Mardare Alina Maria

Colegiul Economic „Anghel Rugină” Vaslui

Test de evaluare – romanul modern obiectiv

Bătrânul înţelegea foarte bine manevrele, şi ale Aglaei, şi ale lui Stănică şi nu se lăsa intimidat
sub raportul pecuniar. Veşnica amintire a morţii însă începuse să-l înfricoşeze. O dată cu limpezimea
creierului, dispăruse euforia şi se încuibase spaima. Nu se gândise niciodată la moarte, nu mersese la
biserică, n-avusese nici o convingere nici într-un fel, nici într-altul, deoarece sufletul tot îi fusese
absorbit în realitatea existenţei. Moş Costache credea în adevărul cărămizilor din curte, al tutunului, al
banilor din pachet şi nu-şi putea închipui nici raiul fără aceste elemente. Frica lui era obscură,
instinctivă şi era însoţită mai ales de ipoteza halucinantă că s-ar putea să vină o clipă în care toţi să-l
jupoaie, să-i ia totul, sa-l scoată din casă, în vreme ce el vede şi nu se poate mişca. Astfel se înfăţişa
moartea lui moş Costache: ca un furt total agravat cu paralizie integrală şi eternă. O mai mare
pedeapsă decât să vezi asta şi să nu poţi face nimic nu i se părea că poate fi. Noaptea visa că vrea să
fugă, dar e ţinut în loc de noroaie vâscoase sau de o stranie înţepenire a membrelor inferioare, ori visa
că se ceartă cu Aglae şi cu copiii ei. Visa că hoţi îi legau picioarele cu frânghie, că pica de sus cu capul
în jos. Mai des visa gândaci mulţi, mari şi negri. Când se culca după-amiază, vedea mereu un dric cu
mulţi cai trecând peste el.
Deşi la începutul lui noiembrie vremea se strică, şi ploi mărunte, fumegoase întristară oraşul,
moş Costache, devenit tare din frică, îşi puse în gând să iasă din casă. Pentru asta avea nevoie de
precauţii mari, ca nimeni să nu-i fure banii.
Găsi într-un dulap un fel de pânză tare, cam ca aceea din care se face foaia de cort şi o dădu
Otiliei să-i facă în săculeţ bine cusut cu un cordon la gură. Tot Otiliei îi dădu însărcinarea de a-i face în
spatele pantalonilor un buzunar interior închis cu trei nasturi. Lucrul Otiliei era foarte satisfăcător, însă
spre mai multă siguranţă bătrânul mai trase o cusătură cu sibiaş, străbătând chiar stofa. În pungă
răsturnă mărunţişul de argint pe care-l ţinea de obicei în casă, în cutia de tinichea, pentru nevoile
zilnice, iar în buzunar îndesă pachetele cu hârtii. Ca nu cumva să se desfacă nasturii, prinse
deschizătura de sus a buzunarului şi cu două ace de siguranţă, iar peste mijloc se legă cu o curea lată
(nu purta niciodată bretele). Aşa ieşi în oraş de mai multe ori moş Costache. Seara, însă, îşi punea
săculeţul sub pernă şi pantalonii sub saltea. Văzând că bătrânul pleacă de acasă, Stănică se hotărî să-l
pândească, mai mult din curiozitate decât din vreun interes, şi avu norocul să prindă momentul când
bătrânul ieşea din casă. Deşi erau orele cinci, afară era întuneric, şi ceaţa udă împiedica vederea la
distanţe mari. Învelit într-un palton gros şi verzui de vechime, păşind mărunt, bătrânul mergea cu
capul în jos, privind când la dreapta, când la stânga. O luă spre Sfinţii Apostoli, apoi ieşi la pod, stătu
puţin la îndoială. „Te pomeneşti, ghiujul, îşi zise urmăritorul, că merge după aventuri erotice!“. O luă
pe Calea Victoriei înspre Poştă. „Se duce la o bancă, l-am prins“, gândi Stănică. Apoi urcă pe bulevard
în sus, trecu la statuia lui Brătianu şi se opri în faţa unei case cu etaj, peste drum de Ministerul de
Domenii şi Agricultură, privind ceva pe zid. ,,Ce dracu caută ăsta? — se miră Stănică, te pomeneşti că
are vreun avocat!“. După oarecare ezitare, bătrânul dispăru înăuntru. Stănică se apropie iute de casă şi
văzu că pe zid se află firma unui doctor. „Ei, comedie!“. Fără a mai sta la îndoială, se urcă hoţeşte pe
scări şi ajunse la vreme, spre a vedea că bătrânul intrase chiar în apartamentul doctorului şi nu în altă
parte. „Îmi pun capul că are o boală ascunsă, din tinereţe, şi se tratează!“. Încântat de descoperire,
Stănică nu mai aşteptă ieşirea bătrânului şi se-ntoarse repede cu tramvaiul acasă, adică la Aglae.
(G. Călinescu, Enigma Otiliei)

1. Găseşte patru expresii/locuţiuni care să conţină verbul a trece.

2. Oferă sinonime contextuale pentru următoarele cuvinte: manevrele, integrală, precauţii, iute.
3. Explică semnificaţia enunţului: Moş Costache credea în adevărul cărămizilor din curte, al
tutunului, al banilor din pachet şi nu-şi putea închipui nici raiul fără aceste elemente.
4. Explică dorinţa lui moş Costache de a purta banii asupra sa.
5. Comentează o temă de esenţă realistă prezentă în textul citat.
6. Descrie perspectiva narativă din fragmentul dat.
7. Numeşte modul de expunere care domină în textul dat.
8. Motivează interesul subit al lui moş Costache pentru propria sănătate.
9. Explică interesul lui Stănică pentru ceea ce face moş Costache.