ENIGMA OTILIEI

FIŞĂ DE LECTURA
Titlul operei literare: „Enigma Otiliei“
Autorul: George Călinescu
Opera face parte din volumul
-Editura
-Gramar
Anul apariţiei volumului: 1996
Date importante din viaţa şi activitatea scriitorului:1899, 19
iunie→ se naște, în București, ca Gheorghe Vișan1906-1919 →
urmează școala primară, gimnazială și liceul, în București1919
1923 → devine student la Litere și filozofie, la București
1923-1928 → realizează studii superioare la Roma – Școala
Română, condusă de istoricul Vasile Pîrvan1928-1935 → este
profesor la liceele Diaconovici Loga(Timișoara) și Gh. Șincai
(București)→ colaborează la revistele:
Gîndirea, Vremea, Viața românească→ reviste proprii:
Sinteza(1927), Capricorn(1930), Jurnalul literar(1939)
1949 → este Membru activ al Academiei Române→ devine
director la Institutul de istorie literară și folclor (până la sfârșitul
vieții)1954 → este profesor la catedra de Istoria literaturii române
moderne de la Facultatea de litere și filozofie din București
1965, 12 martie → încetează din viață.
Alte opere ale autorului:
Poezii (1937),
Lauda lucrurilor (1963),
Cartea nunții (1933),
Bietul Ioanide(1953),
Scrinul negru(1960), Șun(1943),
Ludovic al XIX-lea(1964),
Teatru (1965),
Istoria literaturii române de la origini până în prezent(1941),
Cronicile optimistului(1964),
Ulisee(1967)
Genul literar:Epic
Specia literară: Roman
Opera e structurată în: capitole
Opera este scrisăîn: proză
Locul desfăşurării acţiunii:București
Timpul desfăşurării acţiunii: 1909-1912
Naratorul: narator omniscient, omniprezent (pers. a III-a); indici:
prezența pronumelor personale la persoana a III-a („el‟, „o‟, „ea‟
etc.), neparticiparea naratorului la acțiunea romanului.
Personaje:Felix Sima personaj principal, trasaturi fizice:față
lungă,ten măsliniu, tăieturăelenică a nasului„ (...) un tânăr de vreo
optsprezece ani,îmbrăcat în uniformă de licean.“
„Fața îi era însă juvenilă și prelungă,
Rezumat:
Într-o seară din luna iulie a anului 1909, Felix Sima, un tânăr de
optsprezece ani, caută pe strada Antim locuința unchiului său,
Costache Giurgiuveanu. Proaspătul absolvent de liceu
este un orfan, iar unchiul său i-a devenit tutore. Când găsește
casa lui Costache, unchiul său la început se preface că vila nu
este locuită, însă își face apariția Otilia, fiica fostei soții a lui
Costache, cu doar câțiva ani mai mare decât Felix, care îl
primește pe tânăr în locuința lor.Otilia îl conduce pe băiat
într-o cameră unde restul familiei juca table.Aici, Felix
facecunoștință cu Pascalopol, un moșier bogat,prieten de familie,
ce se arată foarte apropiat de Otilia, cu Aglae Tulea, sora lui
Costache, cu Simion Tulea, soțul acesteia și cu Aurica Tulea,
fiica de 30 ani a Aglaei. A doua zi, Felix petrece mai mult timp cu
verișoara sa, află cusururile familiei, dar și iese cu ea și cu
Pascalopol cu trăsura în oraș. După un timp, Felix, având
nevoie de bani, îi cere lui Costache, însă unchiul pretinde că nu
dispune de ei. În august,sosesc Stănică și soția lui, Olimpia,
cealaltă fată a Aglaei. Cei doi încearcă să îl convingă pe
Simion să le dea casa, acesta însă refuză,motivând că Olimpia
nu e fata lui. Felix și Otilia fac o vizită lui Pascalopol la moșia lui.
Cei doi petrec mult timp împreună, însă gelozia lui Felix față de
Pascalopol rămâne. La ceva timp după întoarcerea lor, Titi începe
să se simtă atras de Otilia, aceasta îndepărtându-l. Aglae
se plânge lui Costache de Otilia, jignind-o, iar
bătrânul îi ia apărarea fiicei sale. Astfel, Aglae nu mai calcă în
casa fratelui său o lungă vreme. După ce Otilia pleacă din nou la
moșia lui Pascalopol, Felix iese în oraș și, întâlnindu-se cu
Stănică, acesta îi face cunoștință cu Georgeta, o prostituată, la
care face mai multe vizite. Între timp, Felix primește o carte
poștală de la Otilia, tocmai din Paris. În cadrul unei cine la unul
din clienții aăi, Costache declară că vrea să își vândă proprietățile
pentru a-i da Otiliei banii, iar Stănică devine alarmat, dorind să
pună mâna pe moștenire. Luând măsuri de protecție, bătrânul
ascunde banii în podeaua casei.După o vreme, Otilia se întoarce
din capitala străină. Costache începe să construiască o casă
pentru Otilia, în care ar fi putut locui și Felix, în grădină. Însă într-o
zi, Costache se împiedică și cade, făcând un atac la inimă Toată
familia se adună la el în casă, în aparență pentru a-i oferi
îngrijirile medicale. Costache îi spune lui Pascalopol că îi va
da banii pentru Otilia să îi pună într-un cont, însă tot amână
cedarea banilor. După un timp, lui Costache începe să-i fie rău și
îi dă lui Pascalopol o sută din cele trei sute de mii de lei pentru
Otilia. Otilia nu pleacă din casă pentru că se îngrijește de
Costache, și Stănică, pentru a găsi banii, prinde un moment când
Otilia nu e acasă, intră în camera lui Costache și îi
ia banii de sub saltea, șoc ce se dovedește fatal pentru bătrân.
Banii vor rămâne la Stănică, ce divorțează de Olimpia și
se căsătorește cu Georgeta,iar propritetățile intră în posesia
Aglaei. După câteva luni de la moartea unchiului său, Otilia fuge
la Paris cu Pascalopol, cu care se căsătorește. La mulți ani după
aceste întâmplări, când Felix devine un doctor cu renume, se
întâlnește într-o zi cu Pascalopol. Acesta îi arată o poză recentă
făcută cu Otilia, Felix nereușind să o recunoască.
Momentele subiectului:

