Soarele

Soarele este o stea cu un diametrul de 1.391.000 Km, adica este

de circa 109 ori mai mare decat Pamantul. Departarea de la
Soare la Pamant este de aproximativ 150.000.000Km si este
considerata ca unitate astronomica pentru distante in sisteme
planetare.

Din energia radiata de fotosfera - invelisul solar de la care

primim lumina - s-a determinat temperatura Soarelui, care aici
este de 6000K. Aici materia este in stare de incandescenta iar
pentru interiorul Soarelui s-a determinat temperatura de circa
20 de milioane grade absolute. Aceasta temperatura uriasa
intretine reactiile termonucleare.

Observatiile arata ca Soarele se roteste ca un fluid, cu o

perioada de 25 de zile la ecuator si de peste 30 de zile la poli.
Rotatia se efectueaza in sens direct adica in sens invers acelor
ceasornicului, ca si miscarea planetelor pe orbite.
 Soarele

În miezul Soarelui (aproximativ 25%

din rază spre interior) condiţiile sunt extreme.
Temperatura este de 20 milione Kelvin şi
presiunea este de 250 miliarde atm. În centrul
miezului, densitatea Soarelui este mai mare
decât de 150 de ori cea a apei.

Suprafaţa Soarelui, numită şi fotosferă,

are o temperatură de aproximativ 5800 K.
Petele solare sunt regiuni "reci", de doar 3800
K. Petele solare pot să fie foarte întinse,
ajungând până la 50.000 km în diametru. Petele
solare sunt produse de complicate şi încă nu
foarte bine înţelese interacţiuni cu câmpul
magnetic al Soarelui.

O regiune îngustă numită cromosferă se

întinde deasupra fotosferei.
 Soarele

Pe suprafaţa Soarelui se văd deseori bucle şi

protuberanţe spectaculoase.

Regiunea extrem de rarefiată de deasupra

cromosferei, numită coroană, se întinde milioane de
kilometri în spaţiu însă este vizibilă doar în timpul
eclipselor. Temperaturile în coroană ating valori de
1.000.000 K.

Soarele are aproximativ 4.5 miliarde de ani. De la

naşterea sa a folosit cam jumătate din hidrogenul din
miezul său. Va radia în continuare încă 5 miliarde de ani
până când îşi va epuiza combustibilul adică hidrogenul. Va
trece atunci prin schimbări radicale, obişnuite la
standardele stelare, care vor conduce în cele din urmă la
distrugerea totală a Pământului (şi probabil crearea unei
nebuloase planetare).
 Mercur

Mercurius (sau Mercur) este un zeu în mitologia romană. Corespondentul său din
mitologia greacă este Hermes (ambii mesageri/soli ai zeilor).

Primul său templu la Roma (pe colina Aventin) a fost clădit în anul 495 î.C. La fel ca
şi Hermes, Mercur era şi zeul comerţului/negustorilor.

În Imperiul Roman, Mercur era în provinciile celţilor si germanilor un zeu adorat,

probabil prin identificarea lui cu un zeu autohton cu un nume asemănător, dovadă fiind diferitele
nume acordate zeului.

După numele Mercur a fost denumită ziua a treia a săptămânii Mercurii (miercuri).
Carateristicile zeului: toiag, coif şi încălţăminte cu aripi.
 Mercur

Planeta cea mai apropiate de Soare, Mercur, este si cea

mai mica dintre planete (raza: 2439km, masa: 0,056 mase
terestre), fiind putin mai mare decat Luna. Perioada de
revolutie siderala a planetei este de 88 de zile. Are orbita
excentrica, ceea ce face ca departarea de la Soare sa varieze
intre 46.000.000 si 70.000.000km, distanta medie fiind de
57.850.000km.

Planeta se roteste in sens direct, adica invers sensului

acelor ceasornicului, cu o perioada de rotatie de 58,65 zile
(aproximativ 2/3 din perioada de revolutie).

