Marte (Planetă) - Wikipedia

30.11.
2020 Marte (planetă) - Wikipedia
Marte (planetă)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Marte este a patra planetă de la Soare și penultima Marte

ca mărime din Sistemul Solar. Marte poartă numele
zeului roman al războiului și este adesea denumită
Planeta Roșie,[16][17] deoarece oxidul de fier
predominant pe suprafața sa îi conferă un aspect
roșiatic distinctiv între corpurile astronomice vizibile
cu ochiul liber.[18] Marte este o planetă telurică cu o
atmosferă subțire, având caracteristici de suprafață
care amintesc atât de craterele de impact ale Lunii,
cât și de văi, deșerturi și calote glaciare polare ca ale
Pământului.
Zilele și anotimpurile sunt comparabile cu cele ale

Pământului, deoarece perioada de rotație, precum și
înclinarea axială în raport cu planul ecliptic sunt
foarte similare. Marte găzduiește Muntele Olimp, cel
mai mare vulcan și cel mai cunoscut munte de pe
orice planetă din Sistemul Solar și Valles Marineris,
Imagine în culori naturale, 2007[a]
unul dintre cei mai mari canioane din Sistemul Solar.
Bazinul din emisfera nordică acoperă 40% din Caracteristicile orbitei[3]
planetă și poate fi un semn de impact imens.[19][20] Epocă J2000
Marte are doi sateliți, Phobos și Deimos, care sunt
mici și au o formă neregulată. Este posibil ca aceștia Afeliu 249.200.000 km (1,666 AU)
să fie asteroizi captați,[21][22] similare cu 5261 Periheliu 206.700.000 km (1,382 AU)
Eureka, un troian al lui Marte.
Axa semi-majoră 227.939.200 km (1,523 AU)
Marte a fost explorată de numeroase nave spațiale Excentricitate 0,0934
fără echipaj. Mariner 4, lansat de NASA la 28
noiembrie 1964, a fost prima navă spațială care a Perioadă orbitală 686,971 zile
vizitat Marte, cea mai mare apropiere de planetă (1,88082 ani; 668,5991 soli)
având loc la 15 iulie 1965. Mariner 4 a detectat slaba Perioadă sinodică 779,96 zile (2,1354 ani)
centură de radiații marțiene, măsurată la
aproximativ 0,1% din cea a Pământului și a surprins Viteza medie a 24,007 km/s (86.430 km/h)
primele imagini ale unei alte planete din spațiul mișcării de revoluție
profund.[23][24] La 20 iulie 1976, Viking 1 a efectuat Anomalia medie 19.412°[1]
prima aterizare de succes pe suprafața marțiană.[25] Înclinație 1,850° față de ecliptică;
Deși nava spațială sovietică Mars 3 a avut o
amartizare lină în decembrie 1971, contactul a fost 5,65° față de ecuatorul Soarelui;
pierdut după câteva secunde.[26] La 4 iulie 1997, 1,67° față de planul invariabil[2]
nava spațială Mars Pathfinder a aterizat pe Marte,
Longitudinea nodului 49,558°
iar la 5 iulie, roverul misiunii, Sojourner a devenit ascendent
primul rover robotic care a operat pe Marte.[27]
Argumentul perihelion
https://ro.wikipedia.org/wiki/Marte_(planetă) 1/29
30.11.2020 Marte (planetă) - Wikipedia
Pathfinder a fost urmat de roverele Spirit și 286,502°

Opportunity, care au aterizat în ianuarie 2004 și au
Sateliți 2
funcționat până la 22 martie 2010 respectiv 10 iunie
2018.[28][29] Orbitatorul Mars Express, prima navă Caracteristici fizice
spațială a Agenției Spațiale Europeane a ajuns pe Raza medie 3.389,5 ± 0,2 km [b] [4]
orbită la 25 decembrie 2003.[30] La 24 septembrie
2014, Organizația indiană de cercetare spațială a Raza ecuatorială 3.396,2 ± 0,1 km [b] [4]
devenit a patra agenție spațială care a vizitat Marte, Raza polară 3.376,2 ± 0,1 km [b] [4]
când misiunea sa interplanetară Mars Orbiter
Aplatizare 0.005 89 ± 0.000 15
Mission a ajuns cu succes pe orbită.[31][32]
Suprafață 144.798.500 km2 [5]
Există investigații în curs de desfășurare care
evaluează potențialul de locuibilitate din trecut al lui Volum 1,6318×1011 km3 [6]
Marte, precum și posibilitatea existenței vieții. Sunt Masă 6,4171×1023 kg [7]
planificate viitoare misiuni de astrobiologie, inclusiv
Densitate medie 3,9335 g/cm3 [6]
roverele Perseverance și Rosalind
Franklin.[33][34][35][36] Apa lichidă nu poate exista Gravitație 3,72076 m/s2 [8]
pe suprafața planetei Marte din cauza presiunii
Momentul factorului 0,3662 ± 0,0017 [9]
atmosferice scăzute, care este mai mică de 1% din de inerție
presiunea atmosferică pe Terra,[37] cu excepția unor
Viteză cosmică 5,027 km/s (18.100 km/h)
mici creșteri pentru perioade scurte.[38] Cele două
calote glaciare polare par a fi făcute în mare parte din Perioadă de rotație 1,025957 zile
apă.[39][40] Volumul de apă din calota glaciară a siderală 24h 37m 22s [6]
Polului Sud, dacă este topită, ar fi suficient pentru a Viteza rotației 241,17 m/s (868,22 km/h)
acoperi întreaga suprafață planetară până la o ecuatoriale
adâncime de 11 metri.[41] În noiembrie 2016, NASA a
Înclinare axială 25,19° față de planul ei
raportat găsirea unei cantități mari de gheață
orbital[10]
subterană în regiunea Utopia Planitia de pe Marte.
Se estimează că volumul de apă detectat este Ascensiunea dreaptă 317,681 43°
echivalent cu volumul de apă din Lacul a polului nord 21h 10m 44s
Superior.[42][43][44]
Declinația polului 52,886 50°
nord
Marte poate fi observat cu ușurință de pe Pământ cu
ochiul liber, la fel și colorarea sa roșiatică. Albedo 0,170 geometric [11]
Magnitudinea sa aparentă (strălucire) atinge 0,25 Bond[10]
-2,94,[12] care este depășită doar de Venus, Lună și
Soare. Temp. la suprafață min medie max
Kelvin 130 K 210 K[10] 308 K
Celsius −143 °C[13] −63 °C 35 °C[14]
Fahrenheit −226 °F[13] −82 °F 95 °F[14]
Cuprins Magnitudinea −2.94 to +1.86 [12]
Nume aparentă
Caracteristici fizice Diametru unghiular 3.5–25.1″[10]

Structura internă Atmosfera[10][15]
Geologie de suprafață
Presiunea la suprafață 0,636 (0,4–0,87) kPa
Sol
0,00628 atm
Atmosferă
Metan Compoziție 95,97% dioxid de carbon
Aurora atmosferică 1,93% argon
Climă 1,89% azot

Orbită și rotație 0,146% oxigen
Sateliți 0,0557% monoxid de
carbon
Explorare
Viitor 0,0210% vapori de apă
Observații istorice 0,0100% oxizi de azot

Observații antice și medievale 0,00025% neon
„Canale” marțiene 0,00008% apă semigrea
Explorare 0,00003% krypton
Impact cultural 0,00001% xenon
„Marțieni” inteligenți
Vezi și
Note
Referințe
Legături externe
Imagini
Video
Nume
Planeta este numită după zeul roman al războiului, Mars, o asociere făcută datorită culorii sale roșiatice
care sugerează sânge.[45] În limba greacă, planeta este cunoscută sub numele de Ἄρης Arēs, cu rădăcina
inflexională Ἄρε- Are-.[46] De aici rezultă termeni tehnici, precum areologie (geologia lui Marte) și
numele stelei Antares.
„Mars” este, de asemenea, baza numelui lunii martie (din latinescul Martius mēnsis „luna lui Marte”).
Caracteristici fizice
Marte are aproximativ jumătate din diametrul Pământului, cu o suprafață doar puțin mai mică decât
suprafața totală a uscatului Pământului.[10] Marte este mai puțin densă decât Pământul, având
aproximativ 15% din volumul Pământului și 11% din masa Pământului, ceea ce duce la aproximativ 38%
din greutatea suprafeței Pământului. Aspectul roșiatic-portocaliu al suprafeței marțiene este cauzat de
oxidul de fier (III) sau de rugină.[47] Alte culori comune de suprafață includ auriu, maro, bronz și verzui,
în funcție de mineralele prezente.[48]
Marte Harta topografică a lui Comparație: Terra și Marte

Marte
Structura internă
La fel ca Pământul, Marte a suferit o diferențiere, ceea ce a avut ca rezultat un nucleu metalic dens
suprapus de materiale mai puțin dense.[49] Modelele actuale ale interiorului său implică un miez cu o
rază de aproximativ 1,794 ± 65 km constând în principal din fier și nichel cu aproximativ 16-17% sulf.[50]
Acest miez de sulfură de fier (II) este considerat a fi de două ori mai bogat în elemente mai ușoare decât
cel al Pământului.[51]
Nucleul este înconjurat de o manta de silicat care a format multe dintre caracteristicile tectonice și
vulcanice de pe planetă, dar pare să fie latent. Pe lângă siliciu și oxigen, cele mai abundente elemente din
crusta marțiană sunt: fier, magneziu, aluminiu, calciu și potasiu. Grosimea medie a scoarței planetei este
de aproximativ 50 km cu o grosime maximă de 125 km.[51] Crusta Pământului are o medie de 40 km.
Marte este activ seismic, InSight înregistrând în 2019 peste 450 de cutremure și evenimente
conexe.[52][53]
Geologie de suprafață
Marte este o planetă telurică alcătuită din minerale care conțin siliciu și
oxigen, metale și alte elemente care formează de obicei roca.
Suprafața lui Marte este compusă în principal din bazalt tholeiitic,[54]

deși unele părți sunt mai mult bogate în siliciu decât bazaltul tipic și
pot fi similare cu rocile andezit de pe Pământ sau cu sticla de siliciu.
Regiunile de albedo scăzut sugerează concentrații de plagioclase,
regiunile cu albedo scăzut din nord prezintă concentrații mai mari
decât cele normale de silicați și sticlă de siliciu. Părți din zonele
muntoase din sud includ cantități detectabile de piroxeni cu un
conținut ridicat de calciu. S-au găsit concentrații localizate de hematit
Harta albedo a lui Marte
și olivină.[55] O mare parte a suprafeței este acoperită de praf fin de
oxid de fier (III).[56][57]
Deși Marte nu are dovezi ale unui câmp magnetic global structurat,[59] observațiile arată că părți ale
scoarței planetei au fost magnetizate și că inversiunile geomagnetice au avut loc în trecut. Acest
paleomagnetism al mineralelor sensibil magnetic este similar cu benzile alternative aflate pe fundul
oceanelor Pământului. O teorie, publicată în 1999 și reexaminată în octombrie 2005 (cu ajutorul Mars
Global Surveyor), indică faptul că aceste benzi sugerează o activitate tectonică pe Marte în urmă cu
patru miliarde de ani, înainte de dinamul planetar să fi încetat să funcționeze și câmpul magnetic al
planetei să se fi stins.[60]
Se crede că, în timpul formării Sistemului Solar, Marte a fost creat ca

urmare a unui proces stohastic de acreție a materialului de pe discul
protoplanetar care orbita Soarele. Marte are multe caracteristici
chimice distinctive cauzate de poziția sa în Sistemul Solar.
Elementele cu puncte de fierbere relativ scăzute, cum ar fi clor,
fosfor și sulf, sunt mult mai frecvente pe Marte decât pe Pământ;
aceste elemente au fost probabil împinse spre exterior de vântul
solar energic al tânărului Soare.[61]
După formarea planetelor, toate au fost supuse așa-numitului

„Marele bombardament târziu”. Aproximativ 60% din suprafața
planetei Marte prezintă înregistrări ale impactelor din acea
Harta geologică a lui Marte, 2014[58]
perioadă,[62][63][64] în timp ce o mare parte a suprafeței rămase a
fost probabil acoperită de bazine imense de impact cauzate de aceste
evenimente. Există dovezi ale unui bazin de impact enorm în emisfera nordică a planetei Marte, care are
laturi de 10.600 km cu 8.500 km sau de aproximativ patru ori mai mare decât Bazinul Polul Sud-Aitken
al Lunii, cel mai mare bazin de impact descoperit până în prezent.[19][20] Această teorie sugerează că
Marte a fost lovit de un corp de dimensiunea lui Pluto acum aproximativ patru miliarde de ani.
Evenimentul, despre care se crede că este cauza dihotomiei emisferice marțiene, a creat bazinul neted
Borealis care acoperă 40% din planetă.[65][66]
Istoria geologică a planetei Marte poate fi împărțită în mai multe

perioade, dar următoarele sunt cele trei perioade principale:[68][69]
Perioada Noachian (denumită după Noachis Terra): Formarea

celor mai vechi elemente de suprafață existente pe Marte, în
urmă cu 4,5 până la 3,5 miliarde de ani. Crusta planetei formată
în această epocă prezintă numeroase cratere de impact, multe
dintre ele masive (scară planetară). Se crede că protuberanța
Tharsis, o zonă montană vulcanică, s-a format în timpul acestei Cum ar fi putut arăta Marte acum
perioade, cu inundații extinse de apă lichidă la sfârșitul acelei patru miliarde de ani (concept
perioade. artistic).[67]
Perioada Hesperian (denumită după Hesperia Planum): acum
3,5 până la 3,3-2,9 miliarde de ani în urmă. Perioada hesperiană
este marcată de formarea unor mari câmpii de origine vulcanică.
Perioada Amazonian (denumită după Amazonis Planitia): acum 3,3-2,9 miliarde de ani până în
prezent. Regiunile amazoniene au puține cratere cu impact de meteoriți, dar sunt altfel destul de
variate. Muntele Olimp s-a format în această perioadă, alături de curgerile de lavă din alte zone de
pe Marte.
Activitatea geologică se desfășoară încă pe Marte. Valea Athabasca prezintă urme de curgeri de lavă
datate la aproximativ 200 de milioane de ani în urmă. Curgerile de apă în grabenele din Cerberus Fossae
au avut loc cu cel mult 20 milioane de ani în urmă, indicând activitate vulcanică cel puțin la fel de
recentă.[70] La 19 februarie 2008, imaginile de la Mars Reconnaissance Orbiter au arătat dovezi ale unei
avalanșe pornite de pe o stâncă de 700 de metri înălțime.[71]
Sol
Datele returnate de landerul Phoenix arată că solul marțian este ușor

