Luna - Wikipedia

12/9/2020 Luna - Wikipedia
Luna
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Luna este un corp astronomic care

orbitează planeta Pământ, fiind Luna
singurul său satelit
natural permanent. Este al cincilea
cel mai mare(d) satelit natural din
Sistemul Solar, și cel mai mare dintre
sateliți planetari relativ la
dimensiunea planetei pe care o
orbitează (obiectul său primar). După
satelitul lui Jupiter, Io, Luna este al
doilea cel mai dens satelit dintre cei
ale căror densități sunt cunoscute.
Se consideră că Luna s-a format

acum circa 4,51 miliarde de ani, nu Lună plină văzută din emisfera nordică a Pământului
mult după Pământ. Există mai multe Nomenclatură
ipoteze pentru originea sa; cea mai Denumit după lumină
acceptată explicație este că Luna s-a Caracteristici orbitale
format din resturile rămase după un Perigeu 362 600 km
(356 400–370 400 km)
impact uriaș între Pământ și un corp Apogeu 405 400 km
de dimensiunile lui Marte, numit (404 000–406 700 km)
Theia. Axa semimajoră 384 399 km (0.002 57 UA)[1]
Excentricitatea 0.0549[1]
Luna este în rotație sincronă cu
Pământul, adică arată întotdeauna Perioada orbitală 27.321 661 z
aceeași față către el, partea (27 z 7 h 43 min 11.5 s[1])
vizibilă fiind marcată de mări Perioada sinodică 29.530 589 z
lunare vulcanice întunecate, care (29 z 12 h 44 min 2.9 s)
umplu spațiile dintre zonele înalte ale Viteza orbitală
scoarței și craterele de impact mai 1.022 km/s
medie
proeminente. Văzută de pe Pământ, Înclinația 5.145° față de ecliptică[2][a]
este al doilea obiect ceresc vizibil de
Longitudinea
pe Pământ ca strălucire, după Soare. În regresie cu o revoluție la 18,61 ani
nodului ascendent
Suprafața sa este de fapt întunecată,
Argumentul de la
deși prin comparație cu cerul nopții În progresie cu o revoluție la 8,85 ani
perigeu
pare foarte luminoasă, reflectanța ei Satelit pentru Pământ[b][3]
fiind doar puțin mai mare decât cea
Caracteristici fizice
a asfaltului(d) uzat. Influența ei
Raza medie 1 737.1 km (0,273 din a Pământului)[1][4][5]
gravitațională produce mareele
(d) Raza ecuatorială 1 738.1 km (0,273 din a Pământului)[4]
oceanice, mareele de uscat , și o
ușoară prelungire(d) a zilei.
Raza polară 1 736.0 km (0,273 din a Pământului)[4]
Turtire(d) 0.0012[4]
Distanța orbitală actuală a Lunii este Circumferință 10 921 km (ecuatorial)
de 384.400 km,[10][11] sau 1,28 Aria suprafeței(d) 3.793 × 107 km2 (0,074 din a Pământului)
secunde-lumină. Această valoare este Volum 2.1958 × 1010 km3 (0,020 din al Pământului)[4]
de aproximativ treizeci de ori mai Masă 7.342 × 1022 kg (0 012 300 din a Pământului)[1][4]
https://ro.wikipedia.org/wiki/Luna 1/42
mare ca diametrul Pământului, Densitate medie 3.344 g/cm3[1][4]

mărimea aparentă pe cer fiind 0.606 × Pământ
aproape la fel de mare ca cea a Gravitație 1.62 m/s2 (0.1654 g(d))[4]
Soarelui, ca urmare Luna acoperă Factor de moment
Soarele aproape perfect în 0.3929 ± 0.0009[6]
de inerție(d)
timpul eclipselor totale de Soare. Viteza de ieșire 2.38 km/s
Această potrivire de aparență vizuală
Perioada de
nu va continua în viitorul îndepărtat, 27.321 661 d (sincronă)
rotație siderală
pentru că distanța între Lună și
Viteza de rotație
Pământ este într-o lentă creștere. 4.627 m/s
ecuatorială
Înclinația axei 1.5424° față de ecliptică
Programul Luna(d) al Uniunii
Sovietice a fost primul care a ajuns pe 6.687° față de planul orbital(d)[2]
Lună cu nave spațiale fără Albedo 0.136[7]
(d)
echipaj în 1959; Programul Temp. la suprafață min med max
Apollo al NASA din Statele Unite ale Ecuator 100 K 220 K 390 K
Americii a realizat singurele misiuni 85°N 150 K 230 K[8]
umane până în prezent, începând cu
Magnitudinea −2.5 to −12.9[c]
prima orbită a Lunii efectuată de aparentă
misiunea Apollo 8, în 1968, și −12.74 (lună plină medie)[4]
continuând cu șase aselenizări între Diametru
29.3 to 34.1 arcminute(d)[4][d]
1969 și 1972, prima fiind a unghiular
misiunii Apollo 11. Aceste misiuni au Atmosfera[9]
adus rocă lunară(d) care a fost folosită Presiunea la 10−7 Pa (1 picobar) (ziua)
pentru a dezvolta o suprafață
10−10 Pa (1 femtobar) (noaptea)[e]
înțelegere geologică a originii Lunii, a
Compoziția He ·Ar ·Ne ·Na ·K ·H ·Rn
structurii ei interne(d), și a istoriei volumetrică
mai recente. De la misiunea Apollo Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Luna&action=edit&se
17 din 1972, Luna a fost vizitată doar ction=0)
de nave spațiale fără echipaj.
În cultura umană, atât proeminența naturală a Lunii pe cerul Pământului, cât și ciclul ei regulat de
faze așa cum apare de pe Pământ, au oferit referințe culturale și influențe pentru societățile și
culturile umane din timpuri imemoriale. Astfel de influențe culturale pot fi găsite în limbă, sistemele
de calendare lunare(d), artă(d) și mitologie(d).
Cuprins
Numele și etimologia
Formarea
Structura internă
Geologia suprafeței
Caracteristici vulcanice
Craterele de impact
Vârtejuri lunare
Prezența apei
Câmpul gravitațional
Câmpul magnetic
Atmosfera
Praf
Anotimpuri
Relația cu Pământul
Orbita
Dimensiunea relativă
Aspectul de pe Pământ
Efecte mareice
Eclipse
Observarea și explorarea
Studiile antice și medievale
Cu navele spațiale
Secolul al XX-lea
Misiunile sovietice
Misiunile americane
Anii 1980–2000
Secolul al XXI-lea
Planuri de misiuni comerciale
Astronomie de pe Lună
Statutul legal
În cultură
Mitologie
Calendar
Lunaticii
Note
Note de completare
Citări
Bibliografie
Lectură suplimentară
Legături externe
Resurse cartografice
Unelte de observare
General
Numele și etimologia
Termenul românesc „Luna” (scris cu inițială mică atunci când e utilizat cu sensul de unitate de timp
sau ca sinonim pentru „satelit”, dar nu și cu referire la satelitul Pământului) provine din latinescul
lūna, dintr-un mai vechi *louksna, la rândul său provenit din radicalul indoeuropean leuk- cu sensul
de „lumină” sau „lumină reflectată”;[12][13] din același radical provine și cuvântul avestic raoxšna
(„strălucitoare”),[14] și alte forme din limbile baltice, slave, din armeană și din limbile toharice;[13] se
pot găsi paralele semantice și în sanscrită, unde apare chandramā („luna”,[15] considerată
divinitate[16]) și în greaca antică, cu σελήνη selḗnē (de la σέλας sélas, „strălucire”, „splendoare”),
exemple care păstrează sensul de „luminos”, deși cu etimologii diferite.[12]
În limbile germanice, numele Lunii provine din termenul proto-germanic *mǣnōn[17], asimilat
probabil din cuvântul grecesc antic μήν și din latinescul mensis, care provin din radicalul
indoeuropean comun *me(n)ses.[18] De la *mǣnōn rezultă probabil și anglo-saxonul mōna (atestat în
documente scrise de la 725 e.n.), transformat succesiv în mone

(pe la 1135) de unde a devenit cuvântul actual moon.[17]
Termenul german actual Mond este direct legat etimologic cu cel
de Monat (lună, ca interval de timp) și se referă la perioada
fazelor Lunii.[19]
Formarea
Au fost propuse mai multe variante de mecanisme care ar fi dus
la formarea Lunii cu 4,51 miliarde de ani în urmă, [f] și la circa 60
de milioane de ani după originea Sistemului Solar.[20] Printre
aceste mecanisme s-au numărat fisiunea Lunii din scoarța Luna, colorată în roșu, în timpul unei
(d)[21]
Pământului, prin forța centrifugă (care ar necesita un eclipse lunare
moment cinetic inițial al Pământului prea mare), [22] capturarea
gravitațională a unui corp anterior format [23] (care ar necesita atmosferă a Pământului mult prea
întinsă, pentru a disipa energia corpului aflat în trecere),[22] și formarea Pământului și Lunii
împreună din discul de acreție primordial (care nu explică însă lipsa de metale de pe Lună).[22]
Aceste ipoteze nu pot explica nici momentul cinetic mare al ansamblului Pământ–Lună.[24]
Ipoteza predominantă este că sistemul Pământ–Lună s-a format ca rezultat al impactului unui corp
de dimensiunile lui Marte (numit Theia) cu proto-Pământul (impactul gigant), care a scos material pe
orbita Pământului, material care apoi s-a adunat prin acțiunea gravitației pentru a forma actualul
sistem Pământ-Lună.[25][26]
Partea îndepărtată a Lunii are o scoarță, cu 48 km mai groasă decât cea dinspre Pământ. Se consideră
că aceasta este din cauza faptului că Luna a rezultat din amalgamarea a două corpuri diferite.
Această ipoteză, deși nu este perfectă, explică probabil cel mai bine dovezile găsite. Cu optsprezece
luni înainte de o conferință ținută în octombrie 1984 despre originile Lunii, Bill Hartmann, Roger
Phillips și Jeff Taylor i-au provocat pe colegii cercetători ai Lunii: „Aveți optsprezece luni. Întoarceți-
vă la datele de la Apollo, mergeți înapoi la calculatoare, faceți tot ce trebuie, dar hotărâți-vă. Nu veniți
la conferința noastră dacă nu aveți ceva de spus despre nașterea Lunii.” La conferința din 1984 de la
Kona, Hawaii, ipoteza impactului gigantic a devenit cea mai populară.
Înainte de conferință, erau partizani ai celor trei ipoteze „tradiționale”, plus câțiva care
începeau să ia în serios impactul gigant, și între ei era un mare grup apatic care nu
credea că se poate ajunge la vreo concluzie. După aceea, mai erau, în esență, numai
două grupuri: tabăra impactului gigant și agnosticii.[27]
Se crede că impacturile-gigant erau ceva frecvent în Sistemul Solar timpuriu. Simulările pe calculator
ale unui impact-gigant au produs rezultate în concordanță cu masa miezului lunii și cu momentul
cinetic actual al sistemului Pământ–Lună. Aceste simulări arată și că mare parte din Lună a rezultat
din corpul cu care s-a ciocnit proto-Pământul, și nu din proto-Pământ.[28] Simulările mai recente
sugerează că o fracțiune mai mare din Lună a rezultat din masa inițială a Pământului.[29][30][31][32]
Studiul meteoriților proveniți din corpuri din Sistemului Solar interior, cum ar fi Marte și Vesta arată
că au compoziții pe izotopi de oxigen și wolfram foarte diferite în comparație cu Pământul, în timp ce
Pământul și Luna au compoziții izotopice aproape identice. Egalizarea izotopică a sistemului Pământ-
Lună ar putea fi explicată prin amestecul post-impact a materialelor vaporizate care le-au format pe
cele două,[33] deși această ipoteză încă se mai discută.[34]
Cantitatea mare de energie eliberată din impact și din re-acreția ulterioară a acelor materiale în
sistemul Pământ-Lună ar fi topit învelișul exterior al Pământului, formând un ocean de
magmă.[35][36] Similar, Luna nou-formată ar fi fost și ea afectată și a avut propriul său ocean de
magmă lunar(d); estimările adâncimii sale variază de la circa 500 km la întreaga sa adâncime
(1.737 km).[35]
În timp ce ipoteza impactului gigantic ar explica multe linii de dovezi, există încă unele probleme
nerezolvate, dintre care cele mai multe implică compoziția Lunii.[37]
În 2001, o echipă de la Institutul Carnegie din Washington a raportat cea mai precisă măsurare a
semnăturilor izotopice ale rocilor lunare.[38] Spre surprinderea lor, echipa a constatat că rocile din
programul Apollo purtau o amprentă izotopică identică cu pietrele de pe Pământ, și că erau diferite
de aproape toate celelalte corpuri din Sistemul Solar. Deoarece se credea că mare parte din materialul
care a intrat pe orbită pentru a forma Luna provenea de la Theia, această observație a fost
neașteptată. În 2007, cercetătorii de la California Institute of Technology au anunțat că sunt mai
puțin de 1% șanse ca Theia și Pământul să fi avut semnături izotopice identice.[39] Publicată în 2012,
o analiză a izotopilor de titan din probele recoltate de pe Lună de misiunea Apollo au arătat că Luna
are aceeași compoziție ca și Pământul,[40] ceea ce contrazice ceea ce era de așteptat în cazul în care
Luna s-ar fi format departe de orbita Pământului sau de Theia. Variațiile ipotezei impactului-gigant
pot explica aceste date.
Structura internă
Compoziția chimică a regolitului suprafeței
lunare (calculată din rocile de scoarță)[41]
Compoziție (% masă)
Compus Formulă
Mări Munți
siliciu SiO2 45.4% 45.5%
alumină Al2O3 14.9% 24.0%
oxid de calciu CaO 11.8% 15.9%
oxid de fier (II) FeO 14.1% 5.9%
magnezie MgO 9.2% 7.5%
dioxid de titan TiO2 3.9% 0.6%
Structura Lunii oxid de sodiu Na2O 0.6% 0.6%
Total 99.9% 100.0%
Luna este un corp diferențiat(d): are o scoarță, o manta
și un nucleu distincte din punct de vedere geochimic. Luna are un miez interior bogat în fier cu o rază
de 240 kilometri (150 mi) și un lichid de bază exterior, în principal format din fier lichid, cu o rază de
aproximativ 300 km. În jurul miezului este un strat limită parțial topit cu o rază de aproximativ
500 km.[42][43] Se consideră că această structură s-ar fi dezvoltat prin cristalizarea fracționată(d) a
unui ocean global de magmă(d) la scurt timp după ce s-a format Luna acum 4,5 miliarde de ani.[44]
Cristalizarea acestui ocean de magmă ar fi creat o manta mafică(d) din precipitarea și scufundarea
mineralelor olivină, clinopiroxen și ortopiroxen; după ce aproximativ trei sferturi din magma
oceanului a cristalizat, s-ar fi format minerale plagioclase mai mici în densitate, care au plutit
deasupra, formând o scoarță.[45] Ultimele lichide care au cristalizat ar fi fost inițial prinse între
scoarță și manta, cu o abundență mare de elemente incompatibile(d) și producătoare de căldură. În
concordanță cu acest punct de vedere, cartografierea geochimică făcută din orbită sugerează că
scoarța este în cea mai mare parte anortosit(d). Eșantioanele de rocă lunară ale lavelor care au erupt
pe suprafață din topirea parțială în manta confirmă compoziția mafică a mantalei, care este mult mai
bogată în fier decât cea a Pământului.[1] Scoarța este, în medie, de aproximativ 50 kilometri
grosime.[1]
Luna este al doilea cel mai dens satelit din Sistemul Solar, după Io.[46] Cu toate acestea, miezul
interior al Lunii este mic, cu o rază de aproximativ 350 kilometri sau mai puțin,[1] în jur de 20% din
raza Lunii. Compoziția sa nu este bine definită, dar este probabil fier metalic aliat cu o cantitate mică
de sulf și nichel; analizele rotației variabile în timp a Lunii sugerează că este cel puțin parțial topit.[47]
Geologia suprafeței
Topografia Lunii a fost măsurată cu altimetrie laser(d) și analiză a

imaginilor stereo(d).[48] Cele mai vizibile caracteristici
topografice(d) sunt uriașul bazin Polul Sud–Aitken(d) de pe fața
ascunsă, cu circa 2.240 km în diametru, cel mai mare crater de pe
Lună și al doilea cel mai mare crater de impact confirmat din
Sistemul Solar(d).[49] La 13 km adâncime, fundul său este cel mai
jos punct de pe suprafața Lunii.[50] Cele mai mari înălțimi de pe
suprafața Lunii sunt situate direct la nord-est, și s-a sugerat că ar Topografia Lunii
putea să fi fost îngroșate de impactul oblic care a dus la formarea
bazinului Polul Sud–Aitken.[51] Alte mari bazine de impact, cum
ar fi Imbrium(d), Serenitatis(d), Crisium(d), Smythii(d), și Orientale(d), posedă și ele altitudini joase și
muchii ridicate la nivel regional.[52] Partea ascusă a suprafaței lunare este, în medie, cu aproximativ
1,9 kilometri mai sus decât cea vizibilă.[1]
Descoperirea unor povârnișuri de falie(d) de către Lunar Reconnaissance Orbiter(d) sugerează că Luna
s-a micșorat în ultimele miliarde de ani, cu circa 90 m.[53] Caracteristici similare de contracție există
și pe Mercur.
Caracteristici vulcanice
Câmpiile lunare mai întunecate și relativ lipsite de trăsături

vizibile în mod clar cu ochiul liber, sunt numite mări, întrucât
odinioară se credea că sunt pline de apă;[54] acum se știe că sunt
vaste bazine de lavă bazaltică solidificată. Deși similare
bazalturilor terestre, bazalturile lunare au mai mult fier și le
lipsesc mineralele modificate de apă.[55][56] majoritatea acestor
lave au erupt sau au curs în depresiuni asociate craterelor de
impact. Mai multe provincii geologice(d) care conțin vulcani-
scut(d) și domuri vulcanice se găsesc în apropiere de mările de pe Fața vizibilă a Lunii cu mările și
emisfera vizibilă.[57] craterele mai importante etichetate
Aproape toate mările sunt pe partea

vizibilă a Lunii, și acoperă 31% din suprafața acestei emisfere, față de 2%
din emisfera ascunsă.[58] Se consideră că aceasta este cauzată de
concentrația de elemente producătoare de căldură(d) de sub scoarța din
partea vizibilă, văzută pe hărțile geochimice obținute de către
spectrometrul cu raze gamma al lui Lunar Prospector(d), elemente care ar fi
provocat încălzirea mantalei de dedesubt, topirea ei parțială, ridicarea ei la
suprafață și erupția.[59][60] Mare parte din bazalturile marine ale Lunii au
Dovezi ale vulcanismului erupt în perioada imbriană, acum circa 3–3,5 miliarde de ani, deși unele
din tinerețea Lunii(d) probe datate radiometric sunt chiar și de 4,2 miliarde de ani.[61] Până de
curând, cele mai vechi erupții, datate prin numărarea craterelor(d), par să fi
fost acum doar 1,2 miliarde de ani.[62] În 2006, un studiu al
craterului Ina(d), o mică depresiune în Lacus Felicitatis(d), a găsit niște forme de relief ascuțite și
relativ lipsite de praf care, din cauza lipsei de eroziune prin propagată de materialele în cădere,
păreau a fi vechi de doar 2 milioane de ani.[63] Cutremurele lunare(d) și emisiile de gaze indică și ele
continuarea activității pe Lună. În 2014, NASA a anunțat „dovezi pe scară largă ale vulcanismului
lunar tânăr” în 70 de porțiuni de mare neregulate(d) identificate de Lunar Reconnaissance Orbiter(d),
unele de mai puțin de 50 de milioane de ani. Aceasta ridică posibilitatea ca mantaua lunară să fie
mult mai caldă decât se credea anterior, cel puțin în emisfera apropiată, unde scoarța adâncă este
substanțial mai caldă din cauza unei mai mari concentrații de elemente radioactive.[64][65][66][67]
Puțin înainte de aceasta, au fost prezentate dovezi ale unui vulcanism bazaltic tânăr de 2-10 milioane
de ani în interiorul craterului Lowell,[68][69] Marea Orientale, situată în zona de tranziție între
emisferele vizibilă și ascunsă ale Lunii. O manta inițial mai fierbinte și/sau o îmbogățire locală a
elementelor producătoare de căldură în manta ar putea fi responsabilă pentru o durată mai lungă a
acestor activități și în partea îndepărtată a Mării Orientale.[70][71]
Regiunile de culoare mai deschisă ale Lunii sunt numite terrae, sau mai frecvent munți, deoarece
acestea sunt mai înalte decât majoritatea mărilor. Datarea radiometrică indică o vârstă de 4,4
miliarde de ani, și poat reprezenta plagioclase(d) acumulate(d) din oceanul lunar de magmă(d).[61][62]
Spre deosebire de Pământ, se crede că nu s-au format munți mari pe Lună ca urmare a unor
evenimente tectonice.[72]
Concentrația mărilor din emisfera vizibilă reflectă probabil scoarța substanțial mai groasă din munții
emisferei ascunse, care s-ar putea sa se fi format într-un impact de viteză redusă cu un al doilea
satelit al Pământului la câteva zeci de milioane de ani după formarea lor.[73][74]
Craterele de impact
Celălalt proces geologic important care a afectat suprafața Lunii

