Despre originea acestei cetăţi ne-au ramas diferite legende care

înfrumuseţează istoria timpurilor străvechi. Ele povestesc despre stramoşul

latinilor ce a fondat Roma, Enea, ginerele lui eriam, regele troienilor. !
cesta a reuşit să-şi salveze părintele şi fiul in timp ce "roia cădea su# asaltul
furios al grecilor şi ,
împreună cu alţi c$ţiva troieni, au plecat pe mare. Dupa o lungă călătorie au
a%uns în &atium. !colo Enea a întemeiat cetatea &avinium, iar mai t$rziu,
fiul său, !scanius, a întemeiat, la poalele 'unţilor !l#ani, cetatea !l#a-&onga ,
cetate în care a domnit. (iaţa şi faptele lui Enea sunt povestite minunat în
nemuritoarele versuri ale poemului lui (ergiliu , Eneida.
Dupa moartea lui !scanius, un şir intreg de regi au domnit în cetatea cladită
de el. )nul dintre aceştia a fost *umitor. +ratele său mai mic, !mulius l-a
alungat de pe tron, iar pe fiica acestuia, Rhea-ilvia, a facut-o preoteasă a
zeiţei (esta, o#lig$nd-o astfel să nu se mai căsătorească. rin aceasta, niciun
urmaş al regelui alungat nu se mai putea naşte pentru a răz#una nelegiuirea
făcuta de el. Dar preoteasa Rhea-ilvia a fost iu#ită de 'arte , zeul răz#oiului
şi a născut doi gemeni pe Romulus şi pe Remus. !fl$nd vestea, !mulius a
poruncit ca cei doi copii să fie aruncaţi în r$ul "i#ru.oşul în care se aflau cei
doi micuţi a fost int$i scos la mal de curenţi şi adăpostit su# un smochin. e
spune că zeul 'arte a trimis o lupoaica să alăpteze copiii. )n păstor al regelui ,
+austulus , i-a gasit pe copii şi i-a dus acasa soţiei sale, care le-a devenit
doică şi i-a crescut. $nd #aieţii s-au făcut mari şi au aflat povestea lor ,
cunosc$ndu-şi acum originile regale, au hotăr$t să întemeieze o nouă cetate
in ţinutul în care crescusera, acolo unde "i#rul, ieşit din munţi, se îndrepta
spre mare.
/ntre cei doi fraţi a iz#ucnit însă un conflict  cine să dea numele cetaţii şi cine
să c$rmuiască .*u s-au înţeles nici asupra locului unde tre#uia cladită cetatea 
pe dealul alatin sau pe cel !ventin. Din această cauză s-a iscat vra%#a mare, în
urma careia Remus a fost ucis de către fratele său. !stfel a a%uns Romulus
singurul stap$n, iar cetatea întemeiată de el pe dealul alatin a luat numele
fondatorului ei  Roma. 0raşul , loc de refugiu pentru sclavii fugari şi pentru
oamenii li#eri dornici să-şi schim#e viaţa , ducea lipsă de femei. /n zadar a cerut
Romulus cetaţilor vecine ca fetele lor să se marite cu noii locuitori ai cetăţii
nimeni nu a vrut să intre in legături de familie cu oamenii fără căpăt$i din
Roma. !tunci Romulus, a recurs la un vicleşug, i-a invitat pe locuitorii celorlalte
cetăţi latine şi s-au distrat, uit$ndu-se liniştiţi la %ocurile desfăşurate în cinstea
zeilor. &a un semn al lui Romulus, #ăr#aţii din Roma s-au repezit şi fiecare a
răpit c$te o femeie. 1ar#aţii străini, neînarmaţi, n-au putut să le apere şi au
fugit, #lestem$ndu-i pe romanii care călcau in picioare legile ospitalităţii.
!şa a început răz#oiul. etăţile latine au fost învinse uşor, dar sa#inii, in frunte
cu regele lor "itus "atius, mai puternici, au pornit contra Romei. ele două
armate s-au ciocnit în valea mlăştinoasă dintre apitoliu si alatin. &upta a
durat mult. &a un moment dat, soldaţii romani, tem$ndu-se pentru viaţa lor, au
inceput să fugă, dar Romulus a reuşit să-i im#ăr#ăteze, readuc$ndu-i în lupta.
a#inele, legate acum de am#ele cetăţi, au intervenit între cele două ta#ere,
împăc$ndu-i pe #ar#aţii si pe fraţii lor. ele doua cetăţi s-au unit, form$nd un
singur popor. Romulus şi "itus "atius au domnit împreună peste poporul unit.
!cesta este mitul despre întemeierea cetăţii Roma. El atri#uie unor eroi şi
semizei o operă care a aparţinut, în realitate mai multor generaţii. ele mai
sigure date cu privire la istoria veche a Romei ni le furnizează materialele
arheologice. Din datele arheologice reiese limpede că întemeierea oraşului nu a
fost opera unui 2ctitor3, după cum pretinde tradiţia literară. 0raşul s-a format
treptat , prin unirea şi contopirea diferitelor comunităţi .