alcalin și conține elemente cum ar fi magneziu, sodiu, potasiu și clor.
Acești nutrienți se găsesc și în solurile de pe Pământ și sunt necesare
pentru creșterea plantelor.[72] Experimentele efectuate de lander au
arătat că solul marțian are un pH de bază de 7,7 și conține 0,6%
perclorat de sare.[73][74][75][76] Aceasta este o concentrație foarte
mare și face solul marțian toxic.[77][78]
Pe întreaga suprafață a lui Marte, pe pantele abrupte ale craterelor,

canioanelor și văilor, se întâlnesc în mod obișnuit fâșii întunecate
care cu timpul devin mai deschise. Uneori, astfel de fâșii încep într-o
zonă mică și apoi se întind pe sute de metri. Au fost, de asemenea,
Expunerea de praf bogat în siliciu observate dungi de-a lungul marginilor de stâncă și alte obstacole
descoperit de rover-ul Spirit naturale de-a lungul cursului inițial. Conform celei mai populare
ipoteze, aceste dungi sunt straturi subterane întunecate de sol
expuse după avalanșe de praf sau turbioane de praf.[79]
Atmosferă
Marte și-a pierdut magnetosfera în urmă cu 4 miliarde de ani,[80] probabil

din cauza numeroaselor impacte cu asteroizi,[81] astfel încât vântul solar
interacționează direct cu ionosfera marțiană, scăzând densitatea
atmosferică prin eliminarea atomilor din stratul exterior. Atât sonda Mars
Global Surveyor cât și Mars Express au detectat particule atmosferice
ionizate care scapă în spațiu în urma planetei Marte,[80][82] și această
pierdere atmosferică este studiată de către orbitatorul MAVEN. Față de
Pământ, atmosfera lui Marte este foarte subțire. Presiunea atmosferică
variază de la un nivel scăzut de 30 Pa pe Muntele Olimp la peste 1.155 Pa în
Hellas Planitia, cu o presiune medie la nivelul suprafeței de 600 Pa.[83] Pe
Atmosfera subțire a lui
Pământ, o astfel de presiune se găsește la o altitudine de 35 km deasupra Marte vizibilă la orizont
suprafeței mării.[84] Presiunea medie de suprafață este de doar 0,6% din
cea a Pământului. Presiunea în atmosfera lui Marte scade cu altitudinea
mai lent decât pe Pământ, scăderea relativă apare aproximativ la fiecare 10,8 km (pe Pământ la
aproximativ fiecare 6 km).[85] Acest lucru se datorează accelerației gravitaționale mult mai reduse pe
suprafața planetei Marte (aproximativ 38% din cea a Pământului).
Atmosfera de pe Marte este formată din aproximativ 96% dioxid de carbon, 1,93% argon și 1,89% azot
împreună cu urme de oxigen și apă.[10][86] Atmosfera este destul de rarefiată, conținând particule de
aproximativ 1,5 µm în diametru, care conferă cerului marțian o culoare opacă când este văzută de la
suprafață.[87] Poate căpăta o nuanță roz datorită particulelor de oxid de fier suspendate în atmosferă.[17]
Metan
În atmosfera marțiană a fost detectat metan.[88][89] Concentrația de metan variază de la aproximativ

0,24 ppb în timpul iernii, în nord la aproximativ 0,65 ppb în timpul verii.[90]
Metanul poate exista în atmosfera lui Marte o perioadă limitată de timp până când este distrus -
estimările duratei sale de viață variază de la 0,6–4 ani,[91][92] astfel încât prezența sa indică faptul că o
sursă activă de gaz trebuie să fie prezentă. Metanul ar putea fi produs printr-un proces non-biologic, cum
ar fi serpentinizarea care implică apă, dioxid de carbon și olivină

minerală și care este cunoscut a fi obișnuit pe Marte.[93] Formele de
viață microbiană metanogenă sunt printre surse posibile. Chiar dacă
misiunile rover ar determina faptul că viața marțiană microscopică
este sursa metanului, formele de viață sunt probabil situate cu mult
sub suprafață, în afara întinderii roverului.[94]
Aurora
Surse potențiale de metan (CH4) pe
Marte
În 1994, misiunea Mars Express a Agenției Spațiale

Europene a găsit o strălucire ultravioletă provenită de la
Atmosfera de pe Marte (carbon, oxigen și
„umbrele magnetice” din emisfera sudică. Marte nu are
hidrogen) realizat de sonda MAVEN în UV[95]
un câmp magnetic global care ghidează particulele
încărcate care intră în atmosferă. Marte are câmpuri
magnetice multiple în formă de umbrelă, în principal în emisfera sudică, care sunt resturi ale unui câmp
global care a scăzut în urmă cu miliarde de ani.
La sfârșitul lunii decembrie 2014, nava spațială MAVEN a NASA a detectat aurore răspândite în emisfera
nordică a planetei și a coborât la aproximativ 20-30 de grade latitudinea nordică a ecuatorului lui Marte.
Particulele care provoacă aurora au pătruns în atmosfera marțiană, creând aurore sub 100 km deasupra
suprafeței (aurorele Pământului variază între 100 km și 500 km deasupra suprafeței). Câmpurile
magnetice din vântul solar cad ca niște perdele peste Marte, iar particulele încărcate urmează liniile
câmpului magnetic al vântului solar în atmosferă, determinând apariția aurorei în afara umbrelelor
magnetice.[96]
La 18 martie 2015, NASA a raportat detectarea unei aurore care nu este pe deplin înțeleasă și a unui nor
de praf neexplicat în atmosfera de pe Marte.[97]
În septembrie 2017, NASA a raportat că nivelurile de radiații de pe suprafața planetei Marte au fost
temporar dublate și au fost asociate cu o aurora de 25 de ori mai strălucitoare decât oricare observată
anterior, din cauza unei furtuni solare masive și neașteptate, la mijlocul lunii.[98]
Climă
Dintre toate planetele Sistemului Solar, anotimpurile de pe Marte sunt cele mai asemănătoare cu cele de
pe Terra, datorită înclinării similare a axei de rotație a ambelor planete pe planul orbitei. Lungimile
anotimpurilor marțiene sunt de aproximativ două ori mai mari decât cele ale Pământului, deoarece
distanța mai mare a lui Marte față de Soare face ca anul marțian să aibă o durată echivalentă cu
aproximativ doi ani pe Pământ. Temperatura suprafeței de pe Marte variază de la valori minime de
aproximativ -143 °C (iarna la calotele glaciare)[13] până la maxime de până la 35 °C (vara la ecuator).[14]
Intervalul mare de temperaturi se datorează atmosferei subțiri care nu poate stoca multă căldură solară,
presiunea atmosferică scăzută și inerția termică scăzută a solului marțian.[99] Planeta este de 1,52 ori
mai departe de Soare decât Pământul, rezultând doar 43% din cantitatea de lumină solară.[100]
Clima de pe Marte este afectată și de excentricitatea relativ mare a orbitei sale. Marte este aproape de
periheliu când este vară în emisfera sudică și iarnă în emisfera nordică și aproape de afeliu când este
iarnă în emisfera sudică și vară în nord. Ca urmare, anotimpurile din emisfera sudică sunt mai extreme,
iar anotimpurile din nord sunt mai blânde. Temperaturile de vară în sud pot fi mai calde cu până la 30
°C decât vara în nord la aceeași latitudine.[101]
Marte are cele mai mari furtuni de praf din Sistemul Solar, atingând viteze de peste 160 km/h. Acestea
pot varia de la o furtună pe o suprafață mică, până la furtuni gigantice care acoperă întreaga planetă.
Furtunile globale tind să apară atunci când Marte este cel mai aproape de Soare și crește
temperatura.[102]
Marte (înainte/după) o furtună de praf globală (iulie 2018)
Furtunile de nisip sunt un fenomen foarte periculos în contextul viitoarelor zboruri către Marte.
Suprafața planetei devine opacă la razele soarelui și totul este acoperit cu un strat de praf fin. Acest lucru
poate avea un efect negativ asupra dispozitivelor mecanice și electronice care operează pe planetă,
inclusiv a panourilor solare, ale căror performanțe vor scădea semnificativ. Aceste ipoteze au fost
confirmate în timpul furtunii globale de praf din 2007, după care s-a observat o scădere semnificativă a
energiei generate de panourile solare instalate la bordul roverului Oportunity .
Orbită și rotație
Distanța medie a lui Marte față de Soare este de aproximativ 230 milioane km iar perioada orbitală (an
marțian) durează cât 687 zile pe Terra. O zi pe Marte (numită sol) este doar puțin mai lungă decât o zi pe
Terra: 24 ore, 39 minute și 35,244 secunde.[103] Un an marțian este egal cu 1,8809 ani pe Terra sau 1 an,
320 zile și 18,2 ore.[10]
Înclinarea axială a lui Marte este de 25,19 grade în raport cu planul său orbital, care este similară cu
înclinarea axială a Pământului.[10] Drept urmare, Marte are anotimpuri ca Pământul, deși pe Marte sunt
aproape de două ori mai lungi, deoarece perioada sa orbitală este mult mai lungă. În orientarea sa
actuală, polul nord al lui Marte indică o direcție similară cu locația stelei Deneb.[15]
Marte are o excentricitate orbitală relativ pronunțată, de aproximativ 0,09; printre planetele Sistemului
Solar numai Mercur are o excentricitate orbitală mai mare. Se știe că în trecut, Marte a avut o orbită
mult mai circulară. La un moment dat, cu 1,35 milioane de ani în urmă (ani tereștri), Marte a avut o
excentricitate de aproximativ 0,002, mult mai mică decât cea a Pământului de astăzi.[104] Ciclul de
excentricitate al lui Marte este de 96.000 de ani tereștri, comparativ cu ciclul Pământului de 100.000 de
ani.[105] Marte are un ciclu de excentricitate mult mai lung, cu o perioadă de 2,2 milioane de ani tereștri,
iar acest lucru suprapune ciclul de 96.000 de ani din graficele de

excentricitate. În ultimii 35.000 de ani, orbita lui Marte a devenit
ceva mai excentrică din cauza efectelor gravitaționale ale celorlalte
planete. Distanța cea mai apropiată între Pământ și Marte va
continua să scadă ușor pentru următorii 25.000 de ani.[106]
Sateliți
Articole principale: Sateliții naturali ai lui Marte, Phobos
(satelit) și Deimos (satelit).
Marte are doi sateliți naturali relativ mici, în formă neregulată, ale
căror orbite sunt foarte aproape de planetă: Phobos (diametru de Marte se află la aproximativ 230 de
aproximativ 22 km) și Deimos (diametru de aproximativ 12 km). Ei milioane km de Soare; perioada sa
pot fi asteroizi captați sau corpuri formate din materie ejectată de orbitală este de 687 zile (terestre),
impacturile cu planeta.[107] Ambii sateliți au fost descoperiți în 1877 reprezentată în roșu. Orbita
de Asaph Hall. Numele lor provine de la fii zeului grec al războiului Pământului este în albastru.
Ares: Phobos („panică”, „frică”) și Deimos („teroare”, „temere”), care
în mitologia greacă și-au însoțit tatăl în bătălii.
Echivalentul lui Ares în mitologia romană a fost
Marte.[108][109] În greaca modernă, planeta își
păstrează numele vechi de Ares (Aris: Άρης).[110]
De la suprafața lui Marte, mișcările lui Phobos și

ale lui Deimos apar diferit de cele ale Lunii. Phobos
răsare la vest, apune la est și răsare din nou după
doar 11 ore. Deimos, fiind în afara orbitei sincrone -
unde perioada orbitală s-ar potrivi cu perioada de Imagine HiRISE în culori Imagine HiRISE în culori
rotație a planetei - răsare la est, dar se mișcă lent. îmbunătățite a lui Phobos, îmbunătățite a lui Deimos
Perioada orbitală a lui Deimos (de aproximativ 30,5 care prezintă o serie de (nu la scară)
ore) depășește ziua solară marțiană (24,5 ore). canale și cratere, în mare
Pentru un observator aflat la ecuator, de la răsărit parte paralele cu craterul
până la apus trec 2,7 zile.[111] Stickney din dreapta
Deoarece orbita lui

Phobos se află sub altitudinea sincronă, forța mareică de pe planeta Marte îi
reduce treptat orbita. În aproximativ 50 de milioane de ani, s-ar putea să se
prăbușească pe suprafața lui Marte sau să se despartă într-o structură de inel
în jurul planetei.[111] Deimos este mult mai departe de planetă, forța mareică
este mică pe ea, dar teoretic, la fel ca Luna Pământului, se îndepărtează lent
de planetă.
Orbitele lui Phobos și
Deimos (la scară) Originea celor doi sateliți nu este bine înțeleasă. Până de curând, se credea
că, datorită albedo-ul lor scăzut și a compoziției condrit carbonat, acestea
erau considerate similare cu asteroizii, susținând teoria capturii. Orbita
instabilă a lui Phobos pare să indice o captare relativ recentă. Ambele au însă orbite circulare, în
apropierea ecuatorului, lucru neobișnuit pentru obiectele capturate, iar dinamica de captare necesară
este complexă. Acreția în istoria timpurie a lui Marte este o altă posibilitate credibilă, care însă nu
explică de ce compoziția lor pare să semene cu asteroizi și nu cu Marte.
O a treia posibilitate este implicarea unui al treilea corp sau un tip de perturbare a impactului.[112] Noi
dovezi observaționale indică faptul că Phobos are un interior extrem de poros[113] care indică că acesta
conține în principal silicate stratificate și alte minerale cunoscute de pe Marte,[114] ceea ce sugerează
formarea sa din materialul evacuat prin impactul cu suprafeța planetei, care ulterior s-a contopit,[115]
similar cu teoria predominanta pentru originea Lunii. Deși spectrele suprafețelor sateliților în lumina
vizibilă și în infraroșu apropiat seamănă cu cele ale asteroizilor din centura exterioară, spectrul lui
Phobos în infraroșu îndepărtat nu seamănă cu nici un condrit. [114]
Explorare
Articol principal: Explorarea planetei Marte.
Zeci de nave spațiale fără echipaj, inclusiv orbitatori, landeri și

roveri au fost trimise pe Marte de către Uniunea Sovietică, Statele
Unite, Europa și India pentru a studia suprafața, clima și geologia
planetei.
În prezent Marte găzduiește opt nave spațiale funcționale: șase pe