sunt craterele de impact,[75] cratere formate atunci când
asteroizii și cometele se ciocnesc cu suprafața lunii. Pe Lună se
estimează a fi aproximativ 300.000 de cratere mai mari de 1 km
numai pe fața vizibilă a Lunii.[76] Scala geologică lunară(d) se
bazează pe cele mai importante evenimente de impact, între
care Nectaris(d), Imbrium(d), și Orientale(d), structuri caracterizate
prin mai multe inele de material înălțat, de diametre între sute și
mii de kilometri și asociate cu o centură largă de depozite de
materiale ejectate care formează un orizont
stratigrafic regional. [77] Lipsa unei atmosfere, a factorilor de
eroziune asociați acesteia și lipsa unor procese geologice recente Craterul lunar Daedalus(d) pe
înseamnă că multe dintre aceste cratere sunt bine conservate. emisfera ascunsă a Lunii
Deși au fost datate cu precizie doar câteva bazine multi-inel, ele
sunt utile pentru atribuirea erelor geologice respective. Pentru că craterele de impact se acumulează
în ritm aproape constant, numărarea craterelor pe unitatea de suprafață poate fi folosită pentru a
estima vârsta suprafeței.[77] Vârstele radiometrice ale rocilor topite la impact colectate în timpul
misiunilor Apollo(d) se înscriu mai ales între 3,8 și 4,1 miliarde de ani: pornind de la această
informație, s-a lansat ipoteza unui mare bombardament târziu.[78]
Pe partea superioară a scoarței Lunii este o pătură de rocă extrem de mărunțită(d) (spartă în particule
mai mici) și prelucrată de impacte(d), numită regolit, modelată de procesele de impact. Cel mai fin
regolit, sol lunar(d) din sticlă de dioxid de siliciu, are o textură asemănătoare zăpezii și un miros
asemănător prafului de pușcă ars.[79] Regolitul de pe suprafețele mai vechi este, în general, mai gros
decât cel de pe suprafețele mai tinere: variază în grosime de la 10–20 kilometri în munți la 3–5
kilometri în mări.[80] Sub regolitul fin mărunțit este megaregolitul, un strat de piatră puternic
fracturată de mulți kilometri grosime.[81]
Compararea imaginilor de înaltă rezoluție obținute de Lunar Reconnaissance Orbiter(d) a relevat o

rată contemporană a productiei de cratere semnificativ mai mare decât se estimase anterior. Se crede
că un proces secundar de formare de cratere cauzat de materiale ejectate distale(d) frământă primii
doi centimetri de regolit de o sută de ori mai rapid decât sugerau modelele anterioare–într-un
interval de timp de 81.000 de ani.[82][83]
Vârtejuri lunare
Vârtejurile lunare sunt niște forme de relief enigmatice găsite pe

suprafața Lunii, care sunt caracterizate printr-un albedo mare, care
apar optic imature (adică au caracteristicile optice ale unui regolit
relativ tânăr), și de multe ori, prezintă o formă sinuoasă. Forma lor
curbilinie este adesea accentuată de regiunile de albedo scăzut care
meandrează în jurul vârtejurilor strălucitoare.
Vârtejuri lunare în Reiner
Gamma(d)
Prezența apei
Apa lichidă nu poate persista pe suprafața Lunii. Atunci când este expusă la radiații solare, apa se
descompune rapid printr-un proces cunoscut sub numele de fotodisociere și se pierde în spațiu. Cu
toate acestea, începând cu anii 1960, oamenii de știință au emis ipoteza că gheața ar poate fi depusă
de impactul cometelor sau, eventual, produs de reacție între rocile lunare bogate în oxigen și
hidrogenul din vântul solar, lăsând urme de apă care ar putea supraviețui în locurile reci din craterele
permanent umbrite de la polii Lunii.[84][85] Simulări pe calculator sugerează că până la 14.000 km²
din suprafață ar putea fi în umbră permanentă.[86] Prezența unor cantități utile de apă pe Lună este
un factor important în a face din colonizarea Lunii un plan realizabil din punct de vedere al
costurilor; alternativa de a transporta apă de pe Pământ ar avea un cost prohibitiv.[87]
Ulterior, s-au găsit urme de apă pe suprafața Lunii.[88] În 1994, experimentul radar bistatic(d) aflat pe
nava spațială Clementine(d) a indicat existența unor buzunare mici, înghețate, de apă aproape de
suprafață. Observațiile radar ulterioare efectuate de Arecibo sugerează însă că aceste descoperiri sunt
mai degrabă roci ejectate din craterele de impact recente.[89] În 1998, spectrometrul cu neutroni(d) al
navei spațiale Lunar Prospector a arătat că sunt prezente concentrații mari de hidrogen în primul
metru de adâncime al regolitului de lângă regiunile polare.[90] Bile vulcanice de lavă aduse pe
Pământ la bordul navei Apollo 15, prezintă mici cantități de apă în interiorul lor.[91]
Nava spațială Chandrayaan-1 lansată în 2008 a confirmat ulterior existența apei la suprafață, cu
instrumentul său Moon Mineralogy Mapper(d). Spectrometrul a observat linii de absorbție comune
radicalului hidroxil în lumina solară reflectată, ceea ce este un indiciu de prezență a unor mari
cantități de gheață pe suprafața Lunii. S-a arătat că concentrațiile ar putea ajunge chiar la
1000 ppm(d).[92] În 2009, LCROSS(d) a trimis un obiect de impact cu masa de 2.300 kg într-un crater
polar permanent umbrit, și a detectat cel puțin 100 kg de apă într-o coloană de materiale
ejectate.[93][94] O altă examinare a datelor de la LCROSS a arătat că apa detectată ar putea fi mai
degrabă în cantitate de 155±12 kg.[95]
În mai 2011, s-au raportat 615–1410 ppm de apă încastrate în eșantionul lunar 74220,[96] celebrul
„sol sticlos portocaliu” bogat în titan, de origine vulcanică, adus de misiunea Apollo 17 în 1972.
Acestea s-au format în timpul unor erupții explozive pe Lună acum circa 3,7 miliarde de ani. Această
concentrație este comparabilă cu cea a magmei din mantaua superioară a Pământului. Deși prezintă
un considerabil interes selenologic, acest anunț nu îi consolează pe amatorii de colonizare a Lunii—
proba provine de la o adâncime de mulți kilometri, iar substanța este atât de dificil de accesat încât s-
a găsit abia după 39 de ani, cu un instrument sofisticat de microextracție cu ioni.
Câmpul gravitațional
Câmpul gravitațional al Lunii a fost măsurat prin urmărirea

deplasării Doppler a semnalelor radio emise de o navă spațială de
pe orbită. Gravitația lunară prezintă masconi(d), mari anomalii
gravitaționale pozitive asociate unora dintre craterele de impact,
produse în parte de fluxul mai dens de lavă bazaltică din mări
care umple aceste cratere.[97][98] Anomaliile influențează mult
orbita navelor în jurul Lunii. Există și câteva enigme: fluxul de
lavă nu poate explica de unul singur întreaga signatură
gravitațională, și există masconi care nu sunt puși în legătură cu Hartă gravitațională a Lunii realizată
vulcanismul din mări.[99] de GRAIL(d)
Câmpul magnetic
Luna are un câmp magnetic extern de circa 1–100 nanotesla, de peste o sută de ori mai mic decât cel
al Pământului(d). Actualmente, nu are un câmp magnetic dipolar global, ci doar o magnetizare a
scoarței, dobândită probabil în istoria timpurie, când încă mai funcționa ca dinam.[100][101] O parte
din magnetizarea rămasă până acum ar putea proveni și de la câmpurile magnetice temporare
generate în timpul unor mari evenimente de impact prin extinderea unui nor de plasmă generat de
impact în prezența unui câmp magnetic ambiental. Această ipoteză este susținută de aparenta
poziționare a celor mai mari magnetizări ale scoarței la antipozii(d) celor mai mari cratere de
impact.[102]
Atmosfera
Luna are o atmosferă atât de rarefiată încât este aproape vid, cu o

masă totală mai mică de 10 tone.[105] Presiunea acestei mase
mici asupra suprafeței este de circa 3 × 10−15 atm (0.3 nPa); ea
variază de-a lungul zilei lunare. Printre sursele sale se numără
emanațiile de gaze(d) și pulverizarea(d), produs al
bombardmentului solului lunar de către ioni din vântul
solar.[9][106] Printre elementele detectate în ea se numără sodiul
și potasiul, produse prin pulverizare (și care se găsesc și în
atmosferele lui Mercur și Io); heliu-4 și neon[107] din vântul
solar; și argon-40, radon-222, și poloniu-210(d), emanate după
formarea lor prin dezintegrare radioactivă în interiorul scoarței și
mantalei.[108][109] Nu se știe de ce lipsesc unele specii (atomi sau
molecule) neutre, cum ar fi oxigenul, azotul, carbonul,
hidrogenul și magneziul, și care sunt prezente în regolit.[108]
Vapori de apă au fost detectați de către Chandrayaan-1 și
concentrația lor a fost observată a varia cu latitudinea, cu un Schiță realizată de astronauții din
maxim la circa 60–70 de grade; este posibil ca aceștia să fie Apollo 17. Atmosfera lunară a fost
generați prin sublimarea gheții din regolit.[110] Aceste gaze fie ulterior studiată de Lunar
revin în regolit datorită gravitației Lunii, fie se pierd în spațiu în Atmosphere and Dust Environment
urma acțiunii presiunii radiației solare sau, dacă sunt ionizate, Explorer(d).[103][104]
prin atracția exercitată de câmpul magnetic al vântului solar.[108]
Praf
Un nor permanent și asimetric de praf lunar(d) există în jurul Lunii, el fiind format din mici particule
provenite de la comete. Se estimează că 5 tone de particule de comete lovesc suprafața Lunii în fiecare
zi. Particulele lovesc suprafața Lunii, antrenând praful deasupra Lunii. Praful rămâne deasupra Lunii
circa 10 minute, ridicându-se 5 minute și coborând timp de alte 5. În medie, 120 kilograme de praf
sunt prezente deasupra Lunii, ridicându-se până la 100 kilometri înălțime. Măsurători ale acestui
praf au fost făcute de către LADEE(d) prin Lunar Dust EXperiment (LDEX), între 20 și 100 kilometri
deasupra suprafeței, într-o perioadă de șase luni. LDEX a detectat o medie de o particulă lunară de
0,3 micrometri în fiecare minut. Numărul particulelor de praf atingea apogeul în timpul ploilor de
meteori Geminid, Quadrantid, Taurid de Nord, și Omicron Centaurid(d), când Pământul și Luna trec
prin cozile unor comete. Norul este asimetric, mai dens lângă limita între partea luminată și cea
neluminată a Lunii.[111][112]
Anotimpuri
Înclinația axei Lunii în raport cu ecliptica este de doar 1,5424°,[113] mult mai puțin decât a
Pământului, care are 23,44°. Din acest motiv, iluminarea solară a Lunii diferă mult mai puțin de la
anotimp la anotimp, iar detaliile topografice joacă un rol crucial asupra efectelor sezoniere.[114] Din
imaginile realizate de Clementine(d) în 1994, se pare că patru regiuni muntoase de pe creasta
craterului Peary(d) de la polul nord al Lunii s-ar putea să rămână iluminate toată durata zilei lunare,
formând vârfuri de lumină permanentă(d). Nu există astfel de regiuni la polul sud. Similar, există
locuri care rămân permanent umbrite pe fundul multor cratere polare;[86] aceste cratere întunecate
sunt extrem de reci: Lunar Reconnaissance Orbiter(d) a măsurat cea mai scăzută temperatură de vară
în craterele de la polul sud, la 35 K (−238 °C)[115] și doar 26 K (−247 °C) aproape de solstițiul de iarnă
în craterul Hermite(d) de la polul nord. Aceasta este cea mai scăzută temperatură din Sistemul Solar
măsurată vreodată de o navă spațială, fiind mai scăzută chiar decât suprafața lui Pluto.[114] Sunt
înregistrate și temperaturi medii ale suprafeței Lunii, dar acestea diferă mult de la loc la loc și de la
umbră la expunerea la soare.[116]
Relația cu Pământul
Orbita
Luna efectuează o orbită completă în jurul Pământului în raport

cu stelele fixe o dată la fiecare 27,3 zile[g] (perioada sa siderală).
Întrucât Pământul se deplasează și el în același timp pe orbita sa
în jurul Soarelui, durează puțin mai mult până când Luna ajunge
în aceeași fază în raport cu Pământul, adică circa 29,5 zile[h]
(perioada sa sinodică).[117] Spre deosebire de majoritatea
sateliților altor planete, orbita Lunii este mai aproape de planul
ecliptic decât de planul ecuatorial al planetei. Orbita Lunii este Schemă a sistemului Pământ–Lună
(d)
perturbată subtil de Soare și Pământ cu influențe mici,
complexe și în interacțiune reciprocă. De exemplu, planul orbitei Lunii se rotește treptat(d) o dată la
fiecare 18,61[118] de ani, ceea ce afectează alte aspecte ale mișcării acesteia. Aceste efecte sunt descrise
matematic de legile lui Cassini(d).[119]
Dimensiunea relativă
Luna este excepțional de mare relativ la Pământ: un sfert din

diametrul lui și 1/81 din masa lui.[117] Este cel mai mare satelit
din Sistemul Solar în raport cu planeta pe care o orbitează,[i]
rapoarte superioare găsindu-se doar la planetele pitice: Charon
este mai mare relativ la planeta pitică Pluto, având 1/9 din masa
acesteia.[j][120] Pământul și Luna sunt totuși considerate un
sistem planetă–satelit, și nu o planetă dublă, deoarece
baricentrul(d) lor, adică centrul comun de masă, se află la
1.700 km (circa un sfert din raza Pământului) sub suprafața
Pământului.[121]
Aspectul de pe Pământ Satelitul DSCOVR(d) observă Luna

trecând prin fața Pământului
Luna se află în rotație
sincronă: ea se rotește în
jurul axei în aproximativ aceeași durată de timp cât îi ia să
efectueze o revoluție în jurul Pământului. Aceasta are ca urmare
faptul că are în permanență aproape aceeași față întoarsă către
Pământ. Datorită efectului librației, circa 59% din suprafața lunii
se poate vedea de pe Pământ.
Luna apunând pe cerul de vest
peste High Desert(d) din California Luna se rotea cu viteză mai mare în trecut, dar la începutul
istoriei ei, rotația a încetinit și a devenit sincronă în această
orientare ca urmare a efectelor de frecare asociate cu deformările mareice produse de Pământ.[122]
Cu timpul, energia de rotație a Lunii în jurul propriei axe s-a disipat sub formă de căldură, până când
nu a mai rămas nicio rotație a Lunii relativ la Pământ. Fața Lunii îndreptată spre Pământ se numește
fața apropiată, iar cea îndreptată în direcția opusă se numește fața îndepărtată. Fața îndepărtată este
adesea denumită inexat „fața întunecată”, în realitate însă ea fiind iluminată la fel de des ca cea
apropiată: o dată în fiecare zi lunară, în timpul fazei de lună nouă, observăm pe Pământ că fața
apropiată este întunecată.[123] În 2016, folosind datele strânse de mai vechea misiune NASA Lunar
Prospector(d), oamenii de știință au găsit doă zone bogate în hidrogen pe părți opuse ale Lunii,
probabil sub formă de gheață. Se speculează că aceste porțiuni ar fi fost polii Lunii acum câteva
miliarde de ani, înainte de a-și sincroniza mișcarea cu a Pământului.[124]
Luna are un albedo excepțional de scăzut, ceea ce face ca ea să aibă o reflectanță doar puțin mai mare
ca a asfaltului uzat. În ciuda acestui fapt, ea este cel mai strălucitor obiect de pe cer după Soare.[117][k]
Aceasta se datorează parțial augmentării strălucirii dată de efectul de opoziție(d); la pătrar, Luna este
doar cu o zecime mai luminoasă decât la lună plină, și nu la jumătate.[125]
În plus, constanța coloristică(d) din sistemul vizual(d) recalibrează relațiile între culoarile unui obiect
și spațiul înconjurător, și deoarece cerul din jur este comparativ mai întunecat, Luna luminată de
Soare este percepută ca obiect strălucitor. Muchiile lunii pline par la fel de strălucitoare ca centrul,
fără întunecare laterală(d), datorită proprietăților reflective(d) ale solului lunar(d), care reflectă mai
multă lumină înapoi spre Soare decât în alte direcții. Luna pare mai mare când este aproape de
orizont, dar acesta este un efect pur psihologic, denumit iluzia Lunii(d), descrisă pentru prima oară în
secolul al VII-lea î.e.n.[126] Luna plină subîntinde un arc de circa 0,52° (în medie) pe cer, aproximativ
aceeași mărime aparentă ca a Soarelui (see § Eclipse).
Cea mai mare altitudine a Lunii pe cer variază cu faza lunară și cu anotimpul. Luna plină este la
punctul cel mai ridicat pe cer iarna. Ciclul nodurilor, de 18,61 ani are și el o influență: când nodul
ascendent al orbitei lunare este la echinocțiul de iarnă, declinația lunară poate ajunge la circa 28° în
fiecare lună. Aceasta înseamnă că Luna poate ajunge deasupra capului la latitudini de până la 28° de
la ecuator, în loc de doar 18°. Orientarea semilunii depinde și ea de latitudinea de la punctul de

observare: mai aproape de ecuator, un observator poate vedea o semilună cu partea luminată în
jos.[127]
Lunea este vizibilă timp de două săptămâni la fiecare 27,3 zile la Polul Nord și Polul Sud. Lumina
Lunii este utilizată de zooplanctonul din Oceanul Arctic atunci când Soarele este sub orizont timp de
mai multe luni consecutiv.[128]
Distanța dintre Lună și Pământ variază de la circa 365.400 km la

406.700 km la perigeu și, respectiv, apogeu. La 14 noiembrie
2016, s-a aflat mai aproape de Pământ la lună plină decât a mai
fost vreodată după 1948, cu 14% mai aproape decât cea mai
îndepărtată poziție la apogeu.[131] Denumit „superlună”, acest
punct coincide cu luna plină la un interval de o oră, și a fost cu
30% mai luminoasă decât atunci când s-a aflat la cea mai mare
distanță, întrucât diametrul său unghiular a fost cu 14% mai
mare, deoarece .[132][133][134] La niveluri mai scăzute,
percepția umană a reducerii strălucirii ca procentaj este dată de
formula:[135][136]
ă Superluna din 14 noiembrie 2016 a

ă fost la 365.511 km depărtare[129] de
centrul Pământului, cea mai
apropiată distanță de după 26
Când reducerea reală este de 1,00 / 1,30, sau de circa 0,770, ianuarie 1948. Se va mai apropia la
reducerea percepută este de 0,877, sau de 1,00 / 1,14. Aceasta dă o distanță similară abia la 25
o creștere maximă percepută de 14% între apogeu și perigeu la noiembrie 2034.[130]
aceeași fază.[137]
Au existat controverse istorice dacă trăsăturile de pe suprafața Lunii se schimbă sau nu în timp.
Astăzi, multe din aceste afirmații sunt considerate iluzorii, rezultate fiind din observații efectuate în
condiții de iluminare diferită, din slaba vedere astronomică(d), sau din desene inadecvate. Erupțiile de
gaze(d) au însă loc uneori și ar putea fi responsabile pentru un procentaj minor al fenomenelor lunare
tranzitive. Recent, s-a sugerat că o regiune cu un diametru de circa 3 km de pe suprafața lunară s-a
modificat printr-o erupție de gaze de acum un milion de ani.[138][139] Aspectul Lunii, ca și cel al
Soarelui, poate fi afectat și de atmosfera Pământului: printre efectele comune se numără un halou(d)
de 22° format când lumina Lunii este refractată prin cristalele de gheață ale norilor cirrostratus aflați
la mare altitudine, și alte inele coronale(d) care apar când Luna este observată prin nori subțiri.[140]
Schimbările lunare ale unghiului între direcția de iluminare din partea Soarelui și aspectul
de pe Pământ, și fazele Lunii care rezultă, așa cum sunt ele observate din emisfera
nordică. Distanța Pământ–Lună nu este la scară.
Zona iluminată a sferei vizibile (gradul de iluminare) este dată de formula