Planeta nu are atmosfera, ci numai un invelis foarte fin de

heliu. Acest fapt se explica prin viteza mica de evadare
(4,3km/s) si prin apropierea mare de Soare, particulele
atmosferice fiind expulzate in spatiu sau captate de Soare.
 Mercur

În 1974-1975, sonda spatiala americana Mariner 10

(dupa ce a fotografiat planeta Venus) s-a indreptat spre
Mercur pe care a survolat-o. Cu aceasta ocazie s-a obtinut
un mare numar de fotografii (peste 2000), care au permis
cartografierea planetei de la un pol la altul.

Aspectul general al reliefului mercurian este similar

celui lunar. Pe fotografii se observa numeroase cratere,
falii, bazine vaste, campii si faleze interminabile.
Cercetarile arata ca relieful planetei Mercur s-a format in
urma unui bombardament intens cu meteoriti, urmat de o
era vulcanica, extinsa pe toata planeta.
 Mercur

Temperatura la distanta medie de la Soare este de circa

340 grade Celsius. Deoarece excentritatea orbitei este mare,
cand planeta este la periheliu, punctul cel mai aproape de Soare,
la miezul zilei se inregistreaza temperaturi pana la 430 grade C,
in timp ce la afeliu, punctul cel mai indepartat de Soare,
valoarea temperaturii este cu cateva zeci de de grade mai mica
decat la distanta medie. Astfel diferentele de temperatura sunt
considerabile pe planeta in cursul "zilei mercuriene" a carei
durata este aproximativ dublul perioadei de revolutie siderala.

Planeta Mercur nu are sateliti.

Mercur
 Venus

Venus este numele roman al zeiţei greceşti Afrodita, zeiţa dragostei, frumuseţii şi fertilităţii.

Era considerată strămoasa romanilor datorită întemeietorului legendar, Aeneas, si juca un rol important în
multe mituri şi festivităţi romane.

Potrivit legendei, s-a născut pe insula Cipru. Desi, zeiţă a frumuseţii, este căsătorită cu zeul schiop,
hidosul, Hefaistos, fiind şi fierarul zeilor.

În privinţa naşterii ei există două variante: prima ar fi că este fiica lui Zeus şi a Dionei, cealaltă spune că s-
a născut din spuma mării.
 Venus

Are orbita aproape circulara si o distanta medie de la

Soare de 108 milioane km. Are diametrul de 12.104 Km si o
masa de 0,82 mase terestre, ceea ce revine la o densitate de
5.2gr/cm cubi.

Suprafata planetei Venus nu se poate observa direct prin

instrumete optice, de aceea problema rotatiei axiale a fost
multa vreme in discutie. Ea a fost lamurita abia in urma
cercetarilor efectuate cu observatiile radio din care s-a
determinat ca planeta Venus are o perioada de rotatie de 243
zile in sens retrograd adica in sensul acelor ceasornicului.

Deoarece planeta Venus are o miscare retrograda, un

"observator" de pe aceasta planeta ar constata ca miscarea
aparenta a boltii ceresti are loc de la vest spre est, exact invers
decat o vede observatorul terestru. Planeta Venus are perioada
de revolutie (durata anului venusian) de 225 de zile, cu ceva
mai scurta decat perioada de rotatie axiala.
 Venus

Cu ajutorul navelor spatiale s-a ajuns la

concluzia ca planeta Venus are o atmosfera de circa
80 - 100 de ori mai masiva decat cea terestra.
Compozita chimica a acesteia este: bioxid de carbon
93-97%,  azot 2-5%,  vapori de apa 1.6% si alte
componente de mai mica importanta. Atmosfera
planetei Venus are o densitate foarte mare, fapt care
impiedica observarea optica a solului respectiv, iar
bioxidul de carbon produce efectul de sera si
contribuie la cresterea temperaturii pe suprafata.  

Pe baza datelor observationale s-a ajuns la

concluzia ca suprafata planetei Venus are o
temperatura de circa 475 grade C, iar presiunea
atmosferica de circa 90 atmosfere. S-au pus in
evidenta vanturi puternice si o variatie mare a
temperaturii de-a lungul verticalei. 

