religion in China – fa8d922be06eeb66d59509bdb4a28f2b5ca).
Universism: A Key to the Study of Taoism and Isis. 96 (4): 477–506. doi:10.1086/498590 (htt
Confucianism. American Lectures on the ps://doi.org/10.1086%2F498590).
History of Religions, volume 10. G. P. PMID 16536152 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/
Putnam's Sons. p. 300. OCLC 491180 (https:// pubmed/16536152).
www.worldcat.org/oclc/491180). 156. ^ Perrotin, M. (1886). „Observations des
47. ^ Crump, Thomas (1992). The Japanese canaux de Mars”. Bulletin Astronomique. Série
Numbers Game: The Use and Understanding I (în French). 3: 324–329.
of Numbers in Modern Japan (https://books.go Bibcode:1886BuAsI...3..324P (http://adsabs.h
ogle.com/books?id=mk3vxD3Ib_sC&lpg=PT16 arvard.edu/abs/1886BuAsI...3..324P).
9&pg=PT43). Nissan Institute/Routledge 157. ^ Zahnle, K. (2001). „Decline and fall of the
Japanese Studies Series. Routledge. pp. 39– Martian empire”. Nature. 412 (6843): 209–213.
40. ISBN 978-0-415-05609-0. doi:10.1038/35084148 (https://doi.org/10.103
48. ^ Hulbert, Homer Bezaleel (1909) [1906]. The 8%2F35084148). PMID 11449281 (https://ww
Passing of Korea (https://archive.org/details/pa w.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/11449281).
ssingkorea01hulbgoog). Doubleday, Page & 158. ^ Bond, Peter (2007). Distant worlds:
Company. p. 426 (https://archive.org/details/pa milestones in planetary exploration.
ssingkorea01hulbgoog/page/n538). Copernicus Series. Springer. p. 119.
OCLC 26986808 (https://www.worldcat.org/ocl ISBN 978-0-387-40212-3.
c/26986808).
159. ^ „New Online Tools Bring NASA's Journey to
49. ^ Taton, Reni (2003). Reni Taton; Curtis Mars to a New Generation” (http://www.nasa.g
Wilson; Michael Hoskin, ed. Planetary ov/press-release/new-online-tools-bring-nasa-
Astronomy from the Renaissance to the Rise s-journey-to-mars-to-new-generation-of-explor
of Astrophysics, Part A, Tycho Brahe to ers). 5 august 2015. Accesat în 5 august 2015.
Newton. Cambridge University Press. p. 109.
160. ^ Dinerman, Taylor (27 septembrie 2004). „Is
ISBN 978-0-521-54205-0.
the Great Galactic Ghoul losing his appetite?”
50. ^ Hirshfeld, Alan (2001). Parallax: the race to (http://www.thespacereview.com/article/232/1).
measure the cosmos (https://archive.org/detail The space review. Accesat în 27 martie 2007.
s/parallax00alan/page/60). Macmillan. pp. 60– 161. ^ „Percivel Lowell's Canals” (https://web.archiv
61 (https://archive.org/details/parallax00alan/p e.org/web/20070219093537/http://prion.bchs.u
age/60). ISBN 978-0-7167-3711-7.
h.edu/Mars/Percival_Lowell.htm). Arhivat din
51. ^ Breyer, Stephen (1979). „Mutual Occultation original (http://prion.bchs.uh.edu/Mars/Percival
of Planets”. Sky and Telescope. 57 (3): 220. _Lowell.htm) la 19 februarie 2007. Accesat în
Bibcode:1979S&T....57..220A (http://adsabs.h 1 martie 2007.
arvard.edu/abs/1979S&T....57..220A). 162. ^ Fergus, Charles (2004). „Mars Fever” (http
52. ^ Sheehan, William (1996). „2: Pioneers” (htt s://web.archive.org/web/20030831084133/htt
p://www.uapress.arizona.edu/onlinebks/mars/c p://www.rps.psu.edu/0305/mars.html).
hap02.htm). The Planet Mars: A History of Research/Penn State. 24 (2). Arhivat din
Observation and Discovery. original (http://www.rps.psu.edu/0305/mars.ht
uapress.arizona.edu. Tucson: University of ml) la 31 august 2003. Accesat în 2 august
Arizona. Accesat în 16 ianuarie 2010. 2007.
53. ^ Basalla, George (2006). „Percival Lowell: 163. ^ Tesla, Nikola (9 februarie 1901). „Talking
Champion of Canals” (https://archive.org/detail with the Planets” (https://babel.hathitrust.org/c
s/civilizedlifeinu0000basa/page/67). Civilized gi/pt?id=uiug.30112109670726;view=1up;seq=
Life in the Universe: Scientists on Intelligent 157). Collier's. Vol. 26 nr. 19. pp. 4–5.
Extraterrestrials. Oxford University Press US. 164. ^ Cheney, Margaret (1981). Tesla: Man Out of
pp. 67–88 (https://archive.org/details/civilizedlif
Time. Englewood Cliffs, New Jersey: Prentice-
einu0000basa/page/67). ISBN 978-0-19-
Hall. p. 162. ISBN 978-0-13-906859-1.
517181-5. OCLC 7672251 (https://www.worldcat.org/oclc/
54. ^ Dunlap, David W. (1 octombrie 2015). „Life 7672251).
on Mars? You Read It Here First” (https://www.
165. ^ „Departure of Lord Kelvin”. The New York
nytimes.com/2015/09/30/insider/life-on-mars-y Times. 11 mai 1902. p. 29.
ou-read-it-here-first.html). The New York
Times. Accesat în 1 octombrie 2015.
66. ^ a b Pickering, Edward Charles (16 ianuarie 173. ^ Buker, Derek M. (2002). The science fiction
1901). „The Light Flash From Mars” (https://we and fantasy readers' advisory: the librarian's
b.archive.org/web/20070605105717/http://nbg guide to cyborgs, aliens, and sorcerers (https://
oku23.googlepages.com/marslight.pdf) (PDF). archive.org/details/sciencefictionfa00buke_0/p
The New York Times. Arhivat din original (http age/26). ALA readers' advisory series. ALA
s://www.nytimes.com/1901/01/16/archives/the- Editions. p. 26 (https://archive.org/details/scien
light-flash-from-mars-prof-pickering-makes-a-s cefictionfa00buke_0/page/26). ISBN 978-0-
tatement-in.html) (PDF) la 5 iunie 2007. 8389-0831-0.
Accesat în 20 mai 2007. 174. ^ Darling, David. „Swift, Jonathan and the
67. ^ Fradin, Dennis Brindell (1999). Is There Life moons of Mars” (http://www.daviddarling.info/e
on Mars?. McElderry Books. p. 62. ISBN 978- ncyclopedia/S/Swift.html). Accesat în 1 martie
0-689-82048-9. 2007.
68. ^ Salisbury, F. B. (1962). „Martian Biology”. 175. ^ Rabkin, Eric S. (2005). Mars: a tour of the
Science. 136 (3510): 17–26. human imagination. Greenwood Publishing
Bibcode:1962Sci...136...17S (http://adsabs.har Group. pp. 141–142. ISBN 978-0-275-98719-
vard.edu/abs/1962Sci...136...17S). 0.
doi:10.1126/science.136.3510.17 (https://doi.or176. ^ Miles, Kathy; Peters II, Charles F.
g/10.1126%2Fscience.136.3510.17). „Unmasking the Face” (https://web.archive.org/
PMID 17779780 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/ web/20070926225222/http://starryskies.com/A
pubmed/17779780). rtshtml/dln/5-98/mars.html). StarrySkies.com.
69. ^ Sagan, Carl (1980). Cosmos (https://archiv Arhivat din original (http://starryskies.com/Arts
e.org/details/cosmos00saga). New York City: html/dln/5-98/mars.html) la 26 septembrie
Random House. p. 107 (https://archive.org/det 2007. Accesat în 1 martie 2007.
ails/cosmos00saga/page/107). ISBN 978-0-
394-50294-6.
70. ^ Lightman, Bernard V. (1997). Victorian
Science in Context. University of Chicago
Press. pp. 268–273. ISBN 978-0-226-48111-1.
71. ^ Lubertozzi, Alex; Holmsten, Brian (2003).
The war of the worlds: Mars' invasion of earth,
inciting panic and inspiring terror from H.G.
Wells to Orson Welles and beyond. [S.l.]:
Sourcebooks, Inc. pp. 3–31. ISBN 1-57071-
985-3
72. ^ Schwartz, Sanford (2009). C. S. Lewis on
the Final Frontier: Science and the
Supernatural in the Space Trilogy. Oxford
University Press US. pp. 19–20. ISBN 978-0-
19-537472-8.
Legături externe
Marte (planetă) (https://www.curlie.org/Science/Astronomy/Solar_System/Planets/Mars//) pe
Curlie
Mars Exploration Program (https://web.archive.org/web/20100216233133/http://mars.jpl.nasa.go
v/) at NASA.gov
Mars Trek – An integrated map browser of maps and datasets for Mars (https://trek.nasa.gov/mar
s/)
Google Mars (http://www.google.com/mars/) and Google Mars 3D (https://www.google.com/maps/
space/mars/), hărți interactive ale planetei
Geody Mars (http://www.geody.com/?world=mars), mapping site that supports NASA World Wind,
Celestia, and other applications
Interactive 3D visualisation of the Martian system (https://thehappykoala.github.io/Harmony-of-the