orbită — 2001 Mars Odyssey, Mars Express, Mars Reconnaissance
Orbiter, MAVEN, Mars Orbiter Mission și ExoMars Trace Gas
Orbiter — și două la suprafață — Curiosity (rover) și InSight
(lander). Publicul poate solicita imagini de pe Marte prin
intermediul programului HiWish al Mars Reconnaissance Orbiter.
Misiunea Mars Science Laboratory, numită Curiosity a fost lansată

la 26 noiembrie 2011 și a ajuns pe Marte pe 6 august 2012. Roverul
are o viteză de mișcare de până la 90 m pe oră.[116] Experimentele
includ un laser chimic care poate deduce compoziția rocilor de la o
distanță de 7 m.[117] La 10 februarie 2013, Curiosity a obținut Roverul Curiosity pe Marte, 2016
primele probe de roci adânci prelevate deja dintr-un alt corp
planetar, folosind burghiul său încorporat.[118] În același an, a
descoperit că solul lui Marte conține între 1,5% și 3% apă în masă (deși atașat la alți compuși și astfel nu
este accesibil în mod liber).[119] Observațiile făcute de Mars Reconnaissance Orbiter au arătat anterior
posibilitatea apariției apei în timpul celor mai calde luni de pe Marte.[120]
La 24 septembrie 2014, Mars Orbiter Mission, lansată de Organizația Spațială Indiană de Cercetare
(ISRO), a ajuns pe orbita lui Marte. ISRO a lansat misiunea la 5 noiembrie 2013, cu scopul de a analiza
atmosfera și topografia marțiană. Misiunea a folosit o orbită de transfer Hohmann pentru a scăpa de
influența gravitațională a Pământului și a fost catapultat într-o călătorie de nouă luni spre Marte. Este
prima misiune interplanetară asiatică de succes.[121]
Agenția Spațială Europeană, în colaborare cu Roscosmos, a lansat ExoMars Trace Gas Orbiter și landerul
Schiaparelli la 14 martie 2016.[122] În timp ce Trace Gas Orbiter a intrat cu succes pe orbita lui Marte la
19 octombrie 2016, Schiaparelli s-a prăbușit în timpul încercării de aterizare.[123]
În mai 2018 a fost lansat landerul InSight al NASA. Misiunea a ajuns pe Marte în noiembrie
2018.[124][125] InSight a detectat primul cutremur marțian în aprilie 2019.[126][127]
În 2019, nava spațială MAVEN a cartografiat pentru prima dată modelele eoliene la mare altitudine la
nivelul întregii planete.[128][129] S-a descoperit că vânturile care se află la kilometri deasupra suprafeței
păstrau informații despre formele de pământ aflate dedesubt.[128]
Opportunity - panoramă Marte, 2012.
Viitor
NASA intenționează să lanseze roverul său de astrobiologie

Perseverance între 17 iulie și 5 august 2020.[130] Rover-ul va colecta
mostre pentru o misiune viitoare de recuperare care le va aduce pe
Pământ. Conceptul actual pentru misiunea Mars Sample Return se
va lansa în 2026 și va avea un hardware construit de NASA și
ESA.[131]
Concept pentru un vehicul cu
Agenția Spațială Europeană va lansa roverul ExoMars și platforma transfer termic nuclear bimodal pe
de suprafață în iulie 2020.[132] orbita joasă a Pământului
Orbitatorul Mars Hope al Emiratelor Arabe Unite este planificat

pentru lansare în 2020, urmând să ajungă pe orbita lui Marte în 2021. Sonda va face un studiu global
asupra atmosferei marțiene.[133]
Au fost propuse mai multe planuri pentru o misiune umană pe Marte de-a lungul secolului XX și în
secolul XXI, dar nici un plan în curs nu are o dată de sosire înainte de 2030.[134]
Observații istorice
Observații antice și medievale
Vechii sumerieni credeau că Marte era Nergal, zeul războiului și al

bolilor.[137] Existența lui Marte ca obiect rătăcitor pe cerul nopții a
fost înregistrată de astronomii egipteni antici și, până în 1534 î.Hr.,
erau familiarizați cu mișcarea retrogradă a planetei.[138] În perioada
Imperiului Neobabilonian, astronomii babilonieni făceau
înregistrări periodice despre pozițiile planetelor și observații
sistematice ale comportamentului lor. Despre Marte, ei știau că la
fiecare 79 de ani există 37 de perioade sinodice sau 42 de cicluri
zodiacale. Au inventat metode aritmetice pentru a face corecții
minore la pozițiile previzionate ale planetelor.[139][140] În Grecia
antică planeta era cunoscută sub numele de Πυρόεις (Pyrόeis).[141]
În secolul al IV-lea î.Hr., Aristotel a remarcat că Marte a dispărut în

spatele Lunii în timpul unei ocultări, indicând faptul că planeta era
mai departe.[142] Ptolemeu, un grec care trăia în Alexandria,[143] a
Galileo Galilei, prima persoană care
încercat să abordeze problema mișcării orbitale a lui Marte. Modelul
a văzut Marte prin telescop[135] în
lui Ptolemeu și lucrarea sa colectivă asupra astronomiei au fost
1610.[136]
prezentate în colecția cu mai multe volume Almagest, care a devenit
tratatul autoritar asupra astronomiei occidentale pentru
următoarele paisprezece secole. [144] Literatura din China antică confirmă faptul că Marte a fost
cunoscută de astronomii chinezi nu mai târziu în secolul al IV-lea î.Hr.[145] În culturile din Asia de Est,
Marte este denumită în mod tradițional „steaua focului” (chineză: 火星 ), pe baza celor cinci
elemente.[146][147][148]
În timpul secolului al XVII-lea, aristocratul danez Tycho Brahe a măsurat paralaxa diurnă a lui Marte pe
care Johannes Kepler a folosit-o pentru a face un calcul preliminar al distanței relative față de
planetă.[149] Când telescopul a devenit disponibil, paralaxa diurnă a lui Marte a fost din nou măsurată în
efortul de a determina distanța Soare-Pământ. Aceasta a fost realizată pentru prima dată de Giovanni
Domenico Cassini în 1672. Măsurătorile timpurii de paralaxă au fost împiedicate de calitatea
instrumentelor.[150] Singura ocultare a lui Marte de către Venus observată a fost cea din 13 octombrie
1590, văzută de Michael Maestlin la Heidelberg.[151] În 1610, Marte a fost privită de astronomul italian
Galileo Galilei, care a fost primul care a văzut-o prin telescop.[136][135] Astronomul olandez Christiaan
Huygens a fost primul care a observat detaliile suprafeței sale și a determinat perioada de rotație a
planetei.[152]
„Canale” marțiene
Articol principal: Canale marțiene.
Până în secolul al XIX-lea, rezoluția telescoapelor a atins un nivel

suficient pentru identificarea caracteristicilor suprafeței. La 5
septembrie 1877 a avut loc o opoziție perihelică când Marte a fost
deosebit de aproape de Pământ. Astronomul italian Giovanni
Schiaparelli a profitat de această situație pentru a crea prima hartă a
lui Marte cu ajutorul telescopului său de 22 cm. El a observat niște Harta lui Schiaparelli, indicând
linii lungi, drepte, pe suprafața lui Marte, pe care le-a numit canali, canalele marțiene
care s-au dovedit ulterior o iluzie optică. Schiaparelli le-a considerat
un fenomen natural și le-a dat nume de râuri cunoscute pe Pământ.
Influențat de observații, orientalistul Percival Lowell a fondat un

observator care avea telescoape de 30 și 45 cm. Observatorul a fost
folosit pentru a observa Marte în 1894 și la următoarele opoziții mai
puțin favorabile. A publicat mai multe cărți despre Marte și viața de
pe planetă, care au avut un impact mare asupra publicului.[153][154]
Canali au fost descoperite în mod independent de alți astronomi, ca
Henri Joseph Perrotin și Louis Thollon Nice, folosind unul dintre
cele mai mari telescoape din acea vreme.[155][156]
Schimbările sezoniere (constând în diminuarea calotelor polare și a

zonelor întunecate formate în timpul verii marțiene) în combinație
cu canalele au dus la speculații despre viața pe Marte inclusiv
credința de multă vreme că Marte conține mări și vegetație vastă.
Telescoape existente atunci nu aveau o rezoluție suficientă pentru a
furniza dovezi concludente. Pe măsură ce au fost construite
Percival Lowell, aici în timp ce telescoape mai mari, au fost observate linii drepte din ce în ce mai
observa Venus (1914), a fost un puțin lungi. În timpul unei observații efectuate în 1909 de către
mare observator al lui Marte și și-a Flammarion cu un telescop de 84 cm, au fost observate modele
publicat lucrările în trei cărți neregulate, dar nu s-au observat canali.[157]
dedicate „planetei roșii”.
Explorare
Articol principal: Explorarea planetei Marte.
În 1965 sonda Mariner 4 a ajuns la planetă pentru prima dată. Mariner 9 și Viking au permis realizarea
unor hărți mai bune ale planetei Marte folosind datele din aceste misiuni. Un alt salt important a fost
misiunea Mars Global Surveyor, lansată în 1996, care a funcționat până la sfârșitul anului 2006 și care a
permis hărți complete, extrem de detaliate ale topografiei marțiene, câmpului magnetic și mineralelor de
pe suprafața planetei.[158] Aceste hărți sunt disponibile online; de exemplu, pe Google Mars. Mars
Reconnaissance Orbiter și Mars Express au continuat să exploreze cu noi instrumente și să sprijine
misiunile de debarcare.
NASA oferă două instrumente online: „Mars Trek”, care oferă vizualizări ale planetei folosind date din 50
de ani de explorare și „Experience Curiosity”, care simulează călătoriile pe Marte în 3-D cu
Curiosity.[159]
Impact cultural
Marte poartă numele zeului roman al războiului. În diferite culturi, Marte reprezintă masculinitatea și
tinerețea. Simbolul său, un cerc cu o săgeată îndreptată spre dreapta sus, este folosit ca simbol pentru
sexul masculin.
Numeroasele eșecuri ale sondelor de explorare ale planetei Marte au avut ca rezultat o contra-cultură
satirică, dând vina eșecurilor pe un „Triunghi al Bermudelor” Pământ-Marte, un „Blestem al lui Marte”
sau un „Mare Vampir Galactic” care se hrănește cu nave spațiale marțiene.[160]
„Marțieni” inteligenți
Ideea la modă că Marte este populată de marțieni inteligenți a

explodat la sfârșitul secolului al XIX-lea. Observațiile „canali” ale lui
Schiaparelli combinate cu cărțile lui Percival Lowell, au dus la
crearea imaginii lui Marte ca o planetă care era o lume uscată,
răcoroasă și pe moarte, cu civilizații antice care construiau canale de
irigații.[161]
Multe alte observații și declarații ale

unor personalități notabile s-au
adăugat la ceea ce s-a numit „Febra
mațiană”.[162]
În 1899, în timp ce investiga zgomotul

radio atmosferic folosind receptoarele
sale în laboratorul său din Colorado
Springs, inventatorul Nikola Tesla a
observat semnale repetitive pe care
ulterior și le-a imaginat că sunt Coperta din martie 1951 a revistei
comunicații radio de pe altă planetă, Planet Stories cu povestea
Un anunț de săpun din
eventual de pe Marte. Într-un interviu Amazoana neagră de pe Marte
1893 care se joacă pe
din 1901, Tesla a spus:
ideea populară că Marte
este populat
„După un timp, un gând îmi fulgeră mintea că tulburările pe care le-am
observat s-ar putea datora unui control inteligent. Deși nu le-am putut
descifra semnificația, mi-a fost imposibil să mă gândesc la ele ca fiind complet accidentale.
Am un sentiment din ce în ce mai puternic că am fost primul care a auzit salutul unei planete
către alta.[163]”
Teoriile lui Tesla au obținut sprijin din partea Lordului Kelvin care, în timp ce vizita Statele Unite în
1902, ar fi spus că el crede că Tesla a preluat semnale marțiene care au fost trimise în Statele Unite.[164]
Cu toate acestea, cu puțin timp înainte de a părăsi America, Kelvin a negat cu emfază aceste rapoarte:
„Ceea ce am spus cu adevărat a fost că locuitorii de pe Marte, dacă există, o fi putut fără îndoială să vadă
New York-ul, în special strălucirea electricității”.[165]
Într-un articol din New York Times din 1901, Edward Charles Pickering, directorul Observatorului
Harvard College, spunea că a primit o telegramă de la Observatorul Lowell din Arizona, care părea să
confirme că Marte încerca să comunice cu Pământul.[166]
„La începutul lunii decembrie 1900, am primit de la Observatorul Lowell din Arizona, o
telegramă conform căreia s-a văzut o rază de lumină proiectată de pe Marte (observatorul
Lowell avea Marte ca specialitate), care a durat șaptezeci de minute. Am transmis aceste
informații către Europa și am trimis copii în toată țara. Observatorul de acolo este un om
atent, de încredere și nu există nici un motiv de îndoială că lumina a existat. S-a afirmat că
provine dintr-un punct geografic cunoscut de pe Marte. Asta e tot. Acum, povestea a mers în
întreaga lume. În Europa, se susține că am fost în comunicare cu Marte și au apărut tot felul
de exagerări. Oricare ar fi fost lumina, nu avem nici un mijloc de a ști. Fie că a avut
inteligență sau nu, nimeni nu poate spune. Este absolut inexplicabil.[166]”
Ulterior, Pickering a propus crearea unui set de oglinzi în Texas cu intenția de a comunica cu
marțienii.[167]
Până și în anii 1960 ideea că Marte era populată era populară; au

fost publicate articole despre biologia lui Marte, respingând alte
explicații pentru schimbările sezoniere de pe planetă. Publicațiile au
conținut chiar și scenarii detaliate ale metabolismului și ciclurilor
chimice ale funcționării ecosistemului..[168] Abia la mijlocul anilor
1960, sondele NASA trimise pe planetă în programul Mariner au
risipit aceste mituri despre Marte.
Cartografierea de înaltă rezoluție a suprafeței lui Marte a culminat

cu misiunea Mars Global Surveyor, lansat în 1996 care arată absența
completă a urmelor, însă speculații pseudoștiințifice despre viața
inteligentă pe Marte au continuat de la comentatori precum Richard
C. Hoagland. Amintind de controversa canali, aceste speculații se
bazează pe mici elemente percepute în imaginile navelor spațiale,
precum „piramidele” și „Fața de pe Marte”. Astronomul Carl Sagan a
scris: O armată de mașini de luptă
marțiene într-o ediție franceză din
„Marte a devenit un fel de arenă mitică asupra căreia ne-am 1906 a Războiul lumilor de H. G.
proiectat speranțele și temerile pământești.[169]” Wells.
Prezentarea lui Marte în ficțiune a fost stimulată de culoarea sa roșie

dramatică și de speculațiile științifice din secolul al XIX-lea potrivit cărora condițiile sale de suprafață ar
putea susține nu doar viața, ci și viața inteligentă.[170] Astfel, au apărut un număr mare de scenarii de
science fiction, printre care se numără Războiul lumilor de H. G. Wells, publicat în 1898, în care
marțienii încearcă să scape de pe planeta lor muribundă invadând Pământul. Orson Welles a făcut o
adaptare radio a Războiul lumilor la 30 octombrie 1938 în Statele Unite și a fost prezentat ca o știre live.
Episodul a devenit notoriu pentru că a provocat panică publicului larg, când mulți ascultători au
confundat povestea cu realitatea.[171]
Lucrări influente descriu planeta inclusiv Cronicile marțiene de Ray