Expoziţiunea
: În luna iulie a anului 1909, Felix Sima vine la București să
locuiască la unchiul său, Costache, și astfel cunoaște familia
acestuia, cât și un prieten de familie.

Intriga:
Aglae Tulea îi oferă Otiliei replici jignitoare, ce sporesc conflictul
dintre ea și Costache, iar atitudinea protectoare a Otiliei, față de
tatăl ei, încurajează atașamentul lui Felix de ea.

Desfăşurarea acţiunii: Costache strânge mulți bani pe care
dorește să-i lase Otiliei.
Otilia pleacă de mai multe ori la moșia lui Pascalopol. Felix
cunoaște pe Georgeta.Costache face un atac cerebral, după care
își revine mai greu, motiv pentru care întreaga familie Tulea îl
vizitează, așteptând momentul fatal.

Punctul culminant: Conflictul dintre cele două familii înrudite se
consolidează.

Deznodământul: Stănică fură banii și se căsătorește cu Georgeta,
Felix devine un doctor renumit, Otilia pleacă la Paris cu
Pascalopol și cei doi se căsătoresc. Felix realizează diferența
majoră dintre tânăra Otilia și cea adultă.
Moduri de expunere:

Naraţiune
„Felix așteptă ca Otilia să spună ceva, dar fata tăcea ca și mai
înainte. I se păru nedelicat să mai deschidă vorba, acum când
doliul era încă proaspăt. Fata ședea încuiată în odaie și părea
că se plictisește. Îi era silă să iasă în oraș, îmbrăcată în negru, iar
să iasă altfel o împiedica superstiția că făcea un rău. Se dăduse
jos o dată, să încerce pianul, dar la prima notă se înspăimântă de
ecoul gol, închise capacul și renunță.“ (pag. 341)

Dialog
„- Felix, stai aici, gândește-te bine, și numai după ce te-ai gândit
bine, atunci să-mi răspunzi. Să presupunem că noi doi ne-am
căsători.
-
De ce „să presupunem“?
-
Fii serios și ascultă. Când un lucru nu e încă, se presupune. Ei
bine, să presupunem că ne-am căsători, crezi tu că am putea
face asta așa de curând?
-
Pentru ce nu?
-
Pentru că ești legat de studiile tale, fiindcă nu ești încă liber să
faci ce vrei!“ (pag 344)