, unde este elongația (adică unghiul între Lună, observator (de pe Pământ) și Soare).
Efecte mareice
Atracția gravitațională pe care o exercită masele una față de

cealaltă scade invers proporțional cu pătratul distanței între cele
două mase. Ca urmare, atracția puțin mai puternică exercitată de
Lună asupra părții Pământului aflată mai aproape de ea în
comparație cu cea opusă conduce la forțele mareice. Forțele
mareice afectează atât scoarța Pământului, cât și oceanele.
Cel mai evident efect al forțelor mareice este formarea a două

umflături pe oceanele Pământului, una pe partea de Pământ
dinspre lună, cealaltă pe cea opusă Lunii. Aceasta conduce la o
creștere a nivelului mărilor, numită maree oceanică.[141] Cum
Pământul se învârte în jurul propriei axe, una dintre aceste
Librația Lunii de-a lungul unei luni.
umflături oceanice (fluxul) ridică apa de „sub” Lună, în timp ce
Se observă și ușoara variație a
cealaltă este exact invers. Ca urmare, există două fluxuri și două
dimensiunii vizuale a Lunii față de
refluxuri în circa 24 de ore.[141] Întrucât Luna orbitează Pământ.
Pământul în aceeași direcție ca și rotația Pământului, fluxurile au
loc la distanțe de 12 ore și 25 de minute; cele 25 minute se
datorează timpului pe care îl petrece Luna pe orbita Pământului. Soarele are același efect mareic
asupra Pământului, dar forțele sale de atracție sunt doar 40% din cele ale Lunii; combinația de forțe
dată de pozițiile relative la Pământ ale Lunii și Soarelui este responsabilă pentru mareele vii și
mareele moarte.[141] Dacă Pământul ar fi o planetă de apă (fără continente) ar produce o maree de
doar un metru, foarte previzibilă, dar mareele oceanice sunt modificate puternic de alte efecte:
cuplarea prin frecare a apei cu rotația Pământului prin intermediul fundului oceanului, inerția
mișcării apei, bazinele oceanice care sunt mai puțin adânci spre țărm, trecerea apei dintr-un bazin
oceanic în altul.[142] Ca urmare, temporizarea mareelor în diferitele puncte ale Pământului este în
primul rând determinat empiric și explicat teoretic.
Deși gravitația produce accelerație și mișcare în cadrul oceanelor lichide de pe Pământ, cuplajul
gravitațional între Lună și masa solidă a Pământului este elastic și plastic. Rezultatul este un efect
mareic mai pronunțat al Lunii asupra Pământului, care produce o umflătură a porțiunii solide a
Pământului aflată cel mai aproape de Lună, care acționează ca un cuplu de forțe în opoziție față de
rotația Pământului. Acest cuplu „consumă” moment cinetic și energie cinetică de rotație, încetinind
rotația Pământului.[141][143] Acest moment cinetic pierdut de Pământ este transferat Lunii într-un
proces care îndepărtează Luna, reducându-i viteza orbitală în jurul Pământului. Astfle, distanța între
Pământ și Lună crește(d), și viteza de rotație a Pământului scade.[143] Măsurătorile făcute cu
reflectoare laser în timpul misiunilor Apollo au relevat că distanța între Lună și Pământ crește cu
38 mm pe an[144] (aproximativ viteza cu care cresc unghiile oamenilor).[145] Ceasurile atomice arată
și ele că ziua pe Pământ crește cu circa 15 microsecunde(d) pe an,[146] crescând usor viteza cu care se
ajustează UTC prin secunde suplimentare. Lăsat să decurgă nestingherit, acest fenomen va continua
până când rotația Pământului și perioada orbitală a Lunii se sincronizează. Ca urmare, Luna va
ajunge să fie suspendată pe cer deasupra unui singur meridian, cum este actualmente cazul cu Pluto
și satelitul său, Charon. Soarele însă va deveni o gigantă roșie care va cuprinde sistemul Pământ-Lună
cu mult înainte să se întâmple aceasta.[147][148]
Similar, mareele acționează și asupra suprafeței Lunii cu o amplitudine de circa 10 cm și o perioadă

de 27 de zile, cu două componente: una fixă datorată Pământului, întrucât se află în rotație sincronă,
și una variabilă, produsă de Soare.[143] Componenta indusă de Pământ rezultă din librație, un
rezultat al excentricității orbitale a Lunii (dacă orbita Lunii ar fi perfect circulară, ar exista doar
maree solare).[143] Librația modifică și unghiul din care se vede Luna, permițând observarea de-a
lungul timpului, de pe Pământ, a unui total de 59% din suprafața ei.[117] Efectele cumulative ale
acumulării de tensiune prin aceste forțe mareice produce cutremure lunare(d). Cutremurele lunare
sunt mult mai rare și mai slabe decât cele de pământ, deși cutremurele lunare pot dura până la o oră
—durată semnificativ mai mare decât cutremurele terestre—din cauza absenței apei care atenuează
vibrațiile seismice. Existența cutremurelor lunare este o descoperire neașteptată realizată cu ajutorul
seismometrelor puse pe Lună de astronauții misiunilor Apollo între 1969 și 1972.[149]
Eclipse
De pe Pământ, Luna și SOarele par a fi de aceeași dimensiune, după cum se observa la eclipsa de Soare din
1999 (stânga), în timp ce de pe nava spațială STEREO-B(d) aflată pe o orbită în urma Pământului, Luna pare mult
mai mică decât Soarele (dreapta).[150]
Eclipsele pot avea loc atunci când Soarele, Pământul și Luna sunt toate într-o linie dreaptă (așa-
numita „sizigie”). Eclipsele de Soare au loc la lună nouă, când Luna este între Soare și Pământ.
Eclipsele de Lună au în schimb loc la lună plină, când Pământul este între Soare și Lună.
Dimensiunea aparentă a Lunii este aproximativ egală cu cea a Soarelui, ambele având o lățime de
circa o jumătate de grad. Soarele este mult mai mare decât Luna, dar distanța exact de atâtea ori mai
mare este cea care face să pară de aceeași dimensiune când sunt privite de pe Pământ. Variațiile de
dimensiune aparentă, datorate orbitelor necirculare sunt și ele aproape la fel de mari, dar ciclurile
diferă. De aceea, sunt posibile atât eclipse de Soare totale (în care Luna pare mai mare decât Soarele)
cât și inelare (în care Luna pare mai mică decât Soarele).[151] La o eclipsă totală, Luna acoperă
complet discul Soarelui și coroana devine vizibilă cu ochiul liber(d). Deoarece distanța între Lună și
Pământ crește treptat în timp,[141] diametrul unghiular aparent al Lunii este în scădere. De asemenea,
în evoluția sa către faza de gigantă roșie, dimensiunea reală a Soarelui, împreună cu diametrul său
aparent pe cer, cresc încet.[l] Combinația acestor două schimbări înseamnă că acum câteva sute de
milioane de ani, Luna acoperea întotdeauna complet Soarele la eclipsele de Soare, și nu era posibilă
nicio eclipsă inelară. La fel, peste câteva sute de milioane de ani, Luna nu va mai acoperi complet
Soarele, și nu vor mai avea loc eclipse totale de Soare.[152]
Întrucât orbita Lunii în jurul Pământului este înclinată cu circa 5,145° (5° 9') față de orbita
Pământului în jurul Soarelui, eclipsele nu au loc la fiecare lună plină și lună nouă. Pentru a avea loc o
eclipsă, Luna trebuie să fie în apropierea intersecției celor două plane orbitale.[153] Periodicitatea și
recurența eclipselor de Soare și de Lună sunt descrise de saros, care are o perioadă de aproximativ
18 ani.[154]
Deoarece Luna ne blochează permanent vederea pe o zonă circulară de pe cer cu diametrul de o

jumătate de grad,[m][155] fenomenul asociat de ocultație are loc atunci când o stea strălucitoare sau o
planetă trece prin spatele Lunii și nu mai este vizibilă. Astfel, o eclipsă de Soare este o ocultație a
Soarelui. Deoarece Luna este comparativ mai aproape de Pământ, ocultațiile stelelor individuale nu
sunt vizibile peste tot pe planetă în același timp. Din cauza precesiei orbitei Lunii, în fiecare an sunt
ocultate alte stele.[156]
Observarea și explorarea
Studiile antice și medievale
Înțelegerea ciclurilor Lunii a fost una din primele evoluții ale

astronomiei: înainte de secolul al V-lea î.e.n., astronomii
babilonieni înregistraseră ciclul Saros de 18 ani al eclipselor de
Lună,[157] iar astronomii indieni(d) descriseseră elongația lunară
a Lunii.[158] Astronomul chinez(d) Shi Shen(d)
(fl. secolul al IV-lea î.e.n.) dădea instrucțiuni pentru prezicerea
eclipselor de Lună și de Soare.[159] Mai târziu, au fost înțelese
forma fizică a Lunii și cauza luminii Lunii. Filosoful grec antic
Anaxagoras (d. 428 î.e.n.) gândea că Soarele și Luna sunt ambele
pietre sferice gigantice, și că cea din urmă reflecta lumina
primului.[160][161] Deși chinezii din timpul dinastiei Han credeau Hartă a Lunii de Johannes Hevelius
că Luna este energie echivalentă cu qi, teoria „influenței din Selenographia, sive Lunae
radiante” recunoștea și că lumina Lunii este doar o reflecție a descriptio(d) (1647), prima hartă care
celei de la Soare, iar Jing Fang(d) (78–37 î.e.n.) observa cuprinde și zonele de librație
sfericitatea Lunii.[162] În secolul al II-lea e.n., Lucian din

Samosata a scris un roman în care eroii călătoreau pe Lună, care era locuită. în 499 e.n., astronomul
indian Aryabhata menționa în Āryabhaṭīya(d) că lumina solară reflectată este cauza strălucirii
Lunii.[163] Astronomul și fizicianul Alhazen (965–1039) a constatat că lumina solară nu este
reflectată de Lună ca o oglindă, ci că lumina este emisă în toate direcțiile de fiecare parte a suprafeței
luminate de Soare a Lunii.[164] Shen Kuo (1031–1095) din dinastia Song a creat o alegorie care
echivala creșterea și descreșterea Lunii cu o minge mare de argint reflectiv care, atunci când este
îmbibată cu pulbere albă și observată dintr-o parte, arată ca o semilună.[165]
În descrierea universului(d) a lui Aristotel (384–322 î.e.n.), Luna marca limita între sferele
elementelor muabile (pământ, apă, aer și foc), și stelele nemuritoare de eter, o filosofie influentă care
avea să domine gândirea umană timp de secole.[166] În secolul al II-lea î.e.n. însă, Seleucus din
Seleucia(d) a emis ipoteza corectă că mareele sunt produse de atracția Lunii, și că înălțimea lor
depinde de poziția Lunii în raport cu Soarele.[167] În același secol, Aristarh a calculat dimensiunea
Lunii și distanța de la ea la Pământ(d), obținând pentru distanță o valoare de circa douăzeci de ori raza
Pământului. Aceste rezultate au fost mult îmbunătățite de Ptolemeu (90–168 e.n.): valorile obținute
de el, distanță medie egală cu

de 59 de ori raza Pământului
și diametru egal cu
0,292 diametrul Pământului
erau aproape de valorile
exacte, de circa 60 și,
respectiv, 0,273.[168]
Arhimede (287–212 î.e.n.)
proiectase un planetariu care
putea calcula mișcările Lunii
și ale altor corpuri din
Sistemul Solar.[169]
În Evul Mediu, înainte de

inventarea telescopului,
Luna a fost din ce în ce mai
mult recunoscută ca sferă,
Schițele Lunii, după Galileo, din deși mulți credeau că este Studiu al Lunii în Micrographia(d) de
Sidereus Nuncius(d)
„perfect netedă”.[170] Robert Hooke, 1665
În 1609, Galileo Galilei a realizat unul dintre primele desene

telescopice ale Lunii în cartea sa Sidereus Nuncius(d) și a observat că nu este netedă, ci are munți și
cratere. A urmat cartografierea telescopică a Lunii: mai târziu în secolul al XVII-lea, eforturile lui
Giovanni Battista Riccioli și Francesco Maria Grimaldi au condus la sistemul de denumire a reliefului
Lunii folosit și astăzi. Lucrarea mai exactă din anii 1834–36 Mappa Selenographica de Wilhelm
Beer(d) și Johann Heinrich von Mädler(d), și cartea lor asociată din 1837 Der Mond, primul studiu
trigonometric precis al reliefului Lunii, cuprindea altitudinile a peste o mie de munți, și introducea
studiul Lunii la precizii echivalente cu cele din geografia Pământului.[171] Se credea că craterele
lunare, observate pentru prima oară de Galileo, sunt vulcanice. Aceasta până la când Richard
Anthony Proctor(d) a avansat în anii 1870 ideea că sunt formate de coliziuni.[117] Această ipoteză a
căpătat susținere în 1892 prin experimentele geologului Grove Karl Gilbert(d), și prin studiile
comparative din deceniile anilor 1920 până în anii 1940,[172] care au dus la dezvoltarea stratigrafiei
lunare(d), care în anii 1950 devenea o ramură nouă și emergentă a astrogeologiei(d).[117]
Cu navele spațiale
Secolul al XX-lea
Misiunile sovietice
Luna 2(d), primul obiect făcut de om care a ajuns pe suprafața Lunii (stânga) și roverul lunar sovietic Lunohod 1(d)
Cursa Spațială instigată de Războiul Rece între Uniunea Sovietică și Statele Unite au dus la o
accelerare a interesului pentru explorarea Lunii. După ce lansatoarele au căpătat capabilitățile
necesare, aceste țări au trimis sonde fără echipaj uman în misiuni de observare din zbor, cu impact și
cu aselenizare. Navele din programul Luna(d) al Uniunii Sovietice au fost primele care au realizat mai
multe obiective: după trei misiuni eșuate, fără nume, din 1958,[173] primul obiect făcut de om care a
scăpat de gravitația Pământului și a trecut pe lângă Lună a fost Luna 1(d); primul obiect făcut de om
care a lovit suprafața Lunii a fost Luna 2(d), și primele fotografii ale părții normal ascunse a Lunii au
fost realizate de Luna 3(d), toate în 1959.
Prima navă spațială care a efectuat o aselenizare ușoară a fost Luna 9 și primul vehicul fără echipaj
care a orbitat în jurul Lunii a fost Luna 10(d), ambele în 1966.[117] Eșantioane de rocă și sol(d) au fost
aduse înapoi pe Pământ de trei misiuni Luna de colectare de probe(d) (Luna 16(d) în 1970, Luna 20(d)
în 1972, și Luna 24(d) în 1976), care au adus în total 0,3 kg.[174] Două rovere realizate în premieră au
aselenizat în 1970 și 1973 în cadrul programului sovietic Lunohod.
Misiunile americane
Articol principal: Programul Apollo.
La sfârșitul deceniului anilor 1950, la apogeul Războiului Rece, Forțele

Terestre ale Statelor Unite (US Army) au efectuat un studiu de
fezabilitate(d) secret care propunea construcția pe Lună a unui avanpost
militar cu echipaj uman denumit Proiectul Horizon(d), cu potențialul de
a efectua o gamă largă de misiuni, de la cercetări științifice până la
bombardament nuclear asupra Pământului. Studiul includea
posibilitatea de a efectua un test nuclear pe Lună.[175][176] Forțele
Aeriene, care la acea dată erau în competiție cu Forțele Terestre pentru
rolul de vârf de lance al programului spațial, și-a dezvoltat propriul
Răsărit de Pământ(d) (Apollo plan similar cu numele Lunex(d).[177][178][175] La ambele propuneri s-a
8, 1968) renunțat în cele din urmă după ce programul spațial a fost în mare
parte transferat de la armată la agenția civilă NASA.[178]
După angajamentul președintelui John F. Kennedy în 1961 de a realiza

o aselenizare a unui echipaj uman înainte de sfârșitul deceniului,
Statele Unite, în frunte cu NASA, au lansat o serie de sonde fără echipaj
uman pentru a dezvolta înțelegerea suprafeței lunare pentru a pregăti
misiunile umane: Programul Ranger(d) al lui Jet Propulsion Laboratory
(d)
Rocă lunară (Apollo 17, a produs primele fotografii de detaliu; programul Lunar Orbiter(d) a
1972) produs hărți ale întregii Luni; programul Surveyor a aselenizat cu
prima sa navă spațială(d) la patru luni după Luna 9. În paralel, s-a
dezvoltat Programul Apollo cu echipaje umane; după o serie de teste cu și fără echipaj ale navei
spațiale Apollo pe orbita Pământului, și împins înainte de perspectiva unui zbor lunar sovietic(d), în
1968 Apollo 8 a efectuat prima misiune cu echipaj uman pe orbita Lunii. Aselenizarea ulterioară a
primilor oameni în 1969 este considerată punctul culminant al Cursei Spațiale.[179]
Neil Armstrong a devenit primul om care a mers pe Lună, în calitate de comandant al misiunii
americane Apollo 11 punând piciorul pe Lună la ora 02:56 UTC în ziua de 21 iulie 1969.[180] Circa
500 de milioane de oameni din toată lumea au urmărit transmisiunea directă a camerei de televiziune
Apollo, cea mai mare audiență de televiziune din istoria de până atunci.[181][182] Misiunile Apollo de
la 11 la 17 (cu excepția lui Apollo 13, care a renunțat la aselenizarea planificată) au adus 380,05 kg de
rocă și sol lunar în 2196 de eșantioane separate.[183] Aselenizarea și revenirea pe pământ au fost
posibile datorită considerabilelor progrese tehnologice din prima

parte a deceniului anilor 1960, în domenii cum ar fi chimia
ablației, ingineria software și tehnologia de reintrare în
atmosferă, precum și de managementul extrem de competent al
enormei întreprinderi tehnice.[184][185]
În timpul misiunilor Apollo cu aselenizare, au fost instalate pe

suprafața Lunii pachete de instrumente științifice. Stații
temporare de instrumente(d), cuprinzând sonde de flux termic,
seismometre și magnetometre, au fost instalate la punctele de
aselenizare Apollo 12, 14, 15, 16 și 17. Transmisiunile în direct de
date către Pământ au fost sistate spre sfârșitul lui 1977 din
considerente financiare,[186][187] dar, întrucât tablourile de Neil Armstrong lucrând la modulul
retroreflectoare colț-de-cub pentru telemetrie lunară laser(d) de la lunar
acele stații sunt instrumente pasive, ele sunt încă utilizate.
Telemetria acestor stații este calculată periodic din stații terestre
cu o precizie de câțiva centimetri, iar datele din acest experiment sunt utilizate pentru a calcula
limitele dimensiunii nucleului Lunii.[188]
Anii 1980–2000
După prima cursă spre Lună, au urmat niște ani de liniște, dar,
începând cu deceniul anilor 1990, multe alte țări s-au implicat în
exporarea directă a Lunii. În 1990, Japonia a devenit a treia țară
care a dus un obiect pe orbita Lunii, cu nava spațială Hiten(d).
Aceasta a lansat o sondă mai mică, Hagoromo, pe orbita Lunii, dar
transmițătorul s-a defectat, iar misiunea nu a mai fost utilă.[189] În
1994, SUA au trimis pe orbita lunară nava spațială Clementine(d)
dezvoltată într-un proiect comun NASA-Departamentul Apărării.
Această misiune a obținut prima hartă topografică cvasiglobală a
Lunii, și primele imagini globale multispectrale(d) ale suprafeței
lunare.[190] În 1998, aceasta a fost urmată de misiunea Lunar
Prospector(d), ale cărei instrumente au indicat prezența unui exces Mozaic în culori artificiale(d)
de hidrogen la polii Lunii, care probabil a fost produs de prezența construit dintr-o serie de 53 de
gheții pe o adâncime de câțiva metri în regolitul din craterele imagini realizate prin trei filtre
permanent umbrite.[191] spectrale de sistemul de
imagistică al navei Galileo în
India, Japonia, China, Statele Unite ale Americii și Agenția Spațială timp ce aceasta trecea peste
Europeană au trimis fiecare orbiteri lunari. Dintre aceștea în special regiunile nordice ale Lunii la 7
Chandrayaan-1 al Indian Space Research Organisation(d) a decembrie 1992.
contribuit la confirmarea descoperirii de gheață lunară în craterele
permanent umbrite de la poli și legată de regolitul lunar. Epoca post-Apollo a fost marcată și de două
misiuni cu rover: ultima misiune sovietică Lunohod din 1973, și misiunea chinezească curentă
Chang'e 3(d), care a pus în funcțiune roverul Yutu(d) la 14 decembrie 2013. În conformitate cu Tratatul
Spațiului Extraterestru(d), Luna rămâne liberă pentru explorare în scopuri pașnice pentru toate țările.
Secolul al XXI-lea
Nava spațială europeană SMART-1(d), a doua navă cu propulsie cu ioni, s-a aflat pe orbita Lunii din 15
noiembrie 2004 până la impactul său cu Luna la 3 septembrie 2006, și a efectuat primul studiu
detaliat al elementelor chimice de pe suprafața Lunii.[192]
Ambițiosul Program Chinez de Explorare Lunară(d) a început cu

Chang'e 1(d), care a reușit să orbiteze Luna din 5 noiembrie 2007
până la impactul controlat din 1 martie 2009.[193] El a obținut o
hartă completă a Lunii. Chang'e 2, începând cu octombrie 2010,
a ajuns la Lună mai repede, a cartografiat Luna cu o rezoluție
superioară de-a lungul unei perioade de opt luni, apoi a ieșit de
pe orbita Lunii pentru a rămâne pentru o perioadă mai mare în
punctul Lagrange L2 Pământ-Soare, înainte de a trece pe lângă
asteroidul 4179 Toutatis la 13 decembrie 2012, după care s-a Reprezentare artistică a unei
îndepărtat în spațiu. La 14 decembrie 2013, Chang'e 3 (d)
a viitoare colonii lunare
aselenizat cu un lander lunar, care la rândul său a desfășurat un
rover lunar(d), denumit Yutu (Chinese: 玉兔 ; în traducere literală „iepurele de jad”). Aceasta a fost
primul soft landing(d) de după Luna 24(d) din 1976, și prima misiune cu rover lunar de la Lunohod 2(d)
din 1973. China intenționează să lanseze o altă misiune cu rover (Chang'e 4(d)) înainte de 2020,
urmată de o misiune de revenire cu probe(d) (Chang'e 5(d)) puțin după aceea.[194]
Între 4 octombrie 2007 și 10 iunie 2009, misiunea Kaguya a Agenției de Explorare Aerospațială a
Japoniei, un orbiter lunar dotat cu o cameră video de înaltă definiție(d), și doi sateliți radio-
transmițători mici, a obținut date geofizice și a realizat primele filme HD din afara orbitei
Pământului.[195][196] Prima misiune lunară a Indiei, Chandrayaan I, a orbitat din 8 noiembrie 2008
până la pierderea contactului la 27 august 2009, timp în care a realizat o hartă chimică, mineralogică
și foto-geologică de înaltă rezoluție a suprafeței lunare și a confirmat prezența moleculelor de apă în
solul lunar.[197] Indian Space Research Organisation(d) intenționa să lanseze în 2013 Chandrayaan-
2(d), care urma să cuprindă și un rover lunar robotic rusesc.[198][199] Eșecul misiunii rusești Fobos-
Grunt(d) a amânat și acest proiect.
SUA a contribuit la lansarea Lunar Reconnaissance Orbiter(d) (LRO),

a impactorului LCROSS(d) și la observațiile ulterioare începând cu 18
iunie 2009; LCROSS și-a îndeplinit misiunea realizând un impact
planificat și atent observat în craterul Cabeus(d) la 9 octombrie
2009,[200] pe când LRO încă mai funcționează, adunând date precise
de altimetrie lunară și realizând imagini de mare rezoluție. În
noiembrie 2011, LRO a trecut peste craterul uriaș și puternic luminat
Aristarh. NASA a publicat fotografii ale craterului la 25 decembrie
2011.[201]
Două nave GRAIL(d) ale NASA au început să orbiteze Luna pe la 1 Vârfurile centrale ale
craterului lunar Copernic
ianuarie 2012,[202] într-o misiune de a afla mai multe despre structura
observate de LRO(d), 2012
internă a Lunii. Sonda LADEE(d) a NASA, gândită pentru a studia
exosfera lunară, a intrat pe orbită la 6 octombrie 2013.
Printre misiunile planificate se numără cea rusească Luna 25(d): un

