LUNA

Satelitul Pamantului
 Satelitul natural al Pamantului, Luna, este cel mai apropriat vecin al
nostru: distanta medie pana la Pamant masoara doar 384.000
kilometri, adica este de 400 de ori mal putin decat distanta pana la
Soare.

Este al cincilea cel mai mare satelit natural din Sistemul Soral, si cel
mai mare dintre sateliti planetari relative la dimensiunea planetei pe
care o orbiteaza.
INTRODUCERE
Prin apropierea ei de Pamant si, ca atare, prin dimensiuniile ei de pe
bolta cereasca, se explica de ce Luna ocupa un loc exceptional pe
cerul nostru. Din punct de vedere al mecanicii ceresti, Pamantul si
Luna alcatuiesc un cuplu in care cele doua componente
interactioneaza puternic unul asupra celuilalt. Marele oceanice
constitue cea mai spectaculoasa influenta a Lunii asupra Pamantului.
 • Cuvântul "luna" are origine latina si este asociat cu
Selene, zeita lunii.Despre Selene se spune ca poarta robe,
tine o torta si are o semiluna pe cap. Dupa ce fratele ei isi
termina calatona de-a lungul cerului, ea o incepe pe a ei.
inainte de calatorie, se imbaiaza in mare.
• In ceea ce priveste denumirea in engleza, Moon, lucrurile
sunt ceva mai complexe. Cand oamenii au descoperit
ISTORIC existenta celorlalte planete din Sistemul Solar, nu erau
siguri de existenta satelitilor acestora. Acest lucru s-a
schimbat in momentul in care Galileo Galilei a observat
patru dintre satelitii lui Jupiter, in 1610.
• Potrivit Uniunii Astronomice Internationale, Luna isi
pastreaza denumirea de Moon, pentru ca a fost primul
satelit descoperit. A fost mai usor sa ii pastreze numele
initial decât sa ii dea unul mai sofisticat, iar scopul era de
a face lucrurile mai simple pentru oameni, nu mai
complicate.
 FORMARE

• Luna este un corp imens ce se roteste in

jurul Pamantului cu o viteza de 3,680 km
pe ora spre diferenta de Pamant, care are
o viteza de 108,000 km pe ora in jurul
Soarelui. Vorbim deci, despre un alt corp
ceresc, o alta lume, total diferita de a
noastra. Aceasta sfera gri (care sub
anumite conditil de iluminare are si
culori), are o suprafata de 37,900,000 km
pătrati.
 S U N T PAT R U T E O R I I S T I I N T I F I C E
M A J O R E C E A U I N C E R C AT S A
EXPLICE ORIGINEA LUNII:

 1. Fisiune. Luna este o bucatã de material desprins de Pamantul

rapid in miscare.

 2. Co-creare cunscuta si sub numele de teoria “planeta sora”. Luna

s-a format dintr-un nor de resturi in orbita in jurul Pamantului
embrionar.

 3. Capturare. Luna, formata initial ca o planeta independenta, dar a

fost capturata de gravitatia Pămantului.

 4. Coliziune (de asemenea, cunoscutã sub numele de teoria "marea

lovire"). Luna s-a format din materialul aruncat din Pamant dupã o
colliziune planetarà cu acesta.
 CARACTERISTICI
Luna este un corp diferentiat: are o scoarta, o manta si un nucleu distincte din punct de vedere geochimic. Luna
are un miez interior bogat in fier cu o raza de 240 kilometri si un lichid de baza exterior, in principal format din
fier lichid, cu o raza de aproximativ 300 km. in jurul miezului este un strat limita partial topit cu o raza de
aproximativ 500 km.

Se considera ca aceasta structura s-ar fi dezvoltat prin cristalizarea fractionata a unui ocean global de magma la
scurt timp dupa ce s-a format Luna acum 4,5 miliarde de ani.

Cristalizarea acestui ocean de magma ar fi creat o manta mafica din precipitarea si scufundarea mineralelor
olivina, clinopiroxen si ortopiroxen; dupa ce aproximativ trei sferturi din magma oceanului a cristalizat, s-ar fi
format minerale plagioclase mai mici in densitate, care au plutit deasupra, formand o scoarta.

Ultimele lichide care au cristalizat ar fi fost initial prinse intre scoarta si manta,cu o abundenta mare de elemente
incompatibile si producatoare de caldura. In concordanta cu acest punct de vedere, cartografierea geochimica
facuta din orbita sugereaza ca scoarta este in cea mai mare parte anortosit.

Esantioanele de roca lunara ale lavelor care au erupt pe suprafata din topirea partiala in manta confirma
compozitia mafica a mantalei, care este mult mai bogata in fier decat cea a Pamantului. Scoarta este, in medie, de
aproximativ 50 kilometri grosime.
 ECLIPSELE

• Eclipsele pot avea loc atunci cand

Soarele, Pamantul si Luna sunt toate
intr-o linie dreapta (asa-numita
„sizigie"). Eclipsele de Soare au loc
la luna noua, când Luna este intre
Soare si Pamant. Eclipsele de Luna
au in schimb loc la luna plina, cand
Pamantul este intre Soare si Luna.
Dimensiunea aparenta a Lunii este
aproximativ egala cu cea a Soarelui,
ambele având o latime de circa o
jumatate de grad.
Soarele este mult mai mare decât Luna, dar distanta exact de atâtea ori mai mare este cea care face sa para de
aceeasi dimensiune când sunt privite de pe Pamant. Variatille de dimensiune aparenta, datorite orbitelor
necirculare sunt si ele aproape la fel de mari, dar ciclurile difera. De aceea, sunt posibile atat eclipse de Soare
totale (in care Luna pare mai mare decât Soarele) cât si inelare (in care Luna pare mai mica decat Soarele).
La o eclipsa totala, Luna acopera complet discul Soarelui si coroana devine vizibila cu ochiul liber. Deorece
distanta intre Luna si Pamant creste treptat in timp, diametrul unghiular aparent al Lunii este in scadere.

De asemenea, in evolutia sa catre faza de giganta rosie, dimensiunea reala a Soarelui, impreuna cu diametrul
sau aparent pe cer, cresc incet. Combinatia acestor doua schimbari inseamna ca acum câteva sute de milioane
de ani, Luna acoperea intotdeauna complet Soarele la eclipsele de Soare, si nu era posibila nicio eclipsa
inelara. La fel, peste câteva sute de milioane de ani, Luna nu va mai acoperi complet Soarele, si nu vor mai
avea loc eclipse totale de Soare.

Intrucât orbita Lunii in jurul Pamântului este inclinata cu circa 5,145° (5° 9') fata de orbita Pamantului in
jurul Soarelui, eclipsele nu au loc la fiecare luna plina si luna noua. Pentru a avea loc o eclipsa, Luna trebuie
sa fle in apropierea intersectiei celor doua plane orbitale. Periodicitatea si recurenta eclipselor de Soare si de
Luna sunt descrise de saros, care are o perioada de aproximativ 18 ani.