Planeta Venus nu are sateliti.

 Sistemul planetar al Soarelui
Planete interioare Planete exterioare
 Marte

Marte este a patra planetă a sistemului solar. Numele acestei planete vine de la zeul roman al războiului.
Uneori mai este numită şi Planeta Roşie datorită înfăţişării sale văzută de pe Pământ. Marte corespunde in
traditia romana zeului grec Ares.
Se număra printre cei doisprezece mari zei ai Olimpului si era fiul lui Zeus şi al Herei. Cu toate acestea,
era dispreţuit de părinţii săi şi de către ceilalţi zei, mai ales de către Atena, datorită caracterului său violent,
sângeros. În numeroasele mituri legate de numele lui, zeul apare adesea înfrânt, desi era simbolul forţei
războinice, brutale.
 Marte
Marte este o planetă relativ mică. Forţa gravitaţională
de aici este aproape o treime din cea de pe Terra.
Suprafaţa planetei este cam cât cea neacoperită de ape a
Pământului, dar faţă de Lună, Marte are raza şi
gravitaţia de circa două ori mai mari.

Sateliţii lui Marte sunt în număr de doi, numiţi după

câinii zeului Marte (Phobos şi Deimos). Aceştia sunt
nişte corpuri mici, întunecate şi puternic marcate de
cratere, la origine putând fi nişte asteroizi captaţi de
gravitaţia Planetei Roşii. Sateliţii se mişcă în sensuri
opuse, Phobos răsărind şi apunând de câte 2 ori într-o zi
marţiană.
 Marte

Marte are un relief foarte variat. Olympus Mons este cel mai inalt munte din întregul sistem solar,
atingând 24 km înălţime. Baza acestuia este de peste 500 km în diametru. Tharsis este un "deal" înalt de 10 km
si care se intinde peste 4000 de km. Valles Marineris este un sistem de canioane cu adancimi ce variaza intre 2
si 7 km si care se intind pe mai bine de 4000 de km. Hellas Planitia este un crater datorat impactului cu un alt
corp ceresc, avand o adancime de 6 km si un diametru de peste 2000 km. Marea majoritate a suprafetei martiene
este foarte veche dar exista totodata si regiuni mai tinere, cu vai, campii si dealuri.
 Marte

O alta caracteristica interesanta a planetei sunt urmele de eroziune de pe suprafata acesteia,

datorate inundatiilor, si urmele unui sistem de ape curgatoare. La un moment dat in istoria planetei, aici a
existat cu siguranta un fluid ce a cauzat toate acestea. Apa in stare lichida este cu siguranta cel mai probabil
dintre acestea. Aici ar fi putut exista lacuri si oceane asemanatoare celor de pe Pamant, acest lucru fiind
evidentiat de ultimele cercetari facute, dar acest lucru s-a intamplat acum mult timp. Varsta acestor canale se
estimeaza la aproape 4 miliarde de ani. Cu mult timp in urma, Marte era in mare parte asemanatoare Pamantului
din zilele noastre.
Marte

Marte are o atmosfera rarefiata alcatuita in

mare parte din dioxid de carbon (95,3%), azot(2,7%),
argon (1,6%), oxigen si apa (0,2%). Presiunea la
suprafata planetei este de mai putin de 1% din cea a
Pamantului. Cu toate acestea este suficient de densa
pentru a permite formarea vantului si producerii de
furtuni de nisip ce pot inconjura planeta luni in sir.

Pe Marte exista calote de gheata ce rezista pe

tot parcursul anului, situate la ambii poli. De
asemenea este posibila existenta ghetii si in interiorul
planetei.