lander fără echipaj și cu un set de seismometre, și un orbiter bazat pe
misiunea marțiană eșuată Fobos-Grunt(d).[203][204] Explorările lunare
cu finanțare privată au fost promovate de Google Lunar X Prize,
anunțat la 13 septembrie 2007, care oferă 20 de milioane de dolari
oricui poate să aselenizeze cu un rover robotic pe Lună și să
îndeplinească anumite criterii.[205] Shackleton Energy Company(d)
lucrează la un program de a iniția operațiuni la polul sud al Lunii
pentru extragerea de apă și aprovizionarea depozitelor de Formațiunea Ina(d), 2009
combustibili(d).[206]
NASA a început un plan de a relua misiunile umane(d) după apelul președintelui SUA George W. Bush
la 14 ianuarie 2004, în care cerea întoarcerea pe Lună înainte de 2019 și construcția unei baze lunare
până în 2024.[207] S-a aprobat finanțare pentru Programul Constellation(d) și s-au început teste
pentru o navă spațială cu echipaj uman, pentru un vehicul de lansare(d),[208] și studii în vederea unui
proiect de bază lunară.[209] Programul a fost însă anulat în favoarea unei misiuni umane pe un
asteroid până în 2025 și pentru o misiune umană de orbitare a planetei Marte până în 2035.[210]
India și-a exprimat și ea speranța de a trimite o misiune umană pe Lună până în 2020.[211]
Planuri de misiuni comerciale
În 2007, X Prize Foundation împreună cu Google, au lansat Google Lunar X Prize pentru a încuraja
expedițiile comerciale către Lună. Se va acorda un premiu de 20 de milioane de dolari de împărțit
între asocierile private care vor ajunge pe Lună și va efectua anumite operațiuni până la sfârșitul lui
martie 2018.[212][213] În august 2016, participau 16 echipe la concurs.[214]
În august 2016, guvernul american a acordat start-upului american Moon Express permisiune de a
aseleniza.[215] A fost prima dată când o firmă privată a primit acest drept. Hotărârea este considerată
un precedent care va contribui la definirea standardelor de reglementare a activităților comerciale în
spațiu în viitor, întrucât deocamdată funcționarea companiilor fusese restricționată la Pământ și
spațiul din imediata apropiere.[215]
Astronomie de pe Lună
De mulți ani, Luna este recunoscută drept un loc excelent pentru
telescoape.[217] Este relativ în apropiere; vederea astronomică(d)
nu este o problemă; unele cratere din preajma polilor sunt
permanent întunecați și reci, ceea ce este util mai ales pentru
telescoapele cu infraroșu; și radiotelescoapele aflate pe partea
îndepărtată vor fi ecranate de zgomotul radio produs de
comunicațiile pământene.[218] Deși solul lunar(d) pune probleme
pentru părțile mobile ale telescoapelor, el poate fi amestecat cu
nanotuburi de carbon și poliepoxide(d) și folosit la construcția de
oglinzi de până la 50 metri în diametru.[219] Se poate realiza Imagine în culori false a Pământului
destul de ieftin un telescop zenital(d) lunar cu lichid ionic.[220] în lumină ultravioletă realizată de pe
suprafața Lunii de misiunea Apollo
În aprilie 1972, misiunea Apollo 16 a înregistrat diferite fotografii 16. Partea dinspre soare reflectă
astronomice și spectre de ultraviolet cu Far Ultraviolet multă lumină ultravioletă de la
Soare, dar cea opusă prezintă doar
Camera/Spectrograph(d).[221]
benzi slabe de emisii UV de la
aurorele produse de particule
Statutul legal încărcate electric.[216]
Deși landerele Luna(d) au împrăștiat fanioane ale Uniunii Sovietice pe Lună, și s-au arborat simbolic
drapele americane(d) la locurile aselenizărilor astronauților Apollo, nicio țară nu revendică vreun
teritoriu de pe suprafața Lunii.[222] Rusia și SUA au semnat în 1967 Tratatul Spațiului
Extraterestru(d),[223] care definește Luna și întreg spațiul extraterestru drept „provincie a întregii
omeniri(d)”.[222] Acest tratat restricționează utilizarea Lunii în scopuri pașnice, interzicând explicit
orice instalație militară și orice armă de distrugere în masă.[224] Acordul Lunii(d) din 1979 a fost
convenit pentru a restricționa exploatarea resurselor Lunii în folosul vreunei singure națiuni, dar în
2014, el era semnat și ratificat de doar 16 țări, dintre care niciuna nu efectuează operațiuni de
explorare umană a spațiului(d) și nici nu are vreun plan de a face aceasta.[225] Deși unii indivizi au
revendicat Luna(d) în întregime sau parțial, niciuna dintre aceste revendicări nu este considerată
credibilă.[226][227][228]
În cultură
Mitologie
O litografie veche de 5000 de ani găsită la Knowth(d), Irlanda, ar

putea reprezenta Luna, și ar fi astfel cea mai veche reprezentare a
ei descoperită în zilele de astăzi.[229] Contrastul între zonele mai
înalte și mai luminoase și mările mai întunecate au fost
interpretate de diferite culturi printre altele ca Omul de pe
Lună(d), sau ca iepurele(d) și bizonul. În multe culturi antice și Personificare a Lunii într-o ediție din
preistorice, Luna era personificată ca o zeitate(d) sau ca alte 1550 a cărții Liber astronomiae de
fenomene supernaturale, și până astăzi mai persistă vederi Guido Bonatti(d)
astrologice asupra Lunii(d).
În Orientul Apropiat Antic, zeul lunii (Sin/Nanna) era masculin.

În mitologia greco-romană(d), Soarele și Luna sunt reprezentate
ca bărbat și, respectiv, femeie (Helios/Sol și Selene/Luna).
Forma de semilună(d) a fost folosită din vechime ca simbol pentru
Lună. Zeița Selene era reprezentată ca purtând semiluna pe
podoaba de pe cap într-un aranjament ce face aluzie la coarne.
Semiluna și steaua datează și ele din Epoca Bronzului,
reprezentând fie Soarele și Luna, fie Luna și planeta Venus. A
ajuns să reprezinte zeița Artemis sau Hecate, și, prin patronajul
lui Hecate, a ajuns să fie utilizată ca simbol al Bizanțului.
În Evul Mediu, a evoluat o tradiție iconografică de reprezentare a Luna și Soarele cu fețe de om

Soarelui și a Lunii cu chipuri de om. (xilografie din 1493)
Divizarea Lunii(d) (în arabă ‫ )اﻧﺸﻘﺎق اﻟﻘﻤﺮ‬este o minune atribuită de

musulmani profetului Mahomed.[230]
Calendar
Fazele regulate ale Lunii fac ca ea să fie un instrument convenabil pentru marcarea trecerii timpului,
iar perioadele pătrarelor ei stau la baza multora dintre cele mai vechi calendare. Se crede că niște
răboaje cu oase gravate datând încă de acum 20–30.000 de ani ar marca fazele Lunii.[231][232][233]
Luna de circa 30 de zile este o aproximare a ciclului lunar. Cuvintele germanice provenite din
radicalul protogermanic *mǣnṓth-, legat de cuvântul protogermanic *mǣnōn, indică utilizarea unui
calendar lunar(d) de către popoarele germanice (calendarul germanic(d)) înainte de adoptarea unui
calendar solar.[234] Radicalul proto-indo-european pentru lună, *méh1nōt, derivă din radicalul verbal
*meh1-, „a măsura”, „indicând o concepție funcțională asupra Lunii, respectiv însemn al lunii” (cf(d)
cuvintele măsură și menstrual),[235][236][237] și reflectă importanța Lunii pentru multe culturi antice
în domeniul măsurării timpului (vezi latinescul mensis și grecescul μείς (meis) sau μήν (mēn), cu
sensul de „lună”).[238][239][240][241] Majoritatea calendarelor istorice sunt lunisolare. Calendarul
islamic de secol al VII-lea este un excepțional exemplu de calendar lunar(d) pur. Lunile sunt
tradițional denumite după apariția hilalului(d), sau a primei semiluni, peste orizont.[242]
Lunaticii
Luna a fost de mult timp asociată cu nebunia și lipsa rațiunii;

cuvântul lunatic(d) derivă din numele Lunii. Filosofii Aristotel și
Pliniu cel Bătrân susțineau că luna plină induce nebunia la
persoanele susceptibile, crezând că creierul, care este
predominant apă, trebuie să fie afectat de Lună și de puterea ei
asupra mareelor, dar gravitația Lunii este prea slabă pentru a „Răsărit de Luna”, 1884, pictură de
afecta o persoană individuală.[243] Chiar și astăzi, oameni care Stanisław Masłowski(d) (Muzeul
cred într-un efect lunar(d) susțin că internările în spitalele de Național, Cracovia, galerie a
Muzeului Sukiennice)
psihiatrie, accidentele rutiere, omuciderile sau sinuciderile au o
frecvență mai mare la lună plină, dar zeci de studii invalidează
aceste afirmații.[243][244][245][246][247]
Note
Note de completare
a. ^ Între 18,29° și 28,58° față de ecuatorul Pământului:[1]18,29° când longitudinea nodului
ascendent al Lunii este de 180°, 28,58° când este 0°
b. ^ Există mai mulți asteroizi din apropierea Pământului, între care 3753 Cruithne, care sunt
coorbitali(d) cu Pământul: orbitele lor îi aduc aproape de Pământ în unele perioade de timp, dar
apoi se modifică pe termen lung (Morais et al, 2002). Aceștia sunt cvasisateliți – nu sunt sateliți,
pentru că nu orbitează Pământul. Pentru alte informații, vezi Alți sateliți ai Pământului.
c. ^ „Valoarea maximă” este dată pe baza scalării luminozității de la valoarea de −12,74 dată pentru
echivalența cu distanța centru-Lună de 378 000 km în NASA factsheet ca distanța minimă de
referință Pământ–Lună dată acolo, după ce cea din urmă este corectată pentru a ține cont de
raza ecuatorială a Pământului de 6.378 km, dând 350.600 km. „Valoarea minimă” (pentru o lună
nouă îndepărtată) se bazează pe o scalare similară folosind distanța maximă Pământ–Lună de
407.000 km (dată în factsheet) și calculând strălucirea dată de clarul-de-Pământ asupra lunii noi.
Strălucirea clarului de Pământ este [ albedoul Pământului × (raza Pământului / raza orbitei
Lunii)2 ] relativ la iluminarea solară directă care are loc la lună nouă.
(albedoul Pământului = 0.367; raza Pământului = (raza polară × raza ecuatorială
radius)½ = 6367 km.)
d. ^ Gama în care variază dimensiunile unghiulare date se bazează pe simpla scalare a
următoarelor valori din factsheet: la o distanță între ecuatorul Pământului și centrul Lunii de
378.000 km, dimensiunea unghiulară este de 1896 arcsecunde(d). Același factsheet dă și
distanțele extreme Pământ–Lună de 407.000 km și 357–0 km. Pentru dimensiunea unghiulară
maximă, distanța minimă trebuie să fie corectată pentru a ține cont de raza ecuatorială a
Pământului de 6.378 km, de unde rezultă 350.600 km.
e. ^ Lucey et al. (2006) dau 107 particule cm−3 ziua și 105 particule cm−3 noaptea. Împreună cu
temperaturile ecuatoriale de la suprafață, de 390 K ziua și 100 K noaptea, legea gazelor ideale dă
presiunea dată în infocasetă (rotunjită la cel mai apropiat ordin de mărime): 10−7 Pa ziua și
10−10 Pa noaptea.
f. ^ Această vârstă este calculată prin datarea cu izotopi a zirconilor lunari.
g. ^ Mai exact, perioada siderală medie a Lunii (de la stea fixă la stea fixă) este de 27,321661 zile
(27 z 07 h 43 min 11,5 s), și perioada sa tropicală medie (de la echinocțiu la echinocțiu) este de
27,321582 zile (27 z 07 h 43 min 04,7 s) (Explanatory Supplement to the Astronomical
Ephemeris, 1961,la p.107).
h. ^ Mai exact, perioada sinodică medie a Lunii (între conjuncțiile solare medii) este 29,530589 zile
(29 z 12 h 44 min 02.9 s) (Explanatory Supplement to the Astronomical Ephemeris, 1961, la
p.107).
i. ^ Nu există corelație puternică între dimensiunea planetelor și dimensiunea sateliților lor.
Planetele mai mari tind să aibă doar mai mulți sateliți, mari și mici, decât planetele mai mici.
j. ^ Cu 27% din diametru și 60% din densitatea Pământului, Luna are 1,23% din masa Pământului.
Satelitul Charon este mai mare relativ la primarul său, Pluto, dar Pluto este acum considerată a fi
o planetă pitică.
k. ^ Magnitudinea aparentă a Soarelui este de −26,7, în timp ce a Lunii pline este de −12,7.
l. ^ Vezi graficul din Sun#Life phases(en). În prezent, diametrul Soarelui crește într-un ritm de
aproape cinci procente la fiecare miliard de ani. Acesta este foarte similar cu ritmul în care scade
diametrul unghiular aparent al Lunii pe măsură ce se îndepărtează de Pământ.
m. ^ În medie, Luna acoperă o suprafață de 0,21078 grade pătrate pe cerul nopții.
Citări
1. ^ a b c d e f g h i j k Wieczorek, Mark A.; et al. (2006). „The constitution and structure of the lunar
interior”. Reviews in Mineralogy and Geochemistry(d). 60 (1): 221–364. doi:10.2138/rmg.2006.60.3
(https://doi.org/10.2138%2Frmg.2006.60.3).
2. ^ a b Lang, Kenneth R. (2011), The Cambridge Guide to the Solar System (https://books.google.c
om/books?id=S4xDhVCxAQIC&pg=PA184), 2nd ed., Cambridge University Press.
3. ^ Morais, M.H.M.; Morbidelli, A. (2002). „The Population of Near-Earth Asteroids in Coorbital
Motion with the Earth”. Icarus(d). 160 (1): 1–9. Bibcode:2002Icar..160....1M (http://adsabs.harvard.
edu/abs/2002Icar..160....1M). doi:10.1006/icar.2002.6937 (https://doi.org/10.1006%2Ficar.2002.6
937).
4. ^ a b c d e f g h i j Williams, Dr. David R. (2 februarie 2006). „Moon Fact Sheet” (http://nssdc.gsfc.n
asa.gov/planetary/factsheet/moonfact.html). NASA/National Space Science Data Center. Accesat
în 31 decembrie 2008.
5. ^ Smith, David E.; Zuber, Maria T.; Neumann, Gregory A.; Lemoine, Frank G. (1 ianuarie 1997).
„Topography of the Moon from the Clementine lidar”. Journal of Geophysical Research(d). 102
(E1): 1601. Bibcode:1997JGR...102.1591S
(http://adsabs.harvard.edu/abs/1997JGR...102.1591S). doi:10.1029/96JE02940 (https://doi.org/1
0.1029%2F96JE02940).
6. ^ Williams, James G.; Newhall, XX; Dickey, Jean O. (1996). „Lunar moments, tides, orientation,
and coordinate frames”. Planetary and Space Science(d). 44 (10): 1077–1080.
Bibcode:1996P&SS...44.1077W (http://adsabs.harvard.edu/abs/1996P&SS...44.1077W).
doi:10.1016/0032-0633(95)00154-9 (https://doi.org/10.1016%2F0032-0633%2895%2900154-9).
7. ^ Matthews, Grant (2008). „Celestial body irradiance determination from an underfilled satellite
radiometer: application to albedo and thermal emission measurements of the Moon using
CERES”. Applied Optics(d). 47 (27): 4981–93. Bibcode:2008ApOpt..47.4981M (http://adsabs.harv
ard.edu/abs/2008ApOpt..47.4981M). doi:10.1364/AO.47.004981 (https://doi.org/10.1364%2FAO.4
7.004981). PMID 18806861 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18806861).
8. ^ A.R. Vasavada; D.A. Paige; S.E. Wood (1999). „Near-Surface Temperatures on Mercury and
the Moon and the Stability of Polar Ice Deposits”. Icarus(d). 141 (2): 179–193.
Bibcode:1999Icar..141..179V (http://adsabs.harvard.edu/abs/1999Icar..141..179V).
doi:10.1006/icar.1999.6175 (https://doi.org/10.1006%2Ficar.1999.6175). Parametru necunoscut
|last-author-amp= ignorat (ajutor)
9. ^ a b Lucey, Paul; Korotev, Randy L.; et al. (2006). „Understanding the lunar surface and space-
Moon interactions”. Reviews in Mineralogy and Geochemistry(d). 60 (1): 83–219.
doi:10.2138/rmg.2006.60.2 (https://doi.org/10.2138%2Frmg.2006.60.2).
10. ^ „How far away is the moon? :: NASA Space Place” (http://spaceplace.nasa.gov/moon-distance/
en/).
11. ^ Scott, Elaine. Our Moon: New Discoveries About Earth's Closest Companion. Houghton Mifflin
Harcourt (2016) ISBN: 9780544750586. Pagina 7.
12. ^ a b „leuk” (http://www.etymonline.com/index.php?allowed_in_frame=0&search=leuk) (în
engleză). Online etimology dictionary. Accesat în 11 mai 2017.
13. ^ a b Fulvio Fusco (2014). Pianeti e Esopianeti. Nuove scoperte. Youcanprint. p. 217. ISBN 88-
911-5450-4. Parametru necunoscut |pagina= ignorat (posibil, |pages=?) (ajutor)
14. ^ „Online Etymology Dictionary” (http://www.etymonline.com/index.php?term=roxanne). Accesat
în 25 septembrie 2011.
15. ^ „Sanskrit Dictionary for Spoken Sanskrit” (http://spokensanskrit.de/index.php?script=HK&beginn
ing=0+&tinput=chandra&trans=Translate&direction=AU). Parametru necunoscut |accesso=
ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor)
16. ^ „Chandra” (http://www.hindunet.org/god/planet_deities/chandra/index.htm). Accesat în 5 mai
2017.
17. ^ a b Barnhart, p. 487.
18. ^ „moon” (http://www.etymonline.com/index.php?term=moon) (în engleză). Accesat în 12 mai
2017. Parametru necunoscut |editore= ignorat (ajutor)
19. ^ Grimm (1854). „MOND”. Deutsches Wörterbuch (http://woerterbuchnetz.de/DWB/) (în germană)
(ed. versiunea digitală). Parametru necunoscut |chapter_url= ignorat (ajutor)
20. ^ Barboni, M.; Boehnke, P.; Keller, C.B.; Kohl, I.E.; Schoene, B.; Young, E.D.; McKeegan, K.D.
(2017). „Early formation of the Moon 4.51 billion years ago”. Science Advances. 3 (1): e1602365.
doi:10.1126/sciadv.1602365 (https://doi.org/10.1126%2Fsciadv.1602365).
21. ^ Binder, A.B. (1974). „On the origin of the Moon by rotational fission”. Luna. 11 (2): 53–76.
Bibcode:1974Moon...11...53B (http://adsabs.harvard.edu/abs/1974Moon...11...53B).
doi:10.1007/BF01877794 (https://doi.org/10.1007%2FBF01877794).
22. ^ a b c Stroud, Rick (2009). The Book of the Moon. Walken and Company. pp. 24–27. ISBN 978-
0-8027-1734-4.
23. ^ Mitler, H.E. (1975). „Formation of an iron-poor moon by partial capture, or: Yet another exotic
theory of lunar origin”. Icarus(d). 24 (2): 256–268. Bibcode:1975Icar...24..256M (http://adsabs.harv
ard.edu/abs/1975Icar...24..256M). doi:10.1016/0019-1035(75)90102-5 (https://doi.org/10.1016%2
F0019-1035%2875%2990102-5).
24. ^ Stevenson, D.J. (1987). „Origin of the moon–The collision hypothesis”. Annual Review of Earth
and Planetary Sciences(d). 15 (1): 271–315. Bibcode:1987AREPS..15..271S (http://adsabs.harvar
d.edu/abs/1987AREPS..15..271S). doi:10.1146/annurev.ea.15.050187.001415 (https://doi.org/10.
1146%2Fannurev.ea.15.050187.001415).
25. ^ Taylor, G. Jeffrey (31 decembrie 1998). „Origin of the Earth and Moon” (http://www.psrd.hawaii.e
du/Dec98/OriginEarthMoon.html). Planetary Science Research Discoveries. Hawai'i Institute of
Geophysics and Planetology. Accesat în 7 aprilie 2010.
26. ^ „Asteroids Bear Scars of Moon's Violent Formation” (http://news.nationalgeographic.com/2015/0
4/150416-asteroids-scars-moon-formation-space/). 16 aprilie 2015.
27. ^ Dana Mackenzie (21 iulie 2003). The Big Splat, or How Our Moon Came to Be (https://books.go
ogle.com/books?id=omVaG7u4qG8C&pg=PA166). Wiley(d). pp. 166–168. ISBN 978-0-471-48073-
0.
28. ^ Canup, R.; Asphaug, E. (2001). „Origin of the Moon in a giant impact near the end of Earth's
formation”. Nature. 412 (6848): 708–712. Bibcode:2001Natur.412..708C (http://adsabs.harvard.ed
u/abs/2001Natur.412..708C). doi:10.1038/35089010 (https://doi.org/10.1038%2F35089010).
PMID 11507633 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/11507633).
29. ^ „Earth-Asteroid Collision Formed Moon Later Than Thought” (http://news.nationalgeographic.co
m/news/2007/12/071219-moon-collision.html). National Geographic. 28 octombrie 2010. Accesat
în 7 mai 2012.
30. ^ „2008 Pellas-Ryder Award for Mathieu Touboul” (http://digitalcommons.arizona.edu/objectviewe