&egenda întemeierii Romei este un izvor important , deoarece ofera informaţii
cu privire la spaţiul şi timpul formării oraşului . Deşi mare parte din aceasta
legendă ţine de literatură , e4ista şi multe elemente adevărate .
 Regatul Roman a fost guvernul monarhal al oraşului Roma şi al
teritoriilor sale de la +ondarea Romei, în 567 8.9r. de către Romulus
şi Remus, p$nă la e4pulzarea lui &ucius "ar:uinius uper#us în 6;<
î.9r. şi formarea Repu#licii Romane. După legendă, oraşul Roma a
fost întemeiat în anul 567 î.9r. de către Romulus şi Remus, care au
fost crescuţi de către o lupoaică. /n legenda romană, c$nd grecii au
dus Răz#oiul troian împotriva oraşului "roia, prinţul troian !eneas a
navigat peste 'area 'editerană către 8talia şi a fondat &avinium. +iul
său, 8ulus, a mers mai departe, fond$nd oraşul !l#a &onga. Din
familia regală a !l#ei &onga au venit cei doi gemeni, Romulus şi
Remus, care au purces la fondarea Romei în 567 î.9r .
&egenda întemeierii Romei îi face pe troieni de origine latină, de
vreme ce !eneas a venit din "roia, a fondat &avinium, un ţinut de
lim#ă latină şi un oraş cu nume latinesc, !l#a, cuv$nt care a şi
dispărut la alţii, în afară de rom$nii-daco-geti, care vor#eau lim#a
latina inainte de intemeierea Romei.
Repu#lica Romană a însemnat guvernarea repu#licană a
oraşului Roma şi a teritoriilor sale din 6;< î.9r.p$nă la instaurarea
8mperiului Roman, care este plasată, uneori, în anul == î.9r., anul
numirii lui aesar ca dictator perpetuu sau, mai comun, >5 î.9r.,
anul în care enatul roman i-a acordat lui 0ctavianus titlul de !
ugust. 0raşul Roma stă pe malurile fluviului "i#ru, foarte aproape
de coasta de vest a 8taliei. El marca frontiera de nord a zonei ?în
care era vor#ită lim#a latină@ şi graniţa de sud a Etruriei,unde
trăiau etruscii şi care erau din neamul tracilor, teritoriu în care se
vor#ea lim#a etruscă, adică lim#a latină vulgară.
8mperiul Roman este termenul utilizat, în mod
convenţional, pentru a descrie statul roman în secolele după
reorganizarea sa din ultimele trei decade î.9r., su# Aaius 8ulius
aesar 0ctavianus. Deşi Roma deţinea un imperiu cu mult înainte
de autocraţia lui !ugustus, statul pre-augustian este descris, în
mod convenţional, ca Repu#lica Romană. 8mperiul Roman
controla toate statele elenizate de la 'area 'editerană, precum şi
regiunile celtice din nordul Europei. )ltimul împărat de la Roma a
fost detronat în =5B, dar, pe atunci, regiunile din estul imperiului
erau administrate de un al doilea împărat, ce se afla la
onstantinopol. 8mperiul 1izantin a continuat să e4iste, deşi îşi
micşora încet-încet teritoriul, p$nă
în ;=67, c$nd onstantinopolul a fost cucerit de 8mperiul 0toman.
tatele succesoare din vest ?Regatul +ranc şi de *aţiune
AermanăC şi din est ?ţaratele ruseC foloseau titluri preluate din
practicile romane chiar şi în perioada modernă. 8mperiul Roman a
constituit un model peren, preluat, cu mici diferenţe, de toate
statele europene post-romane în activitatea de guvernare, drept
şi organizarea %ustiţiei, tipul de arhitectură şi în multe alte
aspecte ale vieţii.
eea ce numim cu termenul !nul celor patru împăra i esteț
perioada cuprinsă între iunie B - decem#rie B, c$nd s-au
succedat la conducerea 8mperiului Roman nu mai puțin de 7 î
mpăra i înainte ț ca puterea să fie preluată de (espasian. Este
primul răz#oi civil roman de la domnia lui aesar !ugustus i a urmat
dupș ă domnia împăratului *ero.
 !nul celor şase împăraţi este o perioadă din istoria
8mperiului Roman, referindu-se la anul >7. /n acest an s-a
evidenţiat criza din 8mperiul Roman, cunoscută drept riza
secolului 888.
/n acest an de criză, s-a evidenţiat puterea enatului, care a
numit patru împăraţi, numai pentru a-l detrona pe 'a4imin "racul,
un #ar#ar care era împotriva no#ilimii. $nd situaţia s-a sta#ilizat,
la venirea pe tron a lui Aordian al 888-lea, no#ilii şi senatorii au
condus de facto 8mperiul. !nul >7 nu a rezolvat nimic pentru Roma,
ci dimpotrivă, a ad$ncit criza secolului 888.
Bibliografe

so tografe