Bradbury în care exploratorii umani distrug accidental o civilizație
marțiană, seria Barsoom de Edgar Rice Burroughs, romanul
Departe de planeta tăcută de C. S. Lewis (1938),[172] și povestiri de
Robert A. Heinlein înainte de mijlocul anilor '60.[173]
Autorul Jonathan Swift a făcut referire la sateliții lui Marte, cu

aproximativ 150 de ani înainte de descoperirea lor reală de către
Asaph Hall, detalind descrieri ale orbitelor lor în capitolul al 19-lea
al romanului său Călătoriile lui Gulliver.[174]
O figură comică a unui marțian inteligent, Marvin Marțianul, a

apărut în Haredevil Hare (1948) ca un personaj din desenele
animate Looney Tunes și a continuat ca parte a culturii populare
până în prezent.[175]
După ce navele spațiale Mariner și Viking au returnat imagini cu

Marte așa cum este într-adevăr, o lume aparent lipsită de viață și
Marvin Marțianul fără canale, aceste idei despre Marte au trebuit să fie abandonate și
s-a dezvoltat un curent pentru reprezentări corecte și realiste despre
colonizarea umană a Marte, cea mai cunoscută dintre ele fiind
trilogia Mars a lui Kim Stanley Robinson. Speculațiile pseudo-științifice despre Fața de pe Marte și alte
„monumente” enigmatice descoperite de sondele spațiale indică faptul că ideea civilizațiilor antice de pe
planetă rămâne o temă populară în science fiction, în special în film.[176]
Vezi și
Sateliții naturali ai lui Marte
Lista munților de pe Marte
Viață extraterestră
Note
a. ^ This image was taken by the Rosetta spacecraft's tical, Spectroscopic, and Infrared Remote
Imaging System (OSIRIS), at a distance of ≈240.000 kilometri (150.000 mi) during its February 2007
encounter. The view is centered on the Aeolis quadrangle, with Gale crater, the landing site of the
Curiosity rover, prominently visible just left of center. The darker, more heavily cratered terrain in the
south, Terra Cimmeria, is composed of older terrain than the much smoother and brighter Elysium
Planitia to the north. Geologically recent processes, such as the possible existence of a global ocean
in Mars's past, could have helped lower-elevated areas, such as Elysium Planitia, retain a more
youthful look.
b. ^ a b c Best-fit ellipsoid
Referințe
3. ^ Simon, J.L.; Bretagnon, P.; Chapront, J.;
1. ^ Williams, David (2018). „Mars Fact Sheet” (htt Chapront-Touzé, M.; Francou, G.; Laskar, J.
ps://web.archive.org/web/20200317184127/http (februarie 1994). „Numerical expressions for
s://nssdc.gsfc.nasa.gov/planetary/factsheet/mar precession formulae and mean elements for the
sfact.html). NASA Goddard Space Flight Center. Moon and planets”. Astronomy and
Arhivat din original (https://nssdc.gsfc.nasa.gov/ Astrophysics. 282 (2): 663–683.
planetary/factsheet/marsfact.html) la 17 martie
Bibcode:1994A&A...282..663S (http://adsabs.ha
2020. Accesat în 22 d.Hr..; Mean Anomaly (deg) rvard.edu/abs/1994A&A...282..663S).
19.412 = (Mean Longitude (deg) 355.45332) -
(Longitude of perihelion (deg) 336.04084) 4. ^ a b c Seidelmann, P. Kenneth; Archinal, Brent
2. ^ „The MeanPlane (Invariable plane) of the A.; A'Hearn, Michael F.; et al. (2007). „Report of
Solar System passing through the barycenter” the IAU/IAG Working Group on cartographic
(https://www.webcitation.org/5glwILykY?url=htt coordinates and rotational elements: 2006”.
p://home.comcast.net/~kpheider/MeanPlane.gif). Celestial Mechanics and Dynamical Astronomy.
3 aprilie 2009. Arhivat din original (http://home.s 98 (3): 155–180.
urewest.net/kheider/astro/MeanPlane.gif) la 14 Bibcode:2007CeMDA..98..155S (http://adsabs.h
mai 2009. Accesat în 10 aprilie 2009. (produced arvard.edu/abs/2007CeMDA..98..155S).
with Solex 10 (http://chemistry.unina.it/~alvitagl/ doi:10.1007/s10569-007-9072-y (https://doi.org/
solex/) Arhivat (https://www.webcitation.org/5gO 10.1007%2Fs10569-007-9072-y).
zK38bc?url=http://chemistry.unina.it/~alvitagl/sol 5. ^ Grego, Peter (6 iunie 2012). Mars and How to
ex/) în 29 aprilie 2009, la WebCite written by Observe It (https://archive.org/details/marshow
Aldo Vitagliano; see also invariable plane) toobserve0000greg). Springer
Science+Business Media. p. 3 (https://archive.or
g/details/marshowtoobserve0000greg/page/3).
ISBN 978-1-4614-2302-7 – via Internet Archive.
6. ^ a b c Lodders, Katharina; Fegley, Bruce 12. ^ a b Mallama, Anthony; Hilton, James L.