r?o=uadc://azu_maps/Volume43/NumberSupplement/Touboul.pdf) (PDF). Meteoritical Society(d).
2008.
31. ^ Touboul, M.; Kleine, T.; Bourdon, B.; Palme, H.; Wieler, R. (2007). „Late formation and
prolonged differentiation of the Moon inferred from W isotopes in lunar metals”. Nature. 450
(7173): 1206–9. Bibcode:2007Natur.450.1206T (http://adsabs.harvard.edu/abs/2007Natur.450.12
06T). doi:10.1038/nature06428 (https://doi.org/10.1038%2Fnature06428). PMID 18097403 (http
s://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18097403).
32. ^ „Flying Oceans of Magma Help Demystify the Moon's Creation” (http://news.nationalgeographic.
com/2015/04/150408-moon-form-giant-impact-earth). National Geographic. 8 aprilie 2015.
33. ^ Pahlevan, Kaveh; Stevenson, David J. (2007). „Equilibration in the aftermath of the lunar-
forming giant impact”. Earth and Planetary Science Letters(d). 262 (3–4): 438–449.
arXiv:1012.5323 (https://arxiv.org/abs/1012.5323) . Bibcode:2007E&PSL.262..438P (http://adsab
s.harvard.edu/abs/2007E&PSL.262..438P). doi:10.1016/j.epsl.2007.07.055 (https://doi.org/10.101
6%2Fj.epsl.2007.07.055).
34. ^ Nield, Ted (2009). „Moonwalk (summary of meeting at Meteoritical Society's 72nd Annual
Meeting, Nancy, France)” (https://web.archive.org/web/20120927034348/http://www.geolsoc.org.u
k/gsl/geoscientist/geonews/page6072.html). Geoscientist(d) (în engleză). Vol. 19. p. 8. Arhivat din
original (http://www.geolsoc.org.uk/gsl/geoscientist/geonews/page6072.html) la 27 septembrie
2012.
35. ^ a b Warren, P. H. (1985). „The magma ocean concept and lunar evolution”. Annual Review of
Earth and Planetary Sciences(d). 13 (1): 201–240. Bibcode:1985AREPS..13..201W (http://adsabs.
harvard.edu/abs/1985AREPS..13..201W). doi:10.1146/annurev.ea.13.050185.001221 (https://doi.
org/10.1146%2Fannurev.ea.13.050185.001221).
36. ^ Tonks, W. Brian; Melosh, H. Jay (1993). „Magma ocean formation due to giant impacts”. Journal
of Geophysical Research(d). 98 (E3): 5319–5333. Bibcode:1993JGR....98.5319T (http://adsabs.ha
rvard.edu/abs/1993JGR....98.5319T). doi:10.1029/92JE02726 (https://doi.org/10.1029%2F92JE0
2726).
37. ^ Daniel Clery (11 octombrie 2013). „Impact Theory Gets Whacked”. Science. 342 (6155): 183–
185. Bibcode:2013Sci...342..183C (http://adsabs.harvard.edu/abs/2013Sci...342..183C).
doi:10.1126/science.342.6155.183 (https://doi.org/10.1126%2Fscience.342.6155.183).
38. ^ Wiechert, U.; et al. (octombrie 2001). „Oxygen Isotopes and the Moon-Forming Giant Impact” (h
ttp://www.sciencemag.org/cgi/content/abstract/294/5541/345). Science. 294 (12): 345–348.
Bibcode:2001Sci...294..345W (http://adsabs.harvard.edu/abs/2001Sci...294..345W).
doi:10.1126/science.1063037 (https://doi.org/10.1126%2Fscience.1063037). PMID 11598294 (htt
ps://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/11598294). Accesat în 5 iulie 2009.
39. ^ Pahlevan, Kaveh; Stevenson, David (octombrie 2007). „Equilibration in the Aftermath of the
Lunar-forming Giant Impact”. Earth and Planetary Science Letters(d). 262 (3–4): 438–449.
arXiv:1012.5323 (https://arxiv.org/abs/1012.5323) . Bibcode:2007E&PSL.262..438P (http://adsab
s.harvard.edu/abs/2007E&PSL.262..438P). doi:10.1016/j.epsl.2007.07.055 (https://doi.org/10.101
6%2Fj.epsl.2007.07.055).
40. ^ „Titanium Paternity Test Says Earth is the Moon's Only Parent (University of Chicago)” (http://w
ww.astrobio.net/pressrelease/4673/titanium-paternity-test-says-earth-is-the-moons-only-parent).
Astrobio.net. Accesat în 3 octombrie 2013.
41. ^ Taylor, Stuart Ross (1975). Lunar science: A post-Apollo view (http://articles.adsabs.harvard.ed
u//full/1975lspa.book.....T/0000064.000.html). Pergamon Press(d). p. 64.
42. ^ Brown, D.; Anderson, J. (6 ianuarie 2011). „NASA Research Team Reveals Moon Has Earth-
Like Core” (http://www.nasa.gov/topics/moonmars/features/lunar_core.html). NASA. NASA.
43. ^ Weber, R. C.; Lin, P.-Y.; Garnero, E. J.; Williams, Q.; Lognonne, P. (21 ianuarie 2011). „Seismic
Detection of the Lunar Core” (http://www.earth.northwestern.edu/people/seth/351/lunarcore.2011.
pdf) (PDF). Science. 331 (6015): 309–312. doi:10.1126/science.1199375 (https://doi.org/10.1126%
2Fscience.1199375). PMID 21212323 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21212323).
44. ^ Nemchin, A.; Timms, N.; Pidgeon, R.; Geisler, T.; Reddy, S.; Meyer, C. (2009). „Timing of
crystallization of the lunar magma ocean constrained by the oldest zircon”. Nature Geoscience(d).
2 (2): 133–136. Bibcode:2009NatGe...2..133N (http://adsabs.harvard.edu/abs/2009NatGe...2..133
N). doi:10.1038/ngeo417 (https://doi.org/10.1038%2Fngeo417).
45. ^ Shearer, Charles K.; et al. (2006). „Thermal and magmatic evolution of the Moon”. Reviews in
Mineralogy and Geochemistry(d). 60 (1): 365–518. doi:10.2138/rmg.2006.60.4 (https://doi.org/10.2
138%2Frmg.2006.60.4).
46. ^ Schubert, J. (2004). „Interior composition, structure, and dynamics of the Galilean satellites.”. În
F. Bagenal; et al. Jupiter: The Planet, Satellites, and Magnetosphere. Cambridge University
Press. pp. 281–306. ISBN 978-0-521-81808-7.
47. ^ Williams, J. G.; Turyshev, S. G.; Boggs, D. H.; Ratcliff, J. T. (2006). „Lunar laser ranging
science: Gravitational physics and lunar interior and geodesy”. Advances in Space Research(d).
37 (1): 67–71. arXiv:gr-qc/0412049 (https://arxiv.org/abs/gr-qc/0412049) .
Bibcode:2006AdSpR..37...67W (http://adsabs.harvard.edu/abs/2006AdSpR..37...67W).
doi:10.1016/j.asr.2005.05.013 (https://doi.org/10.1016%2Fj.asr.2005.05.013).
48. ^ Spudis, Paul D.; Cook, A.; Robinson, M.; Bussey, B.; Fessler, B. (ianuarie 1998). „Topography of
the South Polar Region from Clementine Stereo Imaging”. Workshop on New Views of the Moon:
Integrated Remotely Sensed, Geophysical, and Sample Datasets: 69.
Bibcode:1998nvmi.conf...69S (http://adsabs.harvard.edu/abs/1998nvmi.conf...69S).
49. ^ Pieters, C.M.; Tompkins, S.; Head, J.W.; Hess, P.C. (1997). „Mineralogy of the Mafic Anomaly in
the South Pole‐Aitken Basin: Implications for excavation of the lunar mantle”. Geophysical
Research Letters(d). 24 (15): 1903–1906. Bibcode:1997GeoRL..24.1903P (http://adsabs.harvard.e
du/abs/1997GeoRL..24.1903P). doi:10.1029/97GL01718
(https://doi.org/10.1029%2F97GL01718).
50. ^ Taylor, G.J. (17 iulie 1998). „The Biggest Hole in the Solar System” (http://www.psrd.hawaii.edu/
July98/spa.html). Planetary Science Research Discoveries. Hawai'i Institute of Geophysics and
Planetology. Accesat în 12 aprilie 2007.
51. ^ Schultz, P. H. (martie 1997). „Forming the south-pole Aitken basin – The extreme games”.
Conference Paper, 28th Annual Lunar and Planetary Science Conference. 28: 1259.
Bibcode:1997LPI....28.1259S (http://adsabs.harvard.edu/abs/1997LPI....28.1259S).
52. ^ Spudis, Paul D.; Reisse, Robert A.; Gillis, Jeffrey J. (1994). „Ancient Multiring Basins on the
Moon Revealed by Clementine Laser Altimetry”. Science. 266 (5192): 1848–1851.
Bibcode:1994Sci...266.1848S (http://adsabs.harvard.edu/abs/1994Sci...266.1848S).
53. ^ „NASA's LRO Reveals 'Incredible Shrinking Moon' ” (http://www.nasa.gov/mission_pages/LRO/n
ews/shrinking-moon.html). NASA. 19 august 2010.
54. ^ Wlasuk, Peter (2000). Observing the Moon (https://books.google.com/?id=TWtLIOlPwS4C).
Springer(d). p. 19. ISBN 978-1-85233-193-1.
55. ^ Norman, M. (21 aprilie 2004). „The Oldest Moon Rocks” (http://www.psrd.hawaii.edu/April04/lun
arAnorthosites.html). Planetary Science Research Discoveries. Hawai'i Institute of Geophysics
and Planetology. Accesat în 12 aprilie 2007.
56. ^ Varricchio, L. (2006). Inconstant Moon. Xlibris Books. ISBN 978-1-59926-393-9.
57. ^ Head, L.W.J.W. (2003). „Lunar Gruithuisen and Mairan domes: Rheology and mode of
emplacement” (http://www.agu.org/pubs/crossref/2003/2002JE001909.shtml). Journal of
Geophysical Research(d). 108 (E2): 5012. Bibcode:2003JGRE..108.5012W (http://adsabs.harvar
d.edu/abs/2003JGRE..108.5012W). doi:10.1029/2002JE001909 (https://doi.org/10.1029%2F2002
JE001909). Accesat în 12 aprilie 2007.
58. ^ Gillis, J.J.; Spudis, P.D. (1996). „The Composition and Geologic Setting of Lunar Far Side
Maria”. Lunar and Planetary Science Conference(d). 27: 413. Bibcode:1996LPI....27..413G (http://
adsabs.harvard.edu/abs/1996LPI....27..413G).
59. ^ Lawrence, D. J., et al. (11 august 1998). „Global Elemental Maps of the Moon: The Lunar
Prospector Gamma-Ray Spectrometer” (http://www.sciencemag.org/cgi/content/full/281/5382/148
4). Science. 281 (5382): 1484–1489. Bibcode:1998Sci...281.1484L (http://adsabs.harvard.edu/ab
s/1998Sci...281.1484L). doi:10.1126/science.281.5382.1484 (https://doi.org/10.1126%2Fscience.
281.5382.1484). PMID 9727970 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/9727970). Accesat în 29
august 2009.
60. ^ Taylor, G.J. (31 august 2000). „A New Moon for the Twenty-First Century” (http://www.psrd.haw
aii.edu/Aug00/newMoon.html). Planetary Science Research Discoveries. Hawai'i Institute of
61. ^ a b Papike, J.; Ryder, G.; Shearer, C. (1998). „Lunar Samples”. Reviews in Mineralogy and
Geochemistry(d). 36: 5.1–5.234.
62. ^ a b Hiesinger, H.; Head, J.W.; Wolf, U.; Jaumanm, R.; Neukum, G. (2003). „Ages and
stratigraphy of mare basalts in Oceanus Procellarum, Mare Numbium, Mare Cognitum, and Mare
Insularum”. Journal of Geophysical Research(d). 108 (E7): 1029. Bibcode:2003JGRE..108.5065H
(http://adsabs.harvard.edu/abs/2003JGRE..108.5065H). doi:10.1029/2002JE001985 (https://doi.o
rg/10.1029%2F2002JE001985).
63. ^ Phil Berardelli (9 noiembrie 2006). „Long Live the Moon!” (http://news.sciencemag.org/2006/11/l
ong-live-moon). Science.
64. ^ Jason Major (14 octombrie 2014). „Volcanoes Erupted 'Recently' on the Moon” (http://news.disc
overy.com/space/imps-reveal-volcanoes-erupted-recently-on-the-moon-141014.htm). Discovery
Channel.
65. ^ „NASA Mission Finds Widespread Evidence of Young Lunar Volcanism” (http://www.nasa.gov/pr
ess/2014/october/nasa-mission-finds-widespread-evidence-of-young-lunar-volcanism/#.VDxNw0t
3uxo). NASA. 12 octombrie 2014.
66. ^ Eric Hand (12 octombrie 2014). „Recent volcanic eruptions on the moon” (http://news.sciencem
ag.org/space/2014/10/recent-volcanic-eruptions-moon). Science.
67. ^ Braden, S. E.; Stopar, J. D.; Robinson, M. S.; Lawrence, S. J.; van der Bogert, C. H.; Hiesinger,
H.doi=10.1038/ngeo2252. „Evidence for basaltic volcanism on the Moon within the past 100
million years” (http://www.nature.com/ngeo/journal/vaop/ncurrent/full/ngeo2252.html). Nature
Geoscience(d). 7: 787–791. Bibcode:2014NatGe...7..787B (http://adsabs.harvard.edu/abs/2014Na
tGe...7..787B). doi:10.1038/ngeo2252 (https://doi.org/10.1038%2Fngeo2252).
68. ^ Srivastava, N.; Gupta, R.P. (2013). „Young viscous flows in the Lowell crater of Orientale basin,
Moon: Impact melts or volcanic eruptions?”. Planetary and Space Science(d). 87: 37–45.
Bibcode:2013P&SS...87...37S (http://adsabs.harvard.edu/abs/2013P&SS...87...37S).
doi:10.1016/j.pss.2013.09.001 (https://doi.org/10.1016%2Fj.pss.2013.09.001).
69. ^ Gupta, R.P.; Srivastava, N.; Tiwari, R.K. (2014). „Evidences of relatively new volcanic flows on
the Moon”. Current Science(d). 107 (3): 454–460.
70. ^ Whitten, J.; et al. (2011). „Lunar mare deposits associated with the Orientale impact basin: New
insights into mineralogy, history, mode of emplacement, and relation to Orientale Basin evolution
from Moon Mineralogy Mapper (M3) data from Chandrayaan-1”. Journal of Geophysical
Research(d). 116: E00G09. Bibcode:2011JGRE..116.0G09W (http://adsabs.harvard.edu/abs/2011
JGRE..116.0G09W). doi:10.1029/2010JE003736 (https://doi.org/10.1029%2F2010JE003736).
71. ^ Cho, Y.; et al. (2012). „Young mare volcanism in the Orientale region contemporary with the
Procellarum KREEP Terrane (PKT) volcanism peak period 2 b. y. ago”. Geophysical Research
Letters(d). 39: L11203.
72. ^ Munsell, K. (4 decembrie 2006). „Majestic Mountains” (https://web.archive.org/web/2008091705
5643/http://sse.jpl.nasa.gov/educ/themes/display.cfm?Item=mountains). Solar System Exploration
(în engleză). NASA. Arhivat din original (http://sse.jpl.nasa.gov/educ/themes/display.cfm?Item=mo
untains) la 17 septembrie 2008. Accesat în 12 aprilie 2007.
73. ^ Richard Lovett. „Early Earth may have had two moons : Nature News” (http://www.nature.com/n
ews/2011/110803/full/news.2011.456.html#B1). Nature. Accesat în 1 noiembrie 2012.
74. ^ „Was our two-faced moon in a small collision?” (http://theconversation.edu.au/was-our-two-face
d-moon-in-a-small-collision-2659). Theconversation.edu.au. Accesat în 1 noiembrie 2012.
75. ^ Melosh, H. J. (1989). Impact cratering: A geologic process. Oxford University Press. ISBN 978-
0-19-504284-9.
76. ^ „Moon Facts” (http://planck.esa.int/science-e/www/object/index.cfm?fobjectid=31412). SMART-
1. European Space Agency. 2010. Accesat în 12 mai 2010. Mai multe valori specificate pentru
|lucrare= și |work= (ajutor)
77. ^ a b Wilhelms, Don (1987). „Relative Ages”. Geologic History of the Moon (http://ser.sese.asu.ed
u/GHM/ghm_07txt.pdf) (PDF). Serviciul de prospectare geologică al Statelor Unite.
78. ^ Hartmann, William K.; Quantin, Cathy; Mangold, Nicolas (2007). „Possible long-term decline in
impact rates: 2. Lunar impact-melt data regarding impact history”. Icarus(d). 186 (1): 11–23.
Bibcode:2007Icar..186...11H (http://adsabs.harvard.edu/abs/2007Icar..186...11H).
doi:10.1016/j.icarus.2006.09.009 (https://doi.org/10.1016%2Fj.icarus.2006.09.009). Mai multe
valori specificate pentru |DOI= și |doi= (ajutor)
79. ^ „The Smell of Moondust” (https://science.nasa.gov/headlines/y2006/30jan_smellofmoondust.ht
m). NASA. 30 ianuarie 2006. Accesat în 15 martie 2010.
80. ^ Heiken, G. (1991). Vaniman, D.; French, B., ed. Lunar Sourcebook, a user's guide to the Moon.
New York: Cambridge University Press. p. 736. ISBN 978-0-521-33444-0.
81. ^ Rasmussen, K.L.; Warren, P.H. (1985). „Megaregolith thickness, heat flow, and the bulk
composition of the Moon”. Nature. 313 (5998): 121–124. Bibcode:1985Natur.313..121R (http://ads
abs.harvard.edu/abs/1985Natur.313..121R). doi:10.1038/313121a0 (https://doi.org/10.1038%2F3
13121a0). Mai multe valori specificate pentru |DOI= și |doi= (ajutor)
82. ^ Boyle, Rebecca. „The moon has hundreds more craters than we thought” (https://www.newscie
ntist.com/article/2108929-the-moon-has-hundreds-more-craters-than-we-thought/). Mai multe
valori specificate pentru |nume= și |last= (ajutor)
83. ^ Speyerer, Emerson J.; Povilaitis, Reinhold Z.; Robinson, Mark S.; Thomas, Peter C.; Wagner,
Robert V. (13 octombrie 2016). „Quantifying crater production and regolith overturn on the Moon
with temporal imaging” (http://www.nature.com/nature/journal/v538/n7624/full/nature19829.html).
Nature. 538 (7624): 215–218. doi:10.1038/nature19829 (https://doi.org/10.1038%2Fnature19829).
PMID 27734864 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/27734864). Mai multe valori specificate
pentru |pmid= și |PMID= (ajutor); Mai multe valori specificate pentru |DOI= și |doi= (ajutor)
84. ^ Margot, J. L.; Campbell, D. B.; Jurgens, R. F.; Slade, M. A. (4 iunie 1999). „Topography of the
Lunar Poles from Radar Interferometry: A Survey of Cold Trap Locations”. Science. 284 (5420):
1658–1660. Bibcode:1999Sci...284.1658M (http://adsabs.harvard.edu/abs/1999Sci...284.1658M).
85. ^ Ward, William R. (1 august 1975). „Past Orientation of the Lunar Spin Axis”. Science. 189
(4200): 377–379. Bibcode:1975Sci...189..377W (http://adsabs.harvard.edu/abs/1975Sci...189..37
7W). doi:10.1126/science.189.4200.377 (https://doi.org/10.1126%2Fscience.189.4200.377).
PMID 17840827 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17840827). Mai multe valori specificate
pentru |pmid= și |PMID= (ajutor); Mai multe valori specificate pentru |DOI= și |doi= (ajutor)
86. ^ a b Martel, L. M. V. (4 iunie 2003). „The Moon's Dark, Icy Poles” (http://www.psrd.hawaii.edu/Jun
e03/lunarShadows.html). Planetary Science Research Discoveries. Hawai'i Institute of
87. ^ Seedhouse, Erik (2009). Lunar Outpost: The Challenges of Establishing a Human Settlement
on the Moon (https://books.google.com/?id=ZJm_i3GS4r4C&pg=PA136). Springer-Praxis Books
in Space Exploration. Germany: Springer Science+Business Media(d). p. 136. ISBN 978-0-387-
09746-6.
88. ^ Coulter, Dauna (18 martie 2010). „The Multiplying Mystery of Moonwater” (https://science.nasa.
gov/headlines/y2010/18mar_moonwater.htm?list940097). NASA. Accesat în 28 martie 2010.
89. ^ Spudis, P. (6 noiembrie 2006). „Ice on the Moon” (http://www.thespacereview.com/article/740/1)
(în engleză). The Space Review(d). Arhivat (https://web.archive.org/web/20070222083000/http://w
ww.thespacereview.com/article/740/1) din originalul de la 22 februarie 2007. Accesat în 12 aprilie
2007.
90. ^ Feldman, W. C.; S. Maurice; A. B. Binder; B. L. Barraclough; R. C. Elphic; D. J. Lawrence

(1998). „Fluxes of Fast and Epithermal Neutrons from Lunar Prospector: Evidence for Water Ice at
the Lunar Poles”. Science. 281 (5382): 1496–1500. Bibcode:1998Sci...281.1496F (http://adsabs.h
arvard.edu/abs/1998Sci...281.1496F). doi:10.1126/science.281.5382.1496 (https://doi.org/10.112
6%2Fscience.281.5382.1496). PMID 9727973 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/9727973).
91. ^ Saal, Alberto E.; Hauri, Erik H.; Cascio, Mauro L.; van Orman, James A.; Rutherford, Malcolm
C.; Cooper, Reid F. (2008). „Volatile content of lunar volcanic glasses and the presence of water in
the Moon's interior”. Nature. 454 (7201): 192–195. Bibcode:2008Natur.454..192S (http://adsabs.h
arvard.edu/abs/2008Natur.454..192S). doi:10.1038/nature07047 (https://doi.org/10.1038%2Fnatur
e07047). PMID 18615079 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18615079).
92. ^ Pieters, C. M.; Goswami, J. N.; Clark, R. N.; Annadurai, M.; Boardman, J.; Buratti, B.; Combe,
J.-P.; Dyar, M. D.; Green, R.; Head, J. W.; Hibbitts, C.; Hicks, M.; Isaacson, P.; Klima, R.; Kramer,
G.; Kumar, S.; Livo, E.; Lundeen, S.; Malaret, E.; McCord, T.; Mustard, J.; Nettles, J.; Petro, N.;
Runyon, C.; Staid, M.; Sunshine, J.; Taylor, L. A.; Tompkins, S.; Varanasi, P. (2009). „Character
and Spatial Distribution of OH/H2O on the Surface of the Moon Seen by M3 on Chandrayaan-1”.
Science. 326 (5952): 568–72. Bibcode:2009Sci...326..568P (http://adsabs.harvard.edu/abs/2009S
ci...326..568P). doi:10.1126/science.1178658 (https://doi.org/10.1126%2Fscience.1178658).
93. ^ Lakdawalla, Emily (13 noiembrie 2009). „LCROSS Lunar Impactor Mission: "Yes, We Found
Water!" ” (https://web.archive.org/web/20100122233405/http://www.planetary.org/news/2009/1113
_LCROSS_Lunar_Impactor_Mission_Yes_We.html) (în engleză). The Planetary Society(d). Arhivat
din original (http://planetary.org/news/2009/1113_LCROSS_Lunar_Impactor_Mission_Yes_We.ht
ml) la 22 ianuarie 2010. Accesat în 13 aprilie 2010.
94. ^ Colaprete, A.; Ennico, K.; Wooden, D.; Shirley, M.; Heldmann, J.; Marshall, W.; Sollitt, L.;
Asphaug, E.; Korycansky, D.; Schultz, P.; Hermalyn, B.; Galal, K.; Bart, G. D.; Goldstein, D.;
Summy, D. (1 d.Hr.). „Water and More: An Overview of LCROSS Impact Results”. 41st Lunar and
Planetary Science Conference. 41 (1533): 2335. Bibcode:2010LPI....41.2335C (http://adsabs.harv
ard.edu/abs/2010LPI....41.2335C).
95. ^ Colaprete, Anthony; Schultz, Peter; Heldmann, Jennifer; Wooden, Diane; Shirley, Mark; Ennico,
Kimberly; Hermalyn, Brendan; Marshall, William; Ricco, Antonio; Elphic, Richard C.; Goldstein,
David; Summy, Dustin; Bart, Gwendolyn D.; Asphaug, Erik; Korycansky, Don; Landis, David;
Sollitt, Luke (22 octombrie 2010). „Detection of Water in the LCROSS Ejecta Plume”. Science.
330 (6003): 463–468. Bibcode:2010Sci...330..463C (http://adsabs.harvard.edu/abs/2010Sci...33
0..463C). doi:10.1126/science.1186986 (https://doi.org/10.1126%2Fscience.1186986).
96. ^ Hauri, Erik; Thomas Weinreich; Albert E. Saal; Malcolm C. Rutherford; James A. Van Orman
(26 mai 2011). „High Pre-Eruptive Water Contents Preserved in Lunar Melt Inclusions”. Science
Express(d). 10 (1126): 213–215. Bibcode:2011Sci...333..213H (http://adsabs.harvard.edu/abs/201
1Sci...333..213H). doi:10.1126/science.1204626 (https://doi.org/10.1126%2Fscience.1204626).
97. ^ Muller, P.; Sjogren, W. (1968). „Mascons: lunar mass concentrations”. Science. 161 (3842):
680–684. Bibcode:1968Sci...161..680M (http://adsabs.harvard.edu/abs/1968Sci...161..680M).
98. ^ Richard A. Kerr (12 aprilie 2013). „The Mystery of Our Moon's Gravitational Bumps Solved?”.
Science. 340: 138–139. doi:10.1126/science.340.6129.138-a (https://doi.org/10.1126%2Fscience.
340.6129.138-a). PMID 23580504 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23580504).
99. ^ Konopliv, A.; Asmar, S.; Carranza, E.; Sjogren, W.; Yuan, D. (2001). „Recent gravity models as
a result of the Lunar Prospector mission”. Icarus(d). 50 (1): 1–18. Bibcode:2001Icar..150....1K (htt
p://adsabs.harvard.edu/abs/2001Icar..150....1K). doi:10.1006/icar.2000.6573 (https://doi.org/10.10
06%2Ficar.2000.6573).
00. ^ Garrick-Bethell, Ian; Weiss, iBenjamin P.; Shuster, David L.; Buz, Jennifer (2009). „Early Lunar
Magnetism”. Science. 323 (5912): 356–359. Bibcode:2009Sci...323..356G (http://adsabs.harvard.
edu/abs/2009Sci...323..356G). doi:10.1126/science.1166804 (https://doi.org/10.1126%2Fscience.
1166804). PMID 19150839 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19150839).
01. ^ „Magnetometer / Electron Reflectometer Results” (https://web.archive.org/web/2010052712133