-Spheres/#/category/Solar%20System/scenario/The%20Martian%20System)
Imagini
Mars images (http://photojournal.jpl.nasa.gov/targetFamily/Mars) de la Planetary Photojournal al
NASA
Mars images (http://mars.jpl.nasa.gov/multimedia/) de la Programul Mars Exploration al NASA
Mars images (http://www.msss.com/science-images/) de la Malin Space Science Systems
HiRISE image catalog (http://hirise.lpl.arizona.edu/) de la Universitatea Arizona
Video
Rotating color globe of Mars (http://sos.noaa.gov/Datasets/dataset.php?id=224) de Administrația
Națională a Oceanicului și a atmosferei
Rotating geological globe of Mars (https://www.usgs.gov/media/videos/rotating-globe-mars-geolo
gy) prin Studiul Geologic al Statelor Unite
NASA's Curiosity Finds Ancient Streambed – First Evidence of Water on Mars (https://www.youtu
be.com/watch?v=Jr1Xu2i-Uc0) pe YouTube by The Science Channel (2012, 4:31)
Flight Into Mariner Valley (http://themis.mars.asu.edu/node/5470) by Arizona State University
High resolution video (https://www.flickr.com/photos/136797589@N04/32657197761/in/photostre
am/) simulare care arată Arabia Terra, Valles Marineris și Tharsis (vezi album (https://www.flickr.c
om/photos/136797589@N04/albums/72157680411399285) pentru mai multe)
Mars rover captures high-resolution panorama of its home (https://edition.cnn.com/videos/us/202
0/03/04/curiosity-rover-panorama-mars-yn-orig.cnn) (NASA)
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Marte_(planetă)&oldid=13745161
Ultima editare a paginii a fost efectuată la 8 decembrie 2020, ora 19:36.
Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze
suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.