Inca nu s-a putut dovedi daca exista viata pe

Marte. Un raport al NASA dat publicitatii in 1996
despre o forma de viata microscopica ce a fost gasita
intr-un meteorit nu a reusit sa ii convinga pe sceptici,
si cautarea continua.
 Marte

Mars 3

Mariner 4

Mars Surveyor Mars Pathfinder

Prima sonda care a vizitat Marte a fost Mariner 4 in data de 14 iulie 1965. Dupa aceasta au urmat
celelalte sonde din misiunile Mariner (6, 7 si 9 – Mariner 5 a fost trimis spre Venus). În anii ’70 au fost lansate
spre Marte misiunile sovietice Mars (2-7).
Au urmat sondele din programul Viking (1 si 2). Ultimele dintre cele care au ajuns acolo sunt Mars
Pathfinder (4 Iulie 1997), Mars Surveyor (2003) si Mars Expedition Rovers (in 2004), care au trimis multe
imagini si date geologice inapoi pe Pamant.
 Centura de asteroizi

Pe data de 1 Ianuarie 1801, Giuseppe Piazzi

a descoperit un obiect despre care a crezut mai întâi
că este o cometă. Însă după ce i-a fost mai bine
determinată orbita, s-a dovedit că nu era o cometă, ci
mai degrabă o mică planetă. Piazzi a numit-o Ceres,
după zeiţa siciliană a agriculturii. Trei alte mici
corpuri cereşti au fost descoperite în următorii câţiva
ani. Pe la sfârşitul secolului al 19-lea numărul lor a
ajuns la câteva sute.

Câteva sute de mii de asteroizi au fost

descoperiţi până acum şi li s-au asociat  identităţi
temporare. Alte câteva mii sunt descoperite în fiecare
an. Fără îndoială, există sute de mii de asteroizi care
sunt prea mici ca să fie vizibili de pe  Pământ. Se
cunosc 26 de asteroizi cu diametrul mai mare de 200
km. Evidenţa noastră cu privire la cei mai mari
asteroizi este aproape completă: cunoaştem probabil
99% din asteroizii cu diametrul depăşind 100 km. Cât
despre cei cu diametrul între 10 şi 100 km, au fost 
înregistraţi 50% dintre ei. Se cunosc însă foarte
puţine date despre cei mai mici asteroizi; probabil
există în jur de 1 milion cu mărimea de 1 km.
Masa totală a asteroizilor nu o depăşeşte pe
cea a Lunii.
 Centura de asteroizi

Asteroizii sunt categorisiţi prin poziţia lor în sistemul

solar:

Centura principală: localizată între Marte şi

Jupiter, aproximativ la 2 - 4 ua de la Soare, la rândul
ei imparţită în subgrupe: Hungarias, Floras, Phocaea,
Koronis, Eos, Themis, Cybeles şi Hildas (numite
astfel după principalul asteroid din grup).

Asteroizii apropiaţi de Pământ (NEA): cei care se

apropie mult de Pământ
- Atens: semiaxele mari - mai mici decât 1.0
ua  şi distanţele la afeliu mai mari decât
0.983 ua
- Apollos: axele semimajore mai mari decât
1.0 ua şi distantele la periheliu mai mici
decât 1.017 ua
- Amors: distanţele la periheliu între 1.017
şi 1.3 ua;
Troiani - localizaţi lângă Jupiter (60 grade în faţa şi
în spatele lui Jupiter pe orbită). Se cunosc câteva sute
de astfel de asteroizi, dar se estimează că ar exista o
mie sau mai mulţi cu totul.
Centura de asteroizi
 Jupiter

În mitologia romană, Jupiter detinea acelasi rol precum cel al lui

Zeus în panteonul grecesc. El era numit Jupiter Optimus Maximus
(Jupiter Cel mai Înalt, Cel mai Mare), fiind zeitatea supremă a
statului roman, având în grijă legile si ordinea socială. Jupiter este
o derivaţie a lui Jove şi pater (latină: tată).

Numele zeului a fost adoptat drept numele planetei Jupiter si a fost

punctul de plecare pentru numele zilei de joi a săptămânii .