0/http://lunar.arc.nasa.gov/results/magelres.htm) (în engleză). Lunar Prospector(d) (NASA). 2001.
Arhivat din original (http://lunar.arc.nasa.gov/results/magelres.htm) la 27 mai 2010. Accesat în 17
martie 2010.
02. ^ Hood, L.L.; Huang, Z. (1991). „Formation of magnetic anomalies antipodal to lunar impact
basins: Two-dimensional model calculations”. Journal of Geophysical Research(d). 96 (B6): 9837–
9846. Bibcode:1991JGR....96.9837H (http://adsabs.harvard.edu/abs/1991JGR....96.9837H).
doi:10.1029/91JB00308 (https://doi.org/10.1029%2F91JB00308).
03. ^ „Moon Storms” (https://science.nasa.gov/science-news/science-at-nasa/2005/07dec_moonstor
ms/) (în engleză). NASA. 27 septembrie 2013. Arhivat (https://web.archive.org/web/20130912092
057/http://science.nasa.gov/science-news/science-at-nasa/2005/07dec_moonstorms/) din
originalul de la 12 septembrie 2013. Accesat în 3 octombrie 2013.
04. ^ Culler, Jessica (16 iunie 2015). „LADEE - Lunar Atmosphere Dust and Environment Explorer” (h
ttp://www.nasa.gov/mission_pages/ladee/main/#.VXCc0vBdiM8) (în engleză). Arhivat (https://web.
archive.org/web/20150408015242/http://www.nasa.gov/mission_pages/ladee/main/#.VXCc0vBdi
M8) din originalul de la 8 aprilie 2015.
05. ^ Globus, Ruth (1977). „Chapter 5, Appendix J: Impact Upon Lunar Atmosphere”. În Richard D.
Johnson & Charles Holbrow. Space Settlements: A Design Study (http://settlement.arc.nasa.gov/7
5SummerStudy/5appendJ.html) (în engleză). NASA. Arhivat (https://web.archive.org/web/201005
31205037/http://settlement.arc.nasa.gov/75SummerStudy/5appendJ.html) din originalul de la 31
mai 2010. Accesat în 17 martie 2010.
06. ^ Crotts, Arlin P.S. (2008). „Lunar Outgassing, Transient Phenomena and The Return to The
Moon, I: Existing Data” (http://www.astro.columbia.edu/~arlin/TLP/paper1.pdf) (PDF). The
Astrophysical Journal (în engleză). 687: 692–705. arXiv:0706.3949 (https://arxiv.org/abs/0706.394
9) . Bibcode:2008ApJ...687..692C (http://adsabs.harvard.edu/abs/2008ApJ...687..692C).
doi:10.1086/591634 (https://doi.org/10.1086%2F591634). Arhivat (https://web.archive.org/web/20
090220081142/http://www.astro.columbia.edu/~arlin/TLP/paper1.pdf) (PDF) din originalul de la 20
februarie 2009.
07. ^ Steigerwald, William (17 august 2015). „NASA's LADEE Spacecraft Finds Neon in Lunar
Atmosphere” (http://www.nasa.gov/content/goddard/ladee-lunar-neon). NASA (în engleză).
Accesat în 18 august 2015.
08. ^ a b c Stern, S.A. (1999). „The Lunar atmosphere: History, status, current problems, and context”.
Reviews in Geophysical. 37 (4): 453–491. Bibcode:1999RvGeo..37..453S (http://adsabs.harvard.
edu/abs/1999RvGeo..37..453S). doi:10.1029/1999RG900005 (https://doi.org/10.1029%2F1999R
G900005).
09. ^ Lawson, S.; Feldman, W.; Lawrence, D.; Moore, K.; Elphic, R.; Belian, R. (2005). „Recent
outgassing from the lunar surface: the Lunar Prospector alpha particle spectrometer”. Journal of
Geophysical Research(d). 110 (E9): 1029. Bibcode:2005JGRE..11009009L (http://adsabs.harvard.
edu/abs/2005JGRE..11009009L). doi:10.1029/2005JE002433 (https://doi.org/10.1029%2F2005JE
002433).
10. ^ R. Sridharan; S. M. Ahmed; Tirtha Pratim Dasa; P. Sreelathaa; P. Pradeepkumara; Neha Naika;
Gogulapati Supriya (2010). „ 'Direct' evidence for water (H2O) in the sunlit lunar ambience from
CHACE on MIP of Chandrayaan I”. Planetary and Space Science(d). 58 (6): 947–950.
Bibcode:2010P&SS...58..947S (http://adsabs.harvard.edu/abs/2010P&SS...58..947S).
doi:10.1016/j.pss.2010.02.013 (https://doi.org/10.1016%2Fj.pss.2010.02.013).
11. ^ Drake, Nadia; 17, National Geographic PUBLISHED June. „Lopsided Cloud of Dust Discovered
Around the Moon” (http://news.nationalgeographic.com/2015/06/150617-moon-dust-cloud-comet-
space). National Geographic News (în engleză). Arhivat (https://web.archive.org/web/2015061905
2915/http://news.nationalgeographic.com/2015/06/150617-moon-dust-cloud-comet-space/) din
originalul de la 19 iunie 2015. Accesat în 20 iunie 2015.
12. ^ Horányi, M.; Szalay, J. R.; Kempf, S.; Schmidt, J.; Grün, E.; Srama, R.; Sternovsky, Z. (18 iunie
2015). „A permanent, asymmetric dust cloud around the Moon” (http://www.nature.com/nature/jou
rnal/v522/n7556/full/nature14479.html). Nature (în engleză). 522 (7556): 324–326.
Bibcode:2015Natur.522..324H (http://adsabs.harvard.edu/abs/2015Natur.522..324H).
doi:10.1038/nature14479 (https://doi.org/10.1038%2Fnature14479). PMID 26085272 (https://ww
w.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/26085272).
13. ^ Hamilton, Calvin J.; Hamilton, Rosanna L., The Moon, Views of the Solar System (http://www.so
larviews.com/eng/moon.htm), 1995–2011.
14. ^ a b Amos, Jonathan (16 decembrie 2009). „ 'Coldest place' found on the Moon” (http://news.bbc.
co.uk/1/hi/8416749.stm). BBC News. Accesat în 20 martie 2010.
15. ^ „Diviner News” (https://web.archive.org/web/20100307031354/http://www.diviner.ucla.edu/blo
g/?p=123) (în engleză). UCLA. 17 septembrie 2009. Arhivat din original (http://www.diviner.ucla.e
du/blog/?p=123) la 7 martie 2010. Accesat în 17 martie 2010.
16. ^ Rocheleau, Jake. „Temperature on the Moon – Surface Temperature of the Moon –
PlanetFacts.org” (http://planetfacts.org/temperature-on-the-moon/) (în engleză). Arhivat (https://w
eb.archive.org/web/20150527194737/http://planetfacts.org/temperature-on-the-moon/) din
originalul de la 27 mai 2015.
17. ^ a b c d e f g Spudis, P.D. (2004). „Moon” (https://web.archive.org/web/20130703162844/http://ww
w.nasa.gov/worldbook/moon_worldbook.html). World Book Online Reference Center, NASA.
Arhivat din original (http://www.nasa.gov/worldbook/moon_worldbook.html) la 3 iulie 2013.
Accesat în 12 aprilie 2007.
18. ^ Global influences of the 18.61 year nodal cycle and 8.85 year cycle of lunar perigee on high
tidal levels, U. of Western Australia (http://research-repository.uwa.edu.au/en/publications/global-i
nfluences-of-the-1861-year-nodal-cycle-and-885-year-cycle-of-lunar-perigee-on-high-tidal-levels(5
4ec1689-b2b0-472f-a717-2019f2c6f2b9)/export.html)
19. ^ V V Belet︠s︡kiĭ (2001). Essays on the Motion of Celestial Bodies (https://books.google.com/?id=by
WZusmVSecC). Birkhäuser(d). p. 183. ISBN 978-3-7643-5866-2.
20. ^ „Space Topics: Pluto and Charon” (https://www.webcitation.org/66BdV5X0c?url=http://www.plan
etary.org/explore/topics/pluto/) (în engleză). The Planetary Society(d). Arhivat din original (http://w
ww.planetary.org/explore/topics/pluto/) la 15 martie 2012. Accesat în 6 aprilie 2010.
21. ^ „Planet Definition Questions & Answers Sheet” (http://www.iau.org/static/archives/releases/doc/i
au0601_q_answers.doc) (DOC) (în engleză). International Astronomical Union. 2006. Arhivat (http
s://web.archive.org/web/20140429052436/http://www.iau.org/static/archives/releases/doc/iau0601
_q_answers.doc) din originalul de la 29 aprilie 2014. Accesat în 24 martie 2010.
22. ^ Alexander, M. E. (1973). „The Weak Friction Approximation and Tidal Evolution in Close Binary
Systems”. Astrophysics and Space Science(d). 23 (2): 459–508. Bibcode:1973Ap&SS..23..459A
(http://adsabs.harvard.edu/abs/1973Ap&SS..23..459A). doi:10.1007/BF00645172 (https://doi.org/
10.1007%2FBF00645172).
23. ^ Phil Plait(d). „Dark Side of the Moon” (http://www.badastronomy.com/bad/misc/dark_side.html)
(în engleză). Bad Astronomy(d): Misconceptions. Arhivat (https://web.archive.org/web/2010041219
2834/http://www.badastronomy.com/bad/misc/dark_side.html) din originalul de la 12 aprilie 2010.
Accesat în 15 februarie 2010.
24. ^ „Moon used to spin 'on different axis' ” (http://www.bbc.com/news/science-environment-3588357
6) (în engleză). BBC. Arhivat (https://web.archive.org/web/20160323203442/http://www.bbc.com/n
ews/science-environment-35883576) din originalul de la 23 martie 2016. Accesat în 23 martie
2016.
25. ^ Luciuk, Mike. „How Bright is the Moon?” (http://www.asterism.org/tutorials/tut26-1.htm). Amateur
Astronomers. Accesat în 16 martie 2010.
26. ^ Hershenson, Maurice (1989). The Moon illusion. Routledge. p. 5. ISBN 978-0-8058-0121-7.
27. ^ Spekkens, K. (18 octombrie 2002). „Is the Moon seen as a crescent (and not a "boat") all over
the world?” (http://curious.astro.cornell.edu/our-solar-system/46-our-solar-system/the-moon/obser
ving-the-moon/124-is-the-moon-seen-as-a-crescent-and-not-a-boat-all-over-the-world-is-the-same
-phase-of-the-moon-visible-from-the-northern-and-southern-hemispheres-advanced) (în engleză).
Curious About Astronomy. Arhivat (https://web.archive.org/web/20151016011356/http://curious.as
tro.cornell.edu/our-solar-system/46-our-solar-system/the-moon/observing-the-moon/124-is-the-mo
on-seen-as-a-crescent-and-not-a-boat-all-over-the-world-is-the-same-phase-of-the-moon-visible-fr
om-the-northern-and-southern-hemispheres-advanced) din originalul de la 16 octombrie 2015.
Accesat în 28 septembrie 2015.
28. ^ „Moonlight helps plankton escape predators during Arctic winters” (https://www.newscientist.co
m/article/mg22930562-500-moonlight-helps-plankton-escape-predators-during-arctic-winters/).
New Scientist (în engleză). 16 ianuarie 2016. Arhivat (https://web.archive.org/web/201601301122
25/https://www.newscientist.com/article/mg22930562-500-moonlight-helps-plankton-escape-pred
ators-during-arctic-winters/) din originalul de la 30 ianuarie 2016.
29. ^ „ "Super Moon" exceptional. Brightest moon in the sky of Normandy, Monday, November 14 -
The Siver Times” (http://sivertimes.com/super-moon-exceptional-brightest-moon-in-the-sky-of-nor
mandy-Monday-November-14/1872) (în engleză). Arhivat (https://web.archive.org/web/201611142
32404/http://sivertimes.com/super-moon-exceptional-brightest-moon-in-the-sky-of-normandy-mon
day-november-14/1872) din originalul de la 14 noiembrie 2016.
30. ^ „Moongazers Delight — Biggest Supermoon In Decades Looms Large Sunday Night” (http://astr
obob.areavoices.com/2016/11/10/moongazers-delight-biggest-supermoon-in-decades-looms-larg
e-sunday-night/) (în engleză). 10 noiembrie 2016. Arhivat (https://web.archive.org/web/201611141
70208/http://astrobob.areavoices.com/2016/11/10/moongazers-delight-biggest-supermoon-in-dec
ades-looms-large-sunday-night/) din originalul de la 14 noiembrie 2016.
31. ^ „Supermoon November 2016” (http://www.space.com/34515-supermoon-guide.html) (în
engleză). Space.com. 13 noiembrie 2016. Arhivat (https://web.archive.org/web/20161114220725/
http://www.space.com/34515-supermoon-guide.html) din originalul de la 14 noiembrie 2016.
Accesat în 14 noiembrie 2016.
32. ^ Tony Phillips (16 martie 2011). „Super Full Moon” (https://web.archive.org/web/2012050703534
8/https://science.nasa.gov/science-news/science-at-nasa/2011/16mar_supermoon/) (în engleză).
NASA. Arhivat din original (https://science.nasa.gov/science-news/science-at-nasa/2011/16mar_s
upermoon/) la 7 mai 2012. Accesat în 19 martie 2011.
33. ^ Richard K. De Atley (18 martie 2011). „Full moon tonight is as close as it gets” (https://web.archi
ve.org/web/20110322161600/http://www.pe.com/localnews/stories/PE_News_Local_D_moon19.2
3a6364.html) (în engleză). The Press-Enterprise(d). Arhivat din original (http://www.pe.com/localne
ws/stories/PE_News_Local_D_moon19.23a6364.html) la 22 martie 2011. Accesat în 19 martie
2011.
34. ^ „ 'Super moon' to reach closest point for almost 20 years” (https://www.theguardian.com/scienc
e/2011/mar/19/super-moon-closest-point-years). The Guardian (în engleză). 19 martie 2011.
Arhivat (https://web.archive.org/web/20131225175506/http://www.theguardian.com/science/2011/
mar/19/super-moon-closest-point-years) din originalul de la 25 decembrie 2013. Accesat în 19
martie 2011.
35. ^ Georgia State University, Dept. of Physics (Astronomy). „Perceived Brightness” (http://hyperphy
sics.phy-astr.gsu.edu/hbase/vision/bright.html). Brightnes and Night/Day Sensitivity (în engleză).
Georgia State University(d). Arhivat (https://web.archive.org/web/20140221094605/http://hyperphy
sics.phy-astr.gsu.edu/hbase/vision/bright.html) din originalul de la 21 februarie 2014. Accesat în
25 ianuarie 2014.
36. ^ Lutron. „Measured light vs. perceived light” (http://www.lutron.com/TechnicalDocumentLibrary/M
easured_vs_Perceived.pdf) (PDF). From IES Lighting Handbook 2000, 27-4 (în engleză). Joel
Spira(d). Arhivat (https://web.archive.org/web/20130205204351/http://www.lutron.com/TechnicalDo
cumentLibrary/Measured_vs_Perceived.pdf) (PDF) din originalul de la 5 februarie 2013. Accesat în
25 ianuarie 2014.
37. ^ Walker, John (mai 1997). „Inconstant Moon” (http://www.fourmilab.ch/earthview/moon_ap_per.ht

ml). Earth and Moon Viewer (în engleză). Al patrulea paragraf din "How Bright the Moonlight":
John Walker (programator). Arhivat (https://web.archive.org/web/20131214123836/https://www.fo
urmilab.ch/earthview/moon_ap_per.html) din originalul de la 14 decembrie 2013. Accesat în 23
ianuarie 2014. „14% [...] due to the logarithmic response of the human eye.”
38. ^ Taylor, G.J. (8 noiembrie 2006). „Recent Gas Escape from the Moon” (http://www.psrd.hawaii.ed
u/Nov06/MoonGas.html). Planetary Science Research Discoveries (în engleză). Hawai'i Institute
of Geophysics and Planetology. Arhivat (https://web.archive.org/web/20070304055515/http://ww
w.psrd.hawaii.edu/Nov06/MoonGas.html) din originalul de la 4 martie 2007. Accesat în 4 aprilie
2007.
39. ^ Schultz, P. H.; Staid, M. I.; Pieters, C. M. (2006). „Lunar activity from recent gas release”.
Nature. 444 (7116): 184–186. Bibcode:2006Natur.444..184S (http://adsabs.harvard.edu/abs/2006
Natur.444..184S). doi:10.1038/nature05303 (https://doi.org/10.1038%2Fnature05303).
40. ^ „22 Degree Halo: a ring of light 22 degrees from the sun or moon” (http://ww2010.atmos.uiuc.ed
u/%28Gh%29/guides/mtr/opt/ice/halo/22.rxml). Department of Atmospheric Sciences,
Universitatea Illinois, Urbana-Champaign. Accesat în 13 aprilie 2010.
41. ^ a b c d e Lambeck, K. (1977). „Tidal Dissipation in the Oceans: Astronomical, Geophysical and
Oceanographic Consequences”. Philosophical Transactions of the Royal Society A(d). 287 (1347):
545–594. Bibcode:1977RSPTA.287..545L
(http://adsabs.harvard.edu/abs/1977RSPTA.287..545L). doi:10.1098/rsta.1977.0159 (https://doi.or
g/10.1098%2Frsta.1977.0159).
42. ^ Le Provost, C.; Bennett, A. F.; Cartwright, D. E. (1995). „Ocean Tides for and from
TOPEX/POSEIDON”. Science. 267 (5198): 639–42. Bibcode:1995Sci...267..639L (http://adsabs.h
arvard.edu/abs/1995Sci...267..639L). doi:10.1126/science.267.5198.639 (https://doi.org/10.1126%
2Fscience.267.5198.639). PMID 17745840 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17745840).
43. ^ a b c d Touma, Jihad; Wisdom, Jack (1994). „Evolution of the Earth-Moon system”. Astronomical
Journal. 108 (5): 1943–1961. Bibcode:1994AJ....108.1943T (http://adsabs.harvard.edu/abs/1994A
J....108.1943T). doi:10.1086/117209 (https://doi.org/10.1086%2F117209).
44. ^ Chapront, J.; Chapront-Touzé, M.; Francou, G. (2002). „A new determination of lunar orbital
parameters, precession constant and tidal acceleration from LLR measurements”. Astronomy and
Astrophysics. 387 (2): 700–709. Bibcode:2002A&A...387..700C (http://adsabs.harvard.edu/abs/20
02A&A...387..700C). doi:10.1051/0004-6361:20020420 (https://doi.org/10.1051%2F0004-6361%3
A20020420).
45. ^ „Why the Moon is getting further away from Earth” (http://www.bbc.co.uk/news/science-environ
ment-12311119). BBC News (în engleză). 1 februarie 2011. Arhivat (https://web.archive.org/web/2
0150925185706/http://www.bbc.co.uk/news/science-environment-12311119) din originalul de la
25 septembrie 2015. Accesat în 18 septembrie 2015.
46. ^ Ray, R. (15 mai 2001). „Ocean Tides and the Earth's Rotation” (http://bowie.gsfc.nasa.gov/ggfc/t
ides/intro.html) (în engleză). IERS Special Bureau for Tides. Arhivat (https://web.archive.org/web/
20100327084125/http://bowie.gsfc.nasa.gov/ggfc/tides/intro.html) din originalul de la 27 martie
2010. Accesat în 17 martie 2010.
47. ^ Murray, C.D.; Dermott, Stanley F. (1999). Solar System Dynamics. Cambridge University Press.
p. 184. ISBN 978-0-521-57295-8.
48. ^ Dickinson, Terence (1993). From the Big Bang to Planet X. Camden East, Ontario: Camden
House Publishing(d). pp. 79–81. ISBN 978-0-921820-71-0.
49. ^ Latham, Gary; Ewing, Maurice; Dorman, James; Lammlein, David; Press, Frank; Toksőz, Naft;
Sutton, George; Duennebier, Fred; Nakamura, Yosio (1972). „Moonquakes and lunar tectonism”.
Earth, Moon, and Planets(d). 4 (3–4): 373–382. Bibcode:1972Moon....4..373L (http://adsabs.harva
rd.edu/abs/1972Moon....4..373L). doi:10.1007/BF00562004 (https://doi.org/10.1007%2FBF00562
004).
50. ^ Phillips, Tony (12 martie 2007). „Stereo Eclipse” (https://web.archive.org/web/20080610082213/