(1998). The Planetary Scientist's Companion. (octombrie 2018). „Computing apparent
Oxford University Press. p. 190. ISBN 978-0-19- planetary magnitudes for The Astronomical
511694-6. Almanac”. Astronomy and Computing. 25: 10–
7. ^ Konopliv, Alex S.; Asmar, Sami W.; Folkner, 24. arXiv:1808.01973 (https://arxiv.org/abs/180
William M.; Karatekin, Özgür; Nunes, Daniel C.; 8.01973) . Bibcode:2018A&C....25...10M (htt
et al. (ianuarie 2011). „Mars high resolution p://adsabs.harvard.edu/abs/2018A&C....25...10
gravity fields from MRO, Mars seasonal gravity, M). doi:10.1016/j.ascom.2018.08.002 (https://do
and other dynamical parameters”. Icarus. 211 i.org/10.1016%2Fj.ascom.2018.08.002).
(1): 401–428. Bibcode:2011Icar..211..401K (htt 13. ^ a b c „What is the typical temperature on
p://adsabs.harvard.edu/abs/2011Icar..211..401 Mars?” (http://www.astronomycafe.net/qadir/q26
K). doi:10.1016/j.icarus.2010.10.004 (https://doi. 81.html). Astronomycafe.net. Accesat în 14
org/10.1016%2Fj.icarus.2010.10.004). august 2012.
8. ^ Hirt, C.; Claessens, S. J.; Kuhn, M.; 14. ^ a b c „Mars Exploration Rover Mission:
Featherstone, W. E. (iulie 2012). „Kilometer- Spotlight” (https://web.archive.org/web/2013110
resolution gravity field of Mars: MGM2011” (http 2112312/http://marsrover.nasa.gov/spotlight/200
s://espace.curtin.edu.au/bitstream/20.500.1193 70612.html). Marsrover.nasa.gov. 12 iunie 2007.
7/32270/2/173469_Hirt2012_MGM2011_PSS_a Arhivat din original (http://marsrover.nasa.gov/sp
v%5b1%5d%20updated.pdf) (PDF). Planetary otlight/20070612.html) la 2 noiembrie 2013.
and Space Science. 67 (1): 147–154. Accesat în 14 august 2012.
Bibcode:2012P&SS...67..147H (http://adsabs.ha
rvard.edu/abs/2012P&SS...67..147H). 15. ^ a b Barlow, Nadine G. (2008). Mars: an
doi:10.1016/j.pss.2012.02.006 (https://doi.org/1 introduction to its interior, surface and
0.1016%2Fj.pss.2012.02.006). atmosphere. Cambridge planetary science. 8.
Cambridge University Press. p. 21. ISBN 978-0-
9. ^ Folkner, W. M.; et al. (1997). „Interior Structure
521-85226-5.
and Seasonal Mass Redistribution of Mars from
Radio Tracking of Mars Pathfinder” (http://pdfs.s 16. ^ Zubrin, Robert; Wagner, Richard (1997). The
emanticscholar.org/d110/bc04e0f11a7e90c3bba Case for Mars: The Plan to Settle the Red
b2b0313769e2e288b.pdf) (PDF). Science. 278 Planet and Why We Must (https://archive.org/d
(5344): 1749–1752. etails/caseformarsplant00zubr). New York:
Bibcode:1997Sci...278.1749F (http://adsabs.har Touchstone. ISBN 978-0-684-83550-1.
vard.edu/abs/1997Sci...278.1749F). OCLC 489144963 (https://www.worldcat.org/ocl
doi:10.1126/science.278.5344.1749 (https://doi. c/489144963).
org/10.1126%2Fscience.278.5344.1749). 17. ^ a b Rees, Martin J., ed. (octombrie 2012).
ISSN 0036-8075 (https://www.worldcat.org/issn/ Universe: The Definitive Visual Guide. New
0036-8075). PMID 9388168 (https://www.ncbi.nl York: Dorling Kindersley. pp. 160–161.
m.nih.gov/pubmed/9388168). ISBN 978-0-7566-9841-6.
0. ^ a b c d e f g h i Williams, David R. (1 18. ^ „The Lure of Hematite” (https://web.archive.or
septembrie 2004). „Mars Fact Sheet” (https://we g/web/20100114043500/http://science.nasa.gov/
b.archive.org/web/20100612092806/http://nssd headlines/y2001/ast28mar_1.htm).
c.gsfc.nasa.gov/planetary/factsheet/marsfact.ht Science@NASA. NASA. 28 martie 2001. Arhivat
ml). National Space Science Data Center. din original (https://science.nasa.gov/headlines/
NASA. Arhivat din original (http://nssdc.gsfc.nas y2001/ast28mar_1.htm) la 14 ianuarie 2010.
a.gov/planetary/factsheet/marsfact.html) la 12 Accesat în 24 decembrie 2009.
iunie 2010. Accesat în 24 iunie 2006. 19. ^ a b Yeager, Ashley (19 iulie 2008). „Impact
1. ^ Mallama, A. (2007). „The magnitude and May Have Transformed Mars” (http://www.scien
albedo of Mars”. Icarus. 192 (2): 404–416. cenews.org/view/generic/id/33622/title/Impact_
Bibcode:2007Icar..192..404M (http://adsabs.har may_have_transformed_Mars_).
vard.edu/abs/2007Icar..192..404M). ScienceNews.org. Accesat în 12 august 2008.
doi:10.1016/j.icarus.2007.07.011 (https://doi.org/
10.1016%2Fj.icarus.2007.07.011).
20. ^ a b Sample, Ian (26 iunie 2008). „Cataclysmic 26. ^ Shea, Garrett (20 septembrie 2018). „Beyond
impact created north-south divide on Mars” (http Earth: A Chronicle of Deep Space Exploration”
s://www.theguardian.com/science/2008/jun/26/m (http://www.nasa.gov/connect/ebooks/beyond_e
ars.asteroid?gusrc=rss&feed=science). London: arth_detail.html). NASA. pp. 101–102. Accesat
Science @ guardian.co.uk. Accesat în 12 în 9 februarie 2020. „Mars 3...Immediately after
august 2008. landing, at 13:50:35 UT, the lander probe began
21. ^ Millis, John P. „Mars Moon Mystery” (http://spa transmitting a TV image of the Martian surface
ce.about.com/od/mars/a/Mars-Moon-Mystery.ht although transmissions abruptly ceased after
m). About.com. Space. 14.5 seconds (or 20 seconds according to some
sources).”
22. ^ Adler, M.; Owen, W.; Riedel, J. (iunie 2012).
Use of MRO Optical Navigation Camera to 27. ^ „In Depth | Mars Pathfinder” (https://solarsyste
Prepare for Mars Sample Return (http://www.lpi. m.nasa.gov/missions/mars-pathfinder/in-depth).
usra.edu/meetings/marsconcepts2012/pdf/4337. NASA Solar System Exploration. Accesat în 9
pdf) (PDF). Concepts and Approaches for Mars februarie 2020. „Landing time for Pathfinder was
Exploration. June 12–14, 2012. Houston, Texas. 16:56:55 UT July 4, 1997, at 19 degrees 7
4337. Bibcode:2012LPICo1679.4337A (http://ad minutes 48 seconds north latitude and 33
sabs.harvard.edu/abs/2012LPICo1679.4337A). degrees 13 minutes 12 seconds west longitude
in Ares Vallis, about 12 miles (19 kilometers)
23. ^ „In Depth | Mariner 04” (https://solarsystem.na southwest of the original target. The next day,
sa.gov/missions/mariner-04/in-depth). NASA Pathfinder deployed the Sojourner rover on the
Solar System Exploration. Accesat în 9 Martian surface via landing ramps. Sojourner
februarie 2020. „The Mariner 4 mission, the was the first wheeled vehicle to be used on any
second of two Mars flyby attempts launched in planet.”
1964 by NASA, was one of the great early
successes of the agency, and indeed the Space 28. ^ mars.nasa.gov. „Rover Update: 2010: All” (http
Age, returning the very first photos of another s://mars.nasa.gov/mer/mission/rover-status/spiri
planet from deep space.” t/2010/all/). mars.nasa.gov. Accesat în 14
februarie 2019.
24. ^ „NASA - NSSDCA - Spacecraft - Details” (http
s://nssdc.gsfc.nasa.gov/nmc/spacecraft/display. 29. ^ Northon, Karen (12 februarie 2019). „NASA to
action?id=1964-077A). nssdc.gsfc.nasa.gov. Share Results of Effort to Recover Mars
Accesat în 9 februarie 2020. „Mariner Opportunity Rover” (http://www.nasa.gov/press-r
4...represented the first successful flyby of the elease/nasa-to-share-results-of-effort-to-recover
planet Mars, returning the first pictures of the -mars-opportunity-rover). NASA. Accesat în 9
martian surface. These represented the first februarie 2020.
images of another planet ever returned from 30. ^ „Frequently asked questions” (http://www.esa.i
deep space.” nt/Science_Exploration/Space_Science/Mars_E
25. ^ „In Depth | Viking 1” (https://solarsystem.nasa. xpress/Frequently_asked_questions2).
gov/missions/viking-1/in-depth). NASA Solar www.esa.int (în engleză). Accesat în 10
System Exploration. Accesat în 9 februarie februarie 2020. „Mars Express reached Mars at
2020. „NASA's Viking 1 made the first truly the end of December 2003. Six days before
successful landing on Mars. The Soviet Mars 3 entering into orbit around Mars, Mars Express
lander claimed a technical first with a survivable ejected the Beagle 2 lander. The orbiter was
landing in 1971, but contact was lost seconds inserted into orbit around Mars on 25 December
after it touched down.” 2003.”
31. ^ „Mars Orbiter Mission Completes 1000 Days
in Orbit - ISRO” (https://www.isro.gov.in/mars-or
biter-mission-completes-1000-days-orbit).
www.isro.gov.in. Accesat în 10 februarie 2020.
„Mars Orbiter Mission (MOM), the maiden
interplanetary mission of ISRO, launched on
November 5, 2013 by PSLV-C25 got inserted
into Martian orbit on September 24, 2014 in its
first attempt.”
32. ^ „India launches spacecraft to Mars” (https://w 38. ^ Heldmann, Jennifer L.; et al. (7 mai 2005).
ww.bbc.com/news/science-environment-247290 „Formation of Martian gullies by the action of
73). BBC News (în engleză). 5 noiembrie 2013. liquid water flowing under current Martian
Accesat în 10 februarie 2020. „India's space environmental conditions” (http://daleandersen.s
agency will become the fourth in the world after eti.org/Dale_Andersen/Science_articles_files/He
those of the US, Russia and Europe to ldmann%20et%20al.2005.pdf) (PDF). Journal of
undertake a successful Mars mission.” Geophysical Research. 110 (E5): Eo5004.
33. ^ Jarell, Elizabeth M (26 februarie 2015). „Using Bibcode:2005JGRE..11005004H (http://adsabs.
Curiosity to Search for Life” (http://www.marsdail harvard.edu/abs/2005JGRE..11005004H).
y.com/reports/Using_Curiosity_to_Search_for_Li doi:10.1029/2004JE002261 (https://doi.org/10.1
fe_999.html). Mars Daily. Accesat în 9 august 029%2F2004JE002261). Accesat în 17
2015. septembrie 2008. 'conditions such as now occur
34. ^ „The Mars Exploration Rover Mission” (https:// on Mars, outside of the temperature-pressure
web.archive.org/web/20151010130653/http://ma stability regime of liquid water'… 'Liquid water is
rs.nasa.gov/mer/home/resources/MERLithograp typically stable at the lowest elevations and at
h.pdf) (PDF). NASA. noiembrie 2013. p. 20. low latitudes on the planet because the
Arhivat din original (http://mars.nasa.gov/mer/ho atmospheric pressure is greater than the vapor
me/resources/MERLithograph.pdf) (PDF) la 10 pressure of water and surface temperatures in
octombrie 2015. Accesat în 9 august 2015. equatorial regions can reach 273 K for parts of
the day [Haberle et al., 2001]'
35. ^ Wilks, Jeremy (21 mai 2015). „Mars mystery:
ExoMars mission to finally resolve question of 39. ^ Kostama, V.-P.; Kreslavsky, M. A.; Head, J. W.
life on red planet” (http://www.euronews.com/20 (3 iunie 2006). „Recent high-latitude icy mantle
15/05/21/mars-mystery-exomars-mission-to-final in the northern plains of Mars: Characteristics
ly-resolve-question-of-life-on-red-planet/). and ages of emplacement” (http://www.agu.org/
EuroNews. Accesat în 9 august 2015. pubs/crossref/2006/2006GL025946.shtml).
Geophysical Research Letters. 33 (11): L11201.
36. ^ Howell, Elizabeth (5 ianuarie 2015). „Life on Bibcode:2006GeoRL..3311201K (http://adsabs.h
Mars? NASA's next rover aims to find out” (htt arvard.edu/abs/2006GeoRL..3311201K).
p://www.csmonitor.com/Science/2015/0105/Life- doi:10.1029/2006GL025946 (https://doi.org/10.1
on-Mars-NASA-s-next-rover-aims-to-find-out). 029%2F2006GL025946). Accesat în 12 august
The Christian Science Monitor. Accesat în 9 2007. 'Martian high-latitude zones are covered
august 2015. with a smooth, layered ice-rich mantle'.
37. ^ „NASA – NASA Rover Finds Clues to 40. ^ Byrne, Shane; Ingersoll, Andrew P. (2003). „A
Changes in Mars' Atmosphere” (http://www.nas Sublimation Model for Martian South Polar Ice
a.gov/mission_pages/msl/news/msl20121102.ht Features” (https://semanticscholar.org/paper/f5f
ml). NASA. 613d7d330b792caa7924f88961bfb7fc38467).
Science. 299 (5609): 1051–1053.
Bibcode:2003Sci...299.1051B (http://adsabs.har
vard.edu/abs/2003Sci...299.1051B).
doi:10.1126/science.1080148 (https://doi.org/10.
1126%2Fscience.1080148). PMID 12586939 (ht
tps://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12586939).
41. ^ „Mars' South Pole Ice Deep and Wide” (https://
web.archive.org/web/20090420204127/http://jpl.
nasa.gov/news/news.cfm?release=2007-030).
NASA. 15 martie 2007. Arhivat din original (htt
p://jpl.nasa.gov/news/news.cfm?release=2007-0
30) la 20 aprilie 2009. Accesat în 16 martie
2007.
42. ^ „Lake of frozen water the size of New Mexico 51. ^ a b Jacqué, Dave (26 septembrie 2003). „APS
found on Mars – NASA” (https://www.theregister. X-rays reveal secrets of Mars' core” (https://web.
co.uk/2016/11/22/nasa_finds_ice_under_martia archive.org/web/20090221180506/http://cars9.u
n_surface/). The Register. 22 noiembrie 2016. chicago.edu/gsecars/LVP/publication/News/X-ra
Accesat în 23 noiembrie 2016. ys%20reveal%20secrets%20of%20Mars%27%2
43. ^ „Mars Ice Deposit Holds as Much Water as 0core.htm). Argonne National Laboratory.
Lake Superior” (http://www.jpl.nasa.gov/news/ne Arhivat din original (http://cars9.uchicago.edu/gs
ws.php?release=2016-299). NASA. 22 ecars/LVP/publication/News/X-rays%20reveal%
noiembrie 2016. Accesat în 23 noiembrie 2016. 20secrets%20of%20Mars%27%20core.htm) la
44. ^ Staff (22 noiembrie 2016). „Scalloped Terrain 21 februarie 2009. Accesat în 1 iulie 2006.
Led to Finding of Buried Ice on Mars” (http://pho 52. ^ Golombek, M.; Warner, N. H.; Grant, J. A.;
tojournal.jpl.nasa.gov/catalog/PIA21136). NASA. Hauber, E.; Ansan, V.; Weitz, C. M.; Williams,
Accesat în 23 noiembrie 2016. N.; Charalambous, C.; Wilson, S. A.; DeMott, A.;
45. ^ „Planetary Names: Planet and Satellite Names Kopp, M.; Lethcoe-Wilson, H.; Berger, L.;
and Discoverers” (https://planetarynames.wr.usg Hausmann, R.; Marteau, E.; Vrettos, C.;
s.gov/Page/Planets). Trussell, A.; Folkner, W.; Le Maistre, S.; Mueller,
N.; Grott, M.; Spohn, T.; Piqueux, S.; Millour, E.;
46. ^ Ἄρης (http://www.perseus.tufts.edu/hopper/tex
Forget, F.; Daubar, I.; Murdoch, N.; Lognonné,
t?doc=Perseus:text:1999.04.0057:entry=*%29%
P.; Perrin, C.; Rodriguez, S.; Pike, W. T.; Parker,
2Farhs). Liddell, Henry George; Scott, Robert; A
T.; Maki, J.; Abarca, H.; Deen, R.; Hall, J.;
Greek–English Lexicon de la Perseus Project
Andres, P.; Ruoff, N.; Calef, F.; Smrekar, S.;
47. ^ Peplow, Mark (6 mai 2004). „How Mars got its Baker, M. M.; Banks, M.; Spiga, A.; Banfield, D.;
rust” (http://www.nature.com/news/2004/04050 Garvin, J.; Newman, C. E.; Banderdt, W. B. (24
3/full/news040503-6.html). Nature. februarie 2020). „Geology of the InSight landing
doi:10.1038/news040503-6 (https://doi.org/10.1 site on Mars”. Nature Geoscience. 11 (1014):
038%2Fnews040503-6). Accesat în 10 martie 1014. Bibcode:2020NatCo..11.1014G (http://ads
2007. abs.harvard.edu/abs/2020NatCo..11.1014G).
48. ^ NASA – Mars in a Minute: Is Mars Really doi:10.1038/s41467-020-14679-1 (https://doi.or
Red? (http://mars.jpl.nasa.gov/msl/multimedia/vi g/10.1038%2Fs41467-020-14679-1).
deos/index.cfm?v=29&a=2) (Transcript (http://m 53. ^ Banerdt, W. Bruce; Smrekar, Suzanne E.;
ars.jpl.nasa.gov/multimedia/videos/movies/miam Banfield, Don; Giardini, Domenico; Golombek,
20111110/miam20111110.pdf)) Matthew; Johnson, Catherine L.; Lognonné,
49. ^ Nimmo, Francis; Tanaka, Ken (2005). „Early Philippe; Spiga, Aymeric; Spohn, Tilman; Perrin,
Crustal Evolution of Mars” (https://semanticschol Clément; Stähler, Simon C.; Antonangeli,
ar.org/paper/b213a6234bb52448addb3f155b86 Daniele; Asmar, Sami; Beghein, Caroline;
63c1e63924a4). Annual Review of Earth and Bowles, Neil; Bozdag, Ebru; Chi, Peter;
Planetary Sciences. 33 (1): 133–161. Christensen, Ulrich; Clinton, John; Collins,
Bibcode:2005AREPS..33..133N (http://adsabs.h Gareth S.; Daubar, Ingrid; Dehant, Véronique;
arvard.edu/abs/2005AREPS..33..133N). Drilleau, Mélanie; Fillingim, Matthew; Folkner,
doi:10.1146/annurev.earth.33.092203.122637 (h William; Garcia, Raphaël F.; Garvin, Jim; Grant,
ttps://doi.org/10.1146%2Fannurev.earth.33.0922 John; Grott, Matthias; et al. (2020). „Initial
03.122637). results from the in Sight mission on Mars”.
50. ^ Rivoldini, A.; Van Hoolst, T.; Verhoeven, O.; Nature Geoscience. 13 (3): 183–189.
Mocquet, A.; Dehant, V. (iunie 2011). „Geodesy doi:10.1038/s41561-020-0544-y (https://doi.org/
constraints on the interior structure and 10.1038%2Fs41561-020-0544-y).
composition of Mars” (https://hal.archives-ouvert 54. ^ McSween, Harry Y.; Taylor, G. Jeffrey; Wyatt,
es.fr/hal-00756913/document). Icarus. 213 (2): Michael B. (mai 2009). „Elemental Composition
451–472. Bibcode:2011Icar..213..451R (http://ad of the Martian Crust”. Science. 324 (5928): 736–
sabs.harvard.edu/abs/2011Icar..213..451R). 739. Bibcode:2009Sci...324..736M (http://adsab
doi:10.1016/j.icarus.2011.03.024 (https://doi.org/ s.harvard.edu/abs/2009Sci...324..736M).
10.1016%2Fj.icarus.2011.03.024). doi:10.1126/science.1165871 (https://doi.org/10.
1126%2Fscience.1165871). PMID 19423810 (ht
tps://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19423810).
55. ^ Bandfield, Joshua L. (iunie 2002). „Global 62. ^ Zharkov, V. N. (1993). The role of Jupiter in
mineral distributions on Mars”. Journal of the formation of planets. Washington DC
Geophysical Research: Planets. 107 (E6): 9–1– American Geophysical Union Geophysical
9–20. Bibcode:2002JGRE..107.5042B (http://ad Monograph Series. Geophysical Monograph
sabs.harvard.edu/abs/2002JGRE..107.5042B). Series. 74. pp. 7–17.
doi:10.1029/2001JE001510 (https://doi.org/10.1 Bibcode:1993GMS....74....7Z (http://adsabs.harv
029%2F2001JE001510). ard.edu/abs/1993GMS....74....7Z).
56. ^ Christensen, Philip R.; et al. (27 iunie 2003). doi:10.1029/GM074p0007 (https://doi.org/10.10
„Morphology and Composition of the Surface of 29%2FGM074p0007). ISBN 978-1-118-66669-2.
Mars: Mars Odyssey THEMIS Results” (https://a 63. ^ Lunine, Jonathan I.; Chambers, John;
uthors.library.caltech.edu/51864/7/Christensen.p Morbidelli, Alessandro; Leshin, Laurie A. (2003).
df) (PDF). Science. 300 (5628): 2056–2061. „The origin of water on Mars”. Icarus. 165 (1): 1–
Bibcode:2003Sci...300.2056C (http://adsabs.har 8. Bibcode:2003Icar..165....1L (http://adsabs.har
vard.edu/abs/2003Sci...300.2056C). vard.edu/abs/2003Icar..165....1L).
doi:10.1126/science.1080885 (https://doi.org/10. doi:10.1016/S0019-1035(03)00172-6 (https://do
1126%2Fscience.1080885). PMID 12791998 (ht i.org/10.1016%2FS0019-1035%2803%2900172
tps://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12791998). -6).
57. ^ Golombek, Matthew P. (27 iunie 2003). „The 64. ^ Barlow, N. G. (5 d.Hr.). H. Frey, ed. Conditions
Surface of Mars: Not Just Dust and Rocks”. on Early Mars: Constraints from the Cratering
Science. 300 (5628): 2043–2044. Record. MEVTV Workshop on Early Tectonic
doi:10.1126/science.1082927 (https://doi.org/10. and Volcanic Evolution of Mars. LPI Technical
1126%2Fscience.1082927). PMID 12829771 (ht Report 89-04. Easton, Maryland: Lunar and
tps://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12829771). Planetary Institute. p. 15.
58. ^ Tanaka, Kenneth L.; Skinner, James A. Jr.; Bibcode:1989eamd.work...15B (http://adsabs.ha
Dohm, James M.; Irwin, Rossman P. III; Kolb, rvard.edu/abs/1989eamd.work...15B).
Eric J.; Fortezzo, Corey M.; Platz, Thomas; 65. ^ „Giant Asteroid Flattened Half of Mars,
Michael, Gregory G.; Hare, Trent M. (14 iulie Studies Suggest” (http://www.sciam.com/article.
2014). „Geologic Map of Mars – 2014” (http://pu cfm?id=giant-asteroid-flattened). Scientific
bs.usgs.gov/sim/3292/). USGS. Accesat în 22 American. Accesat în 27 iunie 2008.
iulie 2014. 66. ^ Chang, Kenneth (26 iunie 2008). „Huge
59. ^ Valentine, Theresa; Amde, Lishan (9 Meteor Strike Explains Mars's Shape, Reports
noiembrie 2006). „Magnetic Fields and Mars” (ht Say” (https://www.nytimes.com/2008/06/26/scie
tp://mgs-mager.gsfc.nasa.gov/Kids/magfield.htm nce/space/26mars.html?em&ex=1214712000&e
l). Mars Global Surveyor @ NASA. Accesat în n=bd0be05a87523855&ei=5087%0A). The New
17 iulie 2009. York Times. Accesat în 27 iunie 2008.
60. ^ Neal-Jones, Nancy; O'Carroll, Cynthia. „New 67. ^ „Mars: The Planet that Lost an Ocean's Worth
Map Provides More Evidence Mars Once Like of Water” (http://www.eso.org/public/news/eso15
Earth” (http://www.nasa.gov/centers/goddard/ne 09/). Accesat în 19 iunie 2015.
ws/topstory/2005/mgs_plates.html). 68. ^ Tanaka, K. L. (1986). „The Stratigraphy of
NASA/Goddard Space Flight Center. Accesat în Mars” (https://zenodo.org/record/1231412).
4 decembrie 2011. Journal of Geophysical Research. 91 (B13):
61. ^ Halliday, A. N.; Wänke, H.; Birck, J.-L.; E139–E158. Bibcode:1986JGR....91..139T (htt
Clayton, R. N. (2001). „The Accretion, p://adsabs.harvard.edu/abs/1986JGR....91..139
Composition and Early Differentiation of Mars”. T). doi:10.1029/JB091iB13p0E139 (https://doi.or
Space Science Reviews. 96 (1/4): 197–230. g/10.1029%2FJB091iB13p0E139).
Bibcode:2001SSRv...96..197H (http://adsabs.ha 69. ^ Hartmann, William K.; Neukum, Gerhard
rvard.edu/abs/2001SSRv...96..197H). (2001). „Cratering Chronology and the Evolution
doi:10.1023/A:1011997206080 (https://doi.org/1 of Mars”. Space Science Reviews. 96 (1/4):
0.1023%2FA%3A1011997206080). 165–194. Bibcode:2001SSRv...96..165H (http://
adsabs.harvard.edu/abs/2001SSRv...96..165H).
doi:10.1023/A:1011945222010 (https://doi.org/1
0.1023%2FA%3A1011945222010).
70. ^ Mitchell, Karl L.; Wilson, Lionel (2003). „Mars: 78. ^ Sample, Ian (6 iulie 2017). „Mars covered in
recent geological activity : Mars: a geologically toxic chemicals that can wipe out living
active planet”. Astronomy & Geophysics. 44 (4): organisms, tests reveal” (https://www.theguardia
4.16–4.20. Bibcode:2003A&G....44d..16M (htt n.com/science/2017/jul/06/mars-covered-in-toxic
p://adsabs.harvard.edu/abs/2003A&G....44d..16 -chemicals-that-can-wipe-out-living-organisms-t
M). doi:10.1046/j.1468-4004.2003.44416.x (http ests-reveal). The Guardian. Accesat în 26
s://doi.org/10.1046%2Fj.1468-4004.2003.44416. noiembrie 2018.
x). 79. ^ „Dust Devil Etch-A-Sketch
71. ^ „Mars avalanche caught on camera” (https://w (ESP_013751_1115)” (http://hirise.lpl.arizona.ed
ww.space.com/5043-avalanche-photographed- u/ESP_013751_1115). NASA/JPL/University of
mars.html). Space.com. 3 martie 2008. Accesat Arizona. 2 iulie 2009. Accesat în 1 ianuarie
în 16 august 2018. 2010.
72. ^ „Martian soil 'could support life' ” (http://news.b 80. ^ a b Philips, Tony (2001). „The Solar Wind at
bc.co.uk/2/hi/science/nature/7477310.stm). BBC Mars” (https://web.archive.org/web/2006101001
News. 27 iunie 2008. Accesat în 7 august 2008. 5908/http://science.nasa.gov/headlines/y2001/a
73. ^ Chang, Alicia (5 august 2008). „Scientists: Salt st31jan_1.htm). Science@NASA. Arhivat din
in Mars soil not bad for life” (https://www.usatod original (https://science.nasa.gov/headlines/y20
ay.com/tech/science/space/2008-08-04-mars-soi 01/ast31jan_1.htm) la 10 octombrie 2006.
l_N.htm). USA Today. Associated Press. Accesat în 8 octombrie 2006.
Accesat în 7 august 2008. 81. ^ Grossman, Lisa (20 ianuarie 2011). „Multiple
74. ^ „NASA Spacecraft Analyzing Martian Soil Asteroid Strikes May Have Killed Mars's
Data” (http://www.jpl.nasa.gov/news/phoenix/rel Magnetic Field” (https://www.wired.com/2011/01/
ease.php?ArticleID=1816). JPL. Accesat în 5 mars-dynamo-death/). Wired.
august 2008. 82. ^ Lundin, R; et al. (2004). „Solar Wind-Induced
75. ^ Kounaves, S. P.; et al. (2010). „Wet Chemistry Atmospheric Erosion at Mars: First Results from
Experiments on the 2007 Phoenix Mars Scout ASPERA-3 on Mars Express”. Science. 305
Lander: Data Analysis and Results” (https://sem (5692): 1933–1936.
anticscholar.org/paper/a02ba3a032ec172bb56b Bibcode:2004Sci...305.1933L (http://adsabs.har
c962ead0624a606952e5). J. Geophys. Res. vard.edu/abs/2004Sci...305.1933L).
115 (E3): E00–E10. doi:10.1126/science.1101860 (https://doi.org/10.
Bibcode:2009JGRE..114.0A19K (http://adsabs.h 1126%2Fscience.1101860). PMID 15448263 (ht
arvard.edu/abs/2009JGRE..114.0A19K). tps://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/15448263).
doi:10.1029/2008JE003084 (https://doi.org/10.1 83. ^ Bolonkin, Alexander A. (2009). Artificial
029%2F2008JE003084). Environments on Mars. Berlin Heidelberg:
76. ^ Kounaves, S. P.; et al. (2010). „Soluble Sulfate Springer. pp. 599–625. ISBN 978-3-642-03629-
in the Martian Soil at the Phoenix Landing Site” 3.
(https://semanticscholar.org/paper/37dd9dcf700 84. ^ Atkinson, Nancy (17 iulie 2007). „The Mars
77223cedce03c4066570ba112301e). Icarus. 37 Landing Approach: Getting Large Payloads to
(9): L09201. Bibcode:2010GeoRL..37.9201K (ht the Surface of the Red Planet” (http://www.unive
tp://adsabs.harvard.edu/abs/2010GeoRL..37.92 rsetoday.com/7024/the-mars-landing-approach-
01K). doi:10.1029/2010GL042613 (https://doi.or getting-large-payloads-to-the-surface-of-the-red-
g/10.1029%2F2010GL042613). planet/). Accesat în 18 septembrie 2007.
77. ^ David, Leonard (13 iunie 2013). „Toxic Mars: 85. ^ Carr, Michael H. (2006). The surface of Mars.
Astronauts Must Deal with Perchlorate on the Cambridge planetary science series. 6.