Odată se credea că zeul roman Jupiter era în fruntea justitiei

cosmice si că în Roma antică, oamenii jurau către Jove în
tribunale, ceea ce a condus la expresia comună "după Jove," pe
care multe persoane o folosesc astăzi.
 Jupiter

Jupiter este a cincea planetă de la Soare si este

cea mai mare dintre toate planetele sistemului
nostru solar. Are diametrul de 11 ori mai mare
decât cel al Pământului, o masă de 318 ori mai
mare si un volum de 1300 ori mai mare.

Jupiter este al patrulea obiect de pe cer ca

strălucire (după Soare, Lună si Venus si
câteodată Marte). Jupiter are probabil un miez
de material solid în cantitate de 10 până la 15
mase pământene.

Deasupra acestui miez se găseste partea

principală a planetei formată din hidrogen
metalic lichid. La temperatura si presiunea din
interiorul lui Jupiter hidrogenul este un lichid, si
nu un gaz
 Jupiter

Stratul de la suprafaţă e compus în principal din

hidrogen molecular obisnuit si heliu ce e lichid
în interior si gazos la exterior. Atmosfera care o
vedem noi este doar partea superioară a acestui
strat adânc. Apa, dioxidul de carbon, metanul si
alte molecule simple sunt de asemenea prezente
în cantităţi mici.

Marea Pată Rosie (GRS) a fost observată prima

oară, de către telescoapele terestre, cu mai mult
de 300 de ani în urmă (descoperirea ei e atribuită
lui Cassini, sau Robert Hooke în secolul al
XVII-lea). Este un oval de aproximativ 12000 pe
25000 km, destul de mare să cuprindă două
Pământuri.

Nu se stie modul în care asemenea structuri

rezistă asa de mult timp.
 Jupiter

Jupiter are inele ca Saturn, dar mult mai

palide si mai mici. Existenţa lor a fost
nebănuită până când au fost descoperite
de către oamenii de stiinţă de la Voyager
1 ce au insistat că, după ce au călătorit 1
miliard de km, ar putea măcar să arunce o
privire pentru a vedea dacă există vreun
inel. Toţi au crezut că sansa de a le găsi
este nulă dar erau acolo. A fost o
descoperire majoră. De atunci au fost
fotografiate în infrarosu de către
telescoapele de pe Pământ si de pe
Galileo.

Spre deosebire de cele ale lui Saturn,

inelele lui Jupiter sunt întunecate.
Probabil sunt alcătuite din grăunte mici
de material pietros. Spre deosebire de
inelele lui Saturn, acestea par să nu
conţină gheaţă.
 Jupiter

Jupiter are 63 sateliţi cunoscuţi, inclusiv cele patru luni galileene. Jupiter a fost vizitat de către Pioneer 10 în
1973 si mai târziu de Pioneer 11, Voyager 1, Voyager 2 si Ulysses. Sonda spaţială Galileo orbitează în
prezent în jurul lui Jupiter si va trimite înapoi date cel puţin încă doi ani.
 Saturn

Saturn (în latină Saturnus) a fost o veche divinitate de origine italică, care patrona muncile agricole şi
roadele pământului. El a fost identificat de-a lungul timpului cu titanul Cronos, din mitologia greacă.În
Evul Mediu el era cunoscut ca fiind zeul roman al agriculturii, justiţiei şi dreptăţii; în mâna stângă avea o
seceră, iar in mâna dreaptă avea spice de grâu.
 Saturn

Saturn este cea de a sasea planetă

de la Soare, fiind o planetă
gazoasă (denumită si Joviană,
după numele planetei Jupiter), este
a doua ca mărime din Sistemul
solar după Jupiter). Saturn are un
sistem de inele bine conturat,
format în special din particule de
gheată si o cantitate mai mică de
resturi si praf.

A fost denumită după zeul roman

Saturn, simbolul planetei fiind o
reprezentare stilizată a coasei
acestuia
 Saturn

Saturn este singura dintre planetele Sistemului

solar cu densitatea mai mică decât cea a apei
(0,687 g/cm³); atmosfera superioară este însă
mai puţin densă în timp ce miezul planetei are o
densitate considerabil superioară celei a apei.