https://science.nasa.gov/headlines/y2007/12mar_stereoeclipse.htm). Science@NASA (în
engleză). Arhivat din original (https://science.nasa.gov/headlines/y2007/12mar_stereoeclipse.htm)
la 10 iunie 2008. Accesat în 17 martie 2010.
51. ^ Espenak, F. (2000). „Solar Eclipses for Beginners” (http://www.mreclipse.com/Special/SEprimer.
html). MrEclip]]. Accesat în 17 martie 2010.
52. ^ Walker, John (10 iulie 2004). „Moon near Perigee, Earth near Aphelion” (http://www.fourmilab.c
h/images/peri_apo/) (în engleză). John Walker (programator). Arhivat (https://web.archive.org/we
b/20131208153430/http://www.fourmilab.ch/images/peri_apo/) din originalul de la 8 decembrie
2013. Accesat în 25 decembrie 2013.
53. ^ Thieman, J.; Keating, S. (2 mai 2006). „Eclipse 99, Frequently Asked Questions” (https://web.ar
chive.org/web/20070211120127/http://eclipse99.nasa.gov/pages/faq.html) (în engleză). NASA.
Arhivat din original (http://eclipse99.nasa.gov/pages/faq.html) la 11 februarie 2007. Accesat în 12
aprilie 2007.
54. ^ Espenak, F. „Saros Cycle” (https://archive.is/20120524183445/sunearth.gsfc.nasa.gov/eclipse/S
Esaros/SEsaros.html) (în engleză). NASA. Arhivat din original (http://sunearth.gsfc.nasa.gov/eclip
se/SEsaros/SEsaros.html) la 24 mai 2012. Accesat în 17 martie 2010.
55. ^ Guthrie, D.V. (1947). „The Square Degree as a Unit of Celestial Area” (http://adsabs.harvard.ed
u/abs/1947PA.....55..200). Popular Astronomy(d). Vol. 55. pp. 200–203.
Bibcode:1947PA.....55..200G (http://adsabs.harvard.edu/abs/1947PA.....55..200G).
56. ^ „Total Lunar Occultations” (https://web.archive.org/web/20100223022627/http://occsec.wellingto
n.net.nz/total/totoccs.htm) (în engleză). Royal Astronomical Society of New Zealand(d). Arhivat din
original (http://occsec.wellington.net.nz/total/totoccs.htm) la 23 februarie 2010. Accesat în 17
martie 2010.
57. ^ Aaboe, A.; Britton, J. P.; Henderson,, J. A.; Neugebauer, Otto; Sachs, A. J. (1991). „Saros Cycle
Dates and Related Babylonian Astronomical Texts”. American Philosophical Society(d). American
Philosophical Society(d). 81 (6): 1–75. doi:10.2307/1006543 (https://doi.org/10.2307%2F1006543).
JSTOR 1006543 (https://www.jstor.org/stable/1006543). „One comprises what we have called
"Saros Cycle Texts", which give the months of eclipse possibilities arranged in consistent cycles of
223 months (or 18 years).”
58. ^ Sarma, K. V. (2008). „Astronomy in India”. În Helaine Selin. Encyclopaedia of the History of
Science, Technology, and Medicine in Non-Western Cultures (ed. 2). Springer(d). pp. 317–321.
ISBN 978-1-4020-4559-2.
59. ^ Needham 1986, p. 411.
60. ^ O'Connor, J.J.; Robertson, E.F. (februarie 1999). „Anaxagoras of Clazomenae” (http://www-histo
ry.mcs.st-andrews.ac.uk/Biographies/Anaxagoras.html) (în engleză). University of St Andrews.
Arhivat (https://www.webcitation.org/66BhcrUqG?url=http://www-history.mcs.st-andrews.ac.uk/Bio
graphies/Anaxagoras.html) din originalul de la 15 martie 2012. Accesat în 12 aprilie 2007.
61. ^ Needham 1986, p. 227.
62. ^ Needham 1986, p. 413–414.
63. ^ Robertson, E. F. (noiembrie 2000). „Aryabhata the Elder” (http://www-history.mcs.st-andrews.ac.
uk/Biographies/Aryabhata_I.html) (în engleză). Scotland: School of Mathematics and Statistics,
University of St Andrews. Arhivat (https://web.archive.org/web/20150711055702/http://www-histor
y.mcs.st-andrews.ac.uk/Biographies/Aryabhata_I.html) din originalul de la 11 iulie 2015. Accesat
în 15 aprilie 2010.
64. ^ A. I. Sabra (2008). „Ibn Al-Haytham, Abū ʿAlī Al-Ḥasan Ibn Al-Ḥasan”. Dictionary of Scientific
Biography. Detroit: Charles Scribner's Sons. pp. 189–210, at 195.
65. ^ Needham 1986, p. 415–416.
66. ^ Lewis, C. S. (1964). The Discarded Image. Cambridge: Cambridge University Press. p. 108.
ISBN 978-0-521-47735-2.
67. ^ van der Waerden, Bartel Leendert (1987). „The Heliocentric System in Greek, Persian and
Hindu Astronomy”. Annals of the New York Academy of Sciences(d). 500: 1–569.
Bibcode:1987NYASA.500....1A (http://adsabs.harvard.edu/abs/1987NYASA.500....1A).
doi:10.1111/j.1749-6632.1987.tb37193.x (https://doi.org/10.1111%2Fj.1749-6632.1987.tb37193.x).
68. ^ Evans, James (1998). The History and Practice of Ancient Astronomy. Oxford & New York:
Oxford University Press. pp. 71, 386. ISBN 978-0-19-509539-5.
69. ^ „Discovering How Greeks Computed in 100 B.C” (https://www.nytimes.com/2008/07/31/science/
31computer.html?hp). The New York Times (în engleză). 31 iulie 2008. Arhivat (https://web.archiv
e.org/web/20131204053238/http://www.nytimes.com/2008/07/31/science/31computer.html?hp)
din originalul de la 4 decembrie 2013. Accesat în 9 martie 2014.
70. ^ Van Helden, A. (1995). „The Moon” (https://web.archive.org/web/20040623085326/http://galileo.
rice.edu/sci/observations/Moon.html) (în endmy). Galileo Project. Arhivat din original (http://galile
o.rice.edu/sci/observations/moon.html) la 23 iunie 2004. Accesat în 12 aprilie 2007.
71. ^ Consolmagno, Guy J. (1996). „Astronomy, Science Fiction and Popular Culture: 1277 to 2001
(And beyond)”. Leonardo(d). MIT Press(d). 29 (2): 128. doi:10.2307/1576348 (https://doi.org/10.230
7%2F1576348). JSTOR 1576348 (https://www.jstor.org/stable/1576348).
72. ^ Hall, R. Cargill (1977). „Appendix A: LUNAR THEORY BEFORE 1964” (https://history.nasa.gov/
SP-4210/pages/App_A.htm). NASA History Series. LUNAR IMPACT: A History of Project Ranger.
Washington, D.C.: Scientific and Technical Information Office, NASA. Accesat în 13 aprilie 2010.
73. ^ Zak, Anatoly (2009). „Russia's uncrewed missions toward the Moon” (http://www.russianspacew
eb.com/spacecraft_planetary_lunar.html) (în engleză). Arhivat (https://web.archive.org/web/20100
414115710/http://www.russianspaceweb.com/spacecraft_planetary_lunar.html) din originalul de la
14 aprilie 2010. Accesat în 20 aprilie 2010.
74. ^ „Rocks and Soils from the Moon” (http://curator.jsc.nasa.gov/lunar/index.cfm) (în engleză).
NASA. Arhivat (https://web.archive.org/web/20100527085532/http://curator.jsc.nasa.gov/lunar/ind
ex.cfm) din originalul de la 27 mai 2010. Accesat în 6 aprilie 2010.
75. ^ a b „Soldiers, Spies and the Moon: Secret U.S. and Soviet Plans from the 1950s and 1960s” (htt
p://nsarchive.gwu.edu/NSAEBB/NSAEBB479/). The National Security Archive (în engleză).
National Security Archive. Arhivat (https://web.archive.org/web/20161219060341/http://nsarchive.
gwu.edu/NSAEBB/NSAEBB479/) din originalul de la 19 decembrie 2016. Accesat în 1 mai 2017.
76. ^ Brumfield, Ben (25 iulie 2014). „U.S. reveals secret plans for '60s moon base” (http://www.cnn.c
om/2014/07/24/us/1960s-moon-military-base/). CNN (în engleză). Arhivat (https://web.archive.org/
web/20140727212259/http://www.cnn.com/2014/07/24/us/1960s-moon-military-base) din
originalul de la 27 iulie 2014. Accesat în 26 iulie 2014.
77. ^ Teitel, Amy (11 noiembrie 2013). „LUNEX: Another way to the Moon” (http://www.popsci.com/blo
g-network/vintage-space/lunex-another-way-moon) (în engleză). Popular Science. Arhivat (https://
web.archive.org/web/20151016011356/http://www.popsci.com/blog-network/vintage-space/lunex-
another-way-moon) din originalul de la 16 octombrie 2015.
78. ^ a b Logsdon, John (2010). John F. Kennedy and the Race to the Moon. Palgrave Macmillan.
ISBN 978-0-230-11010-6.
79. ^ Coren, M. (26 iulie 2004). „ 'Giant leap' opens world of possibility” (http://edition.cnn.com/2004/T
ECH/space/07/16/moon.landing/index.html). CNN. Accesat în 16 martie 2010.
80. ^ „Record of Lunar Events, 24 July 1969” (https://history.nasa.gov/ap11ann/ap11events.html).
Apollo 11 30th anniversary (în engleză). NASA. Arhivat (https://web.archive.org/web/2010040821
3454/http://history.nasa.gov/ap11ann/ap11events.html) din originalul de la 8 aprilie 2010. Accesat
81. ^ „Manned Space Chronology: Apollo_11” (http://www.spaceline.org/flightchron/apollo11.html) (în
engleză). Spaceline.org. Arhivat (https://web.archive.org/web/20080214213826/http://www.spaceli
ne.org/flightchron/apollo11.html) din originalul de la 14 februarie 2008. Accesat în 6 februarie
2008.
82. ^ „Apollo Anniversary: Moon Landing "Inspired World" ” (http://news.nationalgeographic.com/new

s/2004/07/0714_040714_moonlanding.html). National Geographic (în engleză). Arhivat (https://we
b.archive.org/web/20080209140059/http://news.nationalgeographic.com/news/2004/07/0714_040
714_moonlanding.html) din originalul de la 9 februarie 2008. Accesat în 6 februarie 2008.
83. ^ Orloff, Richard W. (septembrie 2004) [First published 2000]. „Extravehicular Activity” (https://hist
ory.nasa.gov/SP-4029/Apollo_18-30_Extravehicular_Activity.htm). Apollo by the Numbers: A
Statistical Reference (https://history.nasa.gov/SP-4029/SP-4029.htm). NASA History Division,
Office of Policy and Plans. The NASA History Series (în engleză). Washington, D.C.: NASA.
ISBN 0-16-050631-X. LCCN 00061677 (https://lccn.loc.gov/00061677). NASA SP-2000-4029.
Arhivat (https://web.archive.org/web/20130606114042/http://history.nasa.gov/SP-4029/SP-4029.ht
m) din originalul de la 6 iunie 2013. Accesat în 1 august 2013.
84. ^ Launius, Roger D. (iulie 1999). „The Legacy of Project Apollo” (https://history.nasa.gov/ap11ann/
legacy.htm) (în engleză). NASA History Office]]. Arhivat (https://web.archive.org/web/2010040821
3555/http://history.nasa.gov/ap11ann/legacy.htm) din originalul de la 8 aprilie 2010. Accesat în 13
aprilie 2010.
85. ^ SP-287 What Made Apollo a Success? A series of eight articles reprinted by permission from
the March 1970 issue of Astronautics & Aeronautics, a publication of the American Institute of
Aeronautics and Astronautics. Washington, D.C.: Scientific and Technical Information Office,
National Aeronautics and Space Administration. 1971.
86. ^ „NASA news release 77-47 page 242” (http://www.nasa.gov/centers/johnson/pdf/83129main_19
77.pdf) (PDF) (Press release) (în engleză). 1 septembrie 1977. Arhivat (https://www.webcitation.or
g/5ziulRAv2?url=http://www.nasa.gov/centers/johnson/pdf/83129main_1977.pdf) (PDF) din
originalul de la 26 iunie 2011. Accesat în 16 martie 2010.
87. ^ Appleton, James; Radley, Charles; Deans, John; Harvey, Simon; Burt, Paul; Haxell, Michael;
Adams, Roy; Spooner N.; Brieske, Wayne (1977). „OASI Newsletters Archive” (https://web.archiv
e.org/web/20071210143103/http://www.ast.cam.ac.uk/~ipswich/Miscellaneous/Archived_spaceflig
ht_news.htm). NASA Turns A Deaf Ear To The Moon. Arhivat din original (http://www.ast.cam.ac.u
k/~ipswich/Miscellaneous/Archived_spaceflight_news.htm) la 10 decembrie 2007. Accesat în 29
august 2007.
88. ^ Dickey, J.; et al. (1994). „Lunar laser ranging: a continuing legacy of the Apollo program”.
Science. 265 (5171): 482–490. Bibcode:1994Sci...265..482D (http://adsabs.harvard.edu/abs/1994
Sci...265..482D). doi:10.1126/science.265.5171.482 (https://doi.org/10.1126%2Fscience.265.517
1.482). PMID 17781305 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17781305).
89. ^ „Hiten-Hagomoro” (http://solarsystem.nasa.gov/missions/profile.cfm?MCode=Hiten&Display=Re
adMore) (în engleză). NASA. Arhivat (https://web.archive.org/web/20110614115823/http://solarsy
stem.nasa.gov/missions/profile.cfm?MCode=Hiten&Display=ReadMore) din originalul de la 14
iunie 2011. Accesat în 29 martie 2010.
90. ^ „Clementine information” (http://nssdc.gsfc.nasa.gov/planetary/cleminfo.html) (în engleză).
NASA. 1994. Arhivat (https://web.archive.org/web/20100925095846/http://nssdc.gsfc.nasa.gov/pl
anetary/cleminfo.html) din originalul de la 25 septembrie 2010. Accesat în 29 martie 2010.
91. ^ „Lunar Prospector: Neutron Spectrometer” (https://web.archive.org/web/20100527105801/http://
lunar.arc.nasa.gov/results/neutron.htm) (în engleză). NASA. 2001. Arhivat din original (http://lunar.
arc.nasa.gov/results/neutron.htm) la 27 mai 2010. Accesat în 29 martie 2010.
92. ^ „SMART-1 factsheet” (http://www.esa.int/SPECIALS/SMART-1/SEMSDE1A6BD_0.html) (în
engleză). European Space Agency. 26 februarie 2007. Arhivat (https://web.archive.org/web/20100
323044139/http://www.esa.int/SPECIALS/SMART-1/SEMSDE1A6BD_0.html) din originalul de la
23 martie 2010. Accesat în 29 martie 2010.
93. ^ „China's first lunar probe ends mission” (http://www.chinadaily.com.cn/china/2009-03/01/content
_7523687.htm). Xinhua. 1 martie 2009. Accesat în 29 martie 2010.
94. ^ Leonard David (17 martie 2015). „China Outlines New Rockets, Space Station and Moon Plans”
(http://www.space.com/28809-china-rocket-family-moon-plans.html) (în engleză). Space.com.
Arhivat (https://web.archive.org/web/20160701055507/http://www.space.com/28809-china-rocket-
family-moon-plans.html) din originalul de la 1 iulie 2016. Accesat în 29 iunie 2016.
95. ^ „KAGUYA Mission Profile” (http://www.selene.jaxa.jp/en/profile/index.htm) (în engleză). JAXA.

Arhivat (https://web.archive.org/web/20100328223338/http://www.selene.jaxa.jp/en/profile/index.h
tm) din originalul de la 28 martie 2010. Accesat în 13 aprilie 2010.
96. ^ „KAGUYA (SELENE) World's First Image Taking of the Moon by HDTV” (http://www.jaxa.jp/pres
s/2007/11/20071107_kaguya_e.html) (în engleză). Japan Aerospace Exploration Agency (JAXA)
and NHK(d) (NHK). 7 noiembrie 2007. Arhivat (https://web.archive.org/web/20100316190341/htt
p://www.jaxa.jp/press/2007/11/20071107_kaguya_e.html) din originalul de la 16 martie 2010.
97. ^ „Mission Sequence” (http://www.isro.org/Chandrayaan/htmls/mission_sequence.htm) (în
engleză). Indian Space Research Organisation(d). 17 noiembrie 2008. Arhivat (https://web.archive.
org/web/20100706225136/http://www.isro.org/chandrayaan/htmls/mission_sequence.htm) din
originalul de la 6 iulie 2010. Accesat în 13 aprilie 2010.
98. ^ „Indian Space Research Organisation: Future Program” (http://www.isro.org/scripts/futureprogra
mme.aspx#Space) (în engleză). Indian Space Research Organisation(d). Arhivat (https://web.archi
ve.org/web/20101125163045/http://isro.org/scripts/futureprogramme.aspx#Space) din originalul
de la 25 noiembrie 2010. Accesat în 13 aprilie 2010.
99. ^ „India and Russia Sign an Agreement on Chandrayaan-2” (https://web.archive.org/web/2007121
7203828/http://isro.org/pressrelease/Nov14_2007.htm). Indian Space Research Organisation(d).
14 noiembrie 2007. Arhivat din original (http://isro.org/pressrelease/Nov14_2007.htm) la 17
decembrie 2007. Accesat în 13 aprilie 2010.
00. ^ „Lunar CRater Observation and Sensing Satellite (LCROSS): Strategy & Astronomer
Observation Campaign” (https://www.webcitation.org/66BhosrQk?url=http://lcross.arc.nasa.gov/ob
servation.htm) (în engleză). NASA. octombrie 2009. Arhivat din original (http://lcross.arc.nasa.go
v/observation.htm) la 15 martie 2012. Accesat în 13 aprilie 2010.
01. ^ „Giant moon crater revealed in spectacular up-close photos” (http://www.msnbc.msn.com/id/459
01428#.Twe_flbWxvY) (în engleză). MSNBC(d). Space.com. 6 ianuarie 2012. Arhivat (https://web.
archive.org/web/20120107072136/http://www.msnbc.msn.com/id/45901428#.Twe_flbWxvY) din
originalul de la 7 ianuarie 2012.
02. ^ Chang, Alicia (26 decembrie 2011). „Twin probes to circle moon to study gravity field” (http://ww
w.cnsnews.com/news/article/twin-probes-circle-moon-study-gravity-field). Cybercast News
Service(d). Associated Press. Accesat în 18 iunie 2017.
03. ^ Covault, C. (4 iunie 2006). „Russia Plans Ambitious Robotic Lunar Mission” (http://www.aviation
now.com/avnow/news/channel_awst_story.jsp?id=news/aw060506p2.xml) (în engleză). Aviation
Week(d). Arhivat (https://web.archive.org/web/20060612215659/http://www.aviationnow.com/avno
w/news/channel_awst_story.jsp?id=news%2Faw060506p2.xml) din originalul de la 12 iunie 2006.
04. ^ „Russia to send mission to Mars this year, Moon in three years” (https://web.archive.org/web/20
100913073553/http://rt.com/Top_News/2009-02-25/Russia_to_send_mission_to_Mars_this_year_
_Moon_in_three_years_.html) (în engleză). RIA Novosti. 25 februarie 2009. Arhivat din original (ht
tp://rt.com/Top_News/2009-02-25/Russia_to_send_mission_to_Mars_this_year__Moon_in_three_
years_.html) la 13 septembrie 2010. Accesat în 13 aprilie 2010.
05. ^ „About the Google Lunar X Prize” (http://www.googlelunarxprize.org/lunar/about-the-prize) (în
endmy). Fundația Premiului X. 2010. Arhivat (https://web.archive.org/web/20100228024532/http://
www.googlelunarxprize.org/lunar/about-the-prize) din originalul de la 28 februarie 2010. Accesat
în 24 martie 2010.
06. ^ Wall, Mike (14 ianuarie 2011). „Mining the Moon's Water: Q&A with Shackleton Energy's Bill
Stone” (http://www.spacenews.com/10619-mining-moon-water-bill-stone-110114.html).
SpaceNews(d).
07. ^ „President Bush Offers New Vision For NASA” (http://www.nasa.gov/missions/solarsystem/bush
_vision.html) (Press release) (în engleză). NASA. 14 decembrie 2004. Arhivat (https://web.archiv
e.org/web/20070510062228/http://www.nasa.gov/missions/solarsystem/bush_vision.html) din
originalul de la 10 mai 2007. Accesat în 12 aprilie 2007.
08. ^ „Constellation” (http://www.nasa.gov/mission_pages/constellation/main/index.html) (în engleză).