Red Planet” (https://www.space.com/21554-mar Cambridge University Press. p. 16. ISBN 978-0-
s-toxic-perchlorate-chemicals.html). Space.com. 521-87201-0.
Accesat în 26 noiembrie 2018.
86. ^ Mahaffy, P. R.; Webster, C. R.; Atreya, S. K.; 91. ^ Mumma, Michael J.; et al. (20 februarie 2009).
Franz, H.; Wong, M.; Conrad, P. G.; Harpold, D.; „Strong Release of Methane on Mars in
Jones, J. J.; Leshin, L. A.; Manning, H.; Owen, Northern Summer 2003” (http://images.spaceref.
T.; Pepin, R. O.; Squyres, S.; Trainer, M.; com/news/2009/Mumma_et_al_Methane_Mars_
Kemppinen, O.; Bridges, N.; Johnson, J. R.; wSOM_accepted2.pdf) (PDF). Science. 323
Minitti, M.; Cremers, D.; Bell, J. F.; Edgar, L.; (5917): 1041–1045.
Farmer, J.; Godber, A.; Wadhwa, M.; Wellington, Bibcode:2009Sci...323.1041M (http://adsabs.har
D.; McEwan, I.; Newman, C.; Richardson, M.; vard.edu/abs/2009Sci...323.1041M).
Charpentier, A.; et al. (19 iulie 2013). doi:10.1126/science.1165243 (https://doi.org/10.
„Abundance and Isotopic Composition of Gases 1126%2Fscience.1165243). PMID 19150811 (htt
in the Martian Atmosphere from the Curiosity ps://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19150811).
Rover” (https://semanticscholar.org/paper/865e8 92. ^ Franck, Lefèvre; Forget, François (6 august
8c850bf31d7f48856ab51a9670f9ff924e8). 2009). „Observed variations of methane on
Science. 341 (6143): 263–266. Mars unexplained by known atmospheric
Bibcode:2013Sci...341..263M (http://adsabs.har chemistry and physics”. Nature. 460 (7256):
vard.edu/abs/2013Sci...341..263M). 720–723. Bibcode:2009Natur.460..720L (http://a
doi:10.1126/science.1237966 (https://doi.org/10. dsabs.harvard.edu/abs/2009Natur.460..720L).
1126%2Fscience.1237966). PMID 23869014 (ht doi:10.1038/nature08228 (https://doi.org/10.103
tps://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23869014). 8%2Fnature08228). PMID 19661912 (https://ww
87. ^ Lemmon, M. T.; et al. (2004). „Atmospheric w.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19661912).
Imaging Results from Mars Rovers”. Science. 93. ^ Oze, C.; Sharma, M. (2005). „Have olivine, will
306 (5702): 1753–1756. gas: Serpentinization and the abiogenic
Bibcode:2004Sci...306.1753L (http://adsabs.har production of methane on Mars” (https://semanti
vard.edu/abs/2004Sci...306.1753L). cscholar.org/paper/64d96aeca2ecf5d5b5cdb369
doi:10.1126/science.1104474 (https://doi.org/10. 63cfaf19c4d6b628). Geophysical Research
1126%2Fscience.1104474). PMID 15576613 (ht Letters. 32 (10): L10203.
tps://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/15576613). Bibcode:2005GeoRL..3210203O (http://adsabs.
88. ^ Formisano, V.; Atreya, S.; Encrenaz, T.; harvard.edu/abs/2005GeoRL..3210203O).
Ignatiev, N.; Giuranna, M. (2004). „Detection of doi:10.1029/2005GL022691 (https://doi.org/10.1
Methane in the Atmosphere of Mars” (https://se 029%2F2005GL022691).
manticscholar.org/paper/99447ba34310ad77be 94. ^ Steigerwald, Bill (15 ianuarie 2009). „Martian
8aeaa95559afb41a97af72). Science. 306 Methane Reveals the Red Planet is not a Dead
(5702): 1758–1761. Planet” (https://web.archive.org/web/200901171
Bibcode:2004Sci...306.1758F (http://adsabs.har 41425/http://www.nasa.gov/mission_pages/mar
vard.edu/abs/2004Sci...306.1758F). s/news/marsmethane.html). NASA/Goddard
doi:10.1126/science.1101732 (https://doi.org/10. Space Flight Center. Arhivat din original (http://w
1126%2Fscience.1101732). PMID 15514118 (htt ww.nasa.gov/mission_pages/mars/news/marsm
ps://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/15514118). ethane.html) la 17 ianuarie 2009. Accesat în 24
89. ^ „Mars Express confirms methane in the ianuarie 2009.
Martian atmosphere” (http://www.esa.int/esaMI/ 95. ^ Jones, Nancy; Steigerwald, Bill; Brown,
Mars_Express/SEMZ0B57ESD_0.html). ESA. Dwayne; Webster, Guy (14 octombrie 2014).
30 martie 2004. Accesat în 17 martie 2006. „NASA Mission Provides Its First Look at
90. ^ Sample, Ian (7 iunie 2018). „Nasa Mars rover Martian Upper Atmosphere” (http://www.jpl.nas
finds organic matter in ancient lake bed” (https:// a.gov/news/news.php?release=2014-351).
www.theguardian.com/science/2018/jun/07/nasa NASA. Accesat în 15 octombrie 2014.
-mars-rover-finds-organic-matter-in-ancient-lake 96. ^ „Auroras on Mars – NASA Science” (https://sci
-bed). The Guardian. Accesat în 12 iunie 2018. ence.nasa.gov/science-news/science-at-nasa/2
015/11may_aurorasonmars/). science.nasa.gov.
Accesat în 12 mai 2015.
97. ^ Brown, Dwayne; Neal-Jones, Nancy; 104. ^ Vitagliano, Aldo (2003). „Mars' Orbital
Steigerwald, Bill; Scott, Jim (18 martie 2015). eccentricity over time” (https://web.archive.org/w
„NASA Spacecraft Detects Aurora and eb/20070907013516/http://main.chemistry.unin
Mysterious Dust Cloud around Mars” (http://ww a.it/~alvitagl/solex/MarsDist.html). Solex.
w.nasa.gov/press/2015/march/nasa-spacecraft- Universita' degli Studi di Napoli Federico II.
detects-aurora-and-mysterious-dust-cloud-aroun Arhivat din original (http://main.chemistry.unina.i
d-mars). NASA. Release 15-045. Accesat în 18 t/~alvitagl/solex/MarsDist.html) la 7 septembrie
martie 2015. 2007. Accesat în 20 iulie 2007.
98. ^ Webster, Guy; Neal-Jones, Nancy; Scott, Jim; 105. ^ Meeus, Jean (martie 2003). „When Was Mars
Schmid, Deb; Cantillo, Laurie; Brown, Dwayne Last This Close?” (https://web.archive.org/web/2
(29 septembrie 2017). „Large Solar Storm 0110516013312/http://www.ips-planetarium.org/
Sparks Global Aurora and Doubles Radiation planetarian/articles/whenmars.html).
Levels on the Martian Surface” (https://www.nas International Planetarium Society. Arhivat din
a.gov/feature/jpl/large-solar-storm-sparks-global original (http://www.ips-planetarium.org/planetari
-aurora-and-doubles-radiation-levels-on-the-mar an/articles/whenmars.html) la 16 mai 2011.
tian-surface). NASA. Accesat în 18 ianuarie 2008.
99. ^ „Mars' desert surface..” (https://web.archive.or 106. ^ Baalke, Ron (22 august 2003). „Mars Makes
g/web/20070707084938/http://www-mgcm.arc.n Closest Approach in Nearly 60,000 Years” (htt
asa.gov/mgcm/HTML/WEATHER/surface.html). p://www.mail-archive.com/meteorite-list@meteor
MGCM Press release. NASA. Arhivat din itecentral.com/msg14044.html). meteorite-list.
original (http://www-mgcm.arc.nasa.gov/mgcm/ Accesat în 18 ianuarie 2008.
HTML/WEATHER/surface.html) la 7 iulie 2007. 107. ^ „Close Inspection for Phobos” (http://sci.esa.in
Accesat în 25 februarie 2007. t/science-e/www/object/index.cfm?fobjectid=310
00. ^ Kluger, Jeffrey (1 septembrie 1992). „Mars, in 31). ESA website. Accesat în 13 iunie 2006.
Earth's Image” (http://discovermagazine.com/19 108. ^ „Ares Attendants: Deimos & Phobos” (http://w
92/sep/marsinearthsimag105). Discover ww.theoi.com/Olympios/AresAttendants.html).
Magazine. 13 (9): 70. Greek Mythology. Accesat în 13 iunie 2006.
Bibcode:1992Disc...13...70K (http://adsabs.harv
109. ^ Hunt, G. E.; Michael, W. H.; Pascu, D.;
ard.edu/abs/1992Disc...13...70K). Accesat în 3
Veverka, J.; Wilkins, G. A.; Woolfson, M. (1978).
noiembrie 2009.
„The Martian satellites—100 years on”.
01. ^ Goodman, Jason C (22 septembrie 1997). Quarterly Journal of the Royal Astronomical
„The Past, Present, and Possible Future of Society. 19: 90–109.
Martian Climate” (https://web.archive.org/web/20 Bibcode:1978QJRAS..19...90H (http://adsabs.h
101110051940/http://www.mit.edu/people/good arvard.edu/abs/1978QJRAS..19...90H).
manj/terraforming/terraforming.html). MIT. 110. ^ „Greek Names of the Planets” (https://web.arc
Arhivat din original (https://www.mit.edu/people/ hive.org/web/20100509164917/http://www.greek
goodmanj/terraforming/terraforming.html) la 10
-names.info/greek-names-of-the-planets/). 25
noiembrie 2010. Accesat în 26 februarie 2007.
aprilie 2010. Arhivat din original (http://www.gree
02. ^ Philips, Tony (16 iulie 2001). „Planet Gobbling k-names.info/greek-names-of-the-planets/) la 9
Dust Storms” (https://web.archive.org/web/2006 mai 2010. Accesat în 14 iulie 2012. „Aris is the
0613062647/https://science.nasa.gov/headlines/ Greek name of the planet Mars, the fourth
y2001/ast16jul_1.htm). Science @ NASA. planet from the sun, also known as the Red
Arhivat din original (https://science.nasa.gov/he planet. Aris or Ares was the Greek god of War.”
adlines/y2001/ast16jul_1.htm) la 13 iunie 2006. See also the Greek article about the planet.
Accesat în 7 iunie 2006.
111. ^ a b Arnett, Bill (20 noiembrie 2004). „Phobos”
03. ^ Badescu, Viorel (2009). Mars: Prospective (http://www.nineplanets.org/phobos.html).
Energy and Material Resources (https://books.g nineplanets. Accesat în 13 iunie 2006.
oogle.com/books?id=BnPE37Ms5awC&pg=PA6
00) (ed. illustrated). Springer Science &
Business Media. p. 600. ISBN 978-3-642-
03629-3.
2. ^ Ellis, Scott. „Geological History: Moons of 121.^ „ISRO: Mars Orbiter Mission” (https://web.arch
Mars” (https://web.archive.org/web/2007051718 ive.org/web/20131109013110/http://isro.gov.in/m
1817/http://calspace.ucsd.edu/Mars99/docs/libra ars/home.aspx). isro.gov.in. Arhivat din original
ry/science/geological_history/moons1.html). (http://www.isro.gov.in/mars/home.aspx) la 9
CalSpace. Arhivat din original (http://calspace.u noiembrie 2013.
csd.edu/Mars99/docs/library/science/geological 122. ^ Amos, Jonathan (14 martie 2016). „Mars TGO
_history/moons1.html) la 17 mai 2007. Accesat probe despatched on methane investigation” (htt
în 2 august 2007. ps://www.bbc.com/news/science-environment-3
3. ^ Andert, T. P.; Rosenblatt, P.; Pätzold, M.; 5799792). BBC News. Accesat în 11 octombrie
Häusler, B.; Dehant, V.; Tyler, G. L.; Marty, J. C. 2016.
(7 mai 2010). „Precise mass determination and 123. ^ Clery, Daniel (21 octombrie 2016). „Update:
the nature of Phobos”. Geophysical Research R.I.P. Schiaparelli: Crash site spotted for
Letters. 37 (L09202): L09202. European Mars lander” (http://www.sciencemag.
Bibcode:2010GeoRL..37.9202A (http://adsabs.h org/news/2016/10/update-rip-schiaparelli-crash-
arvard.edu/abs/2010GeoRL..37.9202A). site-spotted-european-mars-lander). Science.
doi:10.1029/2009GL041829 (https://doi.org/10.1124. ^ Brown, Dwayne; Wendel, JoAnna; Agle, D. C.
029%2F2009GL041829). (26 noiembrie 2018). „NASA InSight Lander
4. ^ a b Giuranna, M.; Roush, T. L.; Duxbury, T.; Arrives on Martian Surface” (https://mars.nasa.g
Hogan, R. C.; Geminale, A.; Formisano, V. ov/news/8392/nasa-insight-lander-arrives-on-ma
(2010). Compositional Interpretation of rtian-surface/). Mars Exploration Program.
PFS/MEx and TES/MGS Thermal Infrared NASA. Accesat în 27 noiembrie 2018.
Spectra of Phobos (http://meetingorganizer.cope125. ^ Clark, Stephen (9 martie 2016). „InSight Mars
rnicus.org/EPSC2010/EPSC2010-211.pdf) lander escapes cancellation, aims for 2018
(PDF). European Planetary Science Congress launch” (https://spaceflightnow.com/2016/03/09/i
Abstracts, Vol. 5. Accesat în 1 octombrie 2010. nsight-mars-lander-escapes-cancellation-aims-f
5. ^ „Mars Moon Phobos Likely Forged by or-2018-launch/). Spaceflight Now. Accesat în 9
Catastrophic Blast” (http://www.space.com/scien martie 2016.
ceastronomy/martian-moon-forged-by-catastrop 126. ^ Brown, Dwayne; Johnson, Alana; Good,
hic-blast-100927.html). Space.com. 27 Andrew (23 aprilie 2019). „NASA's InSight
septembrie 2010. Accesat în 1 octombrie 2010. Detects First Likely 'Quake' on Mars” (https://ww
6. ^ „Mars Science Laboratory – Homepage” (http w.jpl.nasa.gov/news/news.php?feature=7383).
s://web.archive.org/web/20090730122143/http:// NASA. Accesat în 23 aprilie 2019.
marsprogram.jpl.nasa.gov/msl/overview/). 127. ^ Bartels, Meghan (23 aprilie 2019).
NASA. Arhivat din original (http://marsprogram.j „Marsquake! NASA's InSight Lander Feels Its
pl.nasa.gov/msl/overview/) la 30 iulie 2009. 1st Red Planet Tremor” (https://www.space.com/
7. ^ „Chemistry and Cam (ChemCam)” (http://mar insight-mars-lander-first-marsquake.html).
s.jpl.nasa.gov/msl/mission/instruments/spectrom Space.com. Accesat în 23 aprilie 2019.
eters/chemcam/). NASA. 128. ^ a b „NASA news: 'Unexpected and surprising'
8. ^ „Curiosity Mars rover takes historic drill Mars mission discovery shocks scientists |
sample” (https://www.bbc.co.uk/news/science-e Science | News | Express.co.uk” (https://www.ex
nvironment-21399857). BBC News. BBC. 10 press.co.uk/news/science/1217580/nasa-news-
februarie 2013. Accesat în 10 februarie 2013. space-news-mars-nasa-space-maven-mars-mis
9. ^ Jha, Alok (26 septembrie 2013). „Nasa's sion-nasa-goddard-video/amp).
Curiosity rover finds water in Martian soil” (http www.express.co.uk. Accesat în 21 decembrie
s://www.theguardian.com/science/2013/sep/26/n 2019.
asa-curiosity-rover-mars-soil-water). The 129. ^ „NASA's MAVEN probe shows how wind
Guardian. Accesat în 6 noiembrie 2013. circulates in Mars' upper atmosphere” (https://w
20. ^ Webster, Guy; Cole, Steve; Stolte, Daniel (4 ww.sciencenews.org/article/nasa-maven-probe-
august 2011). „NASA Spacecraft Data Suggest how-wind-circulates-mars-upper-atmosphere).
Water Flowing on Mars” (https://www.nasa.gov/ Science News (în engleză). 12 decembrie 2019.
mission_pages/MRO/news/mro20110804.html). Accesat în 21 decembrie 2019.
NASA. Accesat în 19 septembrie 2011.
30. ^ mars.nasa.gov. „Mars 2020 Rover” (https://ma 139. ^ North, John David (2008). Cosmos: an
rs.nasa.gov/mars2020/). mars.nasa.gov. illustrated history of astronomy and cosmology.
Accesat în 23 martie 2019. University of Chicago Press. pp. 48–52.
31. ^ „NASA, ESA Officials Outline Latest Mars ISBN 978-0-226-59441-5.
Sample Return Plans” (http://www.planetary.org/140. ^ Swerdlow, Noel M. (1998). „Periodicity and
blogs/guest-blogs/2019/nasa-esa-latest-msr-pla Variability of Synodic Phenomenon”. The
n.html). www.planetary.org (în engleză). Accesat Babylonian theory of the planets. Princeton
în 9 septembrie 2019. University Press. pp. 34–72. ISBN 978-0-691-
32. ^ „Second ExoMars mission moves to next 01196-7.
launch opportunity in 2020” (http://www.esa.int/F141.
^ Cicero, Marcus Tullius (1896). De Natura
or_Media/Press_Releases/Second_ExoMars_m Deorum [On the Nature of the Gods]. Tradus de
ission_moves_to_next_launch_opportunity_in_2 Francis Brooks. London: Methuen.
020) (Press release). European Space Agency. 142. ^ Poor, Charles Lane (1908). The solar system:
2 mai 2016. Accesat în 2 mai 2016. a study of recent observations. Science series.
33. ^ Schreck, Adam (6 mai 2015). „UAE to explore 17. G. P. Putnam's sons. p. 193.
Mars' atmosphere with probe named 'Hope' ” (htt143. ^ Harland, David Michael (2007). "Cassini at
ps://web.archive.org/web/20150509000206/htt Saturn: Huygens results (https://books.google.c
p://apnews.excite.com/article/20150506/ml--emir om/books?id=ScORNbV0E8wC&pg=PA1)". p. 1.
ates-mars_mission-a48c414829.html). Excite ISBN: 0-387-26129-X
News. Associated Press. Arhivat din original (htt
144.
^ Hummel, Charles E. (1986). The Galileo
p://apnews.excite.com/article/20150506/ml--emir
connection: resolving conflicts between science
ates-mars_mission-a48c414829.html) la 9 mai
& the Bible (https://archive.org/details/galileocon
2015. Accesat în 31 mai 2015. nectio00humm/page/38). InterVarsity Press. pp.
34. ^ Galeon, Dom; Creighton, Jolene (9 martie 35–38. ISBN: 0-87784-500-X.
2017). „US Government Issues NASA Demand,
145.
^ Needham, Joseph; Ronan, Colin A. (1985).
'Get Humans to Mars By 2033' ” (https://futuris
The Shorter Science and Civilisation in China:
m.com/us-government-issues-nasa-demand-get An Abridgement of Joseph Needham's Original
-humans-to-mars-by-2033/). Futurism. Accesat Text. The shorter science and civilisation in
în 16 februarie 2018. China. 2 (ed. 3rd). Cambridge University Press.
35. ^ a b De fapt Galileo Galilei a observat planeta p. 187. ISBN 978-0-521-31536-4.
Marte cu ajutorul unei lunete. Primul telescop 146. ^ de Groot, Jan Jakob Maria (1912). „Fung
(reflector) al lui Newton a fost completat în anul Shui” (https://books.google.com/books?id=ZAaP
1668. 7dyjCrAC&pg=PA300). Religion in China –
36. ^ a b Peters, W. T. (1984). „The Appearance of Universism: A Key to the Study of Taoism and
Venus and Mars in 1610”. Journal for the History Confucianism. American Lectures on the History
of Astronomy. 15 (3): 211–214. of Religions, volume 10. G. P. Putnam's Sons.
Bibcode:1984JHA....15..211P (http://adsabs.har p. 300. OCLC 491180 (https://www.worldcat.org/
vard.edu/abs/1984JHA....15..211P). oclc/491180).
doi:10.1177/002182868401500306 (https://doi.o 147. ^ Crump, Thomas (1992). The Japanese
rg/10.1177%2F002182868401500306). Numbers Game: The Use and Understanding of
37. ^ Rabkin, Eric S. (2005). Mars: A Tour of the Numbers in Modern Japan (https://books.googl
Human Imagination (https://books.google.com/b e.com/books?id=mk3vxD3Ib_sC&lpg=PT169&p
ooks?id=a2QP30zybNkC&pg=PA11). Westport, g=PT43). Nissan Institute/Routledge Japanese
Connecticut: Praeger. pp. 9–11. ISBN 978-0- Studies Series. Routledge. pp. 39–40.
275-98719-0. ISBN 978-0-415-05609-0.
38. ^ Novakovic, B. (2008). „Senenmut: An Ancient 148. ^ Hulbert, Homer Bezaleel (1909) [1906]. The
Egyptian Astronomer”. Publications of the Passing of Korea (https://archive.org/details/pas
Astronomical Observatory of Belgrade. 85: 19– singkorea01hulbgoog). Doubleday, Page &
23. arXiv:0801.1331 (https://arxiv.org/abs/0801. Company. p. 426 (https://archive.org/details/pas
1331) . Bibcode:2008POBeo..85...19N (http://a singkorea01hulbgoog/page/n538).
dsabs.harvard.edu/abs/2008POBeo..85...19N). OCLC 26986808 (https://www.worldcat.org/oclc/
26986808).
49. ^ Taton, Reni (2003). Reni Taton; Curtis Wilson; 158. ^ Bond, Peter (2007). Distant worlds: milestones
Michael Hoskin, ed. Planetary Astronomy from in planetary exploration. Copernicus Series.
the Renaissance to the Rise of Astrophysics, Springer. p. 119. ISBN 978-0-387-40212-3.
Part A, Tycho Brahe to Newton. Cambridge 159. ^ „New Online Tools Bring NASA's Journey to
University Press. p. 109. ISBN 978-0-521- Mars to a New Generation” (http://www.nasa.go
54205-0. v/press-release/new-online-tools-bring-nasa-s-jo
50. ^ Hirshfeld, Alan (2001). Parallax: the race to urney-to-mars-to-new-generation-of-explorers).
measure the cosmos (https://archive.org/details/ 5 august 2015. Accesat în 5 august 2015.
parallax00alan/page/60). Macmillan. pp. 60–61 160. ^ Dinerman, Taylor (27 septembrie 2004). „Is
(https://archive.org/details/parallax00alan/page/ the Great Galactic Ghoul losing his appetite?” (h
60). ISBN 978-0-7167-3711-7. ttp://www.thespacereview.com/article/232/1).
51. ^ Breyer, Stephen (1979). „Mutual Occultation of The space review. Accesat în 27 martie 2007.
Planets”. Sky and Telescope. 57 (3): 220. 161. ^ „Percivel Lowell's Canals” (https://web.archive.
Bibcode:1979S&T....57..220A (http://adsabs.har org/web/20070219093537/http://prion.bchs.uh.e
vard.edu/abs/1979S&T....57..220A). du/Mars/Percival_Lowell.htm). Arhivat din
52. ^ Sheehan, William (1996). „2: Pioneers” (http:// original (http://prion.bchs.uh.edu/Mars/Percival_
www.uapress.arizona.edu/onlinebks/mars/chap0 Lowell.htm) la 19 februarie 2007. Accesat în 1
2.htm). The Planet Mars: A History of martie 2007.
Observation and Discovery. 162. ^ Fergus, Charles (2004). „Mars Fever” (https://
uapress.arizona.edu. Tucson: University of web.archive.org/web/20030831084133/http://ww
Arizona. Accesat în 16 ianuarie 2010. w.rps.psu.edu/0305/mars.html). Research/Penn
53. ^ Basalla, George (2006). „Percival Lowell: State. 24 (2). Arhivat din original (http://www.rps.
Champion of Canals” (https://archive.org/details/ psu.edu/0305/mars.html) la 31 august 2003.
civilizedlifeinu0000basa/page/67). Civilized Life Accesat în 2 august 2007.
in the Universe: Scientists on Intelligent 163. ^ Tesla, Nikola (9 februarie 1901). „Talking with
Extraterrestrials. Oxford University Press US. the Planets” (https://babel.hathitrust.org/cgi/pt?i
pp. 67–88 (https://archive.org/details/civilizedlifei d=uiug.30112109670726;view=1up;seq=157).
nu0000basa/page/67). ISBN 978-0-19-517181- Collier's. Vol. 26 nr. 19. pp. 4–5.
5.
164. ^ Cheney, Margaret (1981). Tesla: Man Out of
54. ^ Dunlap, David W. (1 octombrie 2015). „Life on Time. Englewood Cliffs, New Jersey: Prentice-
Mars? You Read It Here First” (https://www.nyti Hall. p. 162. ISBN 978-0-13-906859-1.
mes.com/2015/09/30/insider/life-on-mars-you-re OCLC 7672251 (https://www.worldcat.org/oclc/7
ad-it-here-first.html). The New York Times. 672251).
Accesat în 1 octombrie 2015.
165. ^ „Departure of Lord Kelvin”. The New York
55. ^ Maria, K.; Lane, D. (2005). „Geographers of Times. 11 mai 1902. p. 29.
Mars” (https://semanticscholar.org/paper/84cf3fa
8d922be06eeb66d59509bdb4a28f2b5ca). Isis. 166. ^ a b Pickering, Edward Charles (16 ianuarie
96 (4): 477–506. doi:10.1086/498590 (https://do 1901). „The Light Flash From Mars” (https://web.
i.org/10.1086%2F498590). PMID 16536152 (htt archive.org/web/20070605105717/http://nbgoku
ps://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/16536152). 23.googlepages.com/marslight.pdf) (PDF). The
New York Times. Arhivat din original (https://ww
56. ^ Perrotin, M. (1886). „Observations des canaux w.nytimes.com/1901/01/16/archives/the-light-fla
de Mars”. Bulletin Astronomique. Série I (în sh-from-mars-prof-pickering-makes-a-statement
French). 3: 324–329. -in.html) (PDF) la 5 iunie 2007. Accesat în 20 mai
Bibcode:1886BuAsI...3..324P (http://adsabs.har 2007.
vard.edu/abs/1886BuAsI...3..324P).
167. ^ Fradin, Dennis Brindell (1999). Is There Life
57. ^ Zahnle, K. (2001). „Decline and fall of the on Mars?. McElderry Books. p. 62. ISBN 978-0-
Martian empire”. Nature. 412 (6843): 209–213. 689-82048-9.
doi:10.1038/35084148 (https://doi.org/10.1038%
2F35084148). PMID 11449281 (https://www.ncb
i.nlm.nih.gov/pubmed/11449281).
68. ^ Salisbury, F. B. (1962). „Martian Biology”. 173. ^ Buker, Derek M. (2002). The science fiction
Science. 136 (3510): 17–26. and fantasy readers' advisory: the librarian's
Bibcode:1962Sci...136...17S (http://adsabs.harv guide to cyborgs, aliens, and sorcerers (https://a
ard.edu/abs/1962Sci...136...17S). rchive.org/details/sciencefictionfa00buke_0/pag
doi:10.1126/science.136.3510.17 (https://doi.or e/26). ALA readers' advisory series. ALA
g/10.1126%2Fscience.136.3510.17). Editions. p. 26 (https://archive.org/details/scienc
PMID 17779780 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/p efictionfa00buke_0/page/26). ISBN 978-0-8389-
ubmed/17779780). 0831-0.
69. ^ Sagan, Carl (1980). Cosmos (https://archive.174. ^ Darling, David. „Swift, Jonathan and the
org/details/cosmos00saga). New York City: moons of Mars” (http://www.daviddarling.info/en
Random House. p. 107 (https://archive.org/detai cyclopedia/S/Swift.html). Accesat în 1 martie
ls/cosmos00saga/page/107). ISBN 978-0-394- 2007.
50294-6. 175. ^ Rabkin, Eric S. (2005). Mars: a tour of the
70. ^ Lightman, Bernard V. (1997). Victorian human imagination. Greenwood Publishing
Science in Context. University of Chicago Press. Group. pp. 141–142. ISBN 978-0-275-98719-0.
pp. 268–273. ISBN 978-0-226-48111-1. 176. ^ Miles, Kathy; Peters II, Charles F. „Unmasking
71. ^ Lubertozzi, Alex; Holmsten, Brian (2003). The the Face” (https://web.archive.org/web/2007092
war of the worlds: Mars' invasion of earth, 6225222/http://starryskies.com/Artshtml/dln/5-9
inciting panic and inspiring terror from H.G. 8/mars.html). StarrySkies.com. Arhivat din
Wells to Orson Welles and beyond. [S.l.]: original (http://starryskies.com/Artshtml/dln/5-98/
Sourcebooks, Inc. pp. 3–31. ISBN 1-57071-985- mars.html) la 26 septembrie 2007. Accesat în 1
3 martie 2007.
72. ^ Schwartz, Sanford (2009). C. S. Lewis on the
Final Frontier: Science and the Supernatural in
the Space Trilogy. Oxford University Press US.
pp. 19–20. ISBN 978-0-19-537472-8.
Legături externe
Marte (planetă) (https://www.curlie.org/Science/Astronomy/Solar_System/Planets/Mars//) pe Curlie
Mars Exploration Program (https://web.archive.org/web/20100216233133/http://mars.jpl.nasa.gov/)
at NASA.gov
Mars Trek – An integrated map browser of maps and datasets for Mars (https://trek.nasa.gov/mars/)
Google Mars (http://www.google.com/mars/) and Google Mars 3D (https://www.google.com/maps/sp
ace/mars/), hărți interactive ale planetei
Geody Mars (http://www.geody.com/?world=mars), mapping site that supports NASA World Wind,
Celestia, and other applications
Interactive 3D visualisation of the Martian system (https://thehappykoala.github.io/Harmony-of-the-S
pheres/#/category/Solar%20System/scenario/The%20Martian%20System)
Imagini
Mars images (http://photojournal.jpl.nasa.gov/targetFamily/Mars) de la Planetary Photojournal al