Saturn are, la fel ca Jupiter, centrul solid,

înconjurat de un strat lichid de hidrogen si
deasupra acestuia un strat de hidrogen
molecular. Atmosfera saturniană prezintă benzi
paralele, asemănătoare cu cea a planetei Jupiter,
însă în cazul lui Saturn aceste benzi nu sunt la
fel de bine conturate si sunt mai late la ecuator.
Vânturile aici sunt printre cele mai puternice din
întreg sistemul solar, date întegistrate de
Voyager indică maxime de 1700 km/h
 Saturn
Saturn are 56 de sateliti.

Dione Iapetus Mimas Rhea

Tethys Titan
 Uranus

Uranus reprezintă întruparea cerurilor si este cunoscut ca zeul cerului. El a fost primul fiu al Gaiei
(pământul) si a devenit soţul ei. Printre fiii lor se numărau Titanii: sase fii (Oceanus, Coeus, Crius,
Hyperion, Iapetus şi Cronos) si sase fiice (Theia, Rhea, Themis, Mnemosyne, Phoebe şi Tethys). Alţi
urmaşi sunt: Ciclopii, (care se numesc Brontes, Steropes si Arges si sunt cunoscuţi mai târziu ca "giganţii
cu un singur ochi"), si cei trei monştri numiţi Hecatonchire, fiecare având o sută de mâini şi 50 de capete.
 Uranus
Uranus este a saptea planetă de la Soare si a treia că mărime (după diametru). Uranus este mai
mare ca diametru însă mai mică sub aspectul masei decât Neptun. Uranus, prima planetă
descoperită în vremurile moderne, a fost descoperită de William Herschel în timp ce scruta
sistematic cerul cu telescopul personal pe 13 martie 1781. A fost de fapt văzută de mai multe ori,
fiind însă ignorată, deoarece era considerată o altă stea obisnuită. Herschel a numit-o "Georgium
Sidus" (Planeta Georgiană) în onoarea patronului său, Regele George al III-lea al Angliei; alţii i-
au zis "Herschel". Numele de "Uranus" a fost propus pentru prima dată de Bode în conformitate
cu numele altor planete inspirate din mitologia clasică, însă nu a intrat în uz până în 1850.

Uranus a fost vizitată doar de o navă, Voyager 2 pe 24 ianuarie 1986.

 Uranus

Majoritatea planetelor se învârt pe o axă aproape perpendiculară pe planul eliptic, însă axa lui Uranus
este aproape paralelă cu elipsa. La trecerea lui Voyager 2, polul sud al lui Uranus era orientat aproape
direct înspre Soare. Aceasta conduce la ciudatul fapt prin care regiunile polare ale lui Uranus
recepţionează mai multă energie de la Soare decât regiunile ecuatoriale. Uranus este totusi mai caldă la
ecuator decât la poli. Mecanismul care stă la baza acestor fapte este necunoscut. Ba chiar este neclar
care dintre polii lui Uranus este polul nord. Fie înclinaţia axei sale este puţin peste 90 de grade si atunci
rotaţia sa este directă, fie este puţin sub 90 de grade si rotaţia este retrogradă.

Este posibil ca acest fenomen să fi fost provocat de o ciocnire cu un obiect cosmic imens
 Uranus

Atmosfera lui Uranus este de aproape 83% hidrogen, 15% heliu si 2% metan. Uranus este uneori abia
vizibil cu ochiul liber pe un cer nocturn senin; este însă usor de reperat cu un binoclu (dacă stii unde să
te uiţi exact). Voyager 2 a descoperit 10 sateliţi mai mici, în completare la cei 5 mai mari, cunoscuţi
deja. E posibil să mai existe si alţi sateliţi printre inele. Pana acum s-au descoperit 25 sateliti

Asemeni celorlalte planete gazoase, Uranus are un sistem de inele, descoperit de sondele spaţiale încă
din 1977. Acestea sunt foarte întunecate, ca si cele ale lui Jupiter, însă sunt compuse, pe lângă praful
fin, din particule destul de mari, ca si cele ale lui Saturn, ajungând la diametre de până la 10 m
 Neptun
În mitologia greacă, Poseidon era zeul mării, fiul lui Cronos si al Rheei. În mitologia romană este cunoscut
sub numele de Neptun. Ca si ceilalţi fraţi ai săi, când s-a născut, Poseidon a fost înghiţit de către tatăl său şi
apoi dat afară.