NASA. Arhivat (https://web.archive.org/web/20100412052653/http://www.nasa.gov/mission_page
s/constellation/main/index.html) din originalul de la 12 aprilie 2010. Accesat în 13 aprilie 2010.
09. ^ „NASA Unveils Global Exploration Strategy and Lunar Architecture” (http://www.nasa.gov/home/
hqnews/2006/dec/HQ_06361_ESMD_Lunar_Architecture.html) (Press release) (în engleză).
NASA. 4 decembrie 2006. Arhivat (https://web.archive.org/web/20070823131906/http://www.nas
a.gov/home/hqnews/2006/dec/HQ_06361_ESMD_Lunar_Architecture.html) din originalul de la 23
august 2007. Accesat în 12 aprilie 2007.
10. ^ NASAtelevision (15 aprilie 2010). „President Obama Pledges Total Commitment to NASA” (http
s://www.youtube.com/watch?v=3rNn_cUrlmE) (în engleză). YouTube. Arhivat (https://web.archive.
org/web/20120428205122/http://www.youtube.com/watch?v=3rNn_cUrlmE) din originalul de la 28
aprilie 2012. Accesat în 7 mai 2012.
11. ^ „India's Space Agency Proposes Manned Spaceflight Program” (http://www.space.com/news/06
1110_india_mannedspace.html) (în engleză). Space.com. 10 noiembrie 2006. Arhivat (https://ww
w.webcitation.org/66Bhn0GD7?url=http://www.space.com/3098-indias-space-agency-proposes-m
anned-spaceflight-program.html) din originalul de la 15 martie 2012. Accesat în 23 octombrie
2008.
12. ^ Chang, Kenneth (24 ianuarie 2017). „For 5 Contest Finalists, a $20 Million Dash to the Moon” (h
ttps://www.nytimes.com/2017/01/24/science/google-lunar-xprize-finalists.html). The New York
Times (în engleză). ISSN 0362-4331 (https://www.worldcat.org/issn/0362-4331). Arhivat (https://w
eb.archive.org/web/20170715065721/https://www.nytimes.com/2017/01/24/science/google-lunar-
xprize-finalists.html) din originalul de la 15 iulie 2017. Accesat în 13 iulie 2017.
13. ^ „Deadline for Google Lunar X Prize Moon Race Extended Through March 2018” (https://www.sp
ace.com/37813-google-lunar-x-prize-deadline-extended-march-2018.html),
Https://www.space.com, accesat în 25 septembrie 2017 Legătură externa în |newspaper= (ajutor)
14. ^ McCarthy, Ciara (3 august 2016). „US startup Moon Express approved to make 2017 lunar
mission” (https://www.theguardian.com/science/2016/aug/03/us-startup-moon-express-2017-lunar
-mission). The Guardian (în engleză). ISSN 0261-3077 (https://www.worldcat.org/issn/0261-
3077). Arhivat (https://web.archive.org/web/20170730225106/https://www.theguardian.com/scienc
e/2016/aug/03/us-startup-moon-express-2017-lunar-mission) din originalul de la 30 iulie 2017.
Accesat în 13 iulie 2017.
15. ^ a b „Moon Express Approved for Private Lunar Landing in 2017, a Space First” (https://www.spa
ce.com/33632-moon-express-private-lunar-landing-approval.html). Space.com (în engleză).
Arhivat (https://web.archive.org/web/20170712211615/https://www.space.com/33632-moon-expre
ss-private-lunar-landing-approval.html) din originalul de la 12 iulie 2017. Accesat în 13 iulie 2017.
16. ^ „NASA - Ultraviolet Waves” (http://science.hq.nasa.gov/kids/imagers/ems/uv.html) (în engleză).
Science.hq.nasa.gov. 27 septembrie 2013. Arhivat (https://web.archive.org/web/2013101723505
7/http://science.hq.nasa.gov/kids/imagers/ems/uv.html) din originalul de la 17 octombrie 2013.
Accesat în 3 octombrie 2013.
17. ^ Takahashi, Yuki (septembrie 1999). „Mission Design for Setting up an Optical Telescope on the
Moon” (https://web.archive.org/web/20151106142659/http://www.ugcs.caltech.edu/~yukimoon/Mo
onTelescope/) (în engleză). California Institute of Technology. Arhivat din original (http://www.ugc
s.caltech.edu/~yukimoon/MoonTelescope/) la 6 noiembrie 2015. Accesat în 27 martie 2011.
18. ^ Chandler, David (15 februarie 2008). „MIT to lead development of new telescopes on moon” (htt
p://web.mit.edu/newsoffice/2008/moonscope-0215.html). MIT News (în engleză). Arhivat (https://
web.archive.org/web/20090304062601/http://web.mit.edu/newsoffice/2008/moonscope-0215.htm
l) din originalul de la 4 martie 2009. Accesat în 27 martie 2011.
19. ^ Naeye, Robert (6 aprilie 2008). „NASA Scientists Pioneer Method for Making Giant Lunar
Telescopes” (http://www.nasa.gov/centers/goddard/news/topstory/2008/lunar_telescopes.html) (în
engleză). Goddard Space Flight Center. Arhivat (https://web.archive.org/web/20101222142443/htt
p://www.nasa.gov/centers/goddard/news/topstory/2008/lunar_telescopes.html) din originalul de la
22 decembrie 2010. Accesat în 27 martie 2011.
20. ^ Bell, Trudy (9 octombrie 2008). „Liquid Mirror Telescopes on the Moon” (https://science.nasa.go
v/science-news/science-at-nasa/2008/09oct_liquidmirror/). Science News (în engleză). NASA.
Arhivat (https://web.archive.org/web/20110323081215/http://science.nasa.gov/science-news/scien
ce-at-nasa/2008/09oct_liquidmirror/) din originalul de la 23 martie 2011. Accesat în 27 martie
2011.
21. ^ „Far Ultraviolet Camera/Spectrograph” (http://www.lpi.usra.edu/lunar/missions/apollo/apollo_16/
experiments/f_ultra/) (în engleză). Lpi.usra.edu. Arhivat (https://web.archive.org/web/2013120301
0615/http://www.lpi.usra.edu/lunar/missions/apollo/apollo_16/experiments/f_ultra/) din originalul
de la 3 decembrie 2013. Accesat în 3 octombrie 2013.
22. ^ a b „Can any State claim a part of outer space as its own?” (http://www.unoosa.org/oosa/en/FA
Q/splawfaq.html#Q6). United Nations Office for Outer Space Affairs(d). Accesat în 28 martie 2010.
23. ^ „How many States have signed and ratified the five international treaties governing outer
space?” (http://www.unoosa.org/oosa/en/FAQ/splawfaq.html#Q4). United Nations Office for Outer
Space Affairs(d). 1 ianuarie 2006. Accesat în 28 martie 2010.
24. ^ „Do the five international treaties regulate military activities in outer space?” (http://www.unoosa.
org/oosa/en/FAQ/splawfaq.html#Q5). United Nations Office for Outer Space Affairs(d). Accesat în
28 martie 2010.
25. ^ „Agreement Governing the Activities of States on the Moon and Other Celestial Bodies” (http://w
ww.unoosa.org/oosa/en/SpaceLaw/moon.html). United Nations Office for Outer Space Affairs(d).
Accesat în 28 martie 2010.
26. ^ „The treaties control space-related activities of States. What about non-governmental entities
active in outer space, like companies and even individuals?” (http://www.unoosa.org/oosa/en/FA
Q/splawfaq.html#Q7). United Nations Office for Outer Space Affairs(d). Accesat în 28 martie 2010.
27. ^ „Statement by the Board of Directors of the IISL On Claims to Property Rights Regarding The
Moon and Other Celestial Bodies (2004)” (http://www.iislweb.org/docs/IISL_Outer_Space_Treaty_
Statement.pdf) (PDF). Federația Astronautică Internațională. 2004. Accesat în 28 martie 2010.
28. ^ „Further Statement by the Board of Directors of the IISL On Claims to Lunar Property Rights
(2009)” (http://www.iislweb.org/docs/Statement%20BoD.pdf) (PDF). Federația Astronautică
Internațională. 22 martie 2009. Accesat în 28 martie 2010.
29. ^ „Carved and Drawn Prehistoric Maps of the Cosmos” (http://www.spacetoday.org/SolSys/Earth/
OldStarCharts.html). Space Today. 2006. Accesat în 12 aprilie 2007.
30. ^ "Muhammad." Encyclopædia Britannica. 2007. Encyclopædia Britannica Online, p.13
31. ^ Marshack, Alexander (1991), The Roots of Civilization, Colonial Hill, Mount Kisco, NY.
32. ^ Brooks, A. S. and Smith, C. C. (1987): "Ishango revisited: new age determinations and cultural
interpretations", The African Archaeological Review, 5 : 65–78.
33. ^ Duncan, David Ewing (1998). The Calendar. Fourth Estate Ltd. pp. 10–11. ISBN 978-1-85702-
721-1.
34. ^ For etymology, see Barnhart, Robert K. (1995). The Barnhart Concise Dictionary of Etymology.
HarperCollins. p. 487. ISBN 978-0-06-270084-1.. For the lunar calendar of the Germanic peoples,
see Birley, A. R. (Trans.) (1999). Agricola and Germany. Oxford World's Classics. USA: Oxford
University Press. p. 108. ISBN 978-0-19-283300-6.
35. ^ Mallory, J. P.; Adams, D. Q. (2006). The Oxford Introduction to Proto-Indo-European and the
Proto-Indo-European World. Oxford Linguistics. Oxford University Press. pp. 98, 128, 317.
ISBN 978-0-19-928791-8.
36. ^ Harper, Douglas. „measure” (http://www.etymonline.com/?term=measure). Online Etymology
Dictionary.
37. ^ Harper, Douglas. „menstrual” (http://www.etymonline.com/?term=menstrual). Online Etymology
Dictionary.
38. ^ Smith, William George (1849). Dictionary of Greek and Roman Biography and Mythology:
Oarses-Zygia (https://books.google.com/?id=PJ0YAAAAIAAJ). 3. J. Walton. p. 768. Accesat în 29
martie 2010.
39. ^ Estienne, Henri (1846). Thesaurus graecae linguae (https://books.google.com/?id=0qQ_AAAAc

AAJ). 5. Didot. p. 1001. Accesat în 29 martie 2010.
40. ^ mensis (http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus:text:1999.04.0059:entry=mensi
s). Charlton T. Lewis and Charles Short. A Latin Dictionary on Perseus Project.
41. ^ μείς (http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus:text:1999.04.0057:entry=mei/s) în
Liddell și Scott.
42. ^ „Islamic Calendars based on the Calculated First Visibility of the Lunar Crescent” (http://www.sta
ff.science.uu.nl/~gent0113/islam/islam_tabcal_hilal.htm) (în engleză). Universitatea din Utrecht.
Arhivat (https://web.archive.org/web/20140111112349/http://www.staff.science.uu.nl/~gent0113/isl
am/islam_tabcal_hilal.htm) din originalul de la 11 ianuarie 2014. Accesat în 11 ianuarie 2014.
43. ^ a b Lilienfeld, Scott O.; Arkowitz, Hal (2009). „Lunacy and the Full Moon” (http://www.scientifica
merican.com/article.cfm?id=lunacy-and-the-full-moon). Scientific American. Accesat în 13 aprilie
2010.
44. ^ Rotton, James; Kelly, I. W. (1985). „Much ado about the full moon: A meta-analysis of lunar-
lunacy research”. Psychological Bulletin(d). 97 (2): 286–306. doi:10.1037/0033-2909.97.2.286 (htt
ps://doi.org/10.1037%2F0033-2909.97.2.286).
45. ^ Martens, R.; Kelly, I. W.; Saklofske, D. H. (1988). „Lunar Phase and Birthrate: A 50-year Critical
Review”. Psychological Reports(d). 63 (3): 923–934. doi:10.2466/pr0.1988.63.3.923 (https://doi.or
g/10.2466%2Fpr0.1988.63.3.923).
46. ^ Kelly, Ivan; Rotton, James; Culver, Roger (1986), „The Moon Was Full and Nothing Happened:
A Review of Studies on the Moon and Human Behavior”, Skeptical Inquirer(d), 10 (2): 129–43.
Reprinted in The Hundredth Monkey - and other paradigms of the paranormal, edited by Kendrick
Frazier, Prometheus Books. Revised and updated in The Outer Edge: Classic Investigations of
the Paranormal, edited by Joe Nickell(d), Barry Karr(d), and Tom Genoni, 1996, Committee for
Skeptical Inquiry.
47. ^ Foster, Russell G.; Roenneberg, Till (2008). „Human Responses to the Geophysical Daily,
Annual and Lunar Cycles”. Current Biology(d). 18 (17): R784–R794.
doi:10.1016/j.cub.2008.07.003 (https://doi.org/10.1016%2Fj.cub.2008.07.003). PMID 18786384 (h
ttps://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18786384).
Bibliografie
Needham, Joseph (1986). Science and Civilization in China, Volume III: Mathematics and the
Sciences of the Heavens and Earth (https://books.google.com/?id=jfQ9E0u4pLAC). Taipei: Caves
Books. ISBN 978-0-521-05801-8.
Lectură suplimentară
„Revisiting the Moon” (https://www.nytimes.com/2014/09/09/science/revisiting-the-moon.html).
New York Times. Accesat în 8 septembrie 2014.
The Moon (http://www.bbc.co.uk/worldservice/specials/948_discovery_2008/page4.shtml).
Discovery 2008. BBC World Service.
Bussey, B.; Spudis, P.D. (2004). The Clementine Atlas of the Moon. Cambridge University Press.
ISBN 0-521-81528-2.
Cain, Fraser. „Where does the Moon Come From?” (http://www.astronomycast.com/astronomy/epi
sode-17-where-does-the-moon-come-from/). Universe Today. Accesat în 1 aprilie 2008. (podcast
și stenogramă)
Jolliff, B. (2006). Wieczorek, M.; Shearer, C.; Neal, C., ed. „New views of the Moon” (http://www.m
insocam.org/msa/RIM/Rim60.html). Reviews in Mineralogy and Geochemistry. Chantilly, Virginia:
Mineralogy Society of America. 60 (1): 721. Bibcode:2006RvMG...60D...5J (http://adsabs.harvard.
edu/abs/2006RvMG...60D...5J). doi:10.2138/rmg.2006.60.0 (https://doi.org/10.2138%2Frmg.200
6.60.0). ISBN 0-939950-72-3. Accesat în 12 aprilie 2007.
Jones, E.M. (2006). „Apollo Lunar Surface Journal” (http://www.hq.nasa.gov/office/pao/History/als

j/). NASA. Accesat în 12 aprilie 2007.
„Exploring the Moon” (http://www.lpi.usra.edu/expmoon/). Lunar and Planetary Institute. Accesat
Mackenzie, Dana (2003). The Big Splat, or How Our Moon Came to Be. Hoboken, New Jersey:
John Wiley & Sons. ISBN 0-471-15057-6.
Moore, P. (2001). On the Moon. Tucson, Arizona: Sterling Publishing Co. ISBN 0-304-35469-4.
„Moon Articles” (http://www.psrd.hawaii.edu/Archive/Archive-Moon.html). Planetary Science
Research Discoveries. Hawai'i Institute of Geophysics and Planetology.
Spudis, P. D. (1996). The Once and Future Moon. Smithsonian Institution Press. ISBN 1-56098-
634-4.
Taylor, S.R. (1992). Solar system evolution. Cambridge University Press. p. 307. ISBN 0-521-
37212-7.
Teague, K. (2006). „The Project Apollo Archive” (http://www.apolloarchive.com/apollo_archive.htm
l). Accesat în 12 aprilie 2007.
Wilhelms, D.E. (1987). „Geologic History of the Moon” (http://ser.sese.asu.edu/GHM/). U.S.
Geological Survey Professional paper. 1348. Accesat în 12 aprilie 2007.
Wilhelms, D.E. (1993). To a Rocky Moon: A Geologist's History of Lunar Exploration (http://www.lp
i.usra.edu/publications/books/rockyMoon/). Tucson, Arizona: University of Arizona Press. ISBN 0-
8165-1065-2. Accesat în 10 martie 2009.
Legături externe
Imagini și filme produse de NASA despre Lună (https://www.nasa.gov/moon)
Resurse cartografice
The Moon on Google Maps (https://www.google.com/maps/space/moon/@6.1467095,139.27543
59,23010541m/data=!3m1!1e3), redare în 3D a Lunii, similară cu Google Earth
„Consolidated Lunar Atlas” (http://www.lpi.usra.edu/resources/cla/). Lunar and Planetary Institute.
Accesat în 26 februarie 2012.
Gazetteer of Planetary Nomenclature (USGS) (http://planetarynames.wr.usgs.gov/jsp/FeatureTyp
es2.jsp?system=Earth&body=Moon&systemID=3&bodyID=11) Listă de toponime.
„Clementine Lunar Image Browser” (http://www.cmf.nrl.navy.mil/clementine/clib/). U.S. Navy. 15
octombrie 2003. Accesat în 12 aprilie 2007.
Globuri 3D zoomabile:
„Google Moon” (http://moon.google.com). Google. 2007. Accesat în 12 aprilie 2007.
„Moon” (http://www.worldwindcentral.com/wiki/Moon). World Wind Central. NASA. 2007.
Aeschliman, R. „Lunar Maps” (http://ralphaeschliman.com/id26.htm). Planetary Cartography and
Graphics. Accesat în 12 aprilie 2007. Hărți și panorame ale locurilor de aselenizare Apollo
Japan Aerospace Exploration Agency (JAXA) (https://web.archive.org/web/20120305055023/http
s://wms.selene.jaxa.jp/index_e.html), imagini Kaguya (Selene)
Imagine mare a zonei de la polul nord al Lunii (http://home.bt.com/techgadgets/technews/explore-
the-lunar-north-pole-11363885909226?s_intcid=con_RL_LunarNorthPole)
Unelte de observare
„Find moonrise, moonset and moonphase for a location” (http://www.timeanddate.com/worldcloc
k/moonrise.html). 2008. Accesat în 18 februarie 2008.
„HMNAO's Moon Watch” (http://www.crescentmoonwatch.org/nextnewmoon.htm). 2005. Accesat

în 24 mai 2009. Când va fi vizibilă următoarea semilună, din orice locație.
General
Lunar shelter (http://www.esa.int/var/esa/storage/images/esa_multimedia/images/2013/01/lunar_
base_made_with_3d_printing/12501019-1-eng-GB/Lunar_base_made_with_3D_printing.jpg)
(building a lunar base with 3D printing (http://www.esa.int/Our_Activities/Technology/Building_a_l
unar_base_with_3D_printing))
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Luna&oldid=13743137
Ultima editare a paginii a fost efectuată la 7 decembrie 2020, ora 18:18.
Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze
suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.

Luna - Wikipedia

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Luna - Wikipedia

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

12/9/2020 Luna - Wikipedia

Luna este un corp astronomic care

Se consideră că Luna s-a format

mare ca diametrul Pământului, Densitate medie 3.344 g/cm3[1][4]

documente scrise de la 725 e.n.), transformat succesiv în mone

Topografia Lunii a fost măsurată cu altimetrie laser(d) și analiză a

Câmpiile lunare mai întunecate și relativ lipsite de trăsături

Aproape toate mările sunt pe partea

Celălalt proces geologic important care a afectat suprafața Lunii

Compararea imaginilor de înaltă rezoluție obținute de Lunar Reconnaissance Orbiter(d) a relevat o

Vârtejurile lunare sunt niște forme de relief enigmatice găsite pe

Câmpul gravitațional al Lunii a fost măsurat prin urmărirea

Luna are o atmosferă atât de rarefiată încât este aproape vid, cu o

Luna efectuează o orbită completă în jurul Pământului în raport

Luna este excepțional de mare relativ la Pământ: un sfert din

Aspectul de pe Pământ Satelitul DSCOVR(d) observă Luna

la ecuator, în loc de doar 18°. Orientarea semilunii depinde și ea de latitudinea de la punctul de

Distanța dintre Lună și Pământ variază de la circa 365.400 km la

ă Superluna din 14 noiembrie 2016 a

Zona iluminată a sferei vizibile (gradul de iluminare) este dată de formula

Atracția gravitațională pe care o exercită masele una față de

Cel mai evident efect al forțelor mareice este formarea a două

Similar, mareele acționează și asupra suprafeței Lunii cu o amplitudine de circa 10 cm și o perioadă

Deoarece Luna ne blochează permanent vederea pe o zonă circulară de pe cer cu diametrul de o

Studiile antice și medievale

Înțelegerea ciclurilor Lunii a fost una din primele evoluții ale

sfericitatea Lunii.[162] În secolul al II-lea e.n., Lucian din

de el, distanță medie egală cu

În Evul Mediu, înainte de

În 1609, Galileo Galilei a realizat unul dintre primele desene

La sfârșitul deceniului anilor 1950, la apogeul Războiului Rece, Forțele

După angajamentul președintelui John F. Kennedy în 1961 de a realiza

posibile datorită considerabilelor progrese tehnologice din prima

În timpul misiunilor Apollo cu aselenizare, au fost instalate pe

Ambițiosul Program Chinez de Explorare Lunară(d) a început cu

SUA a contribuit la lansarea Lunar Reconnaissance Orbiter(d) (LRO),

Printre misiunile planificate se numără cea rusească Luna 25(d): un

Planuri de misiuni comerciale

O litografie veche de 5000 de ani găsită la Knowth(d), Irlanda, ar

În Orientul Apropiat Antic, zeul lunii (Sin/Nanna) era masculin.

În Evul Mediu, a evoluat o tradiție iconografică de reprezentare a Luna și Soarele cu fețe de om

Divizarea Lunii(d) (în arabă ‫ )اﻧﺸﻘﺎق اﻟﻘﻤﺮ‬este o minune atribuită de

Luna a fost de mult timp asociată cu nebunia și lipsa rațiunii;

30. ^ „2008 Pellas-Ryder Award for Mathieu Touboul” (http://digitalcommons.arizona.edu/objectviewe

90. ^ Feldman, W. C.; S. Maurice; A. B. Binder; B. L. Barraclough; R. C. Elphic; D. J. Lawrence

01. ^ „Magnetometer / Electron Reflectometer Results” (https://web.archive.org/web/2010052712133

37. ^ Walker, John (mai 1997). „Inconstant Moon” (http://www.fourmilab.ch/earthview/moon_ap_per.ht

50. ^ Phillips, Tony (12 martie 2007). „Stereo Eclipse” (https://web.archive.org/web/20080610082213/

82. ^ „Apollo Anniversary: Moon Landing "Inspired World" ” (http://news.nationalgeographic.com/new

95. ^ „KAGUYA Mission Profile” (http://www.selene.jaxa.jp/en/profile/index.htm) (în engleză). JAXA.

08. ^ „Constellation” (http://www.nasa.gov/mission_pages/constellation/main/index.html) (în engleză).

39. ^ Estienne, Henri (1846). Thesaurus graecae linguae (https://books.google.com/?id=0qQ_AAAAc

Jones, E.M. (2006). „Apollo Lunar Surface Journal” (http://www.hq.nasa.gov/office/pao/History/als

„HMNAO's Moon Watch” (http://www.crescentmoonwatch.org/nextnewmoon.htm). 2005. Accesat

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 7 decembrie 2020, ora 18:18.

S-ar putea să vă placă și