NASA
Mars images (http://mars.jpl.nasa.gov/multimedia/) de la Programul Mars Exploration al NASA
Mars images (http://www.msss.com/science-images/) de la Malin Space Science Systems
HiRISE image catalog (http://hirise.lpl.arizona.edu/) de la Universitatea Arizona
Video
Rotating color globe of Mars (http://sos.noaa.gov/Datasets/dataset.php?id=224) de Administrația
Națională a Oceanicului și a atmosferei
Rotating geological globe of Mars (https://www.usgs.gov/media/videos/rotating-globe-mars-geology)
prin Studiul Geologic al Statelor Unite
NASA's Curiosity Finds Ancient Streambed – First Evidence of Water on Mars (https://www.youtube.
com/watch?v=Jr1Xu2i-Uc0) pe YouTube by The Science Channel (2012, 4:31)
Flight Into Mariner Valley (http://themis.mars.asu.edu/node/5470) by Arizona State University
High resolution video (https://www.flickr.com/photos/136797589@N04/32657197761/in/photostrea
m/) simulare care arată Arabia Terra, Valles Marineris și Tharsis (vezi album (https://www.flickr.com/p
hotos/136797589@N04/albums/72157680411399285) pentru mai multe)
Mars rover captures high-resolution panorama of its home (https://edition.cnn.com/videos/us/2020/0
3/04/curiosity-rover-panorama-mars-yn-orig.cnn) (NASA)
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Marte_(planetă)&oldid=13688217
Ultima editare a paginii a fost efectuată la 6 noiembrie 2020, ora 14:42.
Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze
suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.