Marte (Planetă) - Wikipedia

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Marte (Planetă) - Wikipedia

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

12/9/2020 Marte (planetă) - Wikipedia

Marte este a patra planetă de la Soare și Marte

Zilele și anotimpurile sunt comparabile cu cele ale

Marte a fost explorată de numeroase nave Perioadă orbitală 686,971 zile

Caracteristici fizice Compoziție 95,97% dioxid de carbon

Sateliți 0,00025% neon

Marte Harta topografică a lui Comparație: Terra și Marte

Marte este o planetă telurică alcătuită din minerale care conțin

Suprafața lui Marte este compusă în principal din bazalt

Deși Marte nu are dovezi ale unui câmp magnetic global

Se crede că, în timpul formării Sistemului Solar, Marte a fost

Istoria geologică a planetei Marte poate fi împărțită în mai multe

Perioada Noachian (denumită după Noachis Terra):

Datele returnate de landerul Phoenix arată că solul marțian este

Pe întreaga suprafață a lui Marte, pe pantele abrupte ale

Marte și-a pierdut magnetosfera în urmă cu 4 miliarde de ani,[80]

În atmosfera marțiană a fost detectat metan.[88][89] Concentrația

Metanul poate exista în atmosfera lui Marte o perioadă limitată

În 1994, misiunea Mars Express a Agenției Spațiale

Marte (înainte/după) o furtună de praf globală (iulie 2018)

Înclinarea axială a lui Marte este de 25,19 grade în raport cu

Marte are doi sateliți naturali relativ mici, în

Zeci de nave spațiale fără echipaj, inclusiv orbitatori, landeri și

În prezent Marte găzduiește opt nave spațiale funcționale: șase

Misiunea Mars Science Laboratory, numită Curiosity a fost

Opportunity - panoramă Marte, 2012.

NASA intenționează să lanseze roverul său de astrobiologie

Orbitatorul Mars Hope al Emiratelor Arabe Unite este planificat

Observații antice și medievale

În secolul al IV-lea î.Hr., Aristotel a remarcat că Marte a dispărut

În timpul secolului al XVII-lea, aristocratul danez Tycho Brahe a

Până în secolul al XIX-lea, rezoluția telescoapelor a atins un nivel

Schimbările sezoniere (constând în diminuarea calotelor polare și a zonelor întunecate formate în

observații efectuate în 1909 de către Flammarion cu un telescop

În 1965 sonda Mariner 4 a ajuns la planetă pentru prima dată.

Numeroasele eșecuri ale sondelor de explorare ale planetei Marte

Ideea la modă că Marte este populată de marțieni inteligenți a

„După un timp, un gând îmi fulgeră mintea că tulburările pe care le-

Ulterior, Pickering a propus crearea unui set de oglinzi în Texas

Până și în anii 1960 ideea că Marte era populată era populară; au

Cartografierea de înaltă rezoluție a suprafeței lui Marte a

„Marte a devenit un fel de arenă mitică asupra căreia ne-

Lucrări influente descriu planeta inclusiv Cronicile marțiene de

Autorul Jonathan Swift a făcut referire la sateliții lui Marte, cu

O figură comică a unui marțian inteligent, Marvin Marțianul, a

După ce navele spațiale Mariner și Viking au returnat imagini cu

ttps://nssdc.gsfc.nasa.gov/planetary/factsheet/ 7. ^ Konopliv, Alex S.; Asmar, Sami W.; Folkner,

20. ^ a b Sample, Ian (26 iunie 2008).

Interactive 3D visualisation of the Martian system (https://thehappykoala.github.io/Harmony-of-the

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 8 decembrie 2020, ora 19:36.

S-ar putea să vă placă și