Mai târziu a luptat alături de olimpieni împotriva titanilor. Când, în urma victoriei, s-a făcut împărtirea
Universului, lui Zeus i-a revenit Cerul, lui Hades lumea subpământeană, iar lui Poseidon Împărătia apelor.
El sălăşluia în fundul mării împreună cu soţia sa, Amfitrite, alături de care, uneori, urmat de un întreg
cortegiu marin şi purtat de un car tras de cai înaripaţi, spinteca valurile.

Poseidon stârnea furtunile sau făcea ca apele mării să devină liniştite, el scotea insule la iveală sau le
cufunda pe altele lovindu-le cu tridentul său, făcea să izvorască râuri sau să se închege lacuri.
 Neptun

Neptun este ultima planetă din sistemul

solar în ordinea distanţei faţă de Soare. A
fost descoperită în 1846 si a fost
denumită după zeul roman al mărilor.
Desenele lui Galileo Galilei ne-au arătat
că planeta Neptun a fost văzută pentru
prima dată pe 28 Decembrie 1612 şi din
nou pe 27 ianuarie 1613. Galileo a
confundat planeta cu o stea fixă

Atmosfera lui Neptun este in principal

alcatuita din hidrogen si heliu, impreuna
cu urme de metan. Metanul din atmosfera
este responsabil, in parte, pentru aspectul
albastru al planetei. De asemenea, Neptun
are printre cele mai puternice furtuni din
intreg Sistemul Solar, ele ating pana la
2100 kilometri pe ora
 Neptun

De la descoperirea ei pana in 1930, Neptun a fost cea mai indepartata planeta cunoscuta. La descoperirea lui
Pluto in 1930, Neptun a devenit penultima planeta a Sistemului Solar. Pe 24 august 2006, in urma unei rezolutii
a Uniunii Astronomice Internationale in care a fost schimbata definitia termenului de planeta, Pluto a primit
statulul de planeta pitica, si Neptun a devenit din nou ultima planeta a Sistemului Solar.

Neptun are un sistem de inele planetare, desi mult mai putin conturate decat cele ale lui Saturn. Inelele are putea
fi constituite din particule de gheata captusite cu silicati sau cu un material alcatuit din carbon.
 Neptun

Neptun are 13 luni cunoscute. Cea mai mare, pe departe, cuprinzand mai mult de 99.5% din masa
orbitala din jurul lui Neptun, si singura destul de masiva ca sa fie sferoidala, este Triton, descoperita
la 17 zile dupa descoperirea planetei Se presupune ca Triton ar fi fost candva o planeta pitica.
 Pluto

Pluton este zeul roman echivalent cu Hades la greci, fiind zeul lumii de dincolo. La origine, el se numea
Plutus şi era considerat drept zeul bogăţiilor, al aurului şi al altor minereuri. Deoarece acestea trebuiau
scoase de sub pământ, Pluton a fost recunoscut drept zeul lumii subterane fizice, şi după aceea şi al lumii
spirituale, el fiind asociat cu moartea. El păzea porţile infernului pentru a nu ieşi sufletele celor morţi
 Pluto

Pluto, întâlnită si sub numele de Pluton,

este o planetă pitică din Sistemul Solar.
Până de curând ea a fost considerată a
noua planetă a Sistemului Solar în
ordinea depărtării (si a descoperirii sale)
de la Soare si a fost descoperită în 1930
de către astronomul american Clyde
William Tombaugh.