Marte (Planetă) - Wikipedia

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Marte (Planetă) - Wikipedia

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

30.11.

2020 Marte (planetă) - Wikipedia

Marte este a patra planetă de la Soare și penultima Marte

Zilele și anotimpurile sunt comparabile cu cele ale

Pathfinder a fost urmat de roverele Spirit și 286,502°

Caracteristici fizice Diametru unghiular 3.5–25.1″[10]

Climă 1,89% azot

Observații istorice 0,0100% oxizi de azot

Marte Harta topografică a lui Comparație: Terra și Marte

Suprafața lui Marte este compusă în principal din bazalt tholeiitic,[54]

Se crede că, în timpul formării Sistemului Solar, Marte a fost creat ca

După formarea planetelor, toate au fost supuse așa-numitului

Istoria geologică a planetei Marte poate fi împărțită în mai multe

Perioada Noachian (denumită după Noachis Terra): Formarea

Datele returnate de landerul Phoenix arată că solul marțian este ușor

Pe întreaga suprafață a lui Marte, pe pantele abrupte ale craterelor,

Marte și-a pierdut magnetosfera în urmă cu 4 miliarde de ani,[80] probabil

În atmosfera marțiană a fost detectat metan.[88][89] Concentrația de metan variază de la aproximativ

ar fi serpentinizarea care implică apă, dioxid de carbon și olivină

În 1994, misiunea Mars Express a Agenției Spațiale

Marte (înainte/după) o furtună de praf globală (iulie 2018)

iar acest lucru suprapune ciclul de 96.000 de ani din graficele de

De la suprafața lui Marte, mișcările lui Phobos și

Deoarece orbita lui

Zeci de nave spațiale fără echipaj, inclusiv orbitatori, landeri și

În prezent Marte găzduiește opt nave spațiale funcționale: șase pe

Misiunea Mars Science Laboratory, numită Curiosity a fost lansată

Opportunity - panoramă Marte, 2012.

NASA intenționează să lanseze roverul său de astrobiologie

Orbitatorul Mars Hope al Emiratelor Arabe Unite este planificat

Observații antice și medievale

Vechii sumerieni credeau că Marte era Nergal, zeul războiului și al

În secolul al IV-lea î.Hr., Aristotel a remarcat că Marte a dispărut în

Până în secolul al XIX-lea, rezoluția telescoapelor a atins un nivel

Influențat de observații, orientalistul Percival Lowell a fondat un

Schimbările sezoniere (constând în diminuarea calotelor polare și a

Ideea la modă că Marte este populată de marțieni inteligenți a

Multe alte observații și declarații ale

În 1899, în timp ce investiga zgomotul

Până și în anii 1960 ideea că Marte era populată era populară; au

Cartografierea de înaltă rezoluție a suprafeței lui Marte a culminat

Prezentarea lui Marte în ficțiune a fost stimulată de culoarea sa roșie

Lucrări influente descriu planeta inclusiv Cronicile marțiene de Ray

Autorul Jonathan Swift a făcut referire la sateliții lui Marte, cu

O figură comică a unui marțian inteligent, Marvin Marțianul, a

După ce navele spațiale Mariner și Viking au returnat imagini cu

planetă rămâne o temă populară în science fiction, în special în film.[176]

6. ^ a b c Lodders, Katharina; Fegley, Bruce 12. ^ a b Mallama, Anthony; Hilton, James L.

Mars images (http://photojournal.jpl.nasa.gov/targetFamily/Mars) de la Planetary Photojournal al

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 6 noiembrie 2020, ora 14:42.

S-ar putea să vă placă și