Descriere
„Strada era pustie și lumea părea adormită, fiindcă lămpile de prin
case erau stinse sau ascunse în mari globuri de sticlă mată, ca să
nu dea caldură. În această obscuritate, strada avea un aspect
bizar. Nici o casă nu era prea înaltă și aproape nici una nu avea
cat superior,însă varietatea cea mai neprevăzută a arhitecturii
(opera îndeobște a zidarilor italieni),mărimea neobișnuită a
ferestrelor, în raport cu forma scundă a clădirilor, ciubucăria,
ridicolă prin grandoare, amestecul de frontoane grecești și chiar
ogive, făcute însă din var și lemn vopsit, umezeala, care
dezghioca varul, și uscăciunea, care umfla lemnăria, făceau din
strada bucureșteană o caricature în moloz a unei străzi italice.“
(pag. 5)

Monolog „Ce canalii sunt oamenii! gândi el. Aglae, soacră-mea, e
o vrăjitoare, n-are inimă nici de un gram. Îi moare bărbatul, și se
tocmește cu doctorul. Și e plină de bani. Iar Olimpia asta stă ca
o dobitoacă, nu cere nimic, nu descoperă nimic, o să moară toți,
și n-o să-i rămână nici un ac.Mi-am legat viața de o insensibilă.“
(pag 161)

caracterizare directă:

portret: „Fata părea să aibă optsprezece-nouăsprezece ani. Fața
măslinie, cu nasul mic și ochii foarte albaștri, arăta și mai
copilăroasă între multele bucle și gulerul de dantelă, însă în trupul
subțiratic, cu oase delicate de ogar, de un stil perfect, fără acea
slăbiciune suptă și pătrată a Aureliei, era o mare libertate de
mișcări, o stăpânire desăvârșită de femeie“ (pag. 13)

misterioasă, interesantă, plăcută: Pascalopol - „A fost o fată
delicioasă, dar ciudată. Pentru mine e o enigmă.“ (pag. 347).

inteligentă, complexă: Felix - „Te iubesc pe tine, care ești frivolă
numai în aparență, dar în fond ești inteligentă și profundă“. (pag.
344)

caracterizare indirectă

prietenoasă, energică, îndrăzneață, elegantă „Și Otilia luă iarăși
pe Felix de mâini și-l târî în goană prin curte, și apoi, răpăind pe
scară în sus, până la odaia ei. Acolo, fără nici o jenă, își trase
peste cap rochia ușoară de casă, rămânând într-un jupon prins
de umeri cu două panglici, și îmbrăcă rochia albă de tul. Părea
un fluture alb care mișcă ușor din aripi.“ (pag. 23)

copilăroasă, matură, harnică, iubitoare, boemă: „Otilia amesteca
o seriozitate rece, blazată cu cele mai teribile copilării. Într-o zi
îmbrăca păpuși, în alta mustra pe moș Costache că se
murdărește pe haine cu scrum de țigară și-l scutura întorcându-l
în toate chipurile, ca pe un copil, spre râsul de plăcere al aceluia.
Altă dată Otilia fu nemulțumită de gospodăria Marinei și,punându-
și un șorț înainte, se așeză serios pe treabă, cerând concursul lui
Felix. Dar se plictisi curând. Din ușă văzuse strălucirea ierbii
grase din fundul grădinii și avu o dorință.“ (pag. 42)
Titlul operei:
Titlul romanului balzacian este format dintr-un substantiv comun
articulat hotărât și un substantiv propriu ce demască personajul
studiat. Titlul invită la lectura cărții, propunându-I cititorului
dezlegarea misterului Otiliei. În demersul narativ, nu se remarcă
misterul propriu-zis, însă personajul Otiliei rămâne învăluit în
inceritudini, caracterul enigmatic fiind dat de acțiunile sale
imprevizibile. Generalizând, se poate vorbi chiar de enigma
feminității înseși.
Mijloace artistice:

comparație: „Strada era pustie (...), răcoroasă și foșnitoare ca o
pădure.“ (pag. 5)

epitet: „Un grilaj înalt și greoi de fier, ruginit...“ (pag. 6)

personificare: „...din crăpăturile dintre fațada casei și
trotuar ieșeau îndrăzneț buruienile“ (pag. 6)

enumerație: „Părul rar, dar bine ales într-o cărare care mergea
din mijlocul frunții până la ceafă, lanțul greu de aur cu breloc la
vestă, hainele de stofă fină, parfumul discret în care intra și o
nuanță de tabac, toate acestea reparau cu desăvârșire, în
apropiere,neajunsurile vârstei și ale corpolenței.“ (pag. 10)