Pluto se roteste în jurul Soarelui în 247,8

ani pământesti pe o orbită cu rază medie
de 5,91 miliarde km (39,3 u.a.). Desi
Pluto a fost descoperit în 1930, puţinele
informaţii despre îndepărtata planetă au
întârziat o înţelegere realistă asupra
însusirilor sale

Prima sondă spaţială care va vizita Pluto

va fi New Horizons de la NASA, o
misiune condusă de Southwest Research
Institute si de Laboratorul de Fizică
Aplicată John Hopkins. Misiunea lansată
pe 19 ianuarie 2006, a beneficiat de
asistenţă gravitaţională de la Jupiter la
28 februarie 2007 si va ajunge la Pluto
în iulie 2015
 Sistemul solar

Soarele si multimea corpurilor care graviteaza in jurul sau

formeaza Sistemul Solar. Acesta se compune din Soare (centrul
dinamic al sistemului, continand 99,86% din masa sistemului, si
sursa principala de energie), 8 planete, un numar foarte mare de
sateliti naturali ai planetelor, peste 1800 de asteroizi , peste 600 de
comete, o multime de corpuri meteoritice foarte variate si materia
interplanetara (gaz si praf), ocupand un spatiu in jurul Soarelui cu
o raza de 2 ani lumina.

Planetele se misca in sens direct in jurul Soarelui pe orbite

eliptice, avand planele apropiate de planul eclipticii, si se rotesc
in sens direct in jurul axelor proprii, cu exceptia planetelor Venus
si Uranus, care se rotesc in sens retrograd. 

Distanta pana la cea mai indepartata planeta, Pluto, este de

circa 40 unitati astronomice. Cometele, insa, avand orbite foarte
alungite, se indeparteaza de Soare pana la 50000 - 100000 unitati
astronomice. In aceasta regiune se considera ca se gaseste norul
cometar,  din care provin cometele. De aceea se considera ca raza
Sistemului Solar este de aproximativ 2 ani lumina. 
 Sistemul solar

In timp ce planetele Mercur, Venus, Marte, Jupiter si Saturn fiind vizibile cu ochiul liber sunt
cunoscute din antichitate, celelalte (excluzand Pamantul) au fost descoperite mult mai tarziu. Astfel in
1781 Herschel a descoperit cu ajutorul telescopului sau planeta Uranus. Planeta Neptun a fost
descoperita prin calcul de catre Le Verrier (si independent de catre Adams) pe baza perturbatiilor
provocate de ea in miscarea planetei Uranus, fiind identificata pe cer in 1846 de catre Galle. In mod
analog a fost descoperita planeta Pluto de catre P. Lowell, fiind identificata pe clisee fotografice ale
cerului de catre Tombough in 1930.
 Galaxia noastră
Calea Lactee este galaxia gazda a sistemului nostru solar si a
altor aproximativ 100 miliarde de stele cu planetele lor si peste 1000
nebuloase. Toate obiectele din galaxie orbiteaza in jurul centrului de
greutate al galaxiei numit si centru galactic.
Galaxia noastra face parte dintr-un grup format din 3 mari
galaxii si un numar de alte 30 galaxii mai mici, ea fiind a doua ca
marime dupa galaxia Andromeda (M31). Andromeda, situata la
aproximativ 2,9 milioane ani lumina este cea mai apropiata mare
galaxie de noi.
Galaxia noastra are forma unei spirale uriase. Centrul galaxiei
este format din stele batrane concentrate in grupuri cu forma sferica.
Sistemul nostru solar este situat la 20 ani lumina deasupra planului
ecuatorial de simetrie si la 28000 ani lumina de centrul galactic.
Centrul galaxiei se gaseste in directia constelatiei Sagetatorului si
foarte aproape de constelatia Scorpionului.
Sistemul solar este situat pe un mic brat al spiralei numit si
bratul Orion, care face legatura intre bratele alaturate mai
importante, Perseu si Sagetator.