Caracterizarea personajului principal/a unui personaj

preferat(Otilia):

imagine vizuală: „Casa avea un singur cat, așezat pe un parter
scund, ale cărui geamuri pătrate erau acoperite cu hârtie
translucidă, imitând un vitraliu de catedrală.“ (pag. 6)

imagini dinamice: „Afară ploua cu găleata și tuna, și unii din
băieți, mai fricoși și mai puțin dialecticieni, tremurau de frică și
chiar se închinau pe sub pătură.“ (pag. 180)

imagine olfactivă: „Georgeta se așeză mai bine lângă Felix,
învăluindu-l într-un val de parfum fin.“ (pag. 132)
Vocabular:
balercă (=butoiaș),
caseton (=mobilă italiană din epoca Renașterii, având mai multe
sertare ornate cu sculptură măruntă.),
geamlâc (=Perete format din geamuri fixate pe un schelet metalic
sau de lemn),
ipsos (=praf alb obținut prin deshidratarea totală sau parțială a
ghipsului măcinat și încălzit în fierbătoare speciale, folosit ca
liant),
porfir(=rocă vulcanică dură, formată din cristale mari de feldspat,
cuarț etc., înglobate într-o masă de feldspat măruntă sau
sticloasă),
jurubiță(=scul mic din fire textile înfășurate în spire de o anumită
lungime, constituind unități de măsură în filatură),
ibrișin(=fir de ață albă sau colorată,răsucită, din bumbac sau din
mătase, înfășurat pe un sul subțire de carton și întrebuințat la
cusut, la brodat ori la împletit),
brișcă (=trăsurică ușoară, neacoperită, cu două roți, trasă de
obicei de un singur cal; cabrioletă, șaretă).
Citate preferate:
„Unde sunt bani la mijloc, nu există noblețe.‟ (pag. 117)
„Superficialitatea e o boală națională, de aceea nu progresăm.‟
(pag. 213)
„Succesul nostru în viață e o chestiune de viteză, iubite Felix.‟
(pag. 342)
„Cine a fost în stare de atâta stăpânire e capabil să învingă și o
dragoste nepotrivită pentrumarele lui viitor.‟ (pag. 346)
Impresii personale:
Romanul a fost unul foarte interesant de analizat.Acțiunea s-a
terminat exact cum m-am așteptat și nu cred ca am un final dorit.
Ba chiar cred ca Felix și Otilia nu ar fi putut avea o relație în care
ambii parteneri să fie pe deplin mulțumiți.Morala pe care am
înțeles-o este că întotdeauna trebuie să văd și interesele mele și
să mă străduiesc să le ating, să persist în a încerca, fără să mă
neglijez vreodată.
Note de lectură
Opera mi-a trezit sentimente de revoltă, indignare, mulțumire.
Ceea ce impresionează este finalul realist al romanului, ci nu un
sfârșit fictiv și ideal.Surpinzător este momentul întâlnirii dintre
Felix și Pascalopol, după mulți ani de la despărțire.Demn de
admirat este fragmentul în care Otilia i se adresează lui Felix
încercând să-l convingă de posibilitățile pe care le aveau și
situația realistă a relației lor.Am admirat devotamentul lui
Pascalopol pentru cazurile fără speranță al lui Felix și al Otiliei.
Am fost curios când Stănică voia să-i fure banii lui Costache,
neștiind finalul conflictului între cei doi.Aş vrea să trăiesc în lumea
personajului pentru că -Nu aş vrea să trăiesc în lumea
personajului pentru că imaginea asupra femeii era deformată,
aceasta fiind subestimată în majoritatea cazurilor, singurul ei scop
fiind căsătoria de la o vârstă fragedă.
Opinii critice / Referinţe critice:
„(romanul) este construit cu un meșteșug sigur, pe mai multe
planuri și cu o detașare epică întru totul stăpână pe materialul
uman, atât de divers și de închegat în fizionomia lui“ (Pompiliu
Constantinescu)
„o desăvârșită comedie molierească tratată cu mijloace narative
ale realismului“ (S.Damian)
„nu Otilia are vreo enigmă, ci Felix crede că o are“ (G.
Călinescu)
„În cadrul „balzacianismului“ (interese de afaceri, de
succesiune) din Enigma Otiliei, cel mai îndreptățit să-și
însușească banii avarului Giurgiuveanu este singurul care
muncește pentru însușirea lor, prin inteligența dedicată acestui
scop: Stănică Rațiu.“ (I.Negoițescu)
«Trecând „de la tip la caz“, Călinescu nu analizează direct
arhetipul uman, ci mai întâi creează personajul cu o trăsătură
definitorie, puternic evidențiată, de care depinde întregul său joc,
pentru ca mai apoi să își pună la încercare abilitățile critice în
descrierea reacțiilor cât mai excesive determinate de
tipologia caracterologică a personajului.» (Nicolae